Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “devotional”

03 mai 2024

3 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate să fie făcute spre zidire.

1 Corinteni 14.26

Dacă un predicator vestește o învățătură greșită, care-L dezonorează pe Domnul Isus, adunarea nu trebuie să accepte o astfel de învățătură care se propagă în mod deschis. Persoana care o susține trebuie să fie adusă la tăcere fără întârziere.

Există și cazul în care un frate, în vorbirea sa, nu aduce o învățătură falsă, dar spune cuvinte prin care adunarea nu este zidită. Trebuie oare ca într-un astfel de caz să lăsăm libertatea vorbirii, sau adunarea are dreptul să-i impună tăcerea?

În 1 Petru 4.11 citim: „Dacă vorbește cineva, să fie ca și cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea în vecii vecilor! Amin“.

Putem afirma că o adunare nu are dreptul să interzică vorbirea unui dar. Cel care dă darurile este Dumnezeu Însuși. El vrea să Se servească de un om ca de un canal prin care să-Și reverse binecuvântarea în puterea Duhului Sfânt, iar cuvântul vestit în acest fel să atingă conștiința și inima copiilor Săi. Un dar nu înseamnă ca cineva să aibă o memorie bună sau o retorică lăudabilă. Acestea s-ar putea numi talent. Tot așa, cineva care are un dar poate vesti ceva care nu are nicio legătură cu darul, ci sursa poate fi el însuși. El poate deveni mândru, părăsind locul dependenței de Dumnezeu, și poate introduce în vorbirea sa gânduri proprii. Un astfel de om, care a ajuns în punctul în care darul nu mai este întrebuințat în dependență smerită de Domnul, trebuie să fie adus la tăcere. Dacă o slujbă este marcată de mândrie, fără puterea de a zidi, trebuie oare ca adunarea să permită o astfel de manifestare a firii păcătoase? Cu siguranță nu!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Știu că voi Îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, după cum a spus.

Matei 28.5,6

Mântuitorul meu este viu

Era Vinerea Mare. Un cargobot norvegian intra într-un port englezesc. Ofițerul secund, știind că superiorul său, căpitanul, credea în Hristos, l-a întrebat ușor ironic: „Să cer ca pavilionul să fie coborât în bernă?“. — „De ce?“ — „Pentru că astăzi este ziua în care a murit Isus Hristos“, a spus ofițerul. Căpitanul a răspuns: „Isus, Domnul și Mântuitorul meu, este viu, nu este mort. Mai degrabă cere ca drapelul să fie arborat pe catarg“.

Isus Hristos este viu! – El a murit pe cruce, a fost îngropat, dar nu a rămas în mormânt! Învingător asupra diavolului, asupra păcatului și asupra morții, El a înviat dintre morți și a fost primit sus în glorie.

În ziua învierii lui Isus, un înger a venit și a dat la o parte piatra cea mare cu care era închis mormântul. Soldații care păzeau mormântul sigilat au căzut la pământ ca morți. – Îngerul le-a spus însă femeilor credincioase venite la mormânt: „Nu vă temeți!“. Privind în mormântul gol, ele s-au putut convinge că Domnul nu mai era acolo – că El înviase cu adevărat. Soldații nu au reușit să împiedice această minune.

Oricine L-a primit în viața sa pe Isus ca Mântuitor și Domn știe că Hristos a murit pentru el. Pe cruce, Isus Hristos a purtat pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu pe care o meritam noi pentru păcatele noastre. Iar faptul că Hristos a înviat cu adevărat dintre morți ne arată cât de mulțumit este Dumnezeu de jertfa ispășitoare a Fiului Său. Astfel, noi suntem îndreptățiți prin credința în Isus.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.12-26 · Efeseni 4.17-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 20:18-26, 21:1-6

Comparând aceste versete cu Matei 5 (v.17 şi mai departe), înţelegem că Robul credincios al Domnului a venit nu numai pentru a împlini Legea, ci şi pentru a introduce ceea ce este mai presus de ea (Matei 5.17    nota a: Hristos vine ca o revelare a plinătăţii lui Dumnezeu prefigurată în lege şi în profeţi). În timp ce Legea poruncea „să nu ucizi“, Isus declara că şi numai de-ar spune cineva „nebunule“ fratelui său, deja s-ar expune focului gheenei! Domnul doreşte să înţelegem în fiecare zi mai profund di­mensiunile răului din inima noastră. Şi vrea să ne facă cunoscut propria Sa inimă care a făcut in­finit mai mult decât cerea Legea, cea care spunea: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău“ (Matei 5.43, 44; vezi Romani 5.7, 8, 10; compară şi Exod 22.1 … cu Psalmul 69.4 sf.). Unde     ne-am găsi noi dacă porunca inflexibilă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“, ni s-ar aplica nouă? Dumnezeu ar trebui să facă să dispară de pe faţa pământului întreaga omenire, vinovată de crucificarea Fiului Său. Dar, în loc de aceasta, chiar şi la cruce, Domnul Isus pune în practică în mod desăvârşit ceea ce El ne învaţă în aceste versete: „Tată, iartă-i, – spune El – pentru că ei nu ştiu ce fac“ (Luca 23.34).

Versetul 32 stabileşte preţul unui rob: acelaşi preţ cu care a fost estimat Fiul lui Dumnezeu (Matei 26.15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS A MURIT PENTRU NOI! | Fundația S.E.E.R. România

„Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

Dacă ai văzut filmul „Lista lui Schindler”, probabil te-ai întrebat: „Cum au putut face așa ceva?” Dușurile, cuptoarele, furnalele care revărsau cenușă umană, trenurile care soseau în fiecare zi cu femei, bărbați, copii și bătrâni – înghesuiți ca vitele pe drumul spre abatoare. Și cel mai rău dintre toate acestea: soldații care îndeplineau ordinele fără nicio mustrare de conștiință. Cum au putut face așa ceva? Răspunsul este păcatul! Și dacă ai impresia că Hitler și adepții săi au fost singurii din această categorie, mai gândește-te! Ce spui despre ce se întâmplă în zilele noastre? Dar de cele întâmplate pe vremea lui David? El scria: „sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51:5). Propriul său capitol despre adulter și crimă confirmă lucrul acesta. Citește-i CV-ul: ne descrie pe noi toți! Iar Sfânta Scriptură adaugă: „Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge…” (Romani 3:12-15). Dacă Dumnezeu ne-ar evalua pe oricare dintre noi, la fel am fi. Și trebuie să înțelegi lucrul acesta pentru a aprecia ceea ce urmează: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Când citești acest verset, întrebarea se schimbă și devine: „Cum a putut Hristos să facă așa ceva?” Slavă Domnului că nu am primit ce meritam: pedeapsa. Am primit ce aveam nevoie: har! Compozitorul de imnuri William R. Newell a scris următoarele versuri: „Pentru mine El S-a răstignit – pe Golgota / Pentru al meu păcat El a murit – pe Golgota / M-a făcut copil răscumpărat / și-al meu suflet, Hristos l-a salvat – pe Golgota.” Oprește-te acum o clipă, și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru Fiul Său – Mântuitorul tău care te-a răscumpărat din vină și păcat! Despre asta este vorba în Vinerea Mare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 mai 2024

2 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.

Ioan 6.11

Atât Domnul cât și ucenicii au văzut nevoia fizică a mulțimii și au fost cuprinși de milă. Domnul i-a întrebat pe ucenicii Săi cum avea să fie hrănită o mulțime atât de mare de oameni. Ucenicii și-au recunoscut incapacitatea de a face acest lucru, însă Domnul putea hrăni mulțimea. Ucenicii au căutat resurse care ar fi putut fi folosite și au adus la Domnul ceea ce au găsit. El a luat ceea ce se găsise și, după ce a mulțumit pentru această hrană, le-a dat-o ucenicilor, care, la rândul lor, au împărțit-o mulțimii – și toți au mâncat și s-au săturat.

Există și astăzi aceeași nevoie de hrană, iar Singurul care poate potoli foamea spirituală este Domnul. Însă El folosește instrumente pentru această lucrare, de aceea înțelegem că avem nevoie să fim gata de a sluji cu ceea ce Domnul ne-a încredințat. Însă trebuie să facem efortul de a găsi ceea ce avem la dispoziție, după care, prin binecuvântarea Domnului, putem împărți altora. Este nevoie să fim sârguincioși, să ne rugăm, să căutăm binecuvântarea Domnului, să fim dependenți de El și să dăm mai departe ceea ce El ne-a dat.

Dacă recunoaștem nevoia „mulțimii“ și nu ne facem partea, trebuie să ne întrebăm cât de mult stăm în prezența Domnului, pentru a primi ceva de la El, astfel încât să dăm altora ceea ce El ne-a încredințat. Cât de mult ne rugăm cu toții, frați sau surori, tineri sau bătrâni, pentru predicarea Cuvântului? Sau venim cu inimi și cu mâini goale, fără să avem nimic de împărtășit, ci doar așteptând ca alții să ne hrănească? Să ne rugăm pentru Cuvântul predicat și să fim gata să fim folosiți în ceea ce Domnul dorește!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug.

Ioan 10.10

Doar ceva de la viață sau viața din belșug?

După o predică, un tânăr l-a abordat pe marele predicator englez C. H. Spurgeon și i-a spus: „Domnule Spurgeon, aveți dreptate, trebuie să Îl accept și eu pe Cel care a murit pe Golgota și să devin un copil al lui Dumnezeu. Mă voi converti într-o zi“. — „Într-o zi?“, a întrebat Spurgeon. „Ei bine, am vrut să spun că mai târziu.“ — „Mai târziu? De ce nu astăzi?“ Atunci tânărul a explicat puțin stânjenit: „Vreau, da, să fiu salvat și de aceea mă voi întoarce la Isus, dar mai întâi vreau să am ceva de la viață“.

Spurgeon i-a spus cu dragoste, dar și cu sobrietate: „Tinere, ești foarte puțin pretențios. Pentru mine ar fi prea puțin să am doar ceva de la viață. Nu vreau ceva de la viață, ci vreau viața. În Biblie scrie: «Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug»; «Cine crede în Fiul are viața veșnic㻓 (Ioan 10.10; 3.36).

Mulți oameni se aseamănă cu acest tânăr. Ei vor ceva de la viață. Ce își imaginează ei că este viața? Un pic de plăcere, puțină muzică, puțin sport, un hobby, dragoste etc.? Pot oare aceste lucruri să ne satisfacă și să ne facă fericiți? Nu, niciodată!

Viața eternă, care îl face pe om cu adevărat fericit, pacea inimii și liniștea conștiinței le poate da numai Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cine Îl acceptă pe Domnul Isus primește o bogăție spirituală de neimaginat și, dincolo de aceasta, o bucurie veșnică în gloria lui Dumnezeu. Cine posedă și se bucură de toate acestea acum are o viață care merită trăită.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.1-11 · Efeseni 4.11-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 20:18-26, 21:1-6

Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.

În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sângele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob“ (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND PIERZI PE CINEVA DRAG | Fundația S.E.E.R. România

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit…” (1 Tesaloniceni 4:13)

Ți s-a întâmplat vreodată să fii nevoit să te desparți, de partea aceasta a cerului, de o persoană foarte dragă? Cu siguranță, da! Iar la înmormântare ai auzit cuvinte precum: a plecat, s-a stins din viață, a trecut dincolo. Pentru tine aceste cuvinte au fost foarte dureroase. Poate te-ai gândit: „Unde a plecat? S-a stins din viață, și unde a ajuns? Pentru cât timp vom fi despărțiți?” Când cineva moare „sătul de zile”, poți accepta mai ușor despărțirea… Dar când a murit în urma unui act de violență, sau după o lungă luptă cu boala? Atunci visele tale sunt îngropate împreună cu sicriul coborât în pământ. Apostolul Pavel scria: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). Aceste cuvinte transformă durerea noastră lipsită de nădejde într-o durere plină de nădejde. Cum se poate? Prin faptul că ne asigură că ne vom întâlni din nou cu cei dragi ai noștri, de partea cealaltă a cerului. Nu-i așa că asta ne dorim și asta vrem să credem? Tânjim să știm că cei dragi ai noștri sunt în siguranță. Vrem să fim siguri că sufletul ajunge într-o clipă în prezența lui Dumnezeu. Dar îndrăznim oare să credem lucrul acesta? Potrivit Sfintei Scripturi, așa este! Când moare, creștinul intră numaidecât în prezența lui Dumnezeu și se bucură în părtășie conștientă cu Tatăl ceresc și cu alții care au plecat înainte. Iar următoarele cuvinte de pe o piatra funerară a unui credincios ar trebui să fie o încurajare pentru noi toți: „Plecarea este pentru o clipă, dar întâlnirea va fi pentru veșnicie!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 mai 2024

1 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ghedeon I-a spus lui Dumnezeu: „Dacă vrei să salvezi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, iată, voi pune un val de lână în arie“.

Judecători 6.36,37

Câteodată îl criticăm pe Ghedeon că a cerut semne după ce Dumnezeu îi dăduse asigurări prin cuvântul Său. Este adevărat că nu trebuie să folosim „lâna“ ca mijloc pentru a determina voia Domnului pentru viața noastră, însă există multe lucruri pe care le putem învăța din istoria lui Ghedeon, lucruri cu privire la credință, la ascultare și la trăirea ca biruitori, în ciuda împrejurărilor cu totul nefavorabile. Ghedeon a cerut semnele cu lâna pentru ca ele să confirme voia lui Dumnezeu, nu pentru ca el să o discearnă. Deși credința lui era slabă la momentul respectiv, Ghedeon a fost inclus în rândul oamenilor credinței din Evrei 11. Ce încurajare pentru noi, care ne simțim slăbiciunea și lipsa de credință! La fel ca tatăl copilului bolnav din Evanghelii, exclamăm: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“.

Credința lui Ghedeon nu a fost puternică la început, dar lucrul important este că el a avut credință și că a fost instrumentul potrivit pentru a fi folosit de Domnul. Îngerul Domnului a început prin a-i spune: „Domnul este cu tine, bărbat viteaz!“. Ghedeon însă I-a răspuns că el era cel mai puțin important dintr-o familie lipsită de însemnătate; se considera cu totul nepotrivit pentru o astfel de poziție.

Cu toate acestea, el era omul potrivit pentru lucrarea respectivă. Trebuia să meargă cu puterea pe care o avea. Puterea lui era mică, însă Domnul era cu el, iar harul Său îi era de ajuns, fiindcă puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune. Ori de câte ori Domnul ne cheamă să facem ceva pentru El, ne promite de asemenea că va fi cu noi. Porunca Lui către noi înseamnă că vom primi și putere pentru a o împlini.

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Nicodim] a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“.

Ioan 3.2

Născut din nou (2)

Ioan Botezătorul anunțase venirea lui Mesia și începutul Împărăției lui Dumnezeu. Apoi a venit Isus și a făcut semne și minuni puternice. Atunci s-a ridicat întrebarea cine este El și care este relația Sa cu Împărăția lui Dumnezeu: Este Isus Însuși Mesia?

În timp ce mulți dintre conducătorii poporului L-au respins pe Isus și au atribuit minunile Sale unei puteri diabolice, Nicodim a văzut în El un Învățător trimis de Dumnezeu. Avea o părere destul de bună despre Isus și a vrut să afle mai multe despre El.

Și astăzi sunt mulți oameni care cred în existența lui Dumnezeu și care Îl respectă mult pe Isus Hristos. Poate chiar cred că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul.

Dar chiar afirmând ceea ce ne spune Biblia, poate fi vorba doar de o convingere intelectuală. Natura și viața acestor oameni este încă neschimbată. Dacă nu au simțit niciodată nevoia de iertare a păcatelor și de părtășie cu Hristos, atunci nu Îl cunosc cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt – din punct de vedere spiritual – încă morți. „Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară“ (Efeseni 2.1).

Așa a fost și în cazul teologului Nicodim. Dar apoi a început să-și deschidă inima față de lucrarea lui Dumnezeu, căutând o întâlnire cu Isus.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.12-28 · Efeseni 4.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).

Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU ȘI URMEAZĂ CALEA LUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22:5)

Imaginează-ți că trebuie să-ți aduci copilul ca jertfă pentru Dumnezeu. Și Dumnezeu nu-ți spune motivul! Dar iată ce le-a spus Avraam slugilor care l-au însoțit în cea mai dificilă călătorie din viața sa: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” Adică, ne întoarcem – amândoi! Dedicarea lui Avraam față de Dumnezeu era de neclintit. Cred că el se gândea: „Mă voi închina în tot drumul meu și mă voi întoarce mai puternic!” Îngrijorarea și închinarea sunt lucruri total opuse. Rețineți că vom fi mult mai fericiți dacă învățăm să devenim persoane care se închină și nu persoane care se îngrijorează! Îngrijorarea creează o breșă prin care diavolul să ne poată chinui, dar închinarea ne călăuzește în prezența lui Dumnezeu – unde găsim pace, bucurie și nădejde. Noi am fost creați să ne închinăm lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 4:11). Când nimic altceva nu funcționează, închinarea dă rezultate, pentru că ne face să ne concentrăm toată atenția asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun chiar și când circumstanțele sunt ostile! Așa că, nu te mai îngrijora – lasă lucrurile care te preocupă în seama lui Dumnezeu și trăiește în harul Său! Harul nu înseamnă doar favoare divină; înseamnă putere și activare divină! Nu mai irosi nicio zi din viața ta îngrijorându-te! Stabilește care este rolul tău și care nu este rolul tău. Nu încerca să preiei responsabilitatea lui Dumnezeu. Când tu faci ceea ce poți, Dumnezeu intervine și face ceea ce tu nu poți. Vino înaintea lui Dumnezeu pe genunchi și adu îngrijorările tale înaintea Lui! Închină-te Lui și bucură-te de viața îmbelșugată pe care ți-o oferă El! Când îți recunoști îngrijorările, tu întrerupi tiparele gândurilor greșite și spui: „Aleg să nu mă mai îngrijorez. Mă bazez pe Dumnezeu și aleg să mă închin în fața Lui. El este bun și eu mă încred pe deplin în bunătatea Lui!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 apr. 2024

30 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.11

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Pentru a umbla într-un chip vrednic de Domnul, aducând rod și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu, este necesară puterea. Așadar, găsim acest adevăr prețios: cunoașterea lui Dumnezeu ne face să vedem unde se află secretul puterii. Dumnezeu este Cel în care se află puterea; El este sursa puterii noastre: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Creștinul este întărit printr-o putere care vine de sus, din gloria unde puterea lui Dumnezeu L-a așezat pe Hristos, după ce L-a înviat dintre morți (Efeseni 1.19,20).

Această putere infinită a lui Hristos în glorie este cea care îi conferă creștinului „toată puterea“, nu numai o măsură de putere pentru o anumită împrejurare, ci acea putere care îi este necesară în fiecare moment pentru a manifesta viața lui Hristos aici, pe pământ; este viața cerească manifestată în împrejurări pământești; o viață în armonie cu caracterul lui Dumnezeu, al Celui pe care creștinul Îl cunoaște. Aceasta este măsura puterii creștinului: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“; nu există nicio limită, deoarece este vorba de însăși puterea lui Dumnezeu. Nu avem oare aici suficiente temeiuri pentru a fi încurajați și susținuți pe cale?

Totuși, această putere de sus nu ne este dată pentru a împlini lucrări și semne care să-i impresioneze pe oameni, ci pentru a realiza adevăratul caracter al vieții creștine aici, pe pământ, așa cum acesta a fost manifestat, în mod desăvârșit, de Domnul nostru în zilele vieții Sale pământești. Suntem întăriți „pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie“. Durerile, necazurile, împotrivirile și dificultățile de tot felul abundă în viața de credință. Domnul Isus nu le-a ascuns alor Săi aceste lucruri, pe care și apostolii le-au reamintit mai târziu (Ioan 16.33; Fapte 14.22). Domnul Însuși a trecut prin toate aceste încercări, dovedind în permanență răbdare și îndelungă-răbdare.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Au venit niște oameni … spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?“. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“.

Marcu 5.35,36

Crede numai!

Nu te teme! – Cât de liniștitoare sunt aceste cuvinte rostite de Isus!

Te gândești la păcatele trecute și prezente din viața ta? Ești apăsat de gânduri și ele te fac nefericit? Nu te teme! Crede numai că păcatele îți sunt iertate, dacă le-ai mărturisit lui Dumnezeu.

Îți faci griji pentru ziua următoare? Îți este teamă că-ți vei pierde locul de muncă și că nu vei putea să îți întreții familia? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu va avea grijă de tine, pentru că El este Tatăl tău – indiferent de ce se întâmplă.

Treci printr-o perioadă dificilă? Te-a părăsit cineva apropiat? Ți-au fost zădărnicite cele mai bune planuri? Nu te teme! Crede numai că dragostea lui Dumnezeu te va ajuta să treci peste această perioadă dificilă. El vrea ca sufletului tău să-i fie bine.

Unul dintre copiii tăi a luat-o pe un drum rău și simți că situația se înrăutățește pe zi ce trece? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu are puterea de a-ți proteja copilul și că El va căuta această oaie pierdută până o va găsi.

Ți-e frică de moarte? Nu te teme! Crede numai că în momentul morții vei experimenta harul Său, dacă ești un copil al lui Dumnezeu. Crede că Păstorul tău va fi cu tine în moarte. Nimic și nimeni nu te poate îndepărta de El. Domnul te va purta pe brațul Său puternic până când vei fi cu El (Ioan 10.28).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.1-11 · Efeseni 3.14-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!“ Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge“ cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea“, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă“ (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI MINTEA ȘI VIAȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Vă îndemn… să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)

Apostolul Pavel ne spune cum putem să ne înnoim mintea: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Dacă îți dorești cu seriozitate o viață mai bună, trebuie să-ți schimbi felul de a gândi. Cea mai bună metodă prin care poți înceta să te mai gândești la ceva este pur și simplu… să te gândești la altceva! Când nu-ți place un anumit program TV, ce faci? Schimbi canalul! Oare canalul care nu-ți place nu mai există? Nu, el e acolo – te poți întoarce la el oricând dorești… Tot astfel, când îți dai seama că ești blocat într-un tipar repetat de gândire care îți este dăunător – ceva ce-ți sună în ureche mereu ca un disc stricat – ia atitudine! Refuză să-ți pui mintea în slujba diavolului! Singurul loc în care poate locui un gând este mintea… deci, și mintea ta! Singura putere pe care o are un gând asupra ta este puterea pe care i-o dai tu! Dumnezeu spune: „Ți-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa…” (Deuteronomul 30:19). Dumnezeu îți dă opțiuni, dar El nu le va pune în practică în locul tău. A alege gândul cel bun este ca și cum ai apăsa pe întrerupătorul unui bec: întunericul se împrăștie și încăperea se luminează. Gândurile cele mai persistente îți vor controla viața, deci asigură-te că sunt în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, schimbă-ți mintea, și-ți schimbi viața!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 apr. 2024

29 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

1 Corinteni 1.9

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Versetul nostru începe cu expresia minunată, „credincios este Dumnezeu“, care apare de trei ori în Noul Testament.

În 1 Corinteni 10.13, Dumnezeu este credincios ca să nu îngăduie să fim ispitiți sau încercați peste puterile noastre. El ne cunoaște măsura de putere spirituală, de aceea limitează întinderea încercărilor noastre.

În 2 Corinteni 1.18, Dumnezeu este credincios în ceea ce spune, fie direct, fie prin apostolii Săi, astfel că Pavel le transmite corintenilor că ceea ce el vorbise, ca din partea lui Dumnezeu, nu era doar „da și nu“, ci era „da și amin“. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, iar noi ne putem încrede și baza astăzi pe el în totul.

În 1 Corinteni 1.9, versetul nostru de azi, Dumnezeu este credincios prin chemarea pe care ne-a făcut-o, nu numai la mântuire, ci și la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

În primele nouă versete din 1 Corinteni 1, numele Domnului nostru Isus Hristos este menționat de mai multe ori. Orice binecuvântare este legată de El. Dacă ne bucurăm de binecuvântări, să ne bucurăm de ele în comuniune cu Fiul preaiubit al Tatălui! În versetul nostru, credinciosul Dumnezeu ne-a chemat la părtășia Fiului Său. Ca ilustrație a semnificației acestui lucru, putem privi la David, aflat în peștera Adulam (1 Samuel 22.1,2). David era lepădat de Saul și de popor, însă câțiva oameni se adunaseră în jurul lui. Într-un anumit sens, ei erau în comuniunea lui. Dacă David ar fi fost omorât, această comuniune s-ar fi încheiat.

Adevăratul nostru David a murit și acum este viu la dreapta lui Dumnezeu. În timp ce este încă lepădat de lumea aceasta, noi suntem chemați la comuniunea cu El, Cel al Cărui centru și și al Cărui caracter este El Însuși. Ce privilegiu minunat avem!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lumina este semănată pentru cel drept și bucuria pentru cel cinstit cu inima.

Psalmul 97.11

Onestitatea lui Robbie

În secolul al XIX-lea, în Anglia, un băiat pe nume Robbie își câștiga existența vânzând ace, piepteni și alte mărunțișuri. „Cumpărați piepteni și ace!“, striga el în sala de așteptare a unei gări. Dar vocea îi era slabă, pentru că era obosit și flămând. Aproape nimeni nu îl băga în seamă. În cele din urmă, o doamnă s-a apropiat de el și i-a spus: „Vreau un set de ace, ca să pot prinde această ruptură în rochie“. Apoi s-a întors spre fratele ei: „Harry, te rog, plătește-i băiatului!“. Bărbatul i-a dat banii lui Robbie. Dar băiatul a protestat: „Nu, doamnă! Este prea mult!“. Cu aceste cuvinte, băiatul a dat înapoi doi din cei zece cenți pe care îi primise.

„Ești cinstit“, i-a spus bărbatul. „Cum o să supraviețuiești dacă nu înșeli și tu puțin, din când în când?“ Robbie a răspuns hotărât: „Prefer să nu trăiesc decât să trăiesc trișând“. — „Cine te-a învățat aceasta?“, a întrebat bărbatul. „Mama mea, domnule, înainte să moară și să se ducă în cer. Și sunt sigur că ar fi preferat să mă vadă murind, decât să aibă un băiat necinstit.“ — „Ai dreptate, băiatul meu“, a recunoscut bărbatul, pentru că și el era negustor și avea probleme mari cu banii în acea perioadă și tocmai plănuia să se ajute prin înșelăciune. Dar onestitatea simplă a lui Robbie l-a impresionat atât de mult, încât a renunțat la planul său și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit cinstit din impasul său.

Și pentru Robbie onestitatea a dat roade. Comerciantul l-a angajat la el și i-a dat o mulțime de responsabilități, pentru că se putea baza pe Robbie.

Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur“ (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deo­parte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă“, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …“, completează            1 Petru 2.9.

Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL STĂPÂNIRII DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)

Pentru a avea o viață disciplinată, trebuie să ai o gândire disciplinată. Domnul Isus a spus că scopul lui Satan este să „fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Și dacă uiți lucrul acesta, o faci pe riscul tău, vei suporta consecințele! Prin propriile forțe, n-ai cum să-i ții piept – tu nu ești la egalitate cu Satan… dar când Îl ai pe Dumnezeu, El îți va da putere să-i învingi strategiile și să exersezi arma stăpânirii de sine. Și Biblia ne spune și cum: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Să reținem bine îndemnul acesta: „Gândiți-vă la lucrurile de sus.” Multe mașini sunt dotate cu pilot automat. Când atingi limita de viteză, „setezi” pur și simplu computerul de bord acționând o manetă sau apăsând un buton, și mașina menține această viteză. Mașina nu va merge mai tare sau mai încet. Tot astfel, când mintea ta este programată cu Cuvântul lui Dumnezeu, îți „setezi” gândurile și dorințele după lucrurile plăcute lui Dumnezeu, și nu după cele care satisfac poftele firii tale pământești. Autodisciplina se obține cu prețul libertății. Când ești controlat de pornirile tale, nu ești liber, ci rob. Chiar și lucrurile legitime te pot înrobi. Se spune că „prea mult bine devine la un moment dat un lucru rău!” Apostolul Pavel scria: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12). Deci, secretul stăpânirii de sine constă în programarea minții după Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 apr. 2024

28 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul“.

Luca 9.58

Ce trebuie să fi fost pentru El să nu aibă niciun loc unde să-Și plece capul – El, Cel care era, ca Om, Întâiul-născut din toată creația! Ce trebuie să fi fost pentru El când iudeii I-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare“ (Ioan 8.41) – o aluzie clară la nașterea Sa minunată! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt! Domnul nu a răspuns la astfel de cuvinte, însă putem înțelege oare ce a însemnat pentru El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care, ca și Om, era tot Fiu al lui Dumnezeu – pe care Dumnezeu Îl numise „Sfântul care Se va naște“ – să I se spună așa ceva?

Cărturarii, care studiaseră Cuvântul Său, au venit la El și au folosit propriile Sale cuvinte, ca să-L prindă, dacă ar fi fost posibil. Ce trebuie să fi fost pentru El când marele-preot, pe care El îl așezase să fie mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care ar fi trebuit să fie îndurător – să poată avea milă de aceia care se împiedicau și care erau slabi (vedeți Evrei 4.15) – s-a întors împotriva Lui și a căutat să-L omoare, ba chiar a fost în stare să plătească bani, prețul unui sclav, ca să-L aresteze!

Ce trebuie să fi fost în inima Sa când a fost în Ghetsimani și când Satan I-a pus înaintea ochilor întreg paharul suferințelor pe care avea să-l bea pe Golgota! Citim, în Evanghelii, că sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge și că El a strigat, în puține cuvinte: „Tată, dacă este posibil, depărtează paharul acesta de la Mine!“. Putem noi înțelege ce a fost pentru El când Satan I-a prezentat acest pahar și când El a văzut înaintea ochilor Săi păcatele noastre, pe care urma să le poarte pe cruce, împreună cu toată murdăria lor? Putem noi să ne dăm seama cum trebuie să I se fi cutremurat sufletul sfânt când a văzut că trebuia să fie făcut păcat, că trebuia să fie părăsit de Dumnezeu și că trebuia să fie judecat?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.

Matei 18.20

Adunați în Numele Lui

În Vechiul Testament, Ierusalimul a fost locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca Numele Său să locuiască acolo. De asemenea, acolo a fost și locul unde a fost ridicat mai târziu templul Său.

Există și astăzi un astfel de loc unde Domnul Isus a promis prezența Sa? Da, dar nu mai este un loc geografic, așa cum era în timpul Vechiului Testament. Domnul Isus a promis prezența Sa în mijlocul celor care sunt adunați în Numele Său, adică atunci când credincioșii se strâng într-o adunare locală.

Ce presupune o astfel de adunare?

Acolo trebuie să fie recunoscute, învățate și susținute următoarele principii: adevărul despre Persoana Domnului Isus (Dumnezeu adevărat și Om real, dar fără păcat, într-o singură persoană), adevărul despre lucrarea Sa de răscumpărare ca singura bază a mântuirii noastre veșnice, adevărul despre inspirația întocmai a întregii Biblii și adevărul despre Adunarea lui Dumnezeu, inclusiv punerea sa în practică. Toate acestea trebuie să fie respectate, pentru ca Matei 18.20 să devină realitate.

Un astfel de loc este recunoscut și astăzi de Domnul, chiar dacă sunt doar câțiva care se adună în acest fel. În ochii lumii, acești credincioși poate sunt disprețuiți, dar pentru Domnul Isus sunt prețioși. Dacă doi sau trei (sau mai mulți) pun în practică principiile lui Dumnezeu privind întâlnirea laolaltă a celor credincioși, fac bucurie Domnului.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.13-29 · Efeseni 3.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii credincioşi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele“, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).

Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Rețeta pentru o căsnicie fericită a lui Benjamin Franklin (unul dintre fondatorii SUA și poate cea mai cunoscută personalitate din istoria SUA) se cuprindea în următoarele cuvinte: „Ține-ți ochii larg deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după aceea!” Un motiv principal pentru care multe căsnicii sfârșesc prin divorț este acela că vedem numai ce vrem să vedem. Și chiar dacă am văzut greșeli evidente care știam că vor distruge relația, i-am permis inimii să zădărnicească planurile minții și a gândirii: „Lasă că se va schimba după ce ne căsătorim!” Dacă astăzi ai trecut cu vederea un lucru, mâine nu mai ai dreptul să te plângi de el! Deci dacă ești înțelept, vei face următoarele două lucruri, înainte să iei decizia de a te căsători: 1) Discută pe față ce vei accepta și ce nu vei accepta în relația voastră. Aceste lucruri se numesc factori determinanți. Lucruri precum: insultele, infidelitatea, consumul de alcool, mânia, capriciile, achiziționarea de bunuri pe care nu vi le permiteți. Dacă ai impresia că e dureros să te desparți de cineva acum, așteaptă și ai să vezi cum va fi după ce te căsătorești, când mai sunt poate și copii la mijloc, sau plata creditelor bancare, și familia extinsă! Amintește-ți cuvintele Scripturii: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” 2) Dacă nu sunt îngrijorări cu priviri la anumite impedimente, dar de fapt îți este teamă de necunoscut, folosește-ți credința în Dumnezeu pentru a micșora prăpastia dintre îndoielile tale și pacea pe care ți-o dorești. Nu inventa motive ca să nu fi dedicat! Nu căuta cu lumânarea defectele din celălalt. Pentru că Dumnezeul tău este „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare…”, dă-i în rugăciune „Minunatului Sfetnic” (vezi Isaia 9:6) șansa de a te călăuzi în alegerea relației. Nu uita: Dumnezeu a instituit căsătoria! Deci, când te căsătorești după voia lui Dumnezeu, poți ajunge pe crestele înalte ale fericirii omenești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 apr. 2024

24 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Împotriva unui bătrân nu primi acuzație decât dacă sunt doi sau trei martori. Pe cei care păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă teamă. Te îndemn înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri fără prejudecată, nefăcând nimic cu părtinire.

1 Timotei 5.19-21

Apostolul i-a scris lui Timotei, în prima sa epistolă către acesta, despre răspunderea pe care o avea ca reprezentant al său (1 Timotei 1.3). El trebuia să lucreze fără prejudecăți. Nimeni, nici chiar un bătrân sau unul care a slujit de mult timp, având o slujbă încredințată de adunare, nu putea fi tratat preferențial (1 Timotei 5.19,20). Însă nu trebuia să se ia nicio măsură până când nu era dovedită vina (versetul 19). Dacă păcatul lui era confirmat (nu în același caracter ca în 1 Corinteni 5, însă era dovedit ca păcat), el trebuia să fie mustrat în prezența tuturor. Scopul acestei mustrări era ca și ceilalți să se teamă (Deuteronom 19.20; 21.21; 1 Timotei 5.20). Să tragem învățătură din aceste cuvinte, ca nu cumva să cădem și noi în astfel de păcate. Când este vorba de un frate bătrân, suntem în pericolul de a deveni părtinitori. Timotei însă trebuia să judece aceste lucruri fără prejudecăți și să nu facă nimic cu părtinire (1 Timotei 5.21).

Cu toate că acum nu mai este prezentă autoritatea apostolică, acesta este standardul pentru umblarea în lucrare a slujitorilor (1 Timotei 3.15; 2 Timotei 2.2). Este un lucru serios când auzim de o persoană că a păcătuit. Dacă este ceva care L-a necinstit în mod deschis pe Domnul și dacă nu s-a pus în aplicare cazul extrem de excludere, atunci trebuie să fie făcută o mustrare publică. O mustrare publică este ceva ce nu vedem prea des. Dacă s-ar aplica mai frecvent o astfel de măsură, astfel de cazuri de excludere ar fi mult mai rare. Dacă față de astfel de stări rele s-ar aplica această măsură a mustrării publice la timpul potrivit, s-ar ajunge foarte rar ca o persoană să fie exclusă. În același timp, această procedură i-ar reține și pe alții de la a urma astfel de exemple rele. Însă mustrarea trebuie făcută în duhul harului (Galateni 6.1).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.

Ioan 3.1

                                                                                                                           Născut din nou (1)

Isus Hristos venise la Ierusalim pentru una dintre marile sărbători iudaice. Cu această ocazie, El a făcut semne și minuni pline de putere, astfel încât „mulți au crezut în Numele Lui“ (Ioan 2.23). El a subliniat faptul că o credință pur intelectuală sau emoțională nu este suficientă. Dacă cineva dorește cu adevărat să intre în Împărăția lui Dumnezeu, în inima acelui om trebuie să aibă loc o schimbare radicală: trebuie să fie „născut din nou“. Această naștere din nou este foarte necesară pentru fiecare om.

În acest context nu este vorba despre un „fiu risipitor“, ci despre un om foarte onorabil, respectatul profesor de teologie Nicodim, care aparținea fariseilor, o grupare în iudaism foarte strictă, conservatoare. El era, de asemenea, membru al sinedriului, cea mai înaltă autoritate religioasă și politică a evreilor (Ioan 3.10; 7.50).

Nu avea Nicodim tot ceea ce era necesar pentru o relație bună cu Dumnezeu și pentru intrarea în Împărăția Sa? În aparență, așa era. Și totuși îi lipsea lucrul cel mai important, pentru că nici religiozitatea și nici învățătura nu-i pot da omului viața din Dumnezeu.

Prezența lui Isus a impresionat nu numai mulțimile doritoare să vadă minuni, ci și pe unii dintre liderii religioși. De aceea, Nicodim a venit la Isus pentru a afla mai multe despre El.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.30-32.14 · Efeseni 1.15-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:13-31

Murmure „Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu …“, I-a amintit mulţimea Domnului Isus. Dar El le-a răs­puns că El Însuşi este „adevărata pâine … care coboară din cer“ (Ioan 6.31-33). Hristos este hrana credinciosului; El dă şi tot El hrăneşte viaţa cea nouă. Capitolul acesta ne oferă mai multe instrucţiuni practice de cea mai mare importantă în legătură cu aceasta:

1. Cantitatea de mană strânsă depindea de apetitul lor (v. 18). Ne bucurăm de Hristos numai în măsura în care Îl dorim. Şi noi nu-L dorim niciodată îndeajuns! (Psalmul 81.10);

2. Mana satisface numai nevoile zilei de azi, nu şi pe ale celei de mâine. Hristos trebuie să-mi fie susținătorul meu, puterea mea. Dacă, de exemplu, astăzi am nevoie în mod deosebit de răbdare, o voi găsi meditând la răbdarea desăvârşită a lui Isus.

3. În sfârşit, copiii lui Israel trebuia să-şi strângă raţia de mană în fiecare dimineaţă, îna­inte să se topească sub dogoarea zilei. Să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu devreme, dimineață, înainte ca treburile zilei să poată interveni, răpindune ocazia de a o face. Nu trece o zi fără să ne hrănim trupul. Tot astfel, nici sufletul să nu   ni-l lipsim de singura hrană care-l poate ţine în viaţă şi care îl face să prospere: Isus, Pâinea vieţii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NU TE-A PĂRĂSIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

     Biblia ne spune că, după ce s-a lepădat, „Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Matei 26:75). Ce ne mântuiește pe noi? Faptele noastre bune? Nu, ci credința noastră în Hristos. Sfânta Scriptură ne asigură: „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Așa putem înțelege mai bine cuvintele adresate de Hristos lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta…” (Luca 22:32) Când ai credință în Dumnezeu, te poți redresa. Când vine vorba de harul lui Dumnezeu, nu există limite. Petru s-a lepădat de Hristos – nu o dată, ci de trei ori. Poate că e și povestea ta! Nu a fost un moment de care Petru să fi fost mândru, ci o experiență în urma căreia a ajuns să fie mai puternic. Când cineva păcătuiește grav, noi spunem că „s-a ars” sau „s-a fript.” Ori, când ceva s-a ars, tot ce rămâne este cenușa. Dar noi aparținem unui Dumnezeu al restaurării, care scoate o „cunună împărătească din cenușă” (Isaia 61:3). Dacă l-ai fi văzut pe Petru jurându-se că nu-L cunoaște pe Domnul, l-ai fi ales să fie pastorul bisericii tale? Nu cred! Dar Dumnezeu l-a ales! Și El l-a făcut capul Bisericii Noului Testament. Noi le spunem oamenilor: „Nu intrați în necazuri”, „Nu păcătuiți!” – și sunt sfaturi bune: Dumnezeu nu dorește ca noi să păcătuim. Dar ar trebui să le spunem și: „Nu vă jucați cu păcatul, pentru că vă compromiteți veșnicia. Iar când cădeți (pentru că se va întâmpla, cu siguranță), întoarceți-vă la Dumnezeu! Doar El vă poate restaura, și vă poate folosi eșecul ca să vă întărească!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 apr. 2024

23 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.13

Toate îndemnurile din această epistolă nu sunt altceva decât prezentarea ascultării, a umblării și a purtării lui Hristos (versetele 2 și 15), care trebuie să devină, prin urmare, ascultarea, umblarea și purtarea noastră. Întreaga epistolă ne vorbește despre suferințele lui Hristos pe acest drum și despre gloriile care urmează acestor suferințe, ceea ce ne angajează și pe noi pe același drum de suferință, dar cu speranța gloriilor la care, spre deosebire de El, noi încă nu am ajuns.

Acești credincioși evrei sunt îndemnați să-și „încingă coapsele minții lor“. În Efeseni 6, adevărul, Cuvântul, este centura cu care suntem încinși pentru luptă; aici, el este centura minții pentru umblare. În ambele cazuri, centura ne este absolut necesară. Un alt îndemn este: „fiți treji“. Dacă ne lăsăm antrenați în lucrurile acestei lumi, care ne amețesc sufletul, vom pierde puterea de a umbla în ascultare, deoarece ascultarea este aceea care ne desparte întotdeauna de lucrurile pe care lumea ni le-ar putea oferi.

În această stare, având coapsele minții încinse și fiind treji, suntem capabili să sperăm în mod desăvârșit, chiar dacă nu am ajuns încă la favoarea care ne va fi adusă la descoperirea lui Isus Hristos. Acest har este mereu prezent înaintea noastră, pentru că el este realizat prin credință și nimic nu-l poate clinti din inimile noastre. El ne va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

Nu la fel este privit harul de către apostolul Pavel; el ne spune că avem intrare liberă, prin credință, la acest har sau favoare în care suntem. Totuși, în ambele cazuri, harul este la fel de desăvârșit. Când avem mijlocul încins și când suntem treji, suntem făcuți capabili să privim spre descoperirea lui Isus Hristos nu numai într-o stare de liniște, dar și cu o imensă bucurie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință … Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni … Am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi

Femeia credea în Dumnezeu și era evlavioasă. Ea a reacționat cu atât mai consternată, cu cât predicatorul i-a spus că trebuie să Îl aibă pe Isus Hristos ca Mântuitor personal: „Nu am lipsit niciodată duminica de la biserică, am citit Biblia și m-am rugat zilnic, am făcut bine vecinilor mei și, după părerea mea, am făcut tot ce trebuie să facă un creștin! Și acum îmi spuneți că toate acestea nu sunt esențiale?“.

Cu mai multe versete din Biblie, predicatorul i-a arătat că toți oamenii sunt păcătoși și că nu se pot salva singuri. Trebuie să credem că Isus a primit pedeapsa divină, dreaptă, pentru păcatele noastre, pe cruce. Mântuirea este numai prin har, prin credința în El. Cei care vor să se bazeze pe propriile lor fapte bune sunt pierduți.

Pentru femeie a început o mare luptă. A stat mult timp cu fața îngropată în mâini. Deodată a exclamat: „O, Doamne, oare toate faptele mele bune nu-mi vor fi de niciun folos? Atunci nu am cu ce să stau în fața Ta!“. Conștiința i-a fost trezită și ea și-a dat seama că nu putea sta în fața sfințeniei lui Dumnezeu. L-a acceptat din toată inima pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor.

Fără îndoială, Dumnezeu așteaptă de la noi „fapte bune“, dar după ce omul este mântuit prin credința în Hristos. Și, din recunoștință, ar trebui să facă toate acele fapte bune pe care Dumnezeu „le-a pregătit mai dinainte“ pentru el și care arată dragostea pe care o are față de Domnul său.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“ (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei“ (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleșugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încre­derea, răspun­sul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA CERNERII | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Domnul Isus a știut că Petru se va lepăda de El, și – cu toate acestea – l-a chemat să-i fie ucenic, și i-a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Greșelile pe care le faci și necazurile pe care le creezi în general, nu au loc la întâmplare, ci prin alegere. Cu toate acestea, ele nu te plasează dincolo de harul lui Dumnezeu! Secretul victoriei este să-L lași pe Dumnezeu să-ți folosească greșelile pentru a te dezvolta, și să nu-l lași pe Satan să le folosească pentru a te distruge. Să remarcăm cuvintele: „Satana v-a cerut…” Satan dorește să recupereze ce a pierdut – pe tine. Când ai îndoieli, pentru că el are puterea de a te doborî, tu îți pregătești terenul pentru eșec. Ai văzut cum trece grâul prin procesul treieratului? Nu e o imagine prea drăguță… Și când la fel se întâmplă și în viața ta, nu te simți bine. Așadar, dacă Petru, unul dintre ucenicii aleși personal de Hristos, a putut să cadă, cu atât mai mult ți se poate întâmpla și ție. Și atunci, ce crezi că vrea Domnul să împlinească prin asta? Poate că viața ta este „cu susul în jos” acum, dar dacă te întorci la Dumnezeu, El poate face ceva frumos din ea. Și încă un gând: Domnul Isus i-a mai zis lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine.” Da, și astăzi, Domnul Isus Se roagă și pentru tine! Citim în Sfânta Scriptură că: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1). Deci, dacă ai căzut, Domnul Isus te va ridica și te va restaura – dacă vrei, și-L lași!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 apr. 2024

22 Aprilie 2024

13 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Darurile de har și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.

Romani 11.29

Chemarea lui Dumnezeu (6) – Dumnezeu nu Se va răzgândi

În Romani 9–11, Pavel prezintă căile lui Dumnezeu cu Israel în trecut (capitolul 9), în prezent (capitolul 10) și în viitor (capitolul 11). Astăzi, persoane din Israel sunt mântuite și adăugate Adunării lui Dumnezeu (Efeseni 2.13-18). Totuși, Dumnezeu nu a renunțat la Israel, ca popor. Într-o zi viitoare, acest popor, care s-a făcut vinovat de răstignirea lui Mesia al lor, va fi restabilit, iar toate promisiunile făcute lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov vor fi împlinite. Acesta este harul uimitor al Dumnezeului și Tatălui nostru! Acest har ne-a fost arătat și nouă.

Acesta este contextul versetului citat mai sus. Cât de încurajator este să știm că darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău! Dumnezeul nostru nu Se răzgândește! Când oferă un dar sau când face o chemare a harului, El nu Se schimbă, în ciuda falimentului celor ai Săi. Când ne-a dat darurile Sale, El a știut perfect de bine tot ceea ce eram și ceea ce aveam să fim. Căderile noastre nu-L iau prin surprindere. El a pregătit remediul pentru ele prin suferințele, moartea și învierea Fiului Său preaiubit. Aceasta însă nu este o scuză pentru ca noi să păcătuim; de fapt, nu există nicio scuză pentru păcat. El a pregătit totul pentru ca noi să umblăm în sfințenie. El îi disciplinează pe cei ai Săi, dacă ei se depărtează de El, așa cum a făcut cu privire la fiii lui Israel, care au trebuit să rătăcească prin pustie timp de patruzeci de ani. Însă El îi promisese lui Moise că avea să-i ducă în țara Canaan și, în credincioșia Sa, a făcut acest lucru: „N-a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le spusese Domnul către casa lui Israel: toate s-au împlinit“ (Iosua 21.45; vedeți și Iosua 23.14).

La fel stau lucrurile și pentru noi. Darurile Sale, precum viața eternă (Romani 6.23) și Duhul Sfânt (Fapte 2.38; 5.32), nu vor fi luate niciodată de la noi. De asemenea, El nu va revoca niciodată chemarea la mântuire pe care ne-a făcut-o. Lăudat să fie numele Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.

Evrei 11.1

Cred că…

Parcă îl aud și acum pe profesorul de geografie punându-mi întrebarea: „Unde este Napoli?“, iar eu, nu prea sigur pe mine, răspunzând cu ezitare: „Cred că… în Italia“. — „Poți să crezi la biserică. Aici trebuie să știi!“

Profesorul a vrut să sublinieze contrastul dintre „a crede“ și „a ști“. Din răspunsul meu și-a dat seama că nu eram sigur pe mine.

În limbajul cotidian folosim cuvântul „cred“ pentru a exprima o simplă presupunere. Și spunem, de exemplu, „cred că pacientul se simte puțin mai bine“, dar în aceste cuvinte este simțită incertitudinea.

Pe de altă parte, în sens biblic, „a crede“ înseamnă a ști ceva cu siguranță și a avea încredere fermă, chiar dacă nu Îl putem vedea încă pe Dumnezeu și nici ceea ce ne-a promis. El a dovedit că ne putem încrede în El și știm că El Își ține promisiunile. Cei care cred trebuie să trăiască prin credință pretutindeni și în orice moment. Nu numai în biserică, ci și la locul de muncă, în familie, peste tot! Cei care limitează credința la biserică o transformă într-o credință moartă. Credința vie este o forță dinamică pentru întreaga viață.

Să alergăm la Dumnezeu cu tulburările și cu îndoielile noastre și să credem în El și în Cuvântul Său! Ne putem baza pe El! A crede înseamnă a renunța la propriile certitudini și nesiguranțe și a ne încredința deplin în mâna lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.7-18 · Efeseni 1.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 15:17-27

Până la v. 16, cântecul copiilor lui Israel celebrează ceea ce Domnul tocmai făcuse pentru poporul Său. Versetele 17 şi 18 proclamă ceea ce El va face în vii­tor. Roadele victoriei sunt privite prin credinţă. Dumnezeu Şi-a pregătit: 1) o moştenire; 2) o locuință; 3) un sanctuar; 4) o împărăţie. În prima sa epistolă, Petru ne prezintă forma nouă pe care o iau aceste binecuvântări sub dispensaţia creştină (1 Petru 1.4; 2.5, 9).

Poporul este acum răscumpărat şi se află în drum spre ţara promisă. În acelaşi fel, calea noastră creştină începe cu convertirea şi sfârşeşte în glorie. Dar, pe drumul dintre ele, sunt experienţele pustiei. Cea dintâi dintre aceste mari lecţii este Mara. Asemeni acestor ape amare, Dom­nul permite să întâlnim pe calea noastră împre­jurări dureroase şi dezamăgitoare. Dar, de îndată ce înţelegem că aceste ne­cazuri sunt îngăduite spre binele nostru şi vedem în ele puterea crucii lui Hristos, atunci, fără ca aceste împrejurări să se schimbe, ele încetează să mai aibă gust amar şi ajungem chiar să găsim bucurie şi mângâiere în ele (Romani 5.3 …; 2 Corin­teni 12.9). Suntem atunci în stare să apreciem Elim, acest loc de înviorare şi de odihnă, imagine a strângerii împreună a credincioşilor, acolo unde Dumnezeu dă binecuvântarea (Psalmul 133.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBĂTRÂNIREA CU HAR (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

     Până în anul 2030, unul din cinci oameni va avea 70 de ani sau mai mult. Asta înseamnă aproximativ 20% din populația lumii. Milioane dintre noi vor trăi cel puțin 100 de ani. Când a fost întrebat la aniversarea vârstei de 80 de ani cum se simte că a atins această vârstă, președintele Dwight D. Eisenhower a răspuns: „În orice caz, e mai bine așa decât cealaltă variantă!” Anita Bogan a murit în 2007, la o vârstă foarte înaintată: 106 ani. În necrologul ei publicat în Los Angeles Times scria: „Binecuvântată cu sănătate bună și o minte sănătoasă, Bogan și-a petrecut cea mai mare parte a bătrâneții făcând tot ce și-a dorit, având o atitudine tenace, specifică omului care nu înțelege ce legătură are bătrânețea cu viața ei. În anii care au urmat vârstei de 80 de ani, ea a creat o fundație non-profit prin care a construit case de bătrâni, a deschis o florărie, a jucat zilnic golf, a mers în croaziere pentru a-și sărbători zilele de naștere și a inspirat nenumărați oameni. La împlinirea vârstei de 100 de ani, Consiliul local al districtului Kern a declarat „Ziua Anita Bogan.” Prin atitudinea ei față de viață, Anita a schimbat percepția celor din jur despre bătrânețe.” Biblia nu ne promite numai o viață lungă, ci și o viață de calitate. „Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:1-2). „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.” (Proverbele 9:10-11) Secretul bucuriei în procesul îmbătrânirii este relația profundă cu Dumnezeu și o viață trăită conform principiilor Sale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 apr. 2024

20 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vestește Cuvântul, stăruie la timp și nelatimp, mustră, ceartă, încurajează cu toată îndelunga-răbdare și învățătura.

Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele.

2 Timotei 4.2; Ieremia 15.16

Care este lucrarea pe care Dumnezeu o face atunci când Cuvântul Său este vestit? David ne spune că acest Cuvânt este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră, și că pătrunderea cuvintelor Lui oferă lumină și pricepere celor simpli (Psalmul 119.105,130). Potrivit parabolei semănătorului, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este ca plantarea seminței adevărului Său în inimile oamenilor (Luca 8.11-15). Este ca administrarea unui medicament celor care sunt bolnavi spirituali (Psalmul 107.20). El dorește să ne sfințească și să ne curețe cu apa Cuvântului Său (Efeseni 5.26). Mânuit așa cum trebuie, Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului, folosită împotriva vrăjmașului în luptele noastre spirituale (Efeseni 6.17). Ieremia a putut spune: „Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele“.

Cuvântul lui Dumnezeu este o bogăție spirituală, de aceea nu trebuie să neglijăm valoarea lui. El este ca argintul și ca aurul. Dacă citim Psalmul 119, putem observa valoarea pe care psalmistul o dă Cuvântului lui Dumnezeu – „M-am bucurat pe calea mărturiilor Tale ca de toate bogățiile“ (versetul 14). Duhul lui Dumnezeu dorește să Se folosească de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne întări pe fiecare dintre noi, spre gloria lui Dumnezeu. Însă, pentru ca acest lucru să aibă loc, trebuie să săpăm noi înșine în acest Cuvânt; iar dacă săpăm, El ne întâmpină cu aceste promisiuni: „Îți voi da comorile întunericului și avuțiile ascunse ale locurilor tainice, ca să cunoști că Eu, Domnul, care te chem pe nume, sunt Dumnezeul lui Israel“ (Isaia 45.3).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în urâciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.

Apocalipsa 21.27

Cartea vieții Mielului

Într-o dimineață, un șofer a ridicat marfă dintr-un depozit. După ce s-au întocmit toate actele de expediere a mărfii, salariatul de acolo i-a spus: „V-am consemnat numele în registrul nostru și puteți lua marfa“. Șoferul a răspuns: „Numele meu este înregistrat într-o carte mult mai sigură“. — „Într-o carte mult mai sigură? Ce fel de carte este aceasta? Să fie o carte a unei bănci comerciale?“ — „O, nu“, a răspuns șoferul, „numele meu este scris în cartea vieții Mielului“.

Colegul, care îl însoțea pe respectivul șofer și care ascultase această scurtă conservație, a întrebat mirat: „Ai văzut tu această carte?“. — „Nu, nu am văzut-o eu, ci un altul a văzut-o și mi-a spus acest lucru.“ — „Cine este acela?“ Șoferul era un bun cunoscător al Scripturii și a spus: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos“ (Romani 8.16,17).

Șoferul era un om fericit, pentru că se știa iubit de Dumnezeu și mântuit prin credința în Isus Hristos! Numele lui era scris în cartea vieții Mielului, deoarece crezuse în jertfa adusă de Mielul lui Dumnezeu pe crucea de la Golgota. Știa sigur că numele lui nu va fi șters niciodată din cartea vieții, pentru că Însuși Domnul Isus a spus: „Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții“ (Apocalipsa 3.5).

Citirea Bibliei: Deuteronom 30.1-14 · Galateni 6.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 14:15-31

Poporul a ajuns la concluzia că nu putea să se salveze singur. Situaţia lor era disperată … Acum Dumnezeu putea să lucreze. Le-a spus să meargă înainte! Cum, când marea este înaintea lor, Domnul să le poruncească să avanseze? Dar credinţa ascultă şi se bizuie pe Dumnezeu.

Îngerul lui Dumnezeu ca un stâlp s-a aşezat între tabăra lui Israel şi cea a egiptenilor. Acum de cine să se mai teamă poporul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu Se interpune întotdeauna ca un scut între noi şi greutăţile noastre. În timpul zilei, în timpul nopţii, grija Lui ne apără de pericolele de care adesea n-avem habar.

Aceasta este eliberarea! Regăsim fazele ei în trei versete din Psalmul 136: „a împărţit în două Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.13); a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.14); a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!“ (v.15). Nu numai că moartea nu are putere asupra credincioşilor, ci a devenit chiar aliatul lor, arma lor şi întăritura lor. Prin moartea Sa, Hristos l-a nimicit „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul“ şi i-a eliberat „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2.14-15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE TIPARELE! | Fundația S.E.E.R. România

„Da, n-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel.” (Psalmul 78:41)

Biblia ne spune despre poporul Israel: „De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui…” (Psalmul 78:40-42). Iudeii au provocat în mod continuu răbdarea lui Dumnezeu și I-au îndurerat inima în pustie. În ce fel? Ignorându-L… și limitând ce putea și voia El să facă pentru ei și prin ei. Și noi facem la fel, când nu recunoaștem și nu folosim darurile pe care ni le oferă El și ideile creative pe care le-a pus în mintea noastră. Dumnezeu vrea să spargi tiparele propriului tău trecut, ale problemelor și limitărilor tale personale. Una dintre modalitățile prin care poți să faci lucrul acesta este să fii deschis ideilor noi, locurilor noi și oamenilor noi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale! Nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…” (Isaia 54:2-3).

Să reținem verbele imperative „lărgește”, „întinde”, „lungește” și „întărește.” Creativitate înseamnă capacitatea de a te lăsa învățat. Așadar, ești o persoană care poate fi învățată? Pe o piatră funerară erau gravate cuvintele: „A murit la 40 de ani și a fost îngropat la 80.” Dacă nu continui să înveți, să crești și să-ți dezvolți gândirea, asta poate fi și soarta ta! Poate spui: „Dar eu nu sunt o persoană creativă din fire!” Creativitatea nu este neapărat ceva cu care te naști; ea vine în urma dezvoltării darurilor oferite de Dumnezeu și a ocaziilor pe care El ți le scoate în cale, de-a lungul vieții. Așa că, n-ai vrea să spargi tiparele? Doar așa vei reuși!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →