Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “iisus-hristos”

20 oct. 2025

20 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu încetez să mulțumesc pentru voi, amintind de voi în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui.

Efeseni 1.16,17

În Efeseni 1, apostolul Pavel se adresează Dumnezeului Domnului nostru Isus Hristos, ca Tată al gloriei. El cere pentru toți cei credincioși, deci și pentru noi, înțelepciune și cunoaștere cu privire la planurile lui Dumnezeu, care sunt atât de minunate și de mărețe, dar și cu privire la lumea viitoare.

Mai târziu în această epistolă, apostolul își pleacă genunchiul și cere ca cei credincioși să fie întăriți prin Duhul lui Hristos în omul dinăuntru. Scopul este ca „Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să fiți deplin în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea și lungimea și adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința, ca să fiți umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu“ (Efeseni 3.17-19). Ce scop uimitor!

Cu privire la planurile lui Dumnezeu cu Israel și cu națiunile, citim că ele sunt „de la întemeierea lumii“, expresie care apare de șapte ori (Matei 13.55; 25.34; Luca 11.50; Evrei 4.3; 9.26; Apocalipsa 13.8; 17.8). Gândurile lui Dumnezeu cu privire la Hristos și la Adunare sunt însă în inima Sa dinainte de întemeierea lumii (Ioan 17.24; Efeseni 1.4; 1 Petru 1.20). Cu alte cuvinte, aceste planuri au fost în inima lui Dumnezeu mai înainte de a exista orice lucru sau ființă creată, ceea ce implică faptul că El S-a gândit la Adunare înainte de a se gândi la Israel sau la această lume. De asemenea, aceasta înseamnă că Tatăl și Fiul au știut despre nevoia unei jertfe cu mult înainte ca Adam și Eva să cadă în păcat. Fiul etern, în comuniune cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, a acceptat să fie această Jertfă. El a spus: „Iată, vin […] Plăcerea Mea este să fac voia Ta, Dumnezeule“ (Psalmul 40.7,8). Cât de uimitoare și de minunate sunt aceste lucruri!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de a chema ei, Eu voi răspunde și, în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi auzi.

Isaia 65.24

Alexandru Ogorodnikov

Când am ajuns în celula închisorii, i-am salutat pe deținuți, spunând: „Pacea să fie cu voi!“. Unul dintre ei m-a întrebat dacă sunt creștin, iar eu i-am răspuns că da, sunt. Mi-a cerut să o dovedesc, declarând: „Noi suntem drojdia societății. Nu avem nici măcar țigări. Dacă Dumnezeul tău ne dă țigări, vom crede în El“. I-am răspuns că fumatul e dăunător trupurilor noastre, care sunt un dar de la Dumnezeu, dar că Dumnezeu, care îi iubea foarte mult, era, după părerea mea, gata să le dea, ca semn al milei Lui. Apoi i-am rugat să se ridice în picioare pentru a ne ruga împreună. Deținuți au început toți să râdă, însă, de îndată ce am început să mă rog, au tăcut respectuos. Eram mulți în acea celulă, dar era liniște. Ne-am rugat timp de cincisprezece minute; apoi le-am spus că rugăciunea s-a încheiat și că se pot așeza. Atunci, chiar în momentul acela, un gardian a deschis ușa și a azvârlit spre deținuți un pachet de țigări.

Prizonierii au început să strige: Dumnezeu există! El există! În acel moment am realizat că Dumnezeu vorbea deținuților, dar în același timp și mie însumi. Îmi spunea clar că are o misiune pentru mine în închisoare. Acesta a fost felul în care mi-am început viața de închisoare, închis pentru credință, ascuns în spatele zidurilor sistemului penitenciar, dar sub privirea directă a lui Dumnezeu. El S-a arătat, prin credincioșia Sa, celor care, condamnați la moarte în fața plutonului de execuție, nu mai așteptau niciun semn de speranță. Isus urma să fie Speranța lor, Mântuitorul lor, Însoțitorul lor.

Citirea Bibliei: Isaia 48.1-8 · Evrei 10.23-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 22:1-12

Cât de trist este acest capitol! Ahazia, sfătuit de mama lui şi de rudele din partea lui Ahab, se aliază cu Ioram, împăratul lui Israel, şi merg împreună într-o nouă expe­diţie împotriva sirie­ni­lor. Această asociere fatală duce la „pi­eirea“ lui (v. 7). Moare de o moarte violentă.

Acum să ne întoarcem puţin la această istorie: Cei şase fraţi ai lui Ioram au fost omorâţi chiar de el (21.4). Apoi toţi fiii săi au fost ucişi de arabi, în afară de cel mai tânăr dintre ei, Ahazia (v. 1). În sfârşit, la a treia genera­ţie, în urma unui alt masacru care se abate asupra spiţei im­pe­riale, îi supravieţuieşte încă o dată doar un singur descendent: Ioas, un copilaş. Cum se pot explica aceste exter­minări succesive? Prin îndârjirea lui Satan, decis să întrerupă linia genealogică a lui David, care avea să ducă la Hristos.

Pe de altă parte, cum se explică faptul că, în pofida tuturor circumstanţelor, un membru supravieţuieşte de fie­care dat㠖 unul singur şi cel mai slab – totuşi un des­cen­­dent al familiei împă­răteşti? Prin cre­dincioşia haru­lui lui Dumnezeu! El Îşi ţine promisiunea făcută lui David, că-i va păstra o lumină (2 Împăraţi 8.19). O lumi­nă care acum nu mai este decât un fitil care fumegă … (vezi Matei 12.20).

ROAGĂ-TE ÎN CONTINUARE PENTRU COPIII TĂI! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)

Fiul risipitor s-a întors în cele din urmă acasă și și-a recăpătat locul în familie. Biblia ne spune că atunci când a pierdut totul și a ajuns să hrănească porcii, el „și-a venit în fire” (Luca 15:17). Este greu să vezi o persoană dragă că suferă, dar uneori trebuie să ajungă jos, pentru a se întoarce.

Momentul de cădere al fiului risipitor a devenit punctul său de cotitură. „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…” (Luca 15: 18) Să remarcăm faptul că tatăl său a fost un părinte bun care avea un copil rebel.

Dacă asta te descrie și pe tine, iată trei sfaturi bune:

1) Nu te învinovăți și nu-ți face reproșuri;

2) Nu judeca defectele copiilor tăi din postura cuiva plin de calități. Motivul pentru care ei nu pot vedea este că sunt orbi spiritual. Dar Dumnezeu le poate deschide ochii! Domnul Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6:44) Tu roagă-te, și lasă-L pe Dumnezeu să-i atragă!

3) Fii cu inima deschisă… și deschide și ușa! Când fiul risipitor și-a venit în sfârșit în fire, a știut unde să meargă; înapoi acasă, la tatăl care-l iubea. Tu nu-ți vei putea salva copiii de consecințele faptelor lor și poate că nu vei putea diminua durerea prin care trec… Dar dacă te rogi, dacă îți păstrezi inima și ușa deschise, Dumnezeu îi poate aduce înapoi.

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Aceasta este o promisiune pe care te poți baza, azi și în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 sept. 2025

21 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De El, apropiindu-vă, ca de o piatră vie, lepădată, în adevăr, de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu, și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.4,5

Alcătuirea acestei case spirituale i-a fost descoperită lui Petru de către Domnul, când zice: „Pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea și porțile Locuinței morților nu o vor învinge“ (Matei 16.18). Hristos este Piatra vie, temelia acestei case spirituale. Ca Piatră vie, El este respins de oameni, dar este ales și scump înaintea lui Dumnezeu. Venind la Hristos, Piatra vie, credincioșii, ca pietre vii, sunt zidiți „o casă spirituală“. Este adevărat că Hristosul la care venim este Piatra vie respinsă de oameni, însă ne putem întreba câți au venit la Hristos înțelegând că El este respins de oameni și batjocorit. Venind la El conștienți că este respins, ne vom despărți de lumea religioasă stricată care neagă în practică respingerea Sa. Ieșim la El, purtând ocara Lui.

După ce L-a pus înaintea noastră pe Hristos în calitatea Sa de Piatră vie, apostolul vorbește acum de ceea ce îi distinge pe credincioșii considerați ca pietre în casa lui Dumnezeu. Ei sunt pietre „vii“, având parte de viața lui Hristos, Piatra vie, de o viață pe care moartea nu o poate atinge. Ei sunt zidiți „o casă spirituală“; și știm din Evanghelia după Matei că Hristos este Ziditorul. Nimic fals nu intră în ceea ce zidește El. Ziditorul este desăvârșit; lucrarea Lui este desăvârșită; pietrele sunt vii. În timpul perioadei creștine, clădirea crește independent de orice intervenție omenească.

Aflăm apoi că marele scop al lui Dumnezeu zidind o casă spirituală este să aibă o preoție sfântă, ca să aducă jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos. În contrast cu un ordin de preoție pământesc și carnal, credincioșii constituie „o preoție sfântă“. Nu numai că sunt preoți, ceea ce ar lăsa să se înțeleagă o închinare individuală, ci sunt o preoție, ceea ce implică o închinare colectivă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu Se va certa, nici nu va striga, nici nu-I va auzi cineva glasul pe străzi. Nu va rupe o trestie frântă și nu va stinge un fitil care fumegă, până va aduce biruința judecății.

Matei 12.19,20

Nu va rupe trestia frântă

Aceste versete, care sunt un citat din Isaia, descriu modul în care acționează Domnul Isus Hristos. Isaia profețise că Mesia va fi diferit de marile nume din această lume, iar acum, profeția lui se împlinise. Isus Și-a asumat scopul lui Dumnezeu cu o dedicație completă. Și a făcut aceasta nu promovându-Se pe Sine, ci într-o slujire neobosită și tăcută. El nu Și-a proclamat mesajul vociferând ca un vânzător la piață ce își strigă marfa fără să îi pese de oameni. Lucrarea lui Isus a fost marcată de iubire și atenție, de blândețe și de umilință.

Fiul lui Dumnezeu va reveni în curând să-și stabilească împărăția Sa pământească. În acea împărăție de pace, dreptatea și neprihănirea vor domni pe pământ. Dar până atunci, se vor vedea nedreptate și asuprire chiar în țări în care există lege și ordine.

Cât de plăcut este că Hristos, ca Mântuitor și Răscumpărător, vine în ajutorul celor ce se simt slabi și zdrobiți! El îi vede pe cei neajutorați pe lângă care toți ceilalți trec nepăsători. „Trestia frântă“ și „fitilul care fumegă“ găsesc mântuire și ajutor în El. Ce expresii ilustrative pentru necazul care a intrat în lume prin păcat și care asuprește oamenii. Invitația lui Isus, „veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28) este valabilă pentru toți cei care suferă din cauza acestei poveri.

Citirea Bibliei: Isaia 17.1-18.7 · Fapte 26.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:21-30

Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în pre­zenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împă­rat şi uns pentru Domnul. El se aşaz㠄pe scaunul de domnie al Domnului“. Maiestatea şi dominaţia conferite fiu­lui lui David prefigurează acea pe­rioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dum­ne­zeu peste întreg pământul.

Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, să­tul de zile, de bogăţii şi de glorie“ (v. 28) încheie acum aceas­tă primă carte a Cronicilor, că­reia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cu­vin­tele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David“. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la în­vierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întrea­ga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dum­nezeu Însuşi?

Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întă­rite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har“ (Ioan 1.16).

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (4) | Fundația S.E.E.R. România

Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” (Psalmul 3:4)

Uneori, Domnul Isus Se trezea dimineața devreme pentru a se ruga; alteori, Se ruga toată noaptea. Așadar, timpul tău de liniște poate fi dimineața, seara sau la orice oră îți convine cel mai bine. Tu nu-ți faci pontajul la un loc de muncă unde Dumnezeu te plătește; în consecință, El te invită să petreci timp cu El. Cum am auzit, psalmistul David recunoștea: „Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” De-a lungul Psalmilor, regăsim acest cuvânt „oprire” și el apare de șaptezeci și unu de ori în diferite locuri.

Înseamnă să te oprești și să te gândești. Pauza nu are o durată specifică de timp… ci pare lăsată la latitudinea fiecăruia. „Oprire” este o chemare la odihnă și reflecție, la liniște și respirație profundă, la a ne așeza și a rămâne acolo o vreme… Gândul „oprire” pare să fie în centrul timpului de liniște cu Domnul. Când Domnul spune „oprire”, El spune: „Nu mai face nimic și stai la picioarele Mele. Fii doar al Meu!” Ce invitație! Este dorința Lui! Dar este ea și a ta?! Este asta tot ce simți că ai nevoie?!…

Chiar dacă nu-ți vine-a crede, oamenii cărora le este cel mai greu să facă asta sunt implicați în slujire. La fel ca Marta, ei excelează atunci când vine vorba de a sluji. Iar pericolul este că, făcând o mulțime de lucruri pentru Domnul, simțim că acest lucru ne scutește să stăm la picioarele Lui și să petrecem timp cu El, așa cum a făcut Maria. Dacă ai fost neglijent, nepăsător sau inconsecvent în această privință, restabilește-ți timpul de liniște cu Domnul, și nu-i permite nimănui să te împiedice să faci asta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 oct. 2024

9 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

Luca 7.47,48

Fariseul și femeia păcătoasă (6)

Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

„Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 6:1-15

Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole