Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “devotional”

14 iul. 2024

14 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul lui va fi o jertfă de pace, dacă-l va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie femeiască, să-l aducă fără cusur înaintea Domnului. Și să-și pună mâna pe capul darului său și să-l înjunghie la intrarea cortului întâlnirii; și fiii lui Aaron, preoții, să stropească sângele pe altar de jur-împrejur.

Levitic 3.1,2

În Levitic 3 avem jertfa de pace. Ea se află în legătură cu arderea-de-tot, însă ceea ce ea prezintă este că noi, ca rezultat al lucrării Domnului Isus, putem avea părtășie cu Dumnezeu, putem avea parte cu El.

La cruce, Dumnezeu și credinciosul se preocupă cu aceeași lucrare. În jertfa de pace vedem deci ceea ce avem împreună cu Dumnezeu. Este vorba nu de partea lui Dumnezeu, așa cum o vedem în arderea-de-tot, ci de faptul că Dumnezeu și toți câți au parte în Domnul Isus au comuniune; cineva care n-are nicio parte în Domnul Isus nu va vedea niciodată slava Domnului și slava lucrării Sale. Însă noi, care avem parte în El, putem sta lângă cruce; Dumnezeu este acolo și spune: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, care a înfăptuit, la cruce, minunata lucrare», iar inimile noastre spun: «Acesta este Mântuitorul nostru iubit». Dumnezeu spune: «El a făcut lucrarea, pentru că Mă iubea» (vedeți Exod 21.5; Ioan 18.11), iar inimile noastre spun: «El a făcut lucrarea, pentru că El ne-a iubit; El este Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine» (Galateni 2.20)!

Așa ne vorbește Dumnezeu despre slava Sa și despre slava lucrării Sale, iar noi vorbim cu Dumnezeu, căci și noi admirăm ceea ce I-a umplut Lui inima. Așa avem părtășie cu El. Baza acestei părtășii este, repet, această Persoană minunată, în lucrarea Sa de pe cruce. Cu El și cu lucrarea Sa se preocupă și inima lui Dumnezeu și inimile noastre, și aceasta este părtășie. Acesta este lucrul important pe care îl găsim aici, în Levitic 3 și 7.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine ești Tu?“, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun“.

Ioan 8.25

Isus Hristos – Adevărul în persoană

Domnul Isus nu a vorbit și nu a acționat niciodată altfel decât în dependență de Tatăl Său și în supunere față de voia Sa. Astfel, cuvintele și faptele Sale au fost revelația și reprezentarea Celui care L-a trimis. Pe de o parte, aceasta arată perfecțiunea minunată a Domnului nostru, dar, pe de altă parte, într-un trist contrast, dezvăluie imperfecțiunea noastră.

La fel de perfecte ca El Însuși, au fost și cuvintele Sale, și faptele Sale. Nu a existat nicio diferență între cuvintele, faptele și Persoana Sa. Astfel, la întrebarea iudeilor, „Cine ești Tu?“, El a putut răspunde: „Ceea ce de la început vă spun“.

El a fost adevărul, a spus adevărul și a făcut adevărul! Cu alte cuvinte, vorbirea Sa Îl reprezintă pe El Însuși, care este în același timp Adevărul în persoană.

Cuvintele noastre de obicei fie conțin mai puțin adevăr, fie trec dincolo de adevăr. Cât de des Îl dezonorăm noi pe Domnul Isus prin cuvintele noastre care nu exprimă întregul adevăr…!

La Domnul Isus, fiecare cuvânt era perfect adevărat și, prin urmare, era atât o strălucire a gloriei Sale personale, cât și o revelație a Tatălui. Iar aceasta s-a văzut și în fiecare lucrare a Sa! El putea spune:

„Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări“ (Ioan 14.10).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.13-29 · 2 Tesaloniceni 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:1-14

Acest capitol este un calendar al «zilelor solemne» ale Domnului, numite „sărbătorile rânduite“ (sau: timpurile stabilite), care aveau loc în fiecare an. Erau în număr de şapte, în afară de Sabat, ziua de odihnă săptămânală, care este tratată cea dintâi. S-a remarcat că aceste sărbători, în succesiunea lor, dezvăluie în afara ochilor noştri istoria lui Israel începând de la cruce, planurile lui Dumnezeu cu privire la această naţiune, planurile Lui în privinţa Bisericii (deşi întrucâtva în chip ascuns), în sfârşit, planurile Lui privindu-L pe Fiul Său.

Totul a început la Paşti: Punctul de pornire al binecuvântării lui Israel, al binecuvântării Bisericii, ca şi al fericirii fiecărui om este crucea. Imediat după aceasta, sărbătoarea Azimilor (a pâinii nedospite) Îl evoca pe „Cel care n-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21), a Cărui despărţire de rău trebuie să se reproducă în mersul Adunării, ceea ce înseamnă în fiecare răscumpărat. „Aluatul vechi“ trebuie scos afară, căci noi suntem „fără aluat“ (1 Corinteni 5.7).

Urma apoi sărbătoarea celor dintâi roade. Primul snop legănat este tot Hristos, triumfător în învierea Sa, întâiul născut dintre morţi, prezentat lui Dumnezeu în multiplele aspecte ale gloriilor Sale: „ca să vă fie primit“ (v.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA TREBUIE ÎNSOȚITĂ DE CREDINȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24)

Citim (în Evrei 11:6): „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” Cea mai mare dorință a lui Dumnezeu este să fie crezut. Tu te poți ruga în mod regulat și ritualic, și chiar să te simți mai aproape de Dumnezeu ca urmare a acestui fapt, dar să nu te aștepți ca El să-ți răspundă la rugăciuni, sau ca situația ta să se schimbe – dacă nu crezi.

Apostolul Petru a fost închis și condamnat la moarte, iar execuția sa era programată pentru următoarea zi. Biserica s-a rugat toată noaptea pentru eliberarea lui… Și aceasta a survenit în mod miraculos. Dumnezeu a adus un somn peste gardieni, a deschis ușa închisorii lui Petru și l-a eliberat. Cu toate acestea, când Petru a apărut la ușa casei unde credincioșii se rugau, acestora nu le-a venit să creadă când slujnica Roda „a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.” (Faptele apostolilor 12:13-15). Chiar și primii ucenici s-au luptat să creadă că Dumnezeu Îi va auzi. Chiar și atunci când răspunsul a fost la ușa lor, ei au ezitat să creadă…

Și noi facem la fel, nu-i așa? Ne luptăm cu rugăciunea. Uităm să ne rugăm, iar când ne amintim, ne grăbim să ne rugăm și folosim cuvinte nesincere sau gândurile noastre se împrăștie ca un stol de prepelițe. De ce trebuie să se întâmple asta? Tu trebuie să știi că te poți ruga oriunde, în orice moment, folosind propriile tale cuvinte, iar Dumnezeu promite să răspundă. Dar tu trebuie să-ți dai seama de puterea și potențialul incredibil al unui credincios care se roagă. Biblia spune că: „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Așa că, nu te ruga pur și simplu, ci încrede-te în răspunsul lui Dumnezeu;  apoi vorbește și poartă-te după credința ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 iul. 2024

13 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate le face bine.

Marcu 7.37

Puține stări sunt mai triste decât cea a unui om dezamăgit. El întotdeauna găsește vină la alții și stă într-o izolare greșită. Starea lui este mizerabilă, iar cei care sunt suficient de slabi și de neghiobi să-l asculte sunt conduși într-o stare la fel de mizerabilă.

Cât de binecuvântat și de înviorător este să ne întoarcem privirile de la această imagine tristă la imaginea Omului desăvârșit, Singurul care a trăit în mod perfect pe acest pământ! Calea lui a fost într-adevăr una izolată, iar El n-a găsit nimic în jurul Său care să corespundă cu Ființa Sa. „Lumea nu L-a cunoscut“; „a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1.10,11) – a căutat compasiune și mângâietori, dar n-a găsit nimic de felul acesta. Chiar și ucenicii Săi preaiubiți au eșuat în a-L înțelege. Au adormit pe muntele schimbării la față, în prezența gloriei Lui; la fel în grădina Ghetsimani, în prezența suferințelor Sale de nespus. L-au trezit din somn, cuprinși de teamă și de necredință, și L-au asaltat deseori cu întrebările și cu comentariile lor lipsite de pricepere.

Cum a întâmpinat El toate acestea? Cu un har, o răbdare și o bunătate perfecte. Le-a răspuns la întrebări; le-a corectat părerile; le-a alungat temerile; le-a rezolvat dificultățile; le-a satisfăcut nevoile; le-a îngăduit slăbiciunile; le-a dat credit pentru devotamentul lor, chiar și atunci când a fost părăsit de ei; i-a privit cu bunătate și cu dragoste, în ciuda întregului lor faliment – „Fiindcă îi iubea pe cei ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt“.

Să fim și noi însuflețiți de același duh ca al Domnului nostru binecuvântat și să călcăm pe urmele Lui! Atunci izolarea noastră va fi una corectă și, deși calea noastră va fi una îngustă, inima ne va fi largă.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți … și odihniți-vă puțin.

Marcu 6.31

Activitățile recreative

Un articol dintr-o revistă avea titlul „Activitățile recreative“ și era însoțit de o fotografie frumoasă – un bătrân stând pe o bancă, departe de trafic, într-o zonă verde îmbietoare. Și ce făcea? Nimic! Pur și simplu stătea acolo, oferind o imagine care emana pace și bunăstare. Dar autorii articolului au privit altfel lucrurile și au comentat diferit această fotografie: „Nici el nu a învățat cum să-și ocupe timpul liber într-un mod corect“.

Mulți oameni cred că trebuie să fie în acțiune în fiecare minut pe care îl au la dispoziție. Fiecare sfârșit de săptămână este aglomerat, chiar și în concediu trec în grabă de la o activitate la alta. Apoi sunt și atâtea filme de vizionat…

Oare așa ar trebui să înțelegem aceste activități recreative? Nu devenim astfel sclavii propriului nostru timp liber? Ceea ce neglijăm este de fapt timpul de a reflecta asupra scopului vieții noastre, clipele de retrospectivă, de care orice om are absolută nevoie. Dumnezeu vrea să ne dea astfel de ore de odihnă, pentru ca noi să ne găsim pacea interioară și să privim cu încredere spre viitor. Pentru a face aceasta, trebuie să reflectăm la relația noastră cu El. Dar tocmai aceasta încearcă să împiedice adversarul lui Dumnezeu, diavolul. „Nu avem timp“ – nici măcar în timpul liber!

Prin acest verset, „Veniți … și odihniți-vă puțin“, suntem încurajați să ne luăm timp pentru a sta în tăcere și a medita la viitorul nostru veșnic, timp pentru a citi Biblia în liniște și a o aprecia ca fiind Cartea prin care Dumnezeu Însuși ne vorbește!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.1-12 · 2 Tesaloniceni 1.6-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 22:17-33

De la Levitic 21.1 până la 22.16, Dumnezeu Se îngrijeşte de păstrarea preoţiei fără pată, în timp ce în v. 17-33 Se ocupă de calitatea jertfelor. Nu este într-adevăr trist că El este obligat să precizeze: «Să nu-Mi oferiţi animale bolnave sau având vreun cusur»?

În ciuda acestor instrucţiuni care nici n-ar fi trebuit să fie date, fiind de la sine înţelese, profetul Maleahi ne spune că poporul a adus astfel de ofrande. Făcând astfel, nedreptatea comisă de ei era de două ori mai mare:

În primul rând, pentru că însemna dispreţuirea lui Dumnezeu; ceea ce ei n-ar fi îndrăznit să aducă guvernatorului lor (Maleahi 1.8), ce era de nevândut, găseau suficient de bun pentru Dumnezeu.

În al doilea rând, pentru că toate aceste jertfe, care spuneau despre Hristos, jertfa perfectă, trebuia să fie fără cusur. Şi noi, dragi creştini, ce rezervăm noi pentru Domnul din timpul nostru, din energia noastră, din inteligenţa noastră, din banii noştri? Ce avem mai bun sau numai surplusul, cel cu care nu ştim ce să facem?

Spre deosebire de jertfele pentru păcat, necesare, obligatorii, aici este vorba de daruri de mulţumire, de bunăvoie, facultative. Din partea noastră, nimic cu forţa. Dumnezeu nu pretinde nimic. Dar cu cât inimile noastre sunt mai cuprinse de dragostea lui Isus, cu atât mai pretenţioşi trebuie să fim cu privire la ce Îi aducem în schimb.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNILE TALE POT SCHIMBA SITUAȚIA! | Fundația S.E.E.R. România

„Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi…” (Exodul 32:13)

Dacă nu ești sigur că rugăciunile tale pot schimba situația în care te afli acum, citește istoria lui Moise care a mijlocit înaintea lui Dumnezeu ca să nu-i distrugă pe iudei din cauza vițelului de aur și a idolatriei.

Citim în Biblie că „Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său și a zis: Adu-Ți aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.”

Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.” (Exodul 32:11, 13-14). Pentru o clipă Moise a fost șocat, dar în următoarea clipă stătea în fața lui Dumnezeu, mijlocind… Era în genunchi mijlocind pentru viața poporului său, ridicând mâinile, plângând cu lacrimi și luptându-se ca Iacov la Peniel.

Să observăm cum s-a rugat Moise: I-a amintit lui Dumnezeu de promisiunile legământului Său și s-a bazat pe Cuvântul Lui! Și dacă există un lucru care va atrage atenția lui Dumnezeu și-L va determina să răspundă nevoilor tale, acela este că te bazezi pe Cuvântul Său. Cuvântul lui Dumnezeu despre un lucru este întotdeauna voia lui Dumnezeu cu privire la acel lucru. „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15)

Când te rogi, tu ești asemenea unui fir electric prin care puterea și prezența lui Dumnezeu pot curge în orice situație și-n orice direcție, iar în rugăciune acționezi întrerupătorul.

Așadar, în loc să te plângi de situație, începe să te rogi pentru ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 iul. 2024

11 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

În vremea în care a fost scrisă epistola noastră nu era deloc ușor să urmezi această poruncă, pentru că autoritățile erau cu totul păgâne și idolatre. Ele îi priveau pe creștini – cei care întorseseră spatele religiei oficiale și refuzau cu tărie să ardă tămâie zeilor – ca pe dușmani firești, și de aceea îi denigrau și îi persecutau. În ciuda tuturor acestor lucruri, rămânea valabil faptul că cei care conduceau fuseseră așezați de Dumnezeu pentru a controla răul, pentru a porunci binele și a-l răsplăti (versetul 3). Autoritatea era, și este și astăzi, așa cum am spus deja, „slujitorul lui Dumnezeu“. Apostolul remarcă de două ori, în versetul 4: „Este un slujitor al lui Dumnezeu, pentru tine spre bine … Nu degeaba poartă sabia; pentru că este un slujitor al lui Dumnezeu, un răzbunător spre mânie celui care face răul“. De aceea, cel care se ridică împotriva ei „se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi răsplata“ (versetul 2). Cu alte cuvinte, oriunde există o autoritate, ea este de la Dumnezeu; credinciosul Îl vede pe Dumnezeu în ea și de aceea ascultă de bunăvoie. Ar fi neascultător față de Dumnezeu dacă nu ar face-o.

Este posibil ca această ascultare să-i aducă celui credincios diverse neplăceri sau inconveniente; este posibil să aibă drept consecință pentru el pierderi dureroase sau suferințe. Dar aceasta nu ar trebui să determine o altă comportare din partea lui. Ar trebui oare să se aștepte la altceva în această lume a nedreptății? El este străin și călător în ea, iar cetățenia sa este în cer. Prin credință este adus într-o legătură intimă cu Dumnezeu și privește la locul și la moștenirea sa de sus. Este binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cerești. În călătoria sa spre patria cerească nu este chemat să-și urmărească drepturile în această lume, cu atât mai puțin să lucreze activ la ordinea ei socială și politică sau chiar să primească un loc de conducere în ea. El va domni odată cu Hristos, când va veni timpul pentru aceasta; dar în prezent partea sa este să sufere și, atât cât depinde de el, să trăiască în pace cu toți oamenii, căutând binele lor și, „făcând binele, să reducă la tăcere neștiința oamenilor fără minte“ (1 Petru 2.15).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Grăbește-te de fugi în ea.

Geneza 19.22

                                                                                                                            Goana după viteză

Din cauza vitezei au loc mai mereu accidente. Un elicopter militar se izbește cu viteza năucitoare de o stâncă. Un tren interurban deraiază. Un avion supersonic se prăbușește în ocean. Un pilot de Formula 1 iese de pe pistă. Suferință și accidentări grave… Am parcurs un drum lung în goana noastră frenetică după viteză! Am atins – și în unele cazuri am depășit deja – limitele materiei și ale omului.

Ritmul alert nu ne lasă aproape deloc timp pentru a reflecta în liniște, pentru a ne gândi la sensul și scopul vieții. Ar fi bine să ne oprim o clipă și să căutăm răspuns la aceste întrebări: De ce mă aflu în lume? Încotro duce drumul meu prin viață? La ce bun să fii într-un tren de mare viteză, dacă el se îndreaptă în direcția greșită…?

Să-I cerem lui Dumnezeu răspuns la aceste întrebări. Creatorul cerului și al pământului are un mesaj pentru noi. Planurile Sale sunt bune pentru noi, de aceea dorește să-L ascultăm și să acționăm așa cum ne spune El. Dumnezeu ne-a lăsat gândurile Sale scrise în Biblie și așteaptă răspuns de la noi.

Dumnezeu are numai gânduri de binecuvântare pentru noi. Are o inimă plină de dragoste pentru toți cei care Îl ascultă și cred cuvântul Lui. El L-a trimis pe propriul Său Fiu în această lume, ca să moară pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât viața noastră să aibă un sens și un conținut. Ce tragic este când ratăm esențialul!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 13.1-39 · 1 Tesaloniceni 5.12-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 19:26-37, 20:22-27

Această secţiune a cărţii, incluzând capitolele 19 şi 20, începe şi sfârşeşte la fel, specificând că Israel avea menirea să fie poporul sfânt al unui Dumnezeu sfânt. Şi aproape fiecare poruncă din aceste capitole se încheie cu cuvintele de aducere-aminte: „Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru“. Cu cât mai mult cei care fac astăzi parte din familia lui Dumnezeu va trebui să reproducă sfinţenia „Tatălui sfânt“ ai Cărui copii sunt (Ioan 17.11). Petru citează v. 2 din cap. 19 completându-l: „după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi“ (1 Petru 1.15-16). Aici nu este numai „pentru că Eu sunt sfânt“, ci „după cum“. Ce măsură ne este dată prin aceasta!

Versetul 32 atrage atenţia asupra respectului cuvenit bătrânilor, subiect pe care un tânăr creştin nu trebuie niciodată să-l neglijeze. Creştinismul trebuie să fie evident prin toată comportarea noastră, nu numai prin abţinerea de la păcatele grozave pe care Dumnezeu este obligat să le denunţe în Cuvântul Său, ci în miile de detalii în care trebuie să exersăm dragostea şi dreptatea practică (v. 34-36). Să nu uităm niciodată că frumosul nume de Hristos a fost invocat peste noi (Iacov 2.7 vezi şi nota d), astfel că, prin comportarea noastră, onorăm sau dezonorăm acest nume preţios.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VIAȚA PLINĂ DE DUHUL SFÂNT | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efeseni 5:18)

Viața creștină nu este doar o viață schimbată, ci și o viață înlocuită. În momentul convertirii, noi Îi dăm lui Dumnezeu vechea noastră viață, iar El ne dă o viață nouă în locul ei. Dar El face mai mult: El vine să trăiască în noi prin puterea Duhului Sfânt. Apostolul Pavel a subliniat contrastul dintre a fi beat de vin și a fi plin de Duhul Sfânt. Primul element te face să-ți pierzi controlul, pe când celălalt te ajută să fii în control. Unul este contraproductiv, pe când celălalt este productiv. Unul te face neputincios, pe când celălalt te umple de putere. Unul îți aduce tristețe, pe când celălalt îți aduce bucurie. Acest verset nu este o promisiune, nici măcar o alegere, ci o poruncă: „Fiți plini de Duh!” Iar Pavel evidențiază trei lucruri care se întâmplă în viața unei persoane umplute de Duhul lui Dumnezeu… Iată ce fac acești oameni plini de Duhul: 1) Cântă şi aduc din toată inima laudă Domnului. Această stare nu este indusă de circumstanțe, ci apare în ciuda lor. Biblia spune că: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (Faptele apostolilor 16:25-26) Lauda adusă lui Dumnezeu poate deschide uși și poate rupe lanțuri! 2) Mulţumesc totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile (Efeseni 5:20). Și oamenii plini de Duhul Sfânt au necazuri, ca toți ceilalți… Dar ei nu se concentrează asupra necazurilor lor, ci își numără binecuvântările și rămân pozitivi, optimiști și recunoscători. 3) Se supun unii altora în frica lui Hristos (Efeseni 5:21). Oamenii plini de Duhul Sfânt sunt preocupați de ceilalți. Ei știu că ceea ce Dumnezeu face posibil pentru altcineva, va face posibil și pentru ei (vezi Efeseni 6:8). Așadar, fii plin de Duhul Sfânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 iul. 2024

10 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi, care, prin El, credeți în Dumnezeu, care L-a înviat dintre morți și I-a dat glorie, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

1 Petru 1.20,21

Acest Miel fusese cunoscut dinainte, cu mult înainte de răscumpărarea din Egipt, pentru că fusese cunoscut înainte de întemeierea lumii. La fel stăteau lucrurile și cu acești creștini ieșiți din iudaism, așa cum am văzut în versetul 2 din acest capitol. Ce lucru minunat să fii obiectul gândurilor și planurilor lui Dumnezeu într-un mod la fel de complet și de desăvârșit, precum a fost Mântuitorul Însuși!

Dar numai la sfârșitul timpului a fost momentul când El a fost arătat pentru acești creștini evrei, deoarece tot acest pasaj de aici nu li se adresează decât lor. Pentru ei fusese împlinită această imensă lucrare. El era Acela prin care ei credeau în Dumnezeu, iar fără El, această lucrare n-ar fi putut avea loc. Ca răsplată pentru jertfa Fiului Său, Dumnezeu L-a înviat dintre morți și L-a introdus în glorie, astfel încât credința și speranța lor să fie în Dumnezeu. Tatăl și Fiul erau la fel de interesați de lucrarea mântuirii lor – Fiul, prin sângele Său, iar Tatăl, prin învierea și gloria date Fiului – astfel încât Dumnezeu să fie Autorul lucrării, iar credința și speranța acestor evrei să aibă o temelie comună.

Aici, apostolul pornește de la învierea lui Hristos și de la gloria pe care Dumnezeu I-a dat-o, dar nu-i consideră pe cei cărora li se adresează ca înviați împreună cu Hristos și așezați împreună cu El în locurile cerești. Ei au un Hristos ceresc ca obiect al credinței și al speranței lor și trebuie să umble așa cum El a umblat aici, pe pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre cele cerești?

Ioan 3.11,12

Născut din nou (12)

Fariseul Nicodim și-a început conversația cu Domnul Isus spunând: „Noi știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). În spatele acestui „noi“ erau acei lideri evrei care considerau că Îl pot judeca pe Isus. Ei I-au adus un oarecare omagiu, dar nici măcar nu erau siguri cine era El cu adevărat.

Apoi, deodată, Isus, folosind aceeași formă de plural, „noi“, dar nu ca expresie a mulțumirii de sine sau a ignoranței fariseice, ci a atotștiinței divine, i-a vorbit lui Nicodim despre Sine ca fiind Cel care este una cu Tatăl și care este El Însuși Dumnezeu (Ioan 1.1; 10.30) – i-a vorbit cum numai Unul care Se află într-o legătură strânsă cu Dumnezeu și care Îl cunoaște pe Dumnezeu și gloria Sa o poate face. Cunoașterea Sa despre toate cele pământești și cerești este absolută. El cunoaște lucrurile în esența lor, în scopul lor – iată ce conferă cuvintelor Domnului Isus, care sunt adesea atât de simple, o profunzime atât de greu de pătruns!

Fariseii aveau probleme în a înțelege și a crede atunci când Fiul lui Dumnezeu le vorbea despre nașterea din nou – un proces care are loc pe pământ. Cum vor reacționa atunci când va fi vorba despre „cele cerești“, despre plinătatea binecuvântării pe care Dumnezeu vrea să o dea celor care Îl acceptă pe Fiul Său prin credință?

Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 18:1-5; 19:1-19

Rânduielile conţinute în aceste capitole privesc sfinţe­nia practică a poporului Domnului. Ele implică mila (19.10), cinstea şi adevărul (v. 11, 12), dreptatea (v.13-15), bunăvoinţa şi dra­gostea (v.16-18). Este umilitor că întâlnim aceleaşi puneri în gardă adresate şi creş­tinilor, în epistole, atât în cea către efeseni, cât şi în cea către coloseni. Aceasta arată că firea veche dintr-un copil al lui Dumnezeu nu este cu ni­mic mai bună decât cea a israelitului de odi­nioa­ră. „Să nu faceţi după faptele ţării Egiptului …“ începe cap. 18, îna­inte de a enumera întinările cărnii care sunt o urâciune înaintea Domnului. „Spun deci aceasta – îi învaţă apostolul Pavel pe efeseni– să nu mai umblaţi cum umblă naţiunile … care, pierzând orice simţire, s-au dedat la destrăbălare …“ (Efeseni 4.17, 19; comparaţi de asemenea v. 25 şi 28 cu Levitic 19.11). „Um­blaţi în dragoste“, conchide apostolul (Efeseni 5.2) şi aceeaşi concluzie apare şi în v. 18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Dom­nul Isus a citat acest verset şi l-a ilustrat într-un mod perfect prin El Însuşi. Din acest motiv, Iacov denumeşte conţinutul acestui verset „Legea îm­părătească (cea a Împăratului), potrivit Scripturii“! (Luca 10.28-37; Iacov 2.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU BANII TĂI | Fundația S.E.E.R. România

„Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

Un pastor a spus odată comunității din care făcea parte: „Dragilor, avem destui bani aici, în această dimineață, pentru a construi o nouă biserică și aceasta este o veste bună”. Apoi a adăugat: „Vestea mai puțin bună este că ei sunt încă în buzunarele noastre!”

Unii dintre noi au crescut crezând că este greșit să Îi cerem bani lui Dumnezeu, deoarece este un semn de lăcomie și egoism. Da, poate fi așa, dar nu trebuie să fie așa! Atunci când te rogi: „Doamne, binecuvântează-mă financiar, ca să pot dărui pentru lucrarea Ta și să-Ți împlinesc planurile”, și chiar faci așa – atunci din punct de vedere spiritual te aliniezi cu planul lui Dumnezeu. În parte, creșterea explozivă a Bisericii Noului Testament s-a datorat unor creștini care au fost dispuși să-și vândă bunurile pentru a finanța voia lui Dumnezeu. Barnaba a fost unul dintre aceștia. Biblia spune că el „a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor” (Faptele apostolilor 4:37). Dar Barnaba nu a fost singurul: „toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:34-35) Printre cei care L-au urmat pe Hristos se aflau și femei căsătorite cu bărbați bogați și puternici. Prin urmare, Isus a avut nevoie de un trezorier care să se ocupe de fondurile lor, dar în cele din urmă acesta a eșuat din pricina lăcomiei.

Din punct de vedere biblic, iată care este concluzia când vine vorba despre bani: dacă Îl onorezi pe Dumnezeu, El te va onora pe tine! Dacă pui lucrarea Lui pe primul loc, El va binecuvânta munca ta! Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine…” (Matei 6:33-34)

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 iul. 2024

8 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Venirea Domnului, dacă o privim așa cum trebuie, nu este un lucru pe care să-l învățăm, ci, după cum ne arată Scriptura, este identificată cu toate simțămintele și cu întreg caracterul creștinului.

La începutul primei Epistole către Tesaloniceni, despre credincioșii de acolo se spune că fuseseră convertiți pentru a-L aștepta pe Fiul lui Dumnezeu din cer. El era o realitate vie și personală pentru ei. Există mult mai multe lucruri în acest pasaj, însă acesta este primul dintre ele: ei fuseseră convertiți în vederea așteptării Lui. Această stare de așteptare este ceea ce se potrivește creștinului. Nu spun că nu există și alte motivații, căci dragostea binecuvântată pe care El ne-a arătat-o în moartea Sa ne determină și ea să-L urmăm, însă creștinul este o persoană care trăiește între prima venire a lui Hristos, pentru a-l mântui, și cea de-a doua venire a Lui, pentru a-l scoate din această scenă. Iar ceea ce-l caracterizează, dacă se încrede în Cuvântul lui Dumnezeu, este că-L așteaptă pe Hristos.

Cu privire la felul în care venirea Domnului este prezentată, nu doar ca o doctrină, ci ca fiind împletită cu toate gândurile și simțămintele creștinului, există doar două epistole în care ea nu este prezentată ca o țintă. Într-una dintre ele, Galateni, destinatarii erau într-o stare spirituală prea joasă, iar apostolul a trebuit să ia lucrurile de la temelie; în cealaltă, Efeseni, destinatarii erau priviți ca fiind deja așezați în locurile cerești. În 1 Tesaloniceni 1.10 ni se spune că venirea Domnului era parte a convertirii lor. Hristos suferise pentru ei și urma să vină pentru a-i lua la Sine. Vedem în fiecare capitol al acestei epistole cum venirea lui Hristos este conectată cu convertirea, cu lucrarea, cu sfințenia și cu suferințele creștinului (1 Tesaloniceni 1.10; 2.19,20; 3.13; 4.13,14).

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.

Psalmul 23.4

Tu ești cu mine!

Era în anul 1943, în zona Ruhr. Era timp de război, iar primele bombe căzuseră deja și răspândeau groaza. Pastorul Wilhelm Busch (1897-1966) i-a invitat pe toți vecinii săi, mai mici și mai mari, la o oră de studiu biblic. El a citit Psalmul 23 și apoi a întrebat: „Copii, știți ce este o vale întunecoasă? La ce s-a gândit David când a scris acest verset?“. O fată a răspuns: „O vale întunecoasă este atunci când avioanele aruncă bombe, sirenele urlă și când ți-e teribil de frică!“. Wilhelm Busch i-a dat dreptate: „Exact, aceasta este o vale întunecoasă. Dar ce prețios lucru este să poți spune: Tu ești cu mine. Să ne amintim cu toții de aceste cuvinte în clipele când se va porni următorul bombardament“. Câteva ore mai târziu, sirenele au dat alarma. În pivniță, fetița lui s-a agățat de el: „Tati, mi-e tare frică“. El a luat-o în brațe și a întrebat-o blând: „Ce am învățat în această dimineață? – Tu ești cu mine!“. Ea a dat din cap: „Oh, tată, am uitat!“. Bombele cădeau fără milă…

A doua zi, Wilhelm Busch stătea în camera sa. Fiica lui a dat buzna, ținând-o de mână pe cea mai bună prietenă a ei: „Tată, ieri, în buncăr, când toată lumea țipa și era speriată, prietena mea i-a spus mamei sale: «Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine». – Tată, ea și-a adus aminte de aceste cuvinte!“.

Ce bine este să-L cunoști pe Isus ca Mântuitor și Păstor al tău, ca pe Acela care poate îndepărta orice teamă! Bucurați-vă de această prețioasă însoțire, „Tu ești cu mine“. Luați-vă timp să stați de vorbă cu Isus.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 10.1-19 · 1 Tesaloniceni 4.9-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:23-34

Iată cât de mare şi de delicată era pentru marele preot şi pentru fiii săi lucrarea necesară pentru înlăturarea păcatelor. Şi, în plus, toată această slujbă era valabilă numai pentru un an. În adevăr, sursa păcatelor, inima omului, nu era curăţită pentru atât, iar această inimă rea nu se putea lipsi să nu lucreze din nou fapte rele în tot timpul noului an. Întotdeauna era necesar să fie repetate aceste jertfe, marii preoţi transmiţând mai departe slujba, din tată în fiu, „pentru că prin moarte erau împiedicaţi să dăinuiască“ (Evrei 7.23-25).

Cu cât mai măreaţă este lucrarea lui Hristos în realitatea ei, în întreg răsunetul ei, pretinzând propriul Său sacrificiu! Pentru a înlătura păcatul lumii, pentru a-i anula toate consecinţele, cât şi pentru a ajunge la sursă: inima omului şi a o curăţa, Isus a fost în totalitate singur. Nimeni altcineva nu poate avea în aceasta vreun rol, cât de neînsemnat. Ce făcea poporul în timpul acelei măreţe lucrări a preotului? Ei nu puteau şi nici nu trebuia să facă nimic altceva, decât să-şi smerească sufletele. O lucrare era împlinită în favoarea lor, în contul căreia ei se puteau odihni. Ei bine, aceasta este tot ce trebuie să facem şi noi! Să ne odihnim în lucrarea suficientă şi perfectă a Domnului Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ESTE SPRE BINELE TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)

Acest verset este unul dintre cele mai reconfortante și mai des citate: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) Acest verset se adresează credincioșilor – copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu care Îl iubesc pe Domnul, care umblă conform planului Său și care acționează în conformitate cu principiile biblice. Este interesant faptul că în Biblie cuvântul „cunoaștere” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a ști în mod intuitiv”. Adică, ceva din interiorul nostru ne spune: „Nu înțeleg și nu pot explica ce mi se întâmplă, dar știu că Dumnezeu lucrează și că va ieși ceva bun din asta!” Să analizăm sensul și semnificația cuvintelor: „lucrurile lucrează împreună”… Ți-ar plăcea să mănânci bicarbonat de sodiu? Sau făină? Nu! Dar atunci când le pui împreună, când adaugi alte câteva ingrediente, le amesteci și le pui la cuptor, din ele iese „ceva bun”. Când Biblia spune „toate lucrurile”, asta include și lucruri dureroase, nedrepte și dificile. Calea spre tronul Egiptului l-a trecut pe Iosif prin trădare, calomnie, întemnițare pe nedrept și dezamăgire. Dar, privind în urmă, el a putut spune: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Geneza 50:20). În moduri pe care nu le poți vedea sau înțelege acum, lucrurile prin care treci lucrează pentru binele tău. Îl iubești pe Dumnezeu? Crezi că El are un plan și un scop pentru viața ta? Te străduiești să-I fii/faci pe plac? Atunci, ai încredere că El va face ca „toate lucrurile” să producă binele tău!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 iul. 2024

7 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să condimentezi cu sare toate darurile tale de mâncare, să nu lași să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.

Levitic 2.13

Cât de importantă trebuie să fie această sare, dacă în acest singur verset se vorbește despre ea de trei ori, fiind amintită și ca „semnul legământului Dumnezeului tău“! Știm că sarea este cea care păzește de stricăciune. Ea lucrează în așa fel încât să nu se strice ceva. Sarea este însă și despărțirea de ceea ce este stricat și, trebuie să adaug, este și un simbol al sfințeniei verificatoare a lui Dumnezeu și al judecății Sale. Găsim aceasta în Ezechiel 47.11, când mlaștinile și gropile din apropierea Mării Moarte nu se vor vindeca, ci, în toată Împărăția milenială, vor rămâne mlaștini sărate, ca un tablou al judecății lui Dumnezeu asupra păcatului și asupra oamenilor păcătoși. Aici se vorbește despre sare ca „semnul legământului Dumnezeului tău“, ceea ce înseamnă că sarea, în relațiile noastre cu Dumnezeu, în care am fost aduși, ne păzește și ne ferește de stricăciune, ca să nu fim necredincioși în acest legământ. Ce credem noi despre noi înșine? Probabil că duminica dimineața aducem o jertfă cu privire la minunata descoperire a lui Dumnezeu în Hristos, prin har, și nu ne gândim la faptul că exteriorul nostru, prezentarea noastră în afară, ar trebui să se schimbe cu ceva; de aceea putem fi brutali față de frați și surori. Ce credem noi despre unul care vorbește plin de admirație despre Dumnezeu, care a descoperit dragostea Domnului Isus și care nu se gândește că el însuși trebuie să arate dragoste și să se verifice pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu și să se judece cu privire la sărăcia dragostei care este în inima sa și care se arată în viața sa?

Aici avem sarea. Dumnezeu nu poate primi nicio jertfă care este fățărnicia buzelor. El nu vrea să ne audă numai vorbind admirativ despre Domnul Isus, fără a simți însă nevoia ca aceleași lucruri să se găsească și în viața noastră. Nu putem să-I spunem lui Dumnezeu că este așa de minunat ceea ce găsim la Domnul Isus, în timp ce nu ne gândim deloc că acestea ar trebui să fie minunate și la noi. Dacă sunt mulțumit de mine însumi când nu le am, atunci aceasta nu este „sarea legământului Dumnezeului tău“. Dacă vorbesc despre Domnul Isus, dacă privesc slava Sa, atunci Tatăl așteaptă să doresc să fiu așa cum este El.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Marele preot a răspuns și I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!“. „Da“, i-a răspuns Isus, „sunt“.

Matei 26.63,64

Condamnat de tribunalul evreiesc și de tribunalul roman

Luat prizonier din Grădina Ghetsimani, Domnul Isus a fost dus și în fața tribunalului evreiesc, și în fața tribunalului roman. Deși s-au prezentat aceiași acuzatori, acuzațiile aduse de ei în fața celor două instanțe au fost diferite.

Înaintea sinedriului, tribunal evreiesc, dușmanii Domnului Isus L-au supus unui proces religios. Era vorba despre ceea ce era El în Sine Însuși. Auziseră desigur ceea ce mărturisise despre Sine și de aceea L-au întrebat atunci: „Să ne spui dacă ești Hristosul“ și „să ne spui dacă ești Fiul lui Dumnezeu“. El a răspuns afirmativ la ambele întrebări. Dar ei nu au fost dispuși să recunoască aceste adevăruri. Prin urmare, ei le-au interpretat ca pe o blasfemie, care era pedepsită prin lege.

În fața lui Pilat, judecătorul roman, L-au prezentat ca fiind un dușman al Cezarului, „sucind mintea poporului nostru, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, un împărat“ (Luca 23.2). Ultima afirmație era adevărată, prima era o minciună. Ei au făcut totul pentru a-l convinge pe judecător să pronunțe o sentință de condamnare la moarte. Ce a răspuns Domnul Isus la acuzațiile lor? În discuția personală cu Pilat, Domnul Isus i-a spus judecătorului despre Sine că este, într-adevăr, un Împărat, dar Unul respins. Împărăția Sa nu este din lumea aceasta.

În cele din urmă, Mântuitorul nostru a fost condamnat la moarte: de tribunalul civil ca împărat, iar de autoritatea religioasă ca Fiu al lui Dumnezeu. Răutatea și ura oamenilor au atins apogeul.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 9.1-13 · 1 Tesaloniceni 4.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:15-22

Preotul pătrundea dincolo de perdea învăluit într-un nor de tămâie, în timp ce, afară, poporul aştepta cu teamă. Avea să primească Domnul jertfa? Dacă ceva nu era în regulă, Aaron n-ar fi pierit el precum cei doi fii ai săi mai mari? Ce uşurare în clipa când apărea din nou, serviciul său încheiat! Profetic, această scenă se va împlini când, venind în glorie pentru Israel, Hristos „Se va arăta a doua oară … pentru mântuirea celor care-L aşteaptă“ (Evrei 9.28).

Mai rămăsese să se ocupe de ţapul cel viu. Primul, cel pe care căzuse „sorţul Domnului“ (v. 9), fusese sacrificat şi îndepărtase păcatul dinaintea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea, ţapul „pentru Azazel“, ducea cu el păcatul care apăsa conştiinţa poporului. De aceea toate păca­tele erau mărturisite pe capul lui şi acesta le purta pentru totdeauna asupra lui „într-un pământ nelocuit“ (v. 22) (Psalmul 103.12; Evrei 8.12, citat de Ieremia 31.34). Primul ţap servea să facă ispăşire: era pentru toţi. Cel  de-al doilea ne vorbeşte despre substituire: de victima care poartă „păcatele multora“ (Evrei 9.28), şi anume, doar pe ale acelora care, mărturisindu-şi păcatele (v. 21), îşi însuşesc prin credinţă vrednicia victimei. Jertfa lui Hristos are acest dublu caracter.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină…” (Psalmul 119:130)

Woodrow Wilson, unul dintre președinții SUA, a spus: „Îmi pare rău pentru oamenii care nu citesc Biblia în fiecare zi; mă întreb de ce se privează de putere și de plăcere. Este una dintre cele mai fascinante cărți din lume, pentru că de fiecare dată când o deschizi, un text vechi pe care l-ai citit de zeci de ori strălucește brusc cu un sens nou. Nu există nicio altă carte, din câte știu eu, despre care să fie adevărat acest lucru; nu există nicio altă carte care să-și transmită sensul atât de personal și să se potrivească atât de intim cu însuși spiritul care îi caută călăuzirea!”

Dacă vrei să obții maximum din Biblia ta, pune-ți aceste întrebări atunci când citești:

1) Există un avertisment de care trebuie să țin cont?

2) Există o promisiune de revendicat?

3) Există vreun păcat pe care trebuie să-l mărturisesc?

4) Există o poruncă de ascultat?

5) Există o lecție de învățat?

6) Există vreun principiu de aplicat?

7) Există un exemplu de urmat?

În timp ce-ți pui aceste șapte întrebări, ține un jurnal în care să scrii răspunsurile pe care ți le dă Dumnezeu și vei fi uimit de înțelepciunea pe care o vei culege. Vei fi încântat de principiile pe care le vei descoperi. Neliniștile tale vor începe să se ridice, mintea ți se va limpezi și vei experimenta pacea. Apostolul Ioan scrie: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)

Reține expresia „Cuvântul era Dumnezeu”… Cu cât citești mai mult Biblia, cu atât vei experimenta mai mult prezența și puterea lui Dumnezeu. Așadar, Cuvântul Lui pentru tine astăzi este acesta: „Nu pleca de acasă fără Biblie!”

>

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iul. 2024

5 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce au cunoscut harul care mi-a fost dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, cei considerați a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii, ca noi să mergem la națiuni, iar ei la circumcizie.

Galateni 2.8,9

Deși Pavel a apărut pe scenă mai târziu decât cei dintâi apostoli ai Domnului Isus, totuși slujirea sa a fost aprobată fără rezerve de către Iacov, Petru și Ioan, care erau priviți ca stâlpi ai adunării. Nu a existat nicio urmă de gelozie, nici de încercare de a limita, de a califica sau de a modifica în vreun fel slujirea distinctă a lui Pavel. Ei au recunoscut trăsăturile ei distinctive ca fiind întru totul de la Dumnezeu, iar rezultatul a fost o comuniune sinceră, exprimată în mod clar și hotărât. O astfel de unitate este cu totul minunată, o unitate manifestată într-o diversitate nespus de mare și în supunere sfântă față de mâna lui Dumnezeu. Carnea nu are niciun loc aici, altfel totul ar fi confuzie. Avem deci un bun exemplu cu privire la libertatea Duhului Sfânt, care a lucrat atât în ce privește lucrarea lui Pavel, cât și în ce privește atitudinea celorlalți apostoli; o astfel de libertate nu poate produce decât o unitate completă.

Să punem la inimă aceste lucruri în zilele noastre de declin spiritual, când mărturisirea adevărului și afirmațiile celor care pretind că sunt trimiși de Dumnezeu sunt însoțite de cele mai multe ori de un duh de mândrie și de independență. Toți cei care fac astfel de afirmații îndrăznețe trebuie puși la încercare cu adevărul. Este deseori dificil să discernem între pretenții și adevăr, fiindcă vrăjmașul are nenumărate căi de a înșela.

Temelia lui Dumnezeu însă rămâne tare. Nimic n-a putut distruge frumusețea libertății și a unității dintre apostoli. Ea ne-a fost lăsată înscrisă pe paginile Scripturii și n-avem nicio scuză dacă n-o manifestăm și noi astăzi. Deși am falimentat în mod jalnic, adevărul n-a falimentat, ci stă neclintit pentru totdeauna.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată“.

Ioan 11.25,26

Aruncă-te în brațele lui Isus!

Sunt oameni care, atunci când viața le pare complet lipsită de speranță, au gânduri sinucigașe și, din nefericire, unii chiar își pun în aplicare gândurile rele; dar, din fericire, nu se ajunge la așa ceva în toate cazurile.

O femeie suferea grav de astm, o boală incurabilă, după spusele medicului. Soțul ei o părăsise, dar el nu era fericit nici în cea de-a doua căsătorie, așa că a recurs la alcool. Cunoscuții bărbatului i-au spus: „Dacă vei continua așa, vei ajunge la închisoare“. Pentru femeia abandonată era insuportabil să audă cum fostul ei soț, pe care încă îl iubea, mergea spre nenorocire. La toate acestea s-a adăugat și boala ei chinuitoare. Ce mai rămăsese din viața ei? Atunci a decis să se arunce în fața trenului și să pună astfel capăt la toate…

Dar a primit un pliant creștin, care începea tocmai așa: „Pentru că nu tu însăți ți-ai dat viața, nu ai dreptul să ți-o iei sau să renunți la ea. Mai degrabă aruncă-te în brațele lui Isus! El nu te va dezamăgi“. Cât de speriată a fost femeia când și-a văzut gândurile ei secrete și disperate dezvăluite prin acele cuvinte! Atunci s-a pus pe genunchi și s-a rugat lui Dumnezeu așa cum nu mai făcuse niciodată înainte. A cerut îndurare și iertare. Dar oare Dumnezeu îi va ierta toată vina, chiar și oribilele ei gânduri sinucigașe? Un om credincios i-a dovedit cu Biblia că sângele Domnului Isus acoperă într-adevăr toată vina noastră și ne spală de ea. De atunci, femeia a știut că poate trăi prin Domnul Isus și că este un copil al lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.17-29 · 1 Tesaloniceni 3.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:33-57

Lepra într-o casă este un simbol al păcatului într-o adunare sau chiar în cea care poartă numele de Biserică, creştinătatea în ansamblu. Privind cu atenţie Adunarea din Efes în Apocalipsa 2, vedem, sau mai degrabă Domnul, Marele Preot ai Cărui ochi sunt „ca para focului“, vede deja o mică pată care dă de bănuit: părăsirea dragostei dintâi. În rest totul părea bun: fapte, muncă, răbdare; dar să vedem ce devine acest mic început: o adevărată lepră la Pergam, unde pietrele casei sunt atinse unele de „învăţătura lui Balaam“, altele de cea a nicolaiţilor. Apoi răul dospeşte ca aluatul la Tiatira, la Sardes, până când, la Laodiceea, care marchează ultimul stadiu al Bisericii responsabile, Domnul este constrâns să anunţe: „Te voi vărsa din gura Mea“ (Apocalipsa 3.16). „Casa cea mare“ a creştinătăţii de nume va fi respinsă, demolată.

Capitolul 15 dezvăluie sursa întinării. Sub imaginea „scurgerii“ ne este arătat tot ceea ce este capabilă detestabila noastră fire naturală să scoată la iveală în viaţa de zi cu zi, pentru a otrăvi în acelaşi timp şi anturajul nostru şi pe noi înşine. Există remediu pentru curăţirea noastră: preoţia exercitată în favoarea noastră de Domnul Isus (v. 15, 30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ȘTIU BEBELUȘII? | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.” (Isaia 38:19)

Un cercetător de la Universitatea Johns Hopkins a făcut cunoscut că bebelușii de doar opt luni sunt capabili să audă și să își amintească cuvinte, bune sau rele. „Urechile mici ascultă”, a declarat Dr. Peter Juscyzk. Bebelușii din acest studiu, apărut în apreciata revistă Science, au fost expuși la trei povești înregistrate, timp de aproximativ zece zile. La două săptămâni după aceea, au fost testați în laborator și au identificat clar cuvintele din povești, dar nu au reacționat la cuvintele pe care nu le-au auzit. Profesorul emerit Robin Chapman, specialist în limbi străine la Universitatea din Wisconsin la acea vreme, a subliniat importanța acestui studiu. Acest studiu demonstrează că bebelușii sunt atenți la sunetele limbii și sunt capabili să le selecteze pe cele care le sunt familiare. Poate că nu le înțeleg pe deplin, dar creierul lor este programat să le înregistreze și să le reia mai târziu. Așadar, dacă îți faci timp să le vorbești bebelușilor, nu numai că le induci abilități lingvistice, dar semeni semințe de adevăr care pot înflori mai târziu în viața lor. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă; mamele știu acest lucru intuitiv de mii de ani. Cuvintele sunt formative; și sunt creative! Primele cuvinte pe care le va auzi copilul tău vor fi rostite de tine. Prima muzică pe care o va asculta copilul tău va fi aleasă de tine. Copilul tău este o bucată prețioasă de lut, iar tu ești olarul pe care Dumnezeu l-a chemat să-l modeleze. În Sfânta Scriptură citim despre vase de „cinste” și vase de „ocară” (vezi 2 Timotei 2:20). În calitate de părinte, tu contribui la modelarea tipului de vas care va deveni copilul tău. Dacă ești înțelept, vei începe procesul de modelare întru evlavie – cât mai devreme posibil!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 iul. 2024

4 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine.

Geneza 50.20

Pe când Iosif era urât de frații săi, aceștia l-au aruncat într-o groapă, cu gândul să-l omoare. Apoi și-au schimbat planul și l-au vândut pe douăzeci de bucăți de argint. Iosif a fost dus în Egipt. După mai mulți ani, foametea a lovit Egiptul și Canaanul, iar când Iacov a auzit că era grâu în Egipt, i-a trimis pe fiii lui să cumpere mâncare de acolo. Ce căi minunate are Dumnezeu!

Între timp, Iosif fusese înălțat într-o poziție de autoritate. Frații săi nu l-au mai recunoscut. Aceasta era împrejurarea perfectă pentru el ca să se răzbune pe ei. Ar fi putut să-i țină sclavi în Egipt pentru tot restul vieții lor sau ar fi putut să-i omoare. În loc de toate acestea, Iosif s-a purtat în har față de ei și s-a făcut cunoscut lor, spre marea lor uimire: „Și i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns cu ei. Și, după aceasta, frații lui au vorbit cu el“ (Geneza 45.15). Mai târziu, pentru a le risipi complet temerile, el le-a spus: „Nu vă temeți … Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine … Și acum, nu vă temeți: vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri“ (Geneza 50.19-21).

Aceasta ne amintește despre faptul că, atunci când Dumnezeu îngăduie ca oamenii să ne rănească, El face ca toate să lucreze pentru binele nostru, iar apoi ne poate folosi ca instrumente pentru binecuvântarea celor care ne-au făcut rău (2 Corinteni 1.4). Iosif a recunoscut faptul că Dumnezeu a fost în spatele tuturor împrejurărilor prin care trecuse și că de aceea nu se potrivea deloc ca el să se răzbune. El a știut de asemenea că frații săi nu puteau nici spune, nici face nimic pentru a plăti ce îi erau datori. Singurul răspuns corect din partea lui era să-i ierte și să lase toate consecințele în mâna lui Dumnezeu – singurul suficient de competent și de înțelept pentru a le rezolva pe toate.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a uns cu Duh Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți cei care erau înrobiți puterii Diavolului; căci Dumnezeu era cu El.

Fapte 10.38

„Sunt încercuit…“

Cu mulți ani în urmă a avut loc o petrecere la Hotel Löwen. În zori, tânărul, băut bine, se îndrepta spre casă clătinându-se și bâjbâind de la un colț de casă la altul. În cele din urmă s-a lovit de un zid. „Oh, ce bine! Să nu pierd contactul cu zidul și atunci voi înainta“, murmura el satisfăcut. Astfel s-a deplasat de-a lungul peretelui, pipăindu-l cu ambele mâini. Ceea ce însă nu știa era faptul că peretele era doar un pilon de afișaj. După un timp și-a dat seama că se învârtea în cerc. Atunci un oftat de resemnare a venit din adâncul pieptului său chinuit: „Sunt încercuit…“.

Ceea ce i s-a întâmplat acestui tânăr în acea noapte trăiesc unii oameni aproape zilnic: prinși în capcană de propriile idei, ei au impresia că se află pe un drum bun, dar se învârt constant doar în jurul lor.

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ și pentru astfel de oameni. El Însuși a mărturisit că a fost trimis de Dumnezeu pentru a „vesti eliberarea robilor și deschiderea închisorii celor ce sunt în lanțuri“ (Isaia 61.1). El vrea să vină în ajutorul tuturor celor ce și-au pierdut orientarea în viață și dorește să le dea o direcție și un sens. Dumnezeu nu cere nimic mai mult de la om decât ca acesta să mărturisească sincer înaintea Lui cum stau lucrurile cu sine și să-și pună încrederea în El.

„Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit“ (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.1-16 · 1 Tesaloniceni 2.13-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:14-31

„Şi va fi curat“, conchid v. 9 şi 20. Nici aici nu se pune problema care este părerea leprosului curăţit. Dumnezeu îl declară curat, sfânt, pe păcătosul născut din nou, pentru care Cuvântul Lui trebuie să fie suficient, chiar dacă el nu experimentează nici o emoţie, nici vreun sentiment deosebit. „Aţi fost spălaţi … sfinţiţi … îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus“ (1 Cor. 6.11).

Odată cu păsările, imagini ale lucrării lui Dumnezeu pentru noi, se mai cereau încă două lucruri, prefigurând lucrarea Lui în noi: apa, puterea curăţitoare a Cuvântului, şi briciul. Leprosul trebuia să-şi radă părul, barba, sprâncenele. Toate spun că puterea firească a omului trebuie lepădată. Numim ELIBERARE această lucrare a Duhului care ne conduce la a judeca ceea ce produce firea noastră veche.

Sângele jertfei era uns pe urechea, pe mâna şi pe piciorul leprosului curăţit, întocmai cum se procedase cu preotul în ziua închinării lui în slujbă (Exod 29.20) şi la fel cu untdelemnul. În plus, leprosul era uns cu untdelemn (v. 18). Detaliu uimitor: numai acesta în Israel, împreună cu preoţii şi cu împăraţii, primea ungerea sfântă, care corespunde lucrării Duhului Sfânt în inima celui răscumpărat! (1 Ioan 2.20). Din păcătoşi mizerabili, spălaţi în sângele Său, Hristos a făcut „o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său“ (Apocalipsa 1.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEREA SPIRITUALĂ NECESITĂ TIMP | Fundația S.E.E.R. România

„Grăuntele de grâu… dacă moare, dă multă roadă.” (Ioan 12:24)

O ciupercă are nevoie de două zile ca să crească, dar un stejar are nevoie de șaizeci de ani. Așadar, ai vrea să fii o ciupercă sau un stejar? Creșterea spirituală necesită timp. Ți-ai pus vreodată întrebarea: „De ce îmi ia atât de mult timp să devin mai bun?” Încă te lupți cu multe dintre slăbiciunile tale, nu-i așa? De ce? Pentru că creșterea spirituală, ca și cea naturală, necesită un oarecare timp. Cele mai bune fructe se coc treptat. Domnul Isus a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24). Când Domnul Isus spune: „Adevărat, adevărat…”, El vrea să spună: „Înțelegeți acest lucru! Ascultați! Acest lucru este foarte important.” Ideea pe care Domnul Isus o subliniază aici este că, așa cum un bob de grâu trebuie să moară pentru a produce roadă, tot așa și noi trebuie să murim față de noi înșine, pentru a produce creștere spirituală. Iar a muri față de propriul nostru eu, și egoism, necesită câtva timp. Înclinația noastră este să dezgropăm periodic sămânța pentru a-i monitoriza progresul, în loc să ne încredem în Dumnezeu pentru ca El să-Și facă lucrarea în viața noastră. Hristos va produce roade în viața noastră dacă rămânem în El. Domnul Isus a spus: „Rămâneți în Mine” (Ioan 15:4). Cuvântul „a rămâne” înseamnă „a trăi în”. „A rămâne în Hristos” înseamnă a rămâne în contact cu El, a depinde de El, a trăi pentru El și a fi convins că El Își va încheia lucrarea în viața ta la momentul ideal. Așteaptă recolta promisă de Dumnezeu și, între timp, bucură-te de prezența Lui în viața ta. Dumnezeu Se bucură de fiecare etapă a creșterii tale spirituale. El nu așteaptă până când vei fi perfect, ca să înceapă să te iubească. Nu, El te iubește deja așa cum ești! Și nu are cum să te iubească nici cu o picătură mai mult decât te iubește deja!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 iul. 2024

3 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în timpul strâmtorării sale, a lucrat cu și mai multă necredincioșie împotriva Domnului acest împărat Ahaz. Și a jertfit dumnezeilor din Damasc care-l bătuseră; și a zis: „Pentru că dumnezeii împăraților Siriei îi ajută, le voi jertfi, și ei mă vor ajuta“. Dar ei au fost căderea lui și a întregului Israel.

2 Cronici 28.22,23

Lecții din viața lui Ahaz (3) – Devenim asemenea lucrurilor cu care ne preocupăm

Ce decizii nefericite a luat Ahaz! El a ales să-și urmeze calea și să nu asculte de Domnul; în consecință, el și poporul său au trecut prin mari greutăți. Ne gândim că astfel de urmări ar fi trebuit să-l determine să se întoarcă la Domnul, însă lucrurile n-au stat așa. El nu numai că a continuat pe aceleași căi, ci s-a afundat tot mai mult în idolatrie.

Ahaz a devenit asemenea idolilor lui: orb, surd și mut – orb la căile lui Dumnezeu, surd la cuvintele lui Dumnezeu și mut în ce privește lauda pentru Dumnezeu. El credea că are o vedere bună asupra lucrurilor și că sfătuitorii săi îl îndemnau de bine. Când lucrurile au luat o întorsătură urâtă, gura lui a rămas mută către Dumnezeu, astfel că nu și-a exprimat pocăința, și nici nu a cerut ajutor. Și nu numai că s-a întors către idoli, ci chiar și-a trecut fiul prin foc. De asemenea, a închis ușile casei Domnului și a făcut altare în fiecare colț al Ierusalimului. Astfel s-a împlinit ceea ce spune psalmistul cu privire la închinătorii la idoli: „Da, cei care i-au făcut, toți cei care se încred în ei, sunt ca ei“ (Psalmul 115.8).

Întotdeauna vom deveni asemenea persoanelor sau lucrurilor cu care ne preocupăm. De aceea, să ne preocupăm pe deplin cu Domnul Isus! În felul acesta, „noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului“ (2 Corinteni 3.18).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicodim a răspuns și I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?“. Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu înțelegi aceste lucruri?“.

Ioan 3.9,10

Născut din nou (11)

În prima sa întrebare adresată Domnului Isus, Nicodim a pus la îndoială posibilitatea și, implicit, necesitatea nașterii din nou (Ioan 3.4). Domnul i-a spus lămurit că, fără o naștere din nou, nu poate exista comuniune cu Dumnezeu. Dar Nicodim nu a înțeles cum putea avea loc aceasta. El era un om renumit, recunoscut ca „învățătorul lui Israel“; prin urmare, ar fi putut găsi dovezi utile în scripturile Vechiului Testament, pe care le cunoștea atât de bine, dar tot nu a priceput.

Fără îndoială că era familiarizat cu pasajul din cartea profetului Ezechiel, în care nașterea din nou „din apă și din Duh“ este descrisă într-un mod foarte sugestiv:

„Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați în poruncile Mele și să păziți și să împliniți rânduielile Mele“ (Ezechiel 36.25-27).

Dar, pentru că Nicodim însuși nu avea încă nașterea din nou, în această situație, cercetarea și analiza pur intelectuală nu l-au ajutat. Căci „omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu“; el nu le poate înțelege, deoarece „ele se înțeleg duhovnicește“ (1 Corinteni 2.14).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 6.1-23 · 1 Tesaloniceni 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:1-13

A sosit ziua curăţirii leprosului. Este dus înaintea preotului. Să observăm misiunea modestă, dar de neînlocuit, a prietenului care îl aduce pe bolnav la cel care trebuie să îl declare curat. Este un lucru preţios să fii folosit de Dumnezeu pentru a-i aduce pe păcătoşi la Domnul Isus. Este o slujbă pe care chiar şi un tânăr creştin o poate împlini (Ioan 1.42, 46). Dar dacă preotul stătea în cort sau în tabără, leprosul care fusese scos afară nu ar fi putut să-l vadă (v. 3). Pentru a-l întâlni pe păcătos, Isus a părăsit gloria. Noi n-am fi putut face nici un pas spre El, însă a străbătut El toată calea pentru a veni până la noi. Cum ar fi putut fiul risipitor să intre în zdrenţe în casa tatălui său? Tatăl i-a ieşit în întâmpinare şi l-a îmbrăcat în haina cea mai bună, pe când el era încă departe.

În ce priveşte detaliile lucrării de curăţire, cele două păsări luate împreună spun despre remediul divin pentru păcatul oricărui om: moartea Domnului, prima pasăre era ucisă; învierea Lui, a doua pasăre, lăsată liberă, îşi va lua zborul marcată de sângele pe care-l va purta spre cer pentru a-l prezenta simbolic înaintea unui Dumnezeu satisfăcut.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI PE DEPLIN DEDICAT? | Fundația S.E.E.R. România

„Ezechia… a  lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu… ca să caute pe Dumnezeul Său.” (2 Cronici 31:20-21)

Schimbarea, îmbunătățirea, creșterea, succesul și victoria nu se întâmplă pentru că sunt concepte admirabile sau opțiuni dorite. Nu, ci pentru că te-ai dedicat pe deplin lor, și ești dispus să plătești prețul! Când regele Ezechia a ajuns pe tron, Israelul era într-o stare deplorabilă. Ușile Casei lui Dumnezeu erau închise, Legea Domnului nu era respectată, iar poporul se închina la aceiași dumnezei ca și națiunile păgâne din jurul lor. Dacă dorești să fii un expert în schimbări de situație, ai avea de câștigat dacă ai studia viața lui Ezechia și strategia sa. Biblia spune că el „a lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu.” (2 Cronici 31:21) Costul angajamentului implică următoarele lucruri: 1) O schimbare în stilul de viață. Ezechia a rupt tiparul familiei, refuzând să trăiască așa cum trăise tatăl său Ahaz înaintea lui. 2) Vei experimenta singurătatea. Ezechia a fost primul care s-a întors la Dumnezeu din casa lui și din Iuda. Pentru a face acest lucru, a trebuit să nimicească, să distrugă, să sfărâme și să taie în bucăți toți idolii. 3) Vei fi criticat. Oamenii nu acceptă cu plăcere schimbările, iar Ezechia s-a confruntat cu o avalanșă de întrebări dure din partea generației mai în vârstă. 4) Muncă asiduă și bani. Ezechia a fost dispus să renunțe la timp, energie și bani pentru a-și atinge obiectivul. 5) Disciplină zilnică. Este dificil să schimbi cultura și mentalitățile oamenilor care fac parte din ea. În fiecare zi, Ezechia a învățat și a insuflat principiile lui Dumnezeu în mințile oamenilor. 6) Presiune constantă. Oamenii care au fost de acord cu schimbările pe care le făcea Ezechia se așteptau să vadă rezultate și nu erau neapărat răbdători. Dar Ezechia „a lucrat cu toată inima şi a izbutit.” Principiile pe care le-a folosit Ezechia vor funcționa și pentru tine, așa că aplică-le în viața ta.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 iul. 2024

2 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. Dați-l afară dintre voi pe cel rău!

1 Corinteni 5.12,13

Disciplina în adunare (2)

În Iacov 5.20 ni se arată calea pe care trebuie să mergem, cale al cărei final este acesta: „Și va acoperi o mulțime de păcate“. Nu trebuie nicidecum să tratăm vreun păcat cu ușurătate, însă, după judecarea lui în adunare, trebuie să încetăm să discutăm despre el. De la Geneza până la Apocalipsa nu găsim niciun verset care să-i permită vreunui frate sau vreunei surori să răspândească zvonuri. Totul trebuie să fie făcut cu temere de Domnul și evitându-se răspândirea chiar și a unor fapte dovedite ca fiind rele. Dacă am sta mai întâi de vorbă cu Domnul, nu s-ar mai auzi lucruri care nu trebuie răspândite. Adunarea nu poate îngădui ca cineva să frângă pâinea doar pe propria lui răspundere. Ea are responsabilitatea ca în mijlocul ei să nu fie niciun rău, iar când el apare, să-l înlăture. Căile de cârmuire ale lui Dumnezeu nu se schimbă, deoarece nici Dumnezeu nu Se schimbă!

Există cazul celor ce s-au retras de la Masa Domnului pentru că un frate sau o soră au făcut ceva rău. Această situație arată că noi am luat în propriile mâini judecarea cazului, fără să-i permitem adunării să facă acest lucru. Nu judecați singuri, ci aduceți înaintea fraților și lăsați timp adunării pentru cercetare; nu lucra în puterea ta proprie! (vedeți și Matei 18.15-17).

Dacă au loc adunări periodice de frați sau dacă se ține o adunare deosebită a fraților, ei sunt împuterniciți să trateze un caz de disciplină după ce au stat înaintea Domnului, iar în cazuri deosebite, să-l prezinte și adunării. Un frate care nu participă, cu toate că ar putea s-o facă, dovedește că nu poartă pe inimă onoarea Domnului și bunul mers al adunării. El nu are starea duhovnicească necesară ca să poată purta pe inimă problemele adunării. Un astfel de frate este însă dator să accepte hotărârea luată de adunare. Un frate care nu are pe inimă bunul mers al adunării și nu ia parte la adunarea de rugăciune nu este destul de duhovnicesc pentru a lua o anumită poziție la adunarea de frați.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus … i-a zis: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!“. Și Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. … Și Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta“.

Luca 19.5,6,9

Timpul – un car ce ne poartă spre veșnicie

Timpul este ca un car în care ne așezăm și care ne poartă cu sine. Carul timpului nu se oprește niciodată și își transportă încărcătura nemuritoare spre eternitate. Bogăția nu îl poate opri, iar vanitatea, mândria sau trufia nu-i pot încetini viteza. Încercările disperate de a rămâne tineri sau de a reprima procesul de îmbătrânire nu frânează în niciun fel carul acesta.

Vremea bună sau rea, fericirea sau nenorocirea, prosperitatea sau privațiunile, acestea nu sunt decât umbre pe roțile sale ce se rostogolesc fără încetare. Dumnezeul Atotputernic, Creatorul nostru, are în mâna Lui cursul acestui car, astfel că El face ca acesta să ne ducă pe toți la destinația noastră eternă. Care destinație? Sunt doar două: gloria, cu Dumnezeu, și chinul veșnic, departe de Dumnezeu, „unde viermele nu moare și focul nu se stinge“ (Marcu 9.44). Decizia pentru unul dintre aceste locuri se ia în clipele trecătoare ale timpului.

Câtă responsabilitate este legată de acest cuvânt, timpul! Acum decidem unde ne vom petrece veșnicia. Indiferența sau indecizia este tot un fel de decizie. Dumnezeu le „poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit“ (Fapte 17.30,31). Ce fericiți sunt toți aceia care au ales cerul! Așteptarea unei bucurii este ea însăși o bucurie. Iar dacă așteptarea Domnului Isus este o bucurie, ce va fi împlinirea ei!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:45-59

Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!“ Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă“. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos“ (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compa­siune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El În­suşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde“, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU: SURSA ÎNCREDERII TALE | Fundația S.E.E.R. România

„Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină…” (Psalmul 125:1)

Oamenii sunt atrași în mod natural de persoanele care dau dovadă de echilibru și siguranță de sine; ei nu vor urma pe cineva care nu are încredere în sine. O ilustrare excelentă a acestui lucru este un incident care a avut loc în Rusia în timpul unei tentative de lovitură de stat. Tancurile armatei au înconjurat clădirea guvernului în care se aflau președintele Boris Elțîn și susținătorii săi pro-democrație. În timp ce armata era pe poziții, Elțîn a ieșit din clădire, s-a urcat pe un tanc, l-a privit pe comandant în ochi și i-a mulțumit că a trecut de partea democrației. Mai târziu, comandantul a recunoscut că, deși nu a intenționat să treacă de partea lui Elțîn, liderul rus a părut atât de încrezător, încât soldații au decis să i se alăture. Marii oameni de succes dau dovadă de încredere indiferent de circumstanțe. Dar adevărata încredere nu vine din faptul că ai aprobarea oamenilor din jurul tău. „Dar de unde vine?” – întrebi tu. Biblia spune: „Domnul va fi încrederea ta” (Proverbele 3:26); vorbim aici despre a ști că El te-a chemat și te-a echipat în vederea slujbei pe care o ai de făcut. Apostolul Pavel a scris: „Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu… Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:4-5). Chiar dacă alții nu cred în tine, faptul că știi că Dumnezeu te cheamă și te folosește îți permite să crezi în tine însuți. Însuși împăratul David a experimentat acest lucru, și a putut spune: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:2-3). Un conducător încrezător le spune celor care-l urmează: „Am încredere în Dumnezeul care m-a chemat. Am încredere în voi. Cred că împreună putem realiza ceea ce Dumnezeu vrea să facem!” Așadar, fă din Dumnezeu sursa încrederii tale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →