Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “asociatia-corpus-reformatorum”

27 oct. 2024

27 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

Evrei 10.12 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Crucea a fost manifestarea bunătății în mijlocul răutății lumii, o manifestare pe care n-o mai găsim nicăieri în altă parte. În timpul vieții lui Hristos, cerurile s-au deschis deasupra Lui și au mărturisit despre perfecțiunea Sa și despre plăcerea pe care Tatăl Și-o găsea în El. În felul acesta învăț despre răul cumplit din inima răului, care s-a împotrivit unei asemenea bunătăți. Când vin la cruce, îmi dau seama ce făptură ticăloasă sunt – L-am urât pe Cel binecuvântat și, mai mult, păcatele mele L-au adus acolo.

Însă El nu mai este acum pe cruce. Vin la cruce, dar Hristos nu mai este pe ea. Unde este El? Este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Păcatele mele însă au fost cele care L-au adus la cruce; ele au fost asupra Lui acolo. S-a dus El la dreapta lui Dumnezeu, în glorie, cu ele asupra Lui? Nu! Ce s-a întâmplat cu ele? Văd că, la cruce, Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor mele, atunci când le-a așezat asupra lui Hristos. După ce a făcut prin Sine Însuși curățirea păcatelor noastre, El S-a așezat la dreapta Măririi în ceruri (Evrei 1.3). Preoții iudei stăteau în picioare toată ziua, aducând mereu aceleași jertfe, însă Acesta, după ce a adus o singură jertfă, S-a așezat pentru totdeauna.

El a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi. El a fost făcut păcat pentru noi la cruce; a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, și de aceea a trebuit să bea cupa înfiorătoare a mâniei lui Dumnezeu. Dar totul s-a încheiat, iar acum, văzându-L așezat la dreapta lui Dumnezeu, închinătorul nu poate face altceva decât să creadă în eficacitatea acestei lucrări făcute o dată pentru totdeauna. Prin urmare, el nu poate veni la Dumnezeu, pe de o parte, fără să descopere că Hristos, care a purtat păcatele lui, este acolo și, pe de altă parte, fără să aibă parte de binecuvântarea omului ale cărui fărădelegi sunt iertate. Prin moartea lui Hristos, Dumnezeu a fost perfect glorificat în tot ceea ce este El și, în același timp, nevoia omului a fost împlinită.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu!

Isaia 42.1

Iată Robul Meu

Dumnezeu Fiul a luat chip de Rob și S-a făcut Om. Când a venit pe pământ, El a spus: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“. Astfel a început călătoria Sa ca Rob al lui Dumnezeu (Filipeni 2.7; Evrei 10.5,7).

Întreaga Sa viață a fost una de slujire, ascultarea de Dumnezeu fiind principiul Lui călăuzitor. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând, toate erau marcate de ascultarea de bunăvoie. Despre faptul că S-a dat pe Sine Însuși la moarte, El a spus: „Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“ (Ioan 10.18).

În versetul de astăzi, Dumnezeu ni-L prezintă pe acest Rob unic. Simțim noi bucuria cu care El ne spune: „Iată Robul Meu“?

Fiecare zi din viața Lui I-a făcut plăcere lui Dumnezeu. Încă de dimineață, acest Rob divin avea urechea trează și Îl asculta pe Dumnezeul Său (Isaia 50.4). Așa Își începea fiecare zi de slujire. Cât de mult a bucurat inima Lui acest Rob: „Iată … Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu“!

Dumnezeu a privit în inima Robului Său și a găsit numai perfecțiune. Cu siguranță, ceea ce a văzut El acolo este mult peste puterea noastră limitată de înțelegere. Dar în ceea ce El Și-a găsit plăcerea și încântarea ne-a împărtășit și nouă în Cuvântul Său. De aceea ne invită să-L contemplăm pe Domnul Isus, „pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl“ (Ioan 5.23).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 19.25-37 · 1 Ioan 5.13-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 17:8-20

Hotărârea pronunţată de preot sau de judecător era învestită cu autoritate şi trebuia împlinită. Pavel afirmă că „nu este autoritate decât de la Dumnezeu … De aceea, cine se opune autorităţii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu“ (Romani 13.1, 2; 1 Petru 2.13-17). Dar cel care deţine puterea este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru modul în care o exercită.

Împăraţilor li s-au făcut mai multe recomandări importante: să nu aibă mulţi cai (mândrie), nici multe soţii (poftele cărnii), „nici să nu-şi strângă mult argint şi aur (pofta ochilor), ci să ia drept îndrumar numai Legea divină, în sfârşit, să nu se înalţe mai presus de fraţii lor (aceştia fiindu-le fraţi, nu supuşi). Solomon, cel mai măreţ dintre toţi împăraţii lui Israel, a călcat toate aceste porunci (1 Regi 10.22-28; 11.1, 4; 12.4). La polul opus, Iosia, unul dintre ultimii săi urmaşi, s-a distins prin cinstea pe care a acordat-o Cărţii lui Dumnezeu atunci când a fost găsită şi prin efectele practice ale Cuvântului în viaţa lui (2 Cro­nici 34.14 …). Având un exemplar al Cărţii Sfinte, purtându-l cu noi, citindu-l în toate zilele vieţii, vom învăţa să ne temem de Domnul, să cunoaştem cuvintele Sale «pentru a le împlini» (v. 19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CORECTĂ | Fundația S.E.E.R. România

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet!” (Proverbele 23:7)

Ce îi deosebește pe cei mai buni de restul? Te-ai gândit vreodată la acest lucru? Ce îl deosebește pe un medaliat cu aur de un medaliat cu argint la Jocurile Olimpice? Ce îl deosebește pe un antreprenor de succes de cineva care nu reușește? Cum este posibil ca o persoană să învețe și să se dezvolte după ce face o greșeală, în timp ce altcineva pur și simplu renunță?

Răspunsul la toate acestea este atitudinea! Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet!” Atitudinea ta poate fi cel mai mare avantaj sau cel mai mare dezavantaj al tău. Ea te creează sau te distruge. Te înalță sau te trage în jos. S-ar putea ca atitudinea corectă să nu te lase să faci totul, dar te va ajuta să faci orice mai bine decât ai face-o atunci când atitudinea ta este greșită.

Cei mai fericiți oameni de pe pământ nu au, fără îndoială, tot ce este mai bun din toate; pur și simplu, ei încearcă să facă tot ce este mai bun din toate. Ei sunt ca acel om care locuia într-un sat izolat pe munte și trebuia să meargă zilnic la izvor după apă, dar alesese să spună: „De fiecare dată când vin la acest izvor, mă întorc cu găleata plină”, în loc să se plângă: „Nu-mi vine să cred că trebuie să mă tot întorc la acest izvor, în fiecare zi, pentru a-mi umple găleata!”

Atitudinea ta are o influență profundă asupra modului în care abordezi viața. Întreabă un medic dacă atitudinea unui pacient poate afecta timpul de recuperare, sau convalescența după o boală. Întreabă un profesor dacă atitudinea elevului are vreun impact înaintea unui test.

Isus a spus: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Matei 9:29). Asemenea unui magnet, credința atrage puterea pe care o oferă Dumnezeu. Așadar, asigură-te că ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 oct. 2024

26 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul Egiptului l-a dat jos, la Ierusalim, și a pus asupra țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și împăratul Egiptului a făcut pe Eliachim, fratele său, împărat peste Iuda și Ierusalim și i-a schimbat numele în Ioiachim. Și Neco a luat pe Ioahaz, fratele său, și l-a dus în Egipt.

2 Cronici 36.3,4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (2) – Când lumea dictează

Ioahaz și poporul sunt acum în mod direct afectați de consecințele amestecării lui Iosia în treburile acestei lumi, atunci când a vrut să i se împotrivească împăratului Egiptului. Când Neco a auzit că Ioahaz fusese făcut împărat de către popor, l-a destituit și l-a dus în Egipt. În locul său, l-a făcut împărat pe Eliachim, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim.

Să remarcăm faptul că împăratul Egiptului a fost cel care hotărâse cine trebuia să fie împărat în Iuda. Mai mult, el i-a schimbat numele celui pe care l-a pus împărat, pentru a demonstra cât de mare era autoritatea sa asupra împăratului și asupra poporului. Prin urmare, prima consecință a faptului că poporul lui Dumnezeu s-a amestecat în treburile acestei lumi a fost că lumea s-a amestecat, la rândul ei, în lucrurile care țineau de poporul lui Dumnezeu. Lecția este una simplă: amestecul cu lumea face ca lumea să se amestece în lucrurile lui Dumnezeu.

Dacă nu dorim să ne găsim într-o poziție falsă, în care lumea să dicteze poporului lui Dumnezeu ce trebuie să facă, să nu ne amestecăm deloc cu lumea, nici să nu ne așezăm de bunăvoie sub jugul ei pentru a obține beneficii de la ea! Dimpotrivă, să mergem mereu la Domnul, cu credință și cu rugăciune, pentru toate nevoile noastre!

Noi suntem un popor sfințit, pus deoparte pentru Dumnezeu. Ce avem noi a face cu lucrurile lumii acesteia? „Știm“, scrie apostolul, „că suntem din Dumnezeu, și că lumea întreagă zace în cel rău“ (1 Ioan 5.19). Să dăm deci lumea la o parte și să mergem la Capul nostru, Hristos, care este suficient pentru toate lucrurile!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos.

1 Ioan 3.23

Nu-mi vine să cred!

John, un om credincios, era soldat în rezervă. Într-o zi l-a vizitat pe Tony, un fost combatant. A deschis Biblia și a citit: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El …“. Aici a făcut o pauză, s-a uitat la Tony și i-a spus: „De tine este vorba!“. Apoi a continuat să citească: „Să nu piară, ci să aibă viața veșnică“. Și din nou a adăugat: „De tine este vorba!“.

Cuvintele l-au mișcat pe Tony, dar tot nu-i venea să creadă că vestea bună era și pentru el; nu-i venea să creadă că Dumnezeu iubea pe cineva ca el și că Își dăduse chiar și propriul Fiu pentru el. Lovind cu pumnul în masă, a spus: „Nu-mi vine să cred!“. John i-a recitit versetul. Din nou masa s-a scuturat sub pumnul lui Tony, iar el iarăși a spus: „Nu-mi vine să cred!“.

John a rămas tăcut. Dintr-odată a întrebat: „Cât timp ai fost în armată, Tony?“. Acesta a răspuns imediat: „Douăzeci și unu de ani“. Dar John a clătinat din cap cu neîncredere: „Nu-mi vine să cred!“. Tony a răbufnit: „Crezi că mint? Aici sunt certificatele mele, citește-le singur“. John s-a uitat la el, apoi l-a întrebat: „Tu chiar crezi ceea ce scrie în aceste documente?“. Tony a spus cu un aer sfidător: „Nu pot citi ce scrie, dar alții mi-au citit și eu cred ce mi-au spus!“. A fost liniște timp de câteva minute. Apoi John a spus: „Deci te aștepți ca eu să cred aceasta, așa-i, Tony, în timp ce tu refuzi să crezi ceea ce a spus Însuși Dumnezeu!“.

Atunci Tony în sfârșit a înțeles și a exclamat: „Cred, Doamne!“.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 19.14-24 · 1 Ioan 5.6-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 16:18-22, 17:1-7

Până la sfârşitul cap. 18 ne sunt prezentate grupuri diferite de persoane responsabile: judecătorii, împăraţii, preoţii, leviţii şi profeţii în Israel.

Judecătorii şi supraveghetorii (sau „cărturarii“) sunt numiţi primii. Ei trebuia „să judece poporul cu judecată dreaptă“, fără să primească mită (v. 18, 19, vezi şi nota b; Proverbe 18.5; 24.23; 17.23). Iacov, în epistola sa, pune accent în mod deosebit pe relaţiile faţă de aproa­pele şi pe relaţiile cu cei bogaţi şi cu cei săraci. El nu „caută la faţa omului“ (Iacov 2.1), nu admite egoismul, împietrirea inimii (Iacov 2.15, 16), lăcomia şi asuprirea (Iacov 5.1…). Şi, ca să nu uităm niciodată până unde poate să ne coboare nedreptatea, el ne aminteşte: „L-aţi condamnat, l-aţi ucis pe cel drept“ (Iacov 5.6).

Nu numai că Israel nu a urmărit „dreptatea şi numai dreptatea“ (v. 20), ci L-a respins şi L-a răstignit pe „cel drept“ (Iov 12.4). Faptul că erau necesari doi sau trei martori pentru ca o acuzaţie să fie întemeiată ne arată cât suntem de falimentari şi cât de departe suntem de Domnul Hristos, singurul „Martor credincios şi adevărat“ (Apoca­lipsa 3.14; Ioan 8.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA IZBÂNDĂ (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie…” (Psalmul 126:2)

Pentru a trece de la eșec la izbândă, trebuie să faci următoarele lucruri:

1) Învață să râzi de tine însuți. Indiferent ce faci sau cât de des pierzi, nu-ți pierde niciodată simțul umorului. Atunci când îți iei greșelile prea în serios, totul devine o problemă de viață și de moarte. Psalmistul a scris: „Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi şi de aceea suntem plini de bucurie. Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război ca pe nişte râuri în partea de miazăzi! Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126:1-5).

Poate că nu vei putea să râzi de greșelile tale, dar poți învăța să zâmbești în ele! Să observăm expresia „când a adus Domnul înapoi…” Dumnezeu te poate aduce înapoi! Tim Masters spunea: „Eșecul este partea productivă a succesului; îți descoperă drumul pe care nu trebuie să-l parcurgi încă o dată, muntele pe care nu trebuie să-l urci din nou, valea pe care nu trebuie s-o traversezi iar…” Atunci când facem greșeli, s-ar putea ca acestea să nu semene, neapărat, cu „sărutul lui Isus”, expresie folosită de Maica Tereza pentru eșecurile care ne conduc spre Dumnezeu. Dar, dacă ne păstrăm atitudinea corectă, ele ne pot conduce să facem ceea ce ar trebui să facem.

2) Învață din greșeli. Celebrul proprietar de restaurante, Wolfgang Puck, spunea: „Am învățat mai mult din singurul restaurant care nu a funcționat decât din toate celelalte care au avut succes.” Dar nu așa se întâmplă de obicei? Cu alte cuvinte, tu nu pierzi, ci înveți! Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 oct. 2024

23 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte, au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin încurajarea Scripturilor, să avem speranță.

Romani 15.4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cu câtă bunătate a avut Dumnezeu grijă de noi să nu obosim pe drum sau să ne pierdem curajul! Izvoarele celor mai bogate binecuvântări ne sunt deschise în scrierile Vechiului Testament. Desfășurarea căilor lui Dumnezeu cu cei ai Săi în vremuri demult apuse, gândurile despre cuvintele și faptele Sale față de ei în sfințenie și dreptate, dar și în îndurare și har, slujesc pentru încurajarea noastră, dar trezesc și răbdare și perseverență. Ah, și atât de mulți copii ai lui Dumnezeu sunt atât de puțin obișnuiți cu Vechiul Testament! Cu excepția câtorva pasaje, îl citesc foarte puțin; cu atât mai puțin caută să-l cerceteze, pentru a prinde „învățătura“ pentru zilele noastre pe care el o conține și pentru a o aplica la ei înșiși, pentru însuflețirea „speranței“! O, dacă ar ști cât pierd prin aceasta!

Când Pavel îi scrie lui Timotei că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“, el se gândește în primul rând la scrierile sfinte ale Vechiului Testament, care, după cum spune el, „pot să te facă înțelept spre mântuire“ (2 Timotei 3.15-17). Fără aceste Scripturi, ce am ști noi, ca să amintesc doar un punct, despre căile minunate ale lui Dumnezeu cu omul falimentar fără lege și sub lege, a căror încununare este venirea Fiului Său cel Întâi-născut, despre a Cărui Persoană și lucrare vorbesc mereu profetic și în imagini? Într-adevăr, este necesar să citim Vechiul Testament, fiind întotdeauna atenți la contrastele de netăgăduit dintre har și lege. Israel stătea sub lege, noi suntem sub har; Israel era poporul pământesc al lui Dumnezeu, iar noi suntem cel ceresc. Dacă nu se ține cont de aceste deosebiri de bază, atunci cercetarea scripturilor Vechiului Testament va aduce mai degrabă rătăcire decât binecuvântare.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi … și i-a făcut o haină pestriță.

Geneza 37.3

Iosif – iubit de tatăl său

Iosif, fiul patriarhului Iacov, a trebuit să sufere nevinovat o lungă perioadă de timp într-o țară străină. Dar apoi a domnit glorios – așa cum vestise Dumnezeu – în chiar țara în care fusese captiv. Pentru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, calea de asemenea a dus de la suferință la glorie. În relatările despre viața lui Iosif putem vedea paralele remarcabile cu viața lui Isus. Să ne oprim puțin la două dintre aceste referiri profetice: iubit de tatăl și având dreptul de întâi-născut.

Despre Iosif, după o scurtă mențiune despre nașterea sa, aflăm că era iubit de tatăl său: „Israel îl iubea pe Iosif“. Despre Domnul Isus, după ce evangheliștii consemnează nașterea Sa, imediat, la începutul slujbei Sale, Îl auzim pe Dumnezeu spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit“. Așadar, Îl vedem pe Iosif că a fost iubit de tatăl său, o prefigurare a lui Isus, „Fiul dragostei“ lui Dumnezeu Tatăl (Matei 3.17; Coloseni 1.13).

În ce privește dreptul de întâi-născut, Ruben era, în ordinea nașterii, cel dintâi născut, dar el s-a descalificat prin comportamentul său imoral. Și astfel, „dreptul lui de întâi-născut a fost dat fiilor lui Iosif“ (1 Cronici 5.1,2). Iosif ne vorbește și prin aceasta despre Isus, „întâiul-născut peste toată creația“ (Coloseni 1.15). Întâiul-născut nu înseamnă aici o ordine temporală, ci faptul de a fi primul în rang și în demnitate.

Oamenii au păcătuit și au pierdut locul înaintea lui Dumnezeu. Dar când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, când Creatorul a pășit pe terenul creației, El a luat în mod natural poziția „întâiului-născut“.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 18.1-25 · 1 Ioan 4.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 14:22-29, 15:1-6

„Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu“, de care ne vorbeşte Iacov (Iacov 1.27), are două aspecte: „a-i cerceta pe orfani şi pe văduve în neca­zul lor, a se păstra neîntinat de lume“.

Ieri am abordat aspectul personal: a rămâne curat. Astăzi avem înainte celălalt aspect: slujirea dragostei pentru cei necăjiţi şi lipsiţi: orfanul, văduva (v. 29), precum şi levitul, străinul, săracul. „Daţi milostenie“, a spus Domnul Isus, „faceţi-vă pungi care nu se învechesc…“ (Luca 12.33). Fără îndoială că Dumnezeu nu duce lipsă de nimic; El îi poate „sătura cu pâine pe săracii Săi“ (Psalmul 132.15) fără ajutorul nostru. Dacă ne cere să împărţim ceea ce avem nu este pentru că El are nevoie, ci ca să ne înveţe să dăm. El ştie că inimile noastre sunt, prin firea lor, egoiste, preocupate de nevoile proprii şi deloc sensibile la nevoile altora. Iar Lui Îi face plăcere să vadă în ai Săi primele roade ale vieţii divine: iubirea în manifestările ei multiple. Da, inima Lui de Tată se bucură să vadă la copiii Lui o oarecare asemănare cu Fiul Său preaiubit, care din dragoste a făcut totul pentru ei (2 Corinteni 8.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA IZBÂNDĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Prin credință… au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:33-34)

Autorul cărții Evrei afirma: „Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:32-34) Unele dintre cele mai puternice mărturii din Sfânta Scriptură sunt despre oameni care s-au luptat cu defecte și slăbiciuni de caracter. Ei erau împotmoliți în probleme și circumstanțe covârșitoare – dar, prin harul lui Dumnezeu, au depășit obstacolele și situațiile care le erau potrivnice. Tema dominantă a Bibliei este învierea, revenirea la viață! Dar atunci se ridică întrebarea: dacă nu poți evita eșecul și nu trebuie să cedezi în fața lui sau să îl lași să îți contamineze gândirea, cum îl gestionezi? În primul rând, schimbându-ți atitudinea. Personajul de desene animate Homer Simpson a sintetizat atitudinea multora dintre noi, când a spus: „Copii, ați încercat tot ce ați putut și ați eșuat lamentabil. Lecția este să nu încercați niciodată!” Noi am putea spune că acest personaj este o persoană subperformantă! Într-un alt episod, el glumește: „Încercarea este primul pas spre eșec!” Concluzia este că Homer nu încearcă niciodată, așa că, la fel ca mulți oameni reali, el rămâne blocat. Oamenii care reușesc în viață au credință și tenacitate. Ei refuză să renunțe; ei au decis să nu se lase învinși de eșec. O altă traducere a versetului de referință sună așa: „A căror slăbiciune s-a transformat în putere și care au ajuns puternici în luptă.” Tu poți avea un început slab, dar, prin harul lui Dumnezeu, poți deveni puternic. Poți să te ridici din cenușa eșecului, să-ți atingi obiectivele și să trăiești viața pe care o dorește Dumnezeu. De unde știm asta? Din Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 oct. 2024

19 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem acum și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului și să vedem cum se află“.

Fapte 15.36 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu i-a unit pe Pavel și pe Barnaba cu o legătură specială și i-a folosit cu putere în lucrarea Lui. La început, Barnaba fusese folosit de Dumnezeu pentru a-i convinge pe sfinții temători și suspicioși din Ierusalim că Saul din Tars (Pavel) era cu adevărat convertit (Fapte 9.26,27). Barnaba a sesizat lucrarea adevărată făcută în inima lui Saul, atunci când alții erau încă sceptici cu privire la aceasta. Intervenția lui în favoarea lui Pavel a fost în acord cu numele său – Barnaba înseamnă „fiul mângâierii [încurajării]“ (Fapte 4.36). Aceasta arată că darul său de a încuraja făcea o impresie puternică asupra fraților săi. El avea darul de a vedea potențialul unora – pe care alții nu-l puteau vedea – și de a-i încuraja pe drumul credinței.

Barnaba era cu adevărat în elementul său atunci când îi ajuta pe noii convertiți (Fapte 11.23,24). Aceasta era linia lucrării lui. Comentariul pe care Scriptura îl face cu privire la caracterul său este foarte sugestiv: „El era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință“.

Pavel a fost din belșug înzestrat cu daruri de către Dumnezeu; el era un om cu o râvnă extraordinară și cu o energie inepuizabilă în slujirea pentru Domnul Isus. Caracterul plin de har al lui Barnaba se armoniza bine cu râvna hotărâtă și clarvăzătoare a lui Pavel. Darurile lor unice se puneau în valoare reciproc.

Prima lor călătorie misionară a adus multă roadă, după care au dorit din nou să meargă în acele părți, pentru a-i întări pe noii convertiți. O problemă s-a ivit însă, un dezacord, un conflict. Dumnezeu ni l-a lăsat pe paginile Scripturii ca să învățăm câteva lecții prețioase. Câtă nevoie avem de harul lui Dumnezeu în lucrarea pe care o facem împreună pentru Hristos!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; și celor ce zăceau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina.

Matei 4.16

Pivnița întunecată

Când eram copil, locuiam într-o casă țărănească. Această casă veche este încă în picioare și astăzi și are mai bine de 100 de ani. În pivniță păstram cartofi, cărbuni, fructe și legume conservate. Mama mă trimitea deseori acolo, la prânz, să aduc câte un castron cu cartofi sau vreun borcan cu compot pentru desert. Întotdeauna mă simțeam foarte inconfortabil când coboram în încăperea aceea veche și întunecată. Pentru a-mi face curaj și pentru a-i speria pe eventualii intruși, obișnuiam să cânt tare și să fac zgomot cât puteam de mult. În pivniță ducea o scară veche de lemn, cu treptele scârțâind sub picioarele mele. Mai întâi trebuia să trec prin spălătorie, pentru a ajunge la ușa pivniței, care era închisă cu un lacăt mare. După ce deblocam lacătul, trebuia să traversez și fostul grajd, până la pivniță. Cartofii erau într-o parte a pivniței foarte slab luminată și aici îmi era cel mai teamă. Îi adunam repede prin întuneric și mă întorceam imediat la lumina zilei.

Întunericul îi face pe cei mai mulți dintre noi să se simtă incomod, pentru că nu putem vedea încotro mergem și nici cu cine ne întâlnim. Odinioară, când nu am cunoscut Lumina lumii, care este Isus Hristos, eram întuneric, după cum citim în Efeseni 5.8. Dar, după ce L-am cunoscut pe Domnul Isus, El ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (1 Petru 2.9) și acum suntem lumină în El (Efeseni 5.8). Fiind în această poziție, putem fi o lumină pentru cei din jurul nostru, care încă mai stau în întuneric și se tem. „Să faci în așa fel, încât predica cea mai importantă a vieții tale să fie exemplificată de conduita ta“ (C. H. Spurgeon).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 15.23-38 · 1 Ioan 3.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 12:1-19

Până la cap. 4, poporul a fost invitat să scoată învăţătură din trecut. De la cap. 4 până la cap. 11, Moise le-a pus pe inimă marea datorie a ascultării de DOMNUL. Aici vom ajunge la cea de-a treia parte a cărţii, în care Israel va primi instrucţiuni pentru vremea când va locui în ţară. Şi cea mai importantă dintre acestea este cu privire la stabilirea unui loc pentru a aduce închinare Dumnezeului său. Israeliţii trebuiau întâi să cureţe ţara de urâciunile canaaniţilor, apoi să caute − dar nu să aleagă − locul (v.5) unde va fi celebrată închinarea. Nu este de competenţa creştinului să hotărască unde sau cum Îi va aduce laudă lui Dumnezeu. Datoria lui este să se informeze cu grijă, după Scriptură, cu privire la locul unde Domnul a promis că va fi prezent. Când este nesigur, să urmeze exemplul celor doi ucenici pe care Domnul i-a trimis să pregătească Paştele şi care L-au în­trebat: „Unde vrei să pregătim?“ (Luca 22.9).

