Mana Zilnica

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

Remarcați expresia: „orice suflet“. Ea este mult mai cuprinzătoare decât expresiile „fiecare dintre voi“ sau „fiecare creștin“, fiind aleasă cu mare grijă (vedeți Romani 2.9). Întreaga casă a credinciosului este cuprinsă în ea, cu copii, rude și slujitori. Deși creștinul nu este din lume, el este încă în lume, ca și ceilalți oameni, și astfel este dator să asculte de autoritățile aflate mai presus de el, iar aceasta din motive de cea mai mare însemnătate pentru el, fiindcă autoritățile sunt „slujitori ai lui Dumnezeu“, iar cei angajați de autorități sunt „slujitori [funcționari] ai lui Dumnezeu“ (versetele 4 și 6). Cu greu s-ar putea aduce motive mai serioase pentru obligațiile noastre față de autorități. În mod asemănător, apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioșii din circumcizie în prima sa epistolă să fie supuși oricărei instituții omenești pentru Domnul (1 Petru 2.13,14).

Cu siguranță că și aici rațiunea își va ridica vocea, după cum o face mereu cu atâta plăcere, și va aduce obiecții împotriva poruncilor simple ale lui Dumnezeu: «Dar dacă autoritatea însăși nu-și recunoaște dependența de Dumnezeu, dacă acționează după cum vrea, după voința ei, dând ordine aspre, nedrepte față de noi? Ce-i de făcut? Trebuie să mă supun și atunci necondiționat?». Cu siguranță că rămân valabile în orice timp cuvintele cunoscute, rostite de apostol împotriva sinedriului: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni“. Dacă o autoritate mai presus de noi ne cere ceva care este contrar voii clar descoperite a lui Dumnezeu, dacă împlinirea unui ordin ne împovărează conștiința, atunci trebuie să ținem cont de această voie și să o punem mai presus decât cerința autorităților. Dar doar în acest caz. În oricare altul trebuie să ne supunem pur și simplu, indiferent de caracterul politic al autorității – fie monarhie, fie republică, fie orice altceva, chiar dacă își îndeplinește îndatoririle, chiar dacă nu – pentru că nu există autoritate sau stăpânire decât de la Dumnezeu. Cât de ușor devine astfel drumul creștinului!

R. Brockhaus

Pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta? Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce-mi poate face omul?

Psalmul 56.8,11

Mângâierea lui Dumnezeu

O vorbă spune: „Dumnezeu vede chiar și o furnică mică pe o piatră neagră în noaptea întunecată“.

Nu se aplică aceste cuvinte la fiecare copil al lui Dumnezeu? Poate că te gândești: Sunt atât de mic și de neînsemnat pe acest pământ! Nu am mari daruri, iar abilități deloc. Poate, dar nu uita că Dumnezeul și Tatăl tău te vede. Cât de reconfortant este să ne gândim că niciun credincios nu este la mila soartei oarbe. Oricât de mic și de nesemnificativ aș fi, pot să știu că Dumnezeu, Tatăl ceresc, mă iubește ca pe un copil al Său și mă vede mereu și pretutindeni. Îi pasă de ceea ce gândesc, dacă sunt fericit sau trist. El nu ratează niciuna dintre lacrimile mele. „Nu sunt ele scrise în cartea Ta?“

Poate că, citind acest verset, ne-am gândit: De ce îmi numără El lacrimile? Nu ar fi mai bine să nu le fi lăsat să apară? Dacă El poate ajuta, de ce nu o face?

Pe acest pământ nu știu dacă vom găsi întotdeauna un răspuns la astfel de întrebări. Noi, oamenii, nu putem înțelege tot ceea ce face atotputernicul Dumnezeu. Dar chiar dacă nu înțelegem totul, putem ști că El ne vede în orice moment, că nu vrea să ne abandoneze, ci vrea să aflăm mângâierea Sa și ajutorul Său.

Nimeni nu poate să mângâie ca Dumnezeul nostru. Suntem importanți și prețioși în ochii Lui!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.1-11 · Coloseni 3.18-25

de Jean Koechlin

Levitic 11:29-47

Privind reptilele şi animalele care „se târăsc“ pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce provine din „şarpe“. Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ − spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-l pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său“.

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURILE CARE CONTEAZĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte…” (Psalmul 27:4)

Tu ceri ceva de la Domnul și-l dorești „fierbinte”? Dacă lucrurile materiale îți ocupă tot timpul, s-ar putea să fie nevoie să te micșorezi din punct de vedere material, pentru a te ridica din punct de vedere spiritual. Dacă a deține lucruri, a le întreține și a te îngrijora că le vei pierde te privează de lucrurile care contează cel mai mult (cum ar fi pacea, bucuria și împlinirea), trebuie să iei în calcul nevoia de a-ți simplifica viața. Redu lucrurile care nu contează, pentru a putea crește în ceea ce privește lucrurile care contează. În timpul carierei sale de succes, cântăreața de operă Jenny Lind, cunoscută sub numele de „privighetoarea suedeză”, a devenit una dintre cele mai bogate artiste din toate timpurile. Cu toate acestea, ea a renunțat la cariera sa într-un moment în care cânta cel mai bine. Și nu s-a mai întors niciodată pe scenă! Oamenii au speculat asupra motivului și s-au întrebat cum a putut renunța la aplauze, faimă și bani. Dar Jenny părea mulțumită să trăiască în intimitate într-o casă lângă ocean. Într-o zi, un cunoscut a găsit-o stând pe nisip, cu Biblia pe genunchi, privind un fascinant apus de soare. În timp ce stăteau de vorbă, el a întrebat-o: „Doamnă Goldschmidt [acesta era numele ei după căsătorie], cum se face că ați ajuns să abandonați scena când erați în culmea succesului?” Ea a răspuns liniștită: „Când fiecare zi mă făcea să mă gândesc mai puțin la asta (și a pus un deget pe Biblie) și deloc la asta (și a arătat spre apus), ce altceva puteam să fac?” Iată așadar lucrurile care contează cu adevărat. Împăratul David a ajuns să dețină tot ceea ce noi doar visăm, când iată ce-a scris că-și dorea cu adevărat: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmul 27:4). Așa că, dacă vrei să ai priorități corecte, urmează-le exemplul!

Posted in Romanian devotionals and tagged devotional, diverse, dumnezeu, ganduri, viata | Lasă un comentariu

01 mai 2024

1 Mai 2024

Ghedeon I-a spus lui Dumnezeu: „Dacă vrei să salvezi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, iată, voi pune un val de lână în arie“.

Judecători 6.36,37

Câteodată îl criticăm pe Ghedeon că a cerut semne după ce Dumnezeu îi dăduse asigurări prin cuvântul Său. Este adevărat că nu trebuie să folosim „lâna“ ca mijloc pentru a determina voia Domnului pentru viața noastră, însă există multe lucruri pe care le putem învăța din istoria lui Ghedeon, lucruri cu privire la credință, la ascultare și la trăirea ca biruitori, în ciuda împrejurărilor cu totul nefavorabile. Ghedeon a cerut semnele cu lâna pentru ca ele să confirme voia lui Dumnezeu, nu pentru ca el să o discearnă. Deși credința lui era slabă la momentul respectiv, Ghedeon a fost inclus în rândul oamenilor credinței din Evrei 11. Ce încurajare pentru noi, care ne simțim slăbiciunea și lipsa de credință! La fel ca tatăl copilului bolnav din Evanghelii, exclamăm: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“.

Credința lui Ghedeon nu a fost puternică la început, dar lucrul important este că el a avut credință și că a fost instrumentul potrivit pentru a fi folosit de Domnul. Îngerul Domnului a început prin a-i spune: „Domnul este cu tine, bărbat viteaz!“. Ghedeon însă I-a răspuns că el era cel mai puțin important dintr-o familie lipsită de însemnătate; se considera cu totul nepotrivit pentru o astfel de poziție.

Cu toate acestea, el era omul potrivit pentru lucrarea respectivă. Trebuia să meargă cu puterea pe care o avea. Puterea lui era mică, însă Domnul era cu el, iar harul Său îi era de ajuns, fiindcă puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune. Ori de câte ori Domnul ne cheamă să facem ceva pentru El, ne promite de asemenea că va fi cu noi. Porunca Lui către noi înseamnă că vom primi și putere pentru a o împlini.

T. Bouter

El [Nicodim] a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“.

Ioan 3.2

Născut din nou (2)

Ioan Botezătorul anunțase venirea lui Mesia și începutul Împărăției lui Dumnezeu. Apoi a venit Isus și a făcut semne și minuni puternice. Atunci s-a ridicat întrebarea cine este El și care este relația Sa cu Împărăția lui Dumnezeu: Este Isus Însuși Mesia?

În timp ce mulți dintre conducătorii poporului L-au respins pe Isus și au atribuit minunile Sale unei puteri diabolice, Nicodim a văzut în El un Învățător trimis de Dumnezeu. Avea o părere destul de bună despre Isus și a vrut să afle mai multe despre El.

Și astăzi sunt mulți oameni care cred în existența lui Dumnezeu și care Îl respectă mult pe Isus Hristos. Poate chiar cred că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul.

Dar chiar afirmând ceea ce ne spune Biblia, poate fi vorba doar de o convingere intelectuală. Natura și viața acestor oameni este încă neschimbată. Dacă nu au simțit niciodată nevoia de iertare a păcatelor și de părtășie cu Hristos, atunci nu Îl cunosc cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt – din punct de vedere spiritual – încă morți. „Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară“ (Efeseni 2.1).

Așa a fost și în cazul teologului Nicodim. Dar apoi a început să-și deschidă inima față de lucrarea lui Dumnezeu, căutând o întâlnire cu Isus.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.12-28 · Efeseni 4.1-10

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).

Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU ȘI URMEAZĂ CALEA LUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22:5)

Imaginează-ți că trebuie să-ți aduci copilul ca jertfă pentru Dumnezeu. Și Dumnezeu nu-ți spune motivul! Dar iată ce le-a spus Avraam slugilor care l-au însoțit în cea mai dificilă călătorie din viața sa: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” Adică, ne întoarcem – amândoi! Dedicarea lui Avraam față de Dumnezeu era de neclintit. Cred că el se gândea: „Mă voi închina în tot drumul meu și mă voi întoarce mai puternic!” Îngrijorarea și închinarea sunt lucruri total opuse. Rețineți că vom fi mult mai fericiți dacă învățăm să devenim persoane care se închină și nu persoane care se îngrijorează! Îngrijorarea creează o breșă prin care diavolul să ne poată chinui, dar închinarea ne călăuzește în prezența lui Dumnezeu – unde găsim pace, bucurie și nădejde. Noi am fost creați să ne închinăm lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 4:11). Când nimic altceva nu funcționează, închinarea dă rezultate, pentru că ne face să ne concentrăm toată atenția asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun chiar și când circumstanțele sunt ostile! Așa că, nu te mai îngrijora – lasă lucrurile care te preocupă în seama lui Dumnezeu și trăiește în harul Său! Harul nu înseamnă doar favoare divină; înseamnă putere și activare divină! Nu mai irosi nicio zi din viața ta îngrijorându-te! Stabilește care este rolul tău și care nu este rolul tău. Nu încerca să preiei responsabilitatea lui Dumnezeu. Când tu faci ceea ce poți, Dumnezeu intervine și face ceea ce tu nu poți. Vino înaintea lui Dumnezeu pe genunchi și adu îngrijorările tale înaintea Lui! Închină-te Lui și bucură-te de viața îmbelșugată pe care ți-o oferă El! Când îți recunoști îngrijorările, tu întrerupi tiparele gândurilor greșite și spui: „Aleg să nu mă mai îngrijorez. Mă bazez pe Dumnezeu și aleg să mă închin în fața Lui. El este bun și eu mă încred pe deplin în bunătatea Lui!”

Posted in Romanian devotionals and tagged articole, crestinism, devotional, diverse, ganduri | Lasă un comentariu

28 apr. 2024

28 Aprilie 2024

Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul“.

Luca 9.58

Ce trebuie să fi fost pentru El să nu aibă niciun loc unde să-Și plece capul – El, Cel care era, ca Om, Întâiul-născut din toată creația! Ce trebuie să fi fost pentru El când iudeii I-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare“ (Ioan 8.41) – o aluzie clară la nașterea Sa minunată! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt! Domnul nu a răspuns la astfel de cuvinte, însă putem înțelege oare ce a însemnat pentru El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care, ca și Om, era tot Fiu al lui Dumnezeu – pe care Dumnezeu Îl numise „Sfântul care Se va naște“ – să I se spună așa ceva?

Cărturarii, care studiaseră Cuvântul Său, au venit la El și au folosit propriile Sale cuvinte, ca să-L prindă, dacă ar fi fost posibil. Ce trebuie să fi fost pentru El când marele-preot, pe care El îl așezase să fie mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care ar fi trebuit să fie îndurător – să poată avea milă de aceia care se împiedicau și care erau slabi (vedeți Evrei 4.15) – s-a întors împotriva Lui și a căutat să-L omoare, ba chiar a fost în stare să plătească bani, prețul unui sclav, ca să-L aresteze!

Ce trebuie să fi fost în inima Sa când a fost în Ghetsimani și când Satan I-a pus înaintea ochilor întreg paharul suferințelor pe care avea să-l bea pe Golgota! Citim, în Evanghelii, că sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge și că El a strigat, în puține cuvinte: „Tată, dacă este posibil, depărtează paharul acesta de la Mine!“. Putem noi înțelege ce a fost pentru El când Satan I-a prezentat acest pahar și când El a văzut înaintea ochilor Săi păcatele noastre, pe care urma să le poarte pe cruce, împreună cu toată murdăria lor? Putem noi să ne dăm seama cum trebuie să I se fi cutremurat sufletul sfânt când a văzut că trebuia să fie făcut păcat, că trebuia să fie părăsit de Dumnezeu și că trebuia să fie judecat?

H. L. Heijkoop

Căci acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.

Matei 18.20

Adunați în Numele Lui

În Vechiul Testament, Ierusalimul a fost locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca Numele Său să locuiască acolo. De asemenea, acolo a fost și locul unde a fost ridicat mai târziu templul Său.

Există și astăzi un astfel de loc unde Domnul Isus a promis prezența Sa? Da, dar nu mai este un loc geografic, așa cum era în timpul Vechiului Testament. Domnul Isus a promis prezența Sa în mijlocul celor care sunt adunați în Numele Său, adică atunci când credincioșii se strâng într-o adunare locală.

Ce presupune o astfel de adunare?

Acolo trebuie să fie recunoscute, învățate și susținute următoarele principii: adevărul despre Persoana Domnului Isus (Dumnezeu adevărat și Om real, dar fără păcat, într-o singură persoană), adevărul despre lucrarea Sa de răscumpărare ca singura bază a mântuirii noastre veșnice, adevărul despre inspirația întocmai a întregii Biblii și adevărul despre Adunarea lui Dumnezeu, inclusiv punerea sa în practică. Toate acestea trebuie să fie respectate, pentru ca Matei 18.20 să devină realitate.

Un astfel de loc este recunoscut și astăzi de Domnul, chiar dacă sunt doar câțiva care se adună în acest fel. În ochii lumii, acești credincioși poate sunt disprețuiți, dar pentru Domnul Isus sunt prețioși. Dacă doi sau trei (sau mai mulți) pun în practică principiile lui Dumnezeu privind întâlnirea laolaltă a celor credincioși, fac bucurie Domnului.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.13-29 · Efeseni 3.1-7

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii credincioşi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele“, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).

Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Rețeta pentru o căsnicie fericită a lui Benjamin Franklin (unul dintre fondatorii SUA și poate cea mai cunoscută personalitate din istoria SUA) se cuprindea în următoarele cuvinte: „Ține-ți ochii larg deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după aceea!” Un motiv principal pentru care multe căsnicii sfârșesc prin divorț este acela că vedem numai ce vrem să vedem. Și chiar dacă am văzut greșeli evidente care știam că vor distruge relația, i-am permis inimii să zădărnicească planurile minții și a gândirii: „Lasă că se va schimba după ce ne căsătorim!” Dacă astăzi ai trecut cu vederea un lucru, mâine nu mai ai dreptul să te plângi de el! Deci dacă ești înțelept, vei face următoarele două lucruri, înainte să iei decizia de a te căsători: 1) Discută pe față ce vei accepta și ce nu vei accepta în relația voastră. Aceste lucruri se numesc factori determinanți. Lucruri precum: insultele, infidelitatea, consumul de alcool, mânia, capriciile, achiziționarea de bunuri pe care nu vi le permiteți. Dacă ai impresia că e dureros să te desparți de cineva acum, așteaptă și ai să vezi cum va fi după ce te căsătorești, când mai sunt poate și copii la mijloc, sau plata creditelor bancare, și familia extinsă! Amintește-ți cuvintele Scripturii: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” 2) Dacă nu sunt îngrijorări cu priviri la anumite impedimente, dar de fapt îți este teamă de necunoscut, folosește-ți credința în Dumnezeu pentru a micșora prăpastia dintre îndoielile tale și pacea pe care ți-o dorești. Nu inventa motive ca să nu fi dedicat! Nu căuta cu lumânarea defectele din celălalt. Pentru că Dumnezeul tău este „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare…”, dă-i în rugăciune „Minunatului Sfetnic” (vezi Isaia 9:6) șansa de a te călăuzi în alegerea relației. Nu uita: Dumnezeu a instituit căsătoria! Deci, când te căsătorești după voia lui Dumnezeu, poți ajunge pe crestele înalte ale fericirii omenești!

Posted in Romanian devotionals and tagged devotional, diverse, fara-categorie, ganduri, viata | Lasă un comentariu

26 apr. 2024

26 Aprilie 2024

Privește deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut și bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, și tu vei fi tăiat. Și ei, de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.

Romani 11.22,23

Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Israel avusese parte de asprime. Iar acum trebuia ca ei să stăruie în bunătate, pentru a nu împărtăși și ei soarta lui Israel. Au luat ele aminte la această avertizare solemnă? Au stăruit ramurile altoite dintre păgâni în bunătatea lui Dumnezeu? Paginile istoriei Bisericii oferă un răspuns cutremurător la această întrebare. Care va fi deci sfârșitul? Vor fi tăiate și ele, exact cum s-a întâmplat cu iudeii.

Dar, deși chipul sau înfățișarea exterioară a măslinului se poate schimba odată cu trecerea timpului, el însuși rămâne ceea ce este, prin urmare „și ei [ramurile firești], de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou“ (versetul 23). Planurile lui Dumnezeu nu vor fi influențate, cu atât mai puțin anulate din cauza necredincioșiei omului. Darurile Sale de har și chemarea Sa sunt fără părere de rău. Israel va fi readus la poziția sa de mai înainte, dar pe o temelie cu totul nouă – accentuez încă o dată, pe poziția sa de mai înainte, nu implantat în Biserica creștină, pentru că iudeii nu au fost niciodată în acea poziție. Formarea Adunării a coincis cu ruperea relațiilor lui Israel cu Dumnezeu. Judecata asupra ramurilor dintre neamuri va deschide calea pentru altoirea din nou a iudeilor în măslin; pentru că ei nu vor rămâne în necredință, iar pomul este și rămâne „propriul lor măslin“, un fapt trecut atât de ușor cu vederea de comentatori. După cum odinioară sistemul iudaic s-a sfârșit prin judecată, pentru a face loc neamurilor, tot așa și sistemul neamurilor, creștinătatea, va sfârși prin judecată, pentru a face posibilă întoarcerea poporului Israel la locul pierdut al făgăduinței și al binecuvântării.

R. Brockhaus

Omul! … zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.

Psalmul 103.15,16

Mica umbrelă a păpădiei

Până de curând, micile umbrele zburătoare ale păpădiei au fost un mister. De fapt, nu sunt niște umbreluțe, ci sunt perișori fini care au condiții prealabile bune pentru un zbor eficient. În condiții favorabile, acești perișori zboară mulți kilometri cu semințele de păpădie.

Cercetătorii au descoperit acum următorul lucru: aerul care curge prin perișori creează un fel de vid deasupra umbreluței, care o trage în sus și, în același timp, o menține stabilă în aer. Conform estimărilor cercetătorilor, acest mecanism de zbor este chiar mult mai eficient decât ceea ce este posibil cu parașutele convenționale. Încă o dată vedem limpede cum creația este echipată cu construcții și mecanisme sofisticate, care, aparent, ating limitele posibilităților fizice. Se pare că micuța umbrelă de păpădie nu putea fi făcută mai bine de atât.

Dar cât de repede dispare această floare: „Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște“! Și viața noastră este atât de scurtă și de efemeră. Folosim bine timpul pe care îl avem la dispoziție?

Dacă Dumnezeu a construit atât de ingenios umbreluțele păpădiilor, cu cât mai multă grijă și dragoste are El față de noi! El nu este departe de noi și ne vorbește și prin creație, dar mai ales prin și în Isus Hristos, deoarece El vrea să ne salveze și să ne aibă cu Sine pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: Deuteronom 32.34-52 · Efeseni 2.11-16

de Jean Koechlin

Exod 17:8-16

Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Amalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“, credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Gălăteni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărțuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11). Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată? Putem, întradevăr! La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi – El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câștigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi. Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezultatul bătăliei nu depinde de forţele angajate în luptă, ci de credinţa şi de rugăciunile Domnului Isus.

În această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).