Numai în acest loc ales de Domnul (v.14) îşi va putea aduce israelitul feluritele sale jertfe, va putea mânca din ele, în sfârşit, se va putea bucura cu toată casa lui (v. 7, 12). Ce imagine a ceea ce avem să facem şi să primim în prezenţa Domnului Isus când suntem strânşi în jurul Lui! (Matei 18.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CHIBZUIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea…” (Proverbele 5:1)

Înțeleptul Solomon i-a spus fiului său: „Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea… ca să fii cu chibzuință… căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul, dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri… Depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta şi unui om fără milă anii tăi, ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi tu să te trudeşti pentru casa altuia, ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea… Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!” (Proverbele 5:1, 3-4, 8-10, 12, 14).

Întotdeauna e mai ușor să dai sfaturi bune, decât să le urmezi. Viața lui Solomon o dovedește. El ne-a spus în repetate rânduri și cu mare convingere că numai nebunii cad în păcatul adulterului. Cu toate acestea, el nu a ținut cont de propriul său sfat și nici de avertismentul explicit al lui Dumnezeu să nu-și ia prea multe „neveste, ca să nu i se abată inima” (Deuteronomul 17:17). Solomon a avut „șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de țiitoare”.  Și care a fost rezultatul? „Nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său.” (1 Împărați 11:4)

Aici se ridică o întrebare interesantă: oare motivul pentru care Solomon a avut atât de multe de spus, despre acest subiect, a fost că acesta reprezenta un domeniu de luptă și vulnerabilitate din propria sa viață? Uneori, liderii fac acest lucru: ei au ceva de spus împotriva zonelor de slăbiciune pe care le văd în propria viață. Dar de un lucru putem fi siguri: dacă Solomon ar fi urmat sfaturile pe care i le-a dat fiului său, povestea vieții sale ar fi fost diferită.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: urmează sfaturile bune pe care le dai altora, și fii chibzuit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 oct. 2024

15 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa, soțiilor, fiți supuse soților voștri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere … Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab, feminin, dându-le onoare ca fiind și împreună-moștenitoare ale harului vieții, spre a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

1 Petru 3.1,2,7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ceea ce deosebește creștinismul de iudaism este tocmai această ascultare, care în 1 Petru 1.2 este numită ascultarea lui Hristos. Considerând această situație, în care soțul era necredincios și neascultător cu privire la Hristos, soția ar fi putut fi tentată să încerce să-l convingă prin discuții și argumentări pentru a-l câștiga de partea adevărului; soția însă trebuia să fie convinsă că soțul ei putea fi convertit și câștigat prin propria ei purtare, fără cuvânt, prin faptul că soțul ei avea înaintea ochilor o purtare curată, neîntinată de lume și marcată de teama de Dumnezeu (2.17). Ceea ce trebuia să o deosebească pe soția creștină nu consta într-o podoabă asemănătoare celei pe care lumea o caută, ci într-o podoabă nepieritoare, nu a trupului, ci a duhului, caracterizată de blândețe și de liniște – însușiri de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Acesta era caracterul sfintelor femei de odinioară. Obiceiul lor era supunerea față de soții lor; femeile creștine aveau înaintea lor exemplul Sarei, ai cărei copii deveniseră, netemându-se de nimic și făcând binele. «A face binele» nu era oare lucrul care caracteriza și purtarea lui Hristos, în aceeași măsură ca și ascultarea? (1 Petru 3.6; 2.20; Fapte 10.38).

Apostolul se adresează și soților creștini ai unor femei creștine. Soțul creștin trebuie să trăiască împreună cu soția sa potrivit cunoștinței, împărtășind cu ea interesele lui Dumnezeu și ale lui Hristos; el nu trebuie nicidecum să o disprețuiască, ci trebuie să țină cont că vasul feminin nu are rezistența celui masculin și de aceea trebuie tratat cu multă grijă. Soția nu trebuie să fie sub nicio formă tratată cu dispreț, ci trebuie să fie onorată. Atât soții cât și soțiile posedă împreună o moștenire comună, în care niciunul nu este mai privilegiat decât celălalt. Rugăciunile noastre comune ar fi împiedicate dacă soțul ar avea un domeniu accesibil numai lui, iar soția ar fi străină de el.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu Se rușinează de ei, să fie numit Dumnezeul lor … De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori …

Evrei 11.16; 12.1,2

Galeria cu portrete

Din vechile lor palate, nobilii secolelor trecute își privesc cu demnitate vizitatorii. Tablourile lor înrămate pompos în galeriile ancestrale păstrează memoria tuturor acestor membri ai familiilor regale sau princiare. Și, cum fețele lor au de obicei o expresie serioasă, privitorul nu poate spune dacă persoana reprezentată a fost una fericită sau nefericită, binevoitoare sau răuvoitoare. Nici măcar numele celor mai mulți nu mai spun nimic vizitatorului. La urma urmei, au murit de mult timp. – Și unde sunt aceștia acum?

Biblia conține și ea o „galerie a strămoșilor“ – portrete autentice ale unor persoane provenind din medii foarte diferite. Ceea ce îi leagă pe acești oameni nu este noblețea lor, ci credința lor, încrederea lor în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Acest „nor așa mare de martori“ este mulțimea acelora care mărturisesc prin propria experiență că ei fac parte din familia lui Dumnezeu. De aceea, numele lor nu vor fi uitate niciodată. Acolo îi găsim pe Avraam și pe Sara, pe Miriam și pe Moise, pe Samuel și pe David „și ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul istorisind despre …“ (Evrei 11.32). Au fost aceste persoane mai sfinte decât altele, încât Dumnezeu le-a onorat astfel? În niciun caz, dar ele și-au mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și și-au pus încrederea în El.

În familia lui Dumnezeu, în „galeria Sa de strămoși“, este loc și pentru „portretul“ tău. Poate fi inclus acolo, dacă tu crezi în Domnul Isus Hristos și în moartea Sa ispășitoare.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 13.10-25 · 1 Ioan 1.5-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

De-abia intrate în mâinile lui Moise, cele dintâi două table ale legii au şi fost sfărâmate, pentru ca judecata să nu pătrundă odată cu ele în tabăra idolatră. În plus faţă de această dată, Domnul va porunci ca noile table să fie puse imediat în chivot, simbol al Domnului Hristos care este garantul menţinerii întregi a legii. Potrivit propriilor Sale cuvinte (Matei 5.17-19), Domnul Isus n-a venit pentru a desfiinţa legea, ci pentru a o împlini (Matei 5.17 nota a: pentru a-i arăta plinătatea). Nici o iotă, nici o frântură de literă pe care iubitul nostru Salvator să nu o fi satisfăcut perfect! El va fi şi în această privinţă cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

2 Corinteni 3 compară „cele zece porunci“, înscrise odinioară pe piatră, cu „epistola lui Hristos“, gravată „pe table de carne, ale inimii“ (2 Cor. 3.3), „epistolă“ care se rezumă în fapt la un nume, cel al Domnului Isus, pe care Duhul Sfânt Îl imprimă în inimile răscumpăraţilor Săi. Dar nu pentru a rămâne ascuns acolo. O scrisoare este făcută pentru a fi citită. Numele lui Hristos trebuie să poată fi citit de către cei care ne cunosc. În preajma noastră, mulţi sunt cei care nu citesc niciodată Biblia. Într-o manieră indirectă ei pot fi constrânşi să o facă, în măsura în care comportarea noastră, pe care ei o observă, pune în practică învăţăturile Sale şi Îl reflectă pe Isus (1 Petru 3.1sf, 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚINE FĂRĂ ȘOVĂIRE LA CREDINȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23)

Dacă citim cu atenție cartea Geneza, vom observa că în timpul procesului de creație, Dumnezeu numără zilele pe baza nopților anterioare. Biblia nu spune: „dimineața și seara au format prima zi”, ci spune: „a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5). Iar acest lucru ar putea să ne spună că Dumnezeu este specializat în a scoate lumina din întuneric – adică, noi trebuie să trecem prin una pentru a ajunge la cealaltă!

Dumnezeu i-a spus lui Moise că îngerul morții va veni noaptea și, unde va vedea sângele mielului pe ușă, locuitorii acelei case vor fi salvați (vezi Exodul 12:12-13). Tot în cartea Exodul citim că Dumnezeu „a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea… și a uscat marea… Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat…” (Exodul 14:21-22)

Iar David a scris: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5). Deci, zorii sunt mai strălucitori datorită întunericului care i-a precedat, tot la fel biruința ta este mai plină de satisfacții atunci când ea apare pe fundalul durerii, al pierderii și-al provocării. Marile dimineți vin după trecerea prin nopți grele.

Când vezi pe cineva care crezi că are o zi minunată, sunt șanse mari să te uiți la cineva care a trecut printr-o noapte lungă. Când îi auzi pe oameni proclamându-și victoria, dimineața, să fii sigur că și-au petrecut noaptea rugându-se și plângând înaintea lui Dumnezeu. Biblia ne îndeamnă: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). A avea încredere în Dumnezeu este mai mult decât o simplă dorință. Înseamnă să știi că dacă (și ce) a promis, El va face… și să înțelegi că El nu controlează doar creația, ci și circumstanțele tale. Așadar, să nu ezităm în mărturisirea credinței noastre în Dumnezeu!

Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 oct. 2024

14 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său.

1 Samuel 30.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ferice de cel care se poate ridica, din cele mai profunde adâncimi ale nenorocirii omenești, către Dumnezeu și către resursele Lui care nu lipsesc niciodată! Credința știe că Dumnezeu este pe deplin la înălțimea oricărei nevoi și slăbiciuni omenești, a oricărei căderi și a oricărui păcat. Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor, iar inima care înțelege aceasta este ridicată deasupra tuturor încercărilor și a dificultăților de pe cale.

Nu există nicio stare în care creștinul să se afle și să nu poată să se bazeze pe Dumnezeu. Dacă este zdrobit sub greutatea încercării și a împrejurărilor dificile, trebuie să lase loc puterii lui Dumnezeu, care să acționeze asupra acestor lucruri. Dacă inima este apăsată de povara slăbiciunii personale – o povară cu adevărat grea! – trebuie să se adape din izvoarele nesecate ale compasiunii și ale îndurării divine. Dacă sufletul este îngrozit de simțământul păcatului și al vinei, trebuie să recurgă la harul nețărmurit al lui Dumnezeu și la sângele infinit de prețios al lui Hristos. Într-un cuvânt, oricare ar fi povara, încercarea, suferința sau nevoia, Dumnezeu este mai mult decât potrivit pentru ele, iar privilegiul credinței este să se folosească de El. „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său“ atunci când totul în jur era întuneric și disperare.

Fie ca toți să cunoaștem adevărata binecuvântare a acestui lucru! A avea de-a face cu Dumnezeu înseamnă odihnă pentru suflet, înseamnă fericire și putere. A ne dezlipi inimile de eul nostru și de lucrurile care ne înconjoară și a ne înălța în atmosfera divină sfântă și plină de pace ne oferă o mângâiere și o înviorare pe care nimeni nu le poate descrie. Scopul lui Satan este să nu ne bucurăm niciodată de așa ceva, iar pentru aceasta face ca lucrurile prezente să ocupe tot orizonul sufletelor noastre; el caută să ne înconjoare cu un nor gros, întunecat și de nepătruns, ca să nu putem recunoaște fața Tatălui, nici mâna Lui, care lucrează în împrejurările noastre. Credința însă străpunge norul și se ridică spre Dumnezeu; ea nu privește la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; ea merge înainte, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.

Matei 5.45

Caietul cu însemnările drumeților

Într-o frumoasă zi de toamnă mă plimbam cu soția mea pe un traseu ușor de parcurs, din munții Alpi. Era un peisaj sălbatic și romantic în mijlocul Alpilor elvețieni. Liniștea deplină a lumii montane care ne înconjura și priveliștea feerică ce se pierdea în depărtări ne tăiau respirația. De-a lungul traseului erau amenajate mai multe locuri de popas. La fiecare astfel de loc amenajat atârna o cutie metalică, în care se aflau câteva ustensile de scris și un caiet.

Am citit cu interes însemnările drumeților care trecuseră pe acolo în ultimele luni. Mai toți consemnaseră ce zi frumoasă au petrecut alături de cei dragi în acel peisaj de vis. Din nefericire, în nicio însemnare nu am găsit numele Dumnezeului Creator care le-a pregătit acea zi minunată și acel peisaj unic. Cum reacționează Dumnezeu la o asemenea atitudine ignorantă? În bunătatea Sa, El le oferă totuși oamenilor astfel de momente. De ce? Pentru că El îi iubește pe oamenii pe care i-a creat.

Da, ar fi bine să ne gândim mai mult la bunătatea lui Dumnezeu. El trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți, El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni. Dacă Îl cunoașteți, atunci puteți enumera cu recunoștință toate lucrurile pe care El vi le-a dat deja de-a lungul vieții.

Dacă încă nu Îl cunoașteți, opriți-vă în fața Cuvântului Său și citiți-l, poate începând cu Evanghelia după Luca.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.18-13.9 · 1 Ioan 1.1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:18-29

Invitat să nu-şi uite greşelile trecute, Israel putea alătura aici o altă aducere-aminte: cea a mijlocitorului credincios care i-a reprezentat pe munte. Moise este menţionat în mod deosebit în Psalmul 99.6 printre cei care Îl cheamă pe Domnul şi care strigă spre El. Ce implorări fierbinţi a ştiut el să înalţe către Dumnezeu pentru popor, ca şi pentru fratele său Aaron!

Iată într-ade­văr pentru noi două subiecte constante de rugăciune: pe de o parte adunarea, iar pe de altă parte membrii familiei noastre. Şi tot Psalmul 99 confirmă eficacitatea rugăciunii credinţei: „Tu le-ai răspuns: Tu ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător“ (Ps. 99.8; Iacov 5.16). Ne vom bucura să constatăm că în acest psalm este numit şi Aaron. Nu numai că i-a fost iertat păcatul său grav, ci a putut după aceea să devină, la rândul său, un mijlocitor (Numeri 16.47).

Când am învăţat o lecţie prin propria experienţă, putem să fim un ajutor pentru alţii. Aceasta a fost experienţa lui Petru. Spunându-i că S-a rugat pentru el, Domnul a adăugat: „când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Luca 22.32).

Ce bucurie, prieteni creştini, că putem conta pe prezenţa în cer a unui Apărător divin care mijloceşte la Tatăl în favoarea fiecăruia dintre noi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎMPLINEȘTI PLANUL LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.” (Efeseni 5:17)

Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ține cont de următoarele:

1) Fă-ți harta zilei. Planifică-ți timpul și respectă-ți planul. Doar una din trei persoane face acest lucru. Un expert în leadership spunea: „Rar mi se întâmplă să mă trezesc dimineața întrebându-mă ce voi face în ziua respectivă.” Iată de ce această persoană este un lider… și un expert!

2) Stabilește-ți prioritățile. Goethe spunea: „Lucrurile care contează cel mai mult nu trebuie să fie niciodată la mila lucrurilor care contează cel mai puțin.” Cei mai mulți dintre noi nu ajungem la cele mai importante sarcini până la jumătatea după-amiezii. Finalizăm mai întâi sarcinile cu prioritate scăzută pentru a avea un sentiment de realizare. Nu e un lucru înțelept. Iar dacă îți planifici ziua, dar nu o duci la bun sfârșit, rezultatele vor fi aceleași ca ale celor care nu-și fac nicio planificare. După cum spunea și președintele american Dwight Eisenhower: „Când îți stabilești prioritățile… cea mai complexă problemă umană se reduce adesea la o proporție ușor de gestionat.”

3) Fii concentrat, dar flexibil. Așteaptă-te la neprevăzut și învață să te adaptezi! Condițiile se schimbă în mod constant, și la fel trebuie să se schimbe și metodele tale de a face lucrurile.

4) Învață să delegi. Oamenii tind să se împartă în două categorii: cei care se agață și cei care se debarasează. Cei care se agață refuză să renunțe la orice lucru pe care îl consideră important, indiferent dacă este sau nu cea mai bună persoană pentru lucrul respectiv. Scopul lui este perfecțiunea. Pe de altă parte, cei care se debarasează de sarcini o fac rapid, fără să se gândească prea mult la cât de bine fac treaba. Scopul lor este ca sarcina să dispară de pe biroul lor cât mai repede. O delegare adecvată presupune să fii înțelept, sigur pe tine și generos față de ceilalți. Înseamnă, de asemenea, că munca se face bine – și, în cele din urmă, asta este ceea ce-ți dorești.

Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 oct. 2024

7 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel deci, să urmărim lucrurile care țin de pace și de zidirea reciprocă.

Romani 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este „Dumnezeul păcii“ și Domnul este numit „Domn al păcii“, care ne dă întotdeauna pacea în orice fel (2 Tesaloniceni 3.16). Nu ar trebui deci să stăruim în cele ale păcii și ale dragostei, care nu dărâmă, ci zidesc? Nu ar trebui să căutăm să ne slujim și să ne zidim unii pe alții? Cunoștința fără dragoste îngâmfă și aduce în pericolul de a „dărâma lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“. Cât de serios este acest gând!

Toate sunt într-adevăr curate pentru cel care mănâncă fără poticnire. Dar trebuie să îl aduc eu, prin libertatea mea, pe fratele meu în pericolul de a „mânca poticnindu-se“? Nu! Dragostea spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticnește, sau în care el este slab“ (versetul 21). Pot exista numeroase prilejuri, unele poate prostești, de care cel slab să se împiedice sau să se poticnească, dar dragostea nu-l prețuiește mai puțin din cauza aceasta, ci caută cu credincioșie și lepădare de sine binele lui.

Versetul 22 cuprinde o linie directoare pentru cei tari, în toate timpurile. A fi „tare în credință“ este mai bine decât a fi „slab în credință“; mai bine este să umbli în adevărata libertate creștină, decât să stai sub un jug legalist! Iar când acest „mai bine“ este și partea ta, cititorul meu, atunci, „dacă ai o încredințare, să o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu“! Fii atent să nu-ți permiți lucruri pe care Dumnezeu nu le poate aproba! „Ferice de cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce aprobă!“ Altfel i-ar merge la fel ca celui slab, „care se îndoiește când mănâncă“. Pe lângă faptul că poate îi așezi în cale fratelui tău slab un prilej de poticnire, „ești condamnat“, pentru că și tu, ca și el, nu acționezi „din credință“. „Iar orice nu este din credință, este păcat“ (versetul 23).

Un al doilea principiu, extrem de important, este că libertatea noastră într-un lucru sau altul, chiar și în lucrurile simple ale vieții de fiecare zi, nu se poate întemeia decât pe încredințarea că ceea ce facem poate rămâne înaintea lui Dumnezeu. Dacă un credincios își permite ceva care nu stă pe această temelie, atunci aceasta este pentru el păcat. Libertatea a devenit, în această situație, trăire fără lege.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!

Filipeni 4.4

Sondaj

Într-o seară a sunat telefonul. Un tânăr făcea un sondaj: „Pot să vă pun câteva întrebări?“. — „Da, cu plăcere. Dar nu pot promite că voi răspunde la toate întrebările.“ Au urmat întrebările obișnuite: starea civilă, vârsta, numărul de persoane din gospodărie etc. În cele din urmă a întrebat: „Citiți din când în când?“. După ce am răspuns afirmativ, m-a întrebat: „Și ce citiți în acest moment?“. I-am răspuns: „Citesc Epistola către Filipeni“. — Tăcere la celălalt capăt al firului. Atunci l-am întrebat eu pe tânărul respectiv: „Cunoașteți această epistolă?“. — „Nu!“ — „Foarte rău! Citiți-o! Este scurtă, are numai patru capitole.“ Tăcere din nou. „Aveți o Biblie?“, am întrebat eu. — „Da.“ I-am explicat unde poate găsi epistola în Biblie și cine a scris-o. I-am spus că Pavel vorbește deseori în această epistolă despre „bucurie“, în ciuda faptului că el însuși se afla în detenție la Roma. Interesul tânărului părea să se fi stârnit. „Iar în această epistolă“, am continuat eu, „Pavel Îl descrie pe Domnul Isus Hristos cum S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte pe cruce“.

La finalul convorbirii, interlocutorul meu a vrut să știe dacă aparțin vreunei confesiuni cunoscute. Am negat acest lucru și i-am spus: „Eu citesc Biblia cu respect, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Și doresc să trăiesc o viață conform voii lui Dumnezeu. Nu aparțin niciuneia dintre grupările pe care le-ați menționat“.

Tânărul a promis că într-o zi va citi Epistola către Filipeni. Ce minunat ar fi dacă se va număra și el printre cei care au găsit bucuria despre care se vorbește în această epistolă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.1-16 · Ioan 19.31-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:1-21

Pentru Israel se pune acum problema să asculte rânduielile şi judecăţile Domnului, să le înveţe şi să le respecte pentru a le împlini (v. 1).

Sunt verbe semnificative pentru fiecare dintre noi în raport cu întreaga Scriptură! În fruntea tuturor instrucţiunilor date lui Israel se situează, fără-ndoială, legea. Ea pune în evidenţă, pe de o parte, perfecţiunea lui Hristos, care a împlinit-o în litera ei, iar pe de altă parte, răutatea omului, capabil să facă tot ceea ce este aici interzis (citiţi 1 Timotei 1.9). Faptul că Dumnezeu Se simte obligat să spună: „să nu ucizi“ şi „să nu furi“, confirmă că aceste înclinaţii spre rău sunt în noi. De aceea legea are un caracter predominant negativ; ea nu spune „să faci“, ci „să nu faci“.

Viaţa creştină de asemenea presupune abstinenţă şi apărare. 1 Petru 1.14 şi 2.1, 11 îl îndeamnă pe copilul lui Dumnezeu să nu se lase în voia poftelor de dinainte, să respingă „orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii“, să se ferească „de poftele carnale…“ Dar creştinismul este în aceeaşi măsură bogat şi în porunci pozitive, de vreme ce credinciosul are o viaţă nouă prin care le poate împlini. Şi dacă Dumnezeu ne cere să ne eliberăm inimile de diverse pofte, o face pentru că El ne-a dăruit o Persoană capabilă să satisfacă aceste inimi, ceea ce legea nu putea face.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI? | Fundația S.E.E.R. România

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont:

1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19).

2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19).

3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24).

4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă!

Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 oct. 2024

5 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.

Isaia 50.4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Din punct de vedere profetic, aceste cuvinte vorbesc despre Hristos. Când El trăia pe pământ, nu a avut nevoie să fie învățat, ci a ascultat „ca un ucenic“. În același timp, acestea sunt niște cuvinte foarte practice pentru ucenicii Săi astăzi, adică pentru noi. Ucenicii învață de la Învățătorul lor prin faptul că-L urmează și că-L imită.

Pentru ce motiv a avut Hristos nevoie, ca Om, de „limba unui ucenic“? Pentru a predica și proclama împărăția lui Dumnezeu! Aici însă este menționată o slujire foarte diferită: „Ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit“. Aceasta este ceea ce Domnul a făcut adesea – de exemplu, pentru femeia păcătoasă din casa fariseului Simon, pentru propria Sa mamă, pe care a încredințat-o grijii lui Ioan, pentru Maria Magdalena, în dimineața învierii, pentru cei doi ucenici deprimați de pe drumul Emausului. Toți aceștia au fost încurajați de către El.

Nu este nevoie de multe cuvinte pentru a încuraja pe cineva. Prea multe cuvinte pot fi o piedică, pot intimida, descuraja și deprima. Când Domnul nostru Isus i-a vorbit unei persoane, El a folosit surprinzător de puține cuvinte, însă ele au răspuns în mod exact nevoii acelei persoane. Au fost cuvinte de natură să ridice sufletul, astfel că toți au plecat schimbați dinaintea prezenței Sale.

Când suntem triști și dezamăgiți, să privim la Domnul și, de asemenea, să învățăm acest lucru de la El: dacă ne întâlnim cu cineva „obosit“, să-l ridicăm cu un cuvânt potrivit!

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem transformați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

2 Corinteni 3.18

Oglinda este celălalt

Doi bărbați lucrează împreună pe un șantier. Fața unuia este curată, a celuilalt este murdară. Când se întâlnesc, se uită unul la celălalt. Cel cu fața curată se duce și se spală, gândindu-se că trebuie să fie murdar și el ca celălalt. Cel murdar nu se spală, pentru că se crede la fel de curat ca și colegul său. Ceva mai târziu, când în sfârșit se uită în oglindă, află adevărul.

Avem și noi o oglindă. Nu mă refer la oglinda de sticlă, care fie ne arată stropii de noroi, fie ne scoate la iveală părul cărunt, fie ne expune ridurile, fie confirmă fără grai că hainele nu prea ni se mai potrivesc. Nu, ci mă refer la Biblie! Ea este comparată cu o oglindă. Ea reflectă comportamentul, cuvintele și gândurile noastre. Iar ceea ce zărim în ea nu este nici pe departe măgulitor, pentru că toți ne vedem în această oglindă cu o „față murdară“. Biblia spune: „Nu este niciun om drept, nici unul măcar; nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu … Nu este niciunul care practică bunătatea, nu este nici unul măcar“ (Romani 3.10-18).

Este spre folosul nostru să acceptăm adevărul Bibliei. Avem nevoie de iertarea vinovăției noastre. Iar Dumnezeu ne-o dă atunci când mărturisim înaintea Lui vina noastră și credem că Isus Hristos a plătit prețul pe cruce.

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7). Harul pe care-l cuprinde acest verset nu are limite, iar valoarea lui nu poate fi estimată.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 8.1-15 · Ioan 19.17-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 4:14-28

În mijlocul naţiunilor care-l înconjurau, Israel trebuia să se deosebească prin înţelepciunea şi prin priceperea (sau inteligenţa) sa (4.6) − înţelepciune şi pricepere care constau în a-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, în a-L asculta şi a-I fi supus. Aceste naţiuni vecine cu Israel se închinau la idoli. Şi, ca o consecinţă, „inima lor fără pricepere a fost întunecată: susţinând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi au schimbat gloria nepieritorului Dumnezeu în asemănarea imaginii omului pieritor şi a păsărilor şi a patrupedelor şi a reptilelor“ (Romani 1.21-23). În zilele noastre, rareori întâlnim această formă grosolană de idolatrie altundeva decât în ţările păgâne. Totuşi Noul Testament dă acest nume (idolatrie) şi altor păcate: de exemplu lăcomiei, şi ne previne în mod solemn că nici un idolatru nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Efeseni 5.5; 1 Co­rinteni 6.9, 10).

Prevenindu-l pe Israel, Dumnezeu nu-i ascunde ceea ce se va întâmpla: poporul va fi corupt şi va sluji zeilor păgâni. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă iluzii cu privire la disponibilităţile inimii noastre fireşti.

Moise menţionează copilaşii: „fii şi fii ai fiilor“(v. 25). Unul dintre aceştia, numit Ionatan, va deveni, în timpul judecătorilor, tocmai preot al unui chip cioplit (Judecători 18.30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA NE DUCE ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (Coloseni 4:2)

Cuvântul „veghetor” ne duce cu gândul la practica din perioada Vechiului Testament, când santinelele stăteau pe zidul orașului și vegheau. Paznicii erau primii care vedeau atacurile forțelor armate sau ale negustorilor ambulanți. Aveau un punct de observație optim. Ei vedeau ceea ce nimeni altcineva nu vedea… și putea vedea atacatorii mai devreme decât îi vedeau ceilalți. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când ne rugăm. Vedem ceea ce nimeni altcineva nu vede și vedem lucrul acesta mai repede decât îl văd alții. De ce? Pentru că rugăciunea ne oferă o vedere de tipul „ochiul lui Dumnezeu”; ea ne dezvoltă conștiința și ne dă un al șaselea simț care ne permite să percepem realitățile spirituale.

În cartea lor clasică „Geeks and Geezers”, cei doi mentori din domeniul afacerilor Warren Bennis și Robert Thomas fac o observație interesantă cu privire la un numitor comun al liderilor de succes din toate domeniile: Bennis și Thomas îi numesc „observatori de primă clasă.” Ei spun: „A fi un observator de primă clasă îți permite să recunoști talentul, să identifici oportunitățile și să eviți capcanele. Liderii care reușesc mereu sunt genii în a înțelege contextul. Aceasta este una dintre acele caracteristici, care este dificil de descompus în părțile sale componente. Dar capacitatea de a cântări o sumedenie de factori, unii foarte subtili, cât și modul în care grupuri foarte diferite de persoane vor interpreta un gest, este una dintre trăsăturile de bază ale unui adevărat lider.”

Așadar, rugăciunea ne transformă în observatori de primă clasă. Ea ne ajută să vedem ceea ce Dumnezeu vrea să observăm. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai mult vom observa. Cu cât ne rugăm mai puțin, cu atât mai puțin vom observa. Iar rețeta biblică pentru succes, în orice domeniu al vieții, este și Cuvântul de sus pentru tine azi: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 oct. 2024

4 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el să-i pedepsească pe cei răufăcători și să-i laude pe cei care fac bine. Fiindcă așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte; [purtați-vă] ca fiind liberi, dar nefăcând din libertate o haină a răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2.13-16 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Mărturia acestor creștini îi scotea complet din sistemul de idei, de principii și de obiceiuri iudaice, dar ei erau în aceeași măsură străini de obiceiurile celor dintre națiuni, ceea ce ar fi putut face să se creadă că ei ar fi fost încurajați să disprețuiască rânduielile omenești de guvernare. Nimic de felul acesta! Dimpotrivă, ei trebuia să fie supuși oricărei instituții omenești, pentru Domnul.

În dragostea lor, ei Îl recunoșteau pe Hristos nu numai ca Mântuitor, ci și ca Domn, iar dragostea lor pentru El punea în ordine toate legăturile lor cu oamenii, potrivit rânduielii de guvernare a lui Dumnezeu. Mai întâi, ei trebuia să fie supuși împăratului, ca autoritate supremă în această lume, fiind așezat deasupra tuturor; apoi guvernatorilor, ca trimiși ai autorității pentru a-i pedepsi pe cei răi și pentru a-i lăuda pe cei ce fac binele.

Dar, ar putea cineva să întrebe, ce se întâmplă dacă acești reprezentanți ai autorității îi persecută pe cei ce fac binele, în loc să-i laude? Acest lucru nu schimbă cu nimic obligațiile noastre față de Dumnezeu. Noi nu trebuie decât să facem binele, pentru a închide gura oamenilor. Aceștia sunt caracterizați de lipsă de minte și de incapacitatea de a face deosebirea dintre bine și rău: „Dacă am vorbit rău, mărturisește despre răul acesta; iar dacă am vorbit bine, de ce Mă lovești?“ (Ioan 18.23). Această supunere față de autoritate nu are nimic de-a face cu o lașitate slugarnică. Dimpotrivă, noi suntem liberi, nicidecum sub robia oamenilor. Libertatea noastră nu favorizează nicidecum răutatea, nici nu-i slujește acesteia drept haină, ci face din noi niște robi ai lui Dumnezeu care știu că toate lucrurile bune sunt cuprinse în această robie. Astfel, întreaga noastră viață se reduce la „ascultarea lui Hristos“, care, în această epistolă, este o regulă absolută a vieții creștine.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“.

Luca 12.20

Trei erori cu privire la bogăție

Parabola despre bogatul nebun conține avertizări adresate atât celor care nu și-au pus în ordine viața și nu L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, cât și ucenicilor Domnului. Ea ne arată cel puțin trei erori pe care oricare dintre noi le putem face cu ușurință, indiferent dacă avem „multă“ sau „puțină“ bogăție:

Prima eroare: Credem că bogăția oferă siguranță. Desigur, nu este greșit să ne luăm măsuri de precauție. Dar să nu uităm cât de ușor „molia și rugina“ – pentru noi astăzi inflația, criza – ne pot devora și distruge presupusa noastră securitate. Siguranța nu se găsește în bani, ci la Domnul nostru.

A doua eroare: Credem că bogăția aduce odihnă sufletului. Ce naivitate! Domnul Isus vorbește nu numai de „molie și rugină“ care distrug bogăția, ci și de hoți. Cu cât cineva are mai multă avere, cu atât este nevoie de mai multă vigilență. Adevărata pace și adevărata odihnă a sufletului le găsim doar la Domnul Isus.

A treia eroare: Credem că bogăția potolește lăcomia. Zicala populară spune: „Cu cât omul are mai mult, cu atât vrea mai mult“. Oamenii care gândesc și trăiesc ca bogatul nebun nu au niciodată „destul“. În cele din urmă, totul se învârte în jurul propriului lor eu. La fel s-a întâmplat și cu bogatul nebun. El s-a gândit numai la el însuși, nicidecum și la ceilalți. Nu vom primi niciodată „destul“ de la bani, ci numai de la Domnul nostru.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 7.1-20 · Ioan 19.7-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 4:1-13

Un singur act de neascultare l-a lipsit pe Moise de a intra în ţara cea bună, promisă de Domnul. De aceea el este cel mai în măsură să îndemne po­porul să asculte rânduielile Domnului: „şi acum − spune el − să intraţi şi să stăpâniţi ţara …“ (v. 1). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Aveţi grijă să nu vi se întâmple ce mi s-a întâmplat mie; ascultaţi şi împliniţi întocmai poruncile Domnului!» „Aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră“ (v. 6). Ascultând de voia lui Dumnezeu, punem deoparte voinţa noastră, făcând loc înţelepciunii de sus care o înlocuieşte pe cea a noastră (Iacov 3.17). A veghea asupra Cuvântului înseamnă în acelaşi timp: „păzeştete şi fereşteţi bine sufletul“ (v. 9).

Autoritatea acestui Cuvânt divin este confirmată; Moise îşi aminteşte în ce împrejurări şi cu câtă solemnitate i-a fost el transmis.

„Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el“ (v. 2; vezi şi cap. 12.32). Mulţi oameni care îşi spun creştini adaugă la Scriptură tradiţii, superstiţii şi moduri de vedere omeneşti. Alţii scot pagini care îi deranjează sau pe care nu le înţeleg. Şi unii şi alţii sunt la fel de vinovaţi (citiţi Apocalipsa 22.18, 19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REVELAȚIA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” (1 Corinteni 2:10)

Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10) Duhul Sfânt compensează limitele noastre senzoriale, împuternicindu-ne să pricepem lucruri pe care nu le putem percepe cu cele cinci simțuri. Gândește-te la Duhul Sfânt ca la un al șaselea simț. Acest simț trebuie cultivat, maturizat și reglat; iar asta se poate întâmpla doar atunci când petrecem timp meditând la Sfintele Scripturi și având părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Până când nu suntem treziți de Duhul Sfânt, nu suntem conștienți de nevoia noastră de Dumnezeu, de războiul spiritual care se duce în jurul nostru și de ceea ce face Dumnezeu în viața noastră. Într-o noapte, Iacov – cel ce avea să devină Israel – a avut un vis în care Dumnezeu i S-a arătat și i-a spus: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” (Geneza 28:15) Când s-a trezit a doua zi dimineața, Iacov a spus: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut!… aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:16-17). Iacov s-a culcat, și s-a trezit în același loc, dar complet schimbat. După ce a auzit chemarea Domnului, Iacov Îl vedea pe Dumnezeu oriunde se uita! Așadar, dacă vrei să fii schimbat ca Iacov, cere-I lui Dumnezeu o revelație spirituală. Roagă-te: „Doamne, arată-mi ce vrei să văd, învață-mă ce vrei să știu, și condu-mă pas cu pas pe calea voinței Tale desăvârșite!” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 oct. 2024

2 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! … Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Romani 14.15,17 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chiar dacă eu însumi sunt „tare“ și știu că nimic nu este necurat în sine, trebuie să fiu atent și la conștiința fratelui meu și să nu-l întristez din cauza unei mâncări. Dragostea trebuie să-mi determine comportamentul. Dacă acționez altfel, sunt în contrast cu gândirea și cu felul de a fi al lui Hristos și îl nimicesc, atât cât depinde de fapta mea, pe fratele meu, pentru care a murit Hristos. El Și-a dat viața pentru cel slab, iar eu nu mă pot abține nici măcar de la o mâncare de dragul lui, ci poate prin comportarea mea îl determin să facă un lucru pe care conștiința i-l interzice, adică îl împing să păcătuiască și deci îl duc pe un drum care s-ar termina prin pierzarea lui, dacă nu ar interveni harul lui Dumnezeu. Comportarea mea duce, atât cât depinde de fapta mea, la anularea efectelor lucrării lui Hristos.

Libertatea în care stăm ca și creștini este un bun prețios; dar să avem mare grijă ca faptele noastre să nu ne aducă reputația rea a unora firești și fără lege! Să ne păzim și de a impune fraților noștri un lucru pe care noi îl considerăm îngăduit, în timp ce conștiința lor nu este de acord cu el. În loc de zidirea atât de necesară, o astfel de comportare conduce la distrugere, oricât de nesemnificative ni s-ar părea în ele însele lucrurile despre care este vorba.

Expresia „Împărăția lui Dumnezeu“ nu are sensul unei părți din diferitele administrări și dispensații ale lui Dumnezeu, ci trebuie înțeleasă în sens moral sau spiritual. Privită din acest punct de vedere, Împărăția lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu lucrurile trecătoare ale acestei vieți, ci cuprinde bunurile spirituale care i-au fost dăruite creștinului: „Dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt“, de care el se bucură în lăuntrul său, ceea ce îl determină să umble prin Duhul și îl ferește de a urma în vreun fel carnea. În acestea, ca și în toate celelalte, suntem chemați să-I slujim lui Hristos, iar cine face aceasta cu credincioșie și simplitate poate fi sigur că-I este plăcut lui Dumnezeu și că va fi o mărturie și o binecuvântare pentru ceilalți oameni.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, răspunzând, Isus i-a zis: „Simon, am să-ți spun ceva“. „Spune, Învățătorule!“, I-a răspuns el.

Luca 7.40

Fariseul și femeia păcătoasă (5)

Isus a dat exemplul unui creditor care a iertat datoria celor doi datornici ai săi. Unul dintre ei datora de zece ori mai mult decât celălalt. Apoi Isus l-a întrebat pe Simon: „Care dintre ei îl va iubi mai mult?“. Acesta a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult“.

Domnul a confirmat aceste cuvinte ale lui Simon și le-a legat de ceea ce dorea să spună. El i-a atras atenția fariseului îndreptățit că nu I-a dat apă pentru spălarea picioarelor, nici nu L-a sărutat, ca salut, și nici nu I-a uns capul cu untdelemn. Dar femeia disprețuită a făcut toate acestea – în felul ei – când I-a stropit picioarele cu lacrimi, I le-a sărutat și, în cele din urmă, le-a uns cu mir.

Domnul Isus a simțit dragoste în comportamentul păcătoasei. Probabil că această femeie nu avea decât o vagă bănuială despre realitatea extraordinară a iertării păcatelor. Dar bunătatea și harul Domnului au atras-o și au trezit în ea prețuire pentru El. Din partea fariseului, Domnul Isus nu a simțit o astfel de dragoste. În mod evident, Simon nu a vrut să permită ca parabola despre vina iertată să-i străpungă platoșa care îi proteja inima în fața harului. Era scutul unei îndreptățiri de sine care pretindea că se poate lipsi de orice har.

Cum reacționăm noi atunci când Dumnezeu scoate la lumină cele mai profunde gânduri și motivații ale noastre prin Cuvântul Său? Recunoaștem în fața Lui nevoia noastră de mântuire? Ne lăsăm noi atrași de harul Său?

Citirea Bibliei: 2 Împărați 6.1-17 · Ioan 18.33-40

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 3:1-17

Când duşmanul iese înaintea poporului, Domnul începe prin a-l încuraja şi linişti pe Moise: „Nu te teme de el“ (v. 2). Apoi biruinţa este câştigată: „l-am bătut … am nimicit cu desăvârşire … am luat în stăpânire …“     (v. 3, 6, 12). Cetăţile „cu ziduri până la ceruri“ (1.28) păruseră înainte de necucerit pentru un Israel necredincios.

În prezent Moise proclamă: „n-a fost nici o cetate prea puternică pentru noi“ (2.36). Şi cum a fost cu uriaşii care-i înspăimântaseră? Dumnezeu va aminti mai târziu: „Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriţi, a căror înălţime era ca înălţimea cedrilor; şi ei erau tari ca stejarii“ (Amos 2.9). Og, împăratul Basanului, unul din acei uriaşi grozavi, împreună cu tot poporul lui, este dat în mâinile lui Israel asemeni lui Sihon înainte de el. Dumnezeu Îşi arată astfel puterea Sa şi compătimirea pentru ai Săi.

Gând potrivit să ne încurajeze când puterea lui Satan este pe cale să ne îngrozească! „Tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea“ − afirmă prima epistolă a lui Ioan − şi „aceasta este victoria care a învins lumea: credinţa noastră“ (1 Ioan 5.4). Credinţa triumfă pentru că se bizuie pe Cel care este mai tare decât lumea. „Îndrăzniţi, ne spune Domnul Isus, Eu am învins lumea“ (Ioan 16.33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI CERE INDICAȚII! | Fundația S.E.E.R. România

„Duhul adevărului are să vă călăuzească… și vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13)

A lua decizii fără a căuta îndrumarea lui Dumnezeu este ca și cum ai încerca să zbori fără radar și busolă. Crezi că poți face ceea ce pare logic pe baza cunoștințelor și experiențelor tale anterioare, dar ceea ce ți se pare corect poate sfârși prin a distruge ce este cel mai important pentru tine. Biblia spune că până și cea mai profundă gândire umană este o nebunie pentru Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 1:18-20). Numai El cunoaște calea, și vrea să meargă înaintea ta!

Este o greșeală să presupui că orice oportunitate care apare este de la Dumnezeu. Apostolul Pavel ne avertiza că „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). Și chiar dacă invitațiile sale sunt împachetate astfel încât să pară că este preocupat de binele tău, calea lui duce invariabil la ruină (vezi Ioan 8:44).

Cuvântul lui Dumnezeu a fost conceput ca „o candelă pentru picioarele tale și o lumină pe cărarea ta” (Psalmul 119:105), pentru a te călăuzi pe căile neprihănirii. De aceea, poate fi fatal să urmezi o cale care ți se pare corectă fără să-L consulți mai întâi pe Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci… tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13).

Adevărul este că cei mai mulți dintre noi nu Îl caută pe Dumnezeu în mod natural. Doar atunci când Duhul Său vorbește în inimile noastre, începem să dorim voia Lui. Așa că, ia-ți timp să găsești direcția Duhului Sfânt! Ai încredere în El! El înțelege ramificațiile alegerilor tale. El îți va arăta „imaginea de ansamblu” și te va ajuta să rămâi pe drumul cel bun.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries