Mana Zilnica

Mana Zilnica

02 mai 2024

2 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.

Ioan 6.11

Atât Domnul cât și ucenicii au văzut nevoia fizică a mulțimii și au fost cuprinși de milă. Domnul i-a întrebat pe ucenicii Săi cum avea să fie hrănită o mulțime atât de mare de oameni. Ucenicii și-au recunoscut incapacitatea de a face acest lucru, însă Domnul putea hrăni mulțimea. Ucenicii au căutat resurse care ar fi putut fi folosite și au adus la Domnul ceea ce au găsit. El a luat ceea ce se găsise și, după ce a mulțumit pentru această hrană, le-a dat-o ucenicilor, care, la rândul lor, au împărțit-o mulțimii – și toți au mâncat și s-au săturat.

Există și astăzi aceeași nevoie de hrană, iar Singurul care poate potoli foamea spirituală este Domnul. Însă El folosește instrumente pentru această lucrare, de aceea înțelegem că avem nevoie să fim gata de a sluji cu ceea ce Domnul ne-a încredințat. Însă trebuie să facem efortul de a găsi ceea ce avem la dispoziție, după care, prin binecuvântarea Domnului, putem împărți altora. Este nevoie să fim sârguincioși, să ne rugăm, să căutăm binecuvântarea Domnului, să fim dependenți de El și să dăm mai departe ceea ce El ne-a dat.

Dacă recunoaștem nevoia „mulțimii“ și nu ne facem partea, trebuie să ne întrebăm cât de mult stăm în prezența Domnului, pentru a primi ceva de la El, astfel încât să dăm altora ceea ce El ne-a încredințat. Cât de mult ne rugăm cu toții, frați sau surori, tineri sau bătrâni, pentru predicarea Cuvântului? Sau venim cu inimi și cu mâini goale, fără să avem nimic de împărtășit, ci doar așteptând ca alții să ne hrănească? Să ne rugăm pentru Cuvântul predicat și să fim gata să fim folosiți în ceea ce Domnul dorește!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug.

Ioan 10.10

Doar ceva de la viață sau viața din belșug?

După o predică, un tânăr l-a abordat pe marele predicator englez C. H. Spurgeon și i-a spus: „Domnule Spurgeon, aveți dreptate, trebuie să Îl accept și eu pe Cel care a murit pe Golgota și să devin un copil al lui Dumnezeu. Mă voi converti într-o zi“. — „Într-o zi?“, a întrebat Spurgeon. „Ei bine, am vrut să spun că mai târziu.“ — „Mai târziu? De ce nu astăzi?“ Atunci tânărul a explicat puțin stânjenit: „Vreau, da, să fiu salvat și de aceea mă voi întoarce la Isus, dar mai întâi vreau să am ceva de la viață“.

Spurgeon i-a spus cu dragoste, dar și cu sobrietate: „Tinere, ești foarte puțin pretențios. Pentru mine ar fi prea puțin să am doar ceva de la viață. Nu vreau ceva de la viață, ci vreau viața. În Biblie scrie: «Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug»; «Cine crede în Fiul are viața veșnic㻓 (Ioan 10.10; 3.36).

Mulți oameni se aseamănă cu acest tânăr. Ei vor ceva de la viață. Ce își imaginează ei că este viața? Un pic de plăcere, puțină muzică, puțin sport, un hobby, dragoste etc.? Pot oare aceste lucruri să ne satisfacă și să ne facă fericiți? Nu, niciodată!

Viața eternă, care îl face pe om cu adevărat fericit, pacea inimii și liniștea conștiinței le poate da numai Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cine Îl acceptă pe Domnul Isus primește o bogăție spirituală de neimaginat și, dincolo de aceasta, o bucurie veșnică în gloria lui Dumnezeu. Cine posedă și se bucură de toate acestea acum are o viață care merită trăită.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.1-11 · Efeseni 4.11-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 20:18-26, 21:1-6

Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.

În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sângele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob“ (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND PIERZI PE CINEVA DRAG | Fundația S.E.E.R. România

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit…” (1 Tesaloniceni 4:13)

Ți s-a întâmplat vreodată să fii nevoit să te desparți, de partea aceasta a cerului, de o persoană foarte dragă? Cu siguranță, da! Iar la înmormântare ai auzit cuvinte precum: a plecat, s-a stins din viață, a trecut dincolo. Pentru tine aceste cuvinte au fost foarte dureroase. Poate te-ai gândit: „Unde a plecat? S-a stins din viață, și unde a ajuns? Pentru cât timp vom fi despărțiți?” Când cineva moare „sătul de zile”, poți accepta mai ușor despărțirea… Dar când a murit în urma unui act de violență, sau după o lungă luptă cu boala? Atunci visele tale sunt îngropate împreună cu sicriul coborât în pământ. Apostolul Pavel scria: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). Aceste cuvinte transformă durerea noastră lipsită de nădejde într-o durere plină de nădejde. Cum se poate? Prin faptul că ne asigură că ne vom întâlni din nou cu cei dragi ai noștri, de partea cealaltă a cerului. Nu-i așa că asta ne dorim și asta vrem să credem? Tânjim să știm că cei dragi ai noștri sunt în siguranță. Vrem să fim siguri că sufletul ajunge într-o clipă în prezența lui Dumnezeu. Dar îndrăznim oare să credem lucrul acesta? Potrivit Sfintei Scripturi, așa este! Când moare, creștinul intră numaidecât în prezența lui Dumnezeu și se bucură în părtășie conștientă cu Tatăl ceresc și cu alții care au plecat înainte. Iar următoarele cuvinte de pe o piatra funerară a unui credincios ar trebui să fie o încurajare pentru noi toți: „Plecarea este pentru o clipă, dar întâlnirea va fi pentru veșnicie!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 mai 2024

1 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ghedeon I-a spus lui Dumnezeu: „Dacă vrei să salvezi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, iată, voi pune un val de lână în arie“.

Judecători 6.36,37

Câteodată îl criticăm pe Ghedeon că a cerut semne după ce Dumnezeu îi dăduse asigurări prin cuvântul Său. Este adevărat că nu trebuie să folosim „lâna“ ca mijloc pentru a determina voia Domnului pentru viața noastră, însă există multe lucruri pe care le putem învăța din istoria lui Ghedeon, lucruri cu privire la credință, la ascultare și la trăirea ca biruitori, în ciuda împrejurărilor cu totul nefavorabile. Ghedeon a cerut semnele cu lâna pentru ca ele să confirme voia lui Dumnezeu, nu pentru ca el să o discearnă. Deși credința lui era slabă la momentul respectiv, Ghedeon a fost inclus în rândul oamenilor credinței din Evrei 11. Ce încurajare pentru noi, care ne simțim slăbiciunea și lipsa de credință! La fel ca tatăl copilului bolnav din Evanghelii, exclamăm: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“.

Credința lui Ghedeon nu a fost puternică la început, dar lucrul important este că el a avut credință și că a fost instrumentul potrivit pentru a fi folosit de Domnul. Îngerul Domnului a început prin a-i spune: „Domnul este cu tine, bărbat viteaz!“. Ghedeon însă I-a răspuns că el era cel mai puțin important dintr-o familie lipsită de însemnătate; se considera cu totul nepotrivit pentru o astfel de poziție.

Cu toate acestea, el era omul potrivit pentru lucrarea respectivă. Trebuia să meargă cu puterea pe care o avea. Puterea lui era mică, însă Domnul era cu el, iar harul Său îi era de ajuns, fiindcă puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune. Ori de câte ori Domnul ne cheamă să facem ceva pentru El, ne promite de asemenea că va fi cu noi. Porunca Lui către noi înseamnă că vom primi și putere pentru a o împlini.

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Nicodim] a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“.

Ioan 3.2

Născut din nou (2)

Ioan Botezătorul anunțase venirea lui Mesia și începutul Împărăției lui Dumnezeu. Apoi a venit Isus și a făcut semne și minuni puternice. Atunci s-a ridicat întrebarea cine este El și care este relația Sa cu Împărăția lui Dumnezeu: Este Isus Însuși Mesia?

În timp ce mulți dintre conducătorii poporului L-au respins pe Isus și au atribuit minunile Sale unei puteri diabolice, Nicodim a văzut în El un Învățător trimis de Dumnezeu. Avea o părere destul de bună despre Isus și a vrut să afle mai multe despre El.

Și astăzi sunt mulți oameni care cred în existența lui Dumnezeu și care Îl respectă mult pe Isus Hristos. Poate chiar cred că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul.

Dar chiar afirmând ceea ce ne spune Biblia, poate fi vorba doar de o convingere intelectuală. Natura și viața acestor oameni este încă neschimbată. Dacă nu au simțit niciodată nevoia de iertare a păcatelor și de părtășie cu Hristos, atunci nu Îl cunosc cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt – din punct de vedere spiritual – încă morți. „Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară“ (Efeseni 2.1).

Așa a fost și în cazul teologului Nicodim. Dar apoi a început să-și deschidă inima față de lucrarea lui Dumnezeu, căutând o întâlnire cu Isus.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.12-28 · Efeseni 4.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).

Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU ȘI URMEAZĂ CALEA LUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22:5)

Imaginează-ți că trebuie să-ți aduci copilul ca jertfă pentru Dumnezeu. Și Dumnezeu nu-ți spune motivul! Dar iată ce le-a spus Avraam slugilor care l-au însoțit în cea mai dificilă călătorie din viața sa: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” Adică, ne întoarcem – amândoi! Dedicarea lui Avraam față de Dumnezeu era de neclintit. Cred că el se gândea: „Mă voi închina în tot drumul meu și mă voi întoarce mai puternic!” Îngrijorarea și închinarea sunt lucruri total opuse. Rețineți că vom fi mult mai fericiți dacă învățăm să devenim persoane care se închină și nu persoane care se îngrijorează! Îngrijorarea creează o breșă prin care diavolul să ne poată chinui, dar închinarea ne călăuzește în prezența lui Dumnezeu – unde găsim pace, bucurie și nădejde. Noi am fost creați să ne închinăm lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 4:11). Când nimic altceva nu funcționează, închinarea dă rezultate, pentru că ne face să ne concentrăm toată atenția asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun chiar și când circumstanțele sunt ostile! Așa că, nu te mai îngrijora – lasă lucrurile care te preocupă în seama lui Dumnezeu și trăiește în harul Său! Harul nu înseamnă doar favoare divină; înseamnă putere și activare divină! Nu mai irosi nicio zi din viața ta îngrijorându-te! Stabilește care este rolul tău și care nu este rolul tău. Nu încerca să preiei responsabilitatea lui Dumnezeu. Când tu faci ceea ce poți, Dumnezeu intervine și face ceea ce tu nu poți. Vino înaintea lui Dumnezeu pe genunchi și adu îngrijorările tale înaintea Lui! Închină-te Lui și bucură-te de viața îmbelșugată pe care ți-o oferă El! Când îți recunoști îngrijorările, tu întrerupi tiparele gândurilor greșite și spui: „Aleg să nu mă mai îngrijorez. Mă bazez pe Dumnezeu și aleg să mă închin în fața Lui. El este bun și eu mă încred pe deplin în bunătatea Lui!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 apr. 2024

30 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.11

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Pentru a umbla într-un chip vrednic de Domnul, aducând rod și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu, este necesară puterea. Așadar, găsim acest adevăr prețios: cunoașterea lui Dumnezeu ne face să vedem unde se află secretul puterii. Dumnezeu este Cel în care se află puterea; El este sursa puterii noastre: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Creștinul este întărit printr-o putere care vine de sus, din gloria unde puterea lui Dumnezeu L-a așezat pe Hristos, după ce L-a înviat dintre morți (Efeseni 1.19,20).

Această putere infinită a lui Hristos în glorie este cea care îi conferă creștinului „toată puterea“, nu numai o măsură de putere pentru o anumită împrejurare, ci acea putere care îi este necesară în fiecare moment pentru a manifesta viața lui Hristos aici, pe pământ; este viața cerească manifestată în împrejurări pământești; o viață în armonie cu caracterul lui Dumnezeu, al Celui pe care creștinul Îl cunoaște. Aceasta este măsura puterii creștinului: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“; nu există nicio limită, deoarece este vorba de însăși puterea lui Dumnezeu. Nu avem oare aici suficiente temeiuri pentru a fi încurajați și susținuți pe cale?

Totuși, această putere de sus nu ne este dată pentru a împlini lucrări și semne care să-i impresioneze pe oameni, ci pentru a realiza adevăratul caracter al vieții creștine aici, pe pământ, așa cum acesta a fost manifestat, în mod desăvârșit, de Domnul nostru în zilele vieții Sale pământești. Suntem întăriți „pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie“. Durerile, necazurile, împotrivirile și dificultățile de tot felul abundă în viața de credință. Domnul Isus nu le-a ascuns alor Săi aceste lucruri, pe care și apostolii le-au reamintit mai târziu (Ioan 16.33; Fapte 14.22). Domnul Însuși a trecut prin toate aceste încercări, dovedind în permanență răbdare și îndelungă-răbdare.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Au venit niște oameni … spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?“. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“.

Marcu 5.35,36

Crede numai!

Nu te teme! – Cât de liniștitoare sunt aceste cuvinte rostite de Isus!

Te gândești la păcatele trecute și prezente din viața ta? Ești apăsat de gânduri și ele te fac nefericit? Nu te teme! Crede numai că păcatele îți sunt iertate, dacă le-ai mărturisit lui Dumnezeu.

Îți faci griji pentru ziua următoare? Îți este teamă că-ți vei pierde locul de muncă și că nu vei putea să îți întreții familia? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu va avea grijă de tine, pentru că El este Tatăl tău – indiferent de ce se întâmplă.

Treci printr-o perioadă dificilă? Te-a părăsit cineva apropiat? Ți-au fost zădărnicite cele mai bune planuri? Nu te teme! Crede numai că dragostea lui Dumnezeu te va ajuta să treci peste această perioadă dificilă. El vrea ca sufletului tău să-i fie bine.

Unul dintre copiii tăi a luat-o pe un drum rău și simți că situația se înrăutățește pe zi ce trece? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu are puterea de a-ți proteja copilul și că El va căuta această oaie pierdută până o va găsi.

Ți-e frică de moarte? Nu te teme! Crede numai că în momentul morții vei experimenta harul Său, dacă ești un copil al lui Dumnezeu. Crede că Păstorul tău va fi cu tine în moarte. Nimic și nimeni nu te poate îndepărta de El. Domnul te va purta pe brațul Său puternic până când vei fi cu El (Ioan 10.28).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.1-11 · Efeseni 3.14-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!“ Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge“ cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea“, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă“ (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI MINTEA ȘI VIAȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Vă îndemn… să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)

Apostolul Pavel ne spune cum putem să ne înnoim mintea: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Dacă îți dorești cu seriozitate o viață mai bună, trebuie să-ți schimbi felul de a gândi. Cea mai bună metodă prin care poți înceta să te mai gândești la ceva este pur și simplu… să te gândești la altceva! Când nu-ți place un anumit program TV, ce faci? Schimbi canalul! Oare canalul care nu-ți place nu mai există? Nu, el e acolo – te poți întoarce la el oricând dorești… Tot astfel, când îți dai seama că ești blocat într-un tipar repetat de gândire care îți este dăunător – ceva ce-ți sună în ureche mereu ca un disc stricat – ia atitudine! Refuză să-ți pui mintea în slujba diavolului! Singurul loc în care poate locui un gând este mintea… deci, și mintea ta! Singura putere pe care o are un gând asupra ta este puterea pe care i-o dai tu! Dumnezeu spune: „Ți-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa…” (Deuteronomul 30:19). Dumnezeu îți dă opțiuni, dar El nu le va pune în practică în locul tău. A alege gândul cel bun este ca și cum ai apăsa pe întrerupătorul unui bec: întunericul se împrăștie și încăperea se luminează. Gândurile cele mai persistente îți vor controla viața, deci asigură-te că sunt în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, schimbă-ți mintea, și-ți schimbi viața!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 apr. 2024

29 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

1 Corinteni 1.9

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Versetul nostru începe cu expresia minunată, „credincios este Dumnezeu“, care apare de trei ori în Noul Testament.

În 1 Corinteni 10.13, Dumnezeu este credincios ca să nu îngăduie să fim ispitiți sau încercați peste puterile noastre. El ne cunoaște măsura de putere spirituală, de aceea limitează întinderea încercărilor noastre.

În 2 Corinteni 1.18, Dumnezeu este credincios în ceea ce spune, fie direct, fie prin apostolii Săi, astfel că Pavel le transmite corintenilor că ceea ce el vorbise, ca din partea lui Dumnezeu, nu era doar „da și nu“, ci era „da și amin“. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, iar noi ne putem încrede și baza astăzi pe el în totul.

În 1 Corinteni 1.9, versetul nostru de azi, Dumnezeu este credincios prin chemarea pe care ne-a făcut-o, nu numai la mântuire, ci și la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

În primele nouă versete din 1 Corinteni 1, numele Domnului nostru Isus Hristos este menționat de mai multe ori. Orice binecuvântare este legată de El. Dacă ne bucurăm de binecuvântări, să ne bucurăm de ele în comuniune cu Fiul preaiubit al Tatălui! În versetul nostru, credinciosul Dumnezeu ne-a chemat la părtășia Fiului Său. Ca ilustrație a semnificației acestui lucru, putem privi la David, aflat în peștera Adulam (1 Samuel 22.1,2). David era lepădat de Saul și de popor, însă câțiva oameni se adunaseră în jurul lui. Într-un anumit sens, ei erau în comuniunea lui. Dacă David ar fi fost omorât, această comuniune s-ar fi încheiat.

Adevăratul nostru David a murit și acum este viu la dreapta lui Dumnezeu. În timp ce este încă lepădat de lumea aceasta, noi suntem chemați la comuniunea cu El, Cel al Cărui centru și și al Cărui caracter este El Însuși. Ce privilegiu minunat avem!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lumina este semănată pentru cel drept și bucuria pentru cel cinstit cu inima.

Psalmul 97.11

Onestitatea lui Robbie

În secolul al XIX-lea, în Anglia, un băiat pe nume Robbie își câștiga existența vânzând ace, piepteni și alte mărunțișuri. „Cumpărați piepteni și ace!“, striga el în sala de așteptare a unei gări. Dar vocea îi era slabă, pentru că era obosit și flămând. Aproape nimeni nu îl băga în seamă. În cele din urmă, o doamnă s-a apropiat de el și i-a spus: „Vreau un set de ace, ca să pot prinde această ruptură în rochie“. Apoi s-a întors spre fratele ei: „Harry, te rog, plătește-i băiatului!“. Bărbatul i-a dat banii lui Robbie. Dar băiatul a protestat: „Nu, doamnă! Este prea mult!“. Cu aceste cuvinte, băiatul a dat înapoi doi din cei zece cenți pe care îi primise.

„Ești cinstit“, i-a spus bărbatul. „Cum o să supraviețuiești dacă nu înșeli și tu puțin, din când în când?“ Robbie a răspuns hotărât: „Prefer să nu trăiesc decât să trăiesc trișând“. — „Cine te-a învățat aceasta?“, a întrebat bărbatul. „Mama mea, domnule, înainte să moară și să se ducă în cer. Și sunt sigur că ar fi preferat să mă vadă murind, decât să aibă un băiat necinstit.“ — „Ai dreptate, băiatul meu“, a recunoscut bărbatul, pentru că și el era negustor și avea probleme mari cu banii în acea perioadă și tocmai plănuia să se ajute prin înșelăciune. Dar onestitatea simplă a lui Robbie l-a impresionat atât de mult, încât a renunțat la planul său și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit cinstit din impasul său.

Și pentru Robbie onestitatea a dat roade. Comerciantul l-a angajat la el și i-a dat o mulțime de responsabilități, pentru că se putea baza pe Robbie.

Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur“ (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deo­parte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă“, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …“, completează            1 Petru 2.9.

Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL STĂPÂNIRII DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)

Pentru a avea o viață disciplinată, trebuie să ai o gândire disciplinată. Domnul Isus a spus că scopul lui Satan este să „fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Și dacă uiți lucrul acesta, o faci pe riscul tău, vei suporta consecințele! Prin propriile forțe, n-ai cum să-i ții piept – tu nu ești la egalitate cu Satan… dar când Îl ai pe Dumnezeu, El îți va da putere să-i învingi strategiile și să exersezi arma stăpânirii de sine. Și Biblia ne spune și cum: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Să reținem bine îndemnul acesta: „Gândiți-vă la lucrurile de sus.” Multe mașini sunt dotate cu pilot automat. Când atingi limita de viteză, „setezi” pur și simplu computerul de bord acționând o manetă sau apăsând un buton, și mașina menține această viteză. Mașina nu va merge mai tare sau mai încet. Tot astfel, când mintea ta este programată cu Cuvântul lui Dumnezeu, îți „setezi” gândurile și dorințele după lucrurile plăcute lui Dumnezeu, și nu după cele care satisfac poftele firii tale pământești. Autodisciplina se obține cu prețul libertății. Când ești controlat de pornirile tale, nu ești liber, ci rob. Chiar și lucrurile legitime te pot înrobi. Se spune că „prea mult bine devine la un moment dat un lucru rău!” Apostolul Pavel scria: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12). Deci, secretul stăpânirii de sine constă în programarea minții după Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 apr. 2024

28 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul“.

Luca 9.58

Ce trebuie să fi fost pentru El să nu aibă niciun loc unde să-Și plece capul – El, Cel care era, ca Om, Întâiul-născut din toată creația! Ce trebuie să fi fost pentru El când iudeii I-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare“ (Ioan 8.41) – o aluzie clară la nașterea Sa minunată! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt! Domnul nu a răspuns la astfel de cuvinte, însă putem înțelege oare ce a însemnat pentru El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care, ca și Om, era tot Fiu al lui Dumnezeu – pe care Dumnezeu Îl numise „Sfântul care Se va naște“ – să I se spună așa ceva?

Cărturarii, care studiaseră Cuvântul Său, au venit la El și au folosit propriile Sale cuvinte, ca să-L prindă, dacă ar fi fost posibil. Ce trebuie să fi fost pentru El când marele-preot, pe care El îl așezase să fie mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care ar fi trebuit să fie îndurător – să poată avea milă de aceia care se împiedicau și care erau slabi (vedeți Evrei 4.15) – s-a întors împotriva Lui și a căutat să-L omoare, ba chiar a fost în stare să plătească bani, prețul unui sclav, ca să-L aresteze!

Ce trebuie să fi fost în inima Sa când a fost în Ghetsimani și când Satan I-a pus înaintea ochilor întreg paharul suferințelor pe care avea să-l bea pe Golgota! Citim, în Evanghelii, că sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge și că El a strigat, în puține cuvinte: „Tată, dacă este posibil, depărtează paharul acesta de la Mine!“. Putem noi înțelege ce a fost pentru El când Satan I-a prezentat acest pahar și când El a văzut înaintea ochilor Săi păcatele noastre, pe care urma să le poarte pe cruce, împreună cu toată murdăria lor? Putem noi să ne dăm seama cum trebuie să I se fi cutremurat sufletul sfânt când a văzut că trebuia să fie făcut păcat, că trebuia să fie părăsit de Dumnezeu și că trebuia să fie judecat?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.

Matei 18.20

Adunați în Numele Lui

În Vechiul Testament, Ierusalimul a fost locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca Numele Său să locuiască acolo. De asemenea, acolo a fost și locul unde a fost ridicat mai târziu templul Său.

Există și astăzi un astfel de loc unde Domnul Isus a promis prezența Sa? Da, dar nu mai este un loc geografic, așa cum era în timpul Vechiului Testament. Domnul Isus a promis prezența Sa în mijlocul celor care sunt adunați în Numele Său, adică atunci când credincioșii se strâng într-o adunare locală.

Ce presupune o astfel de adunare?

Acolo trebuie să fie recunoscute, învățate și susținute următoarele principii: adevărul despre Persoana Domnului Isus (Dumnezeu adevărat și Om real, dar fără păcat, într-o singură persoană), adevărul despre lucrarea Sa de răscumpărare ca singura bază a mântuirii noastre veșnice, adevărul despre inspirația întocmai a întregii Biblii și adevărul despre Adunarea lui Dumnezeu, inclusiv punerea sa în practică. Toate acestea trebuie să fie respectate, pentru ca Matei 18.20 să devină realitate.

Un astfel de loc este recunoscut și astăzi de Domnul, chiar dacă sunt doar câțiva care se adună în acest fel. În ochii lumii, acești credincioși poate sunt disprețuiți, dar pentru Domnul Isus sunt prețioși. Dacă doi sau trei (sau mai mulți) pun în practică principiile lui Dumnezeu privind întâlnirea laolaltă a celor credincioși, fac bucurie Domnului.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.13-29 · Efeseni 3.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii credincioşi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele“, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).

Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Rețeta pentru o căsnicie fericită a lui Benjamin Franklin (unul dintre fondatorii SUA și poate cea mai cunoscută personalitate din istoria SUA) se cuprindea în următoarele cuvinte: „Ține-ți ochii larg deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după aceea!” Un motiv principal pentru care multe căsnicii sfârșesc prin divorț este acela că vedem numai ce vrem să vedem. Și chiar dacă am văzut greșeli evidente care știam că vor distruge relația, i-am permis inimii să zădărnicească planurile minții și a gândirii: „Lasă că se va schimba după ce ne căsătorim!” Dacă astăzi ai trecut cu vederea un lucru, mâine nu mai ai dreptul să te plângi de el! Deci dacă ești înțelept, vei face următoarele două lucruri, înainte să iei decizia de a te căsători: 1) Discută pe față ce vei accepta și ce nu vei accepta în relația voastră. Aceste lucruri se numesc factori determinanți. Lucruri precum: insultele, infidelitatea, consumul de alcool, mânia, capriciile, achiziționarea de bunuri pe care nu vi le permiteți. Dacă ai impresia că e dureros să te desparți de cineva acum, așteaptă și ai să vezi cum va fi după ce te căsătorești, când mai sunt poate și copii la mijloc, sau plata creditelor bancare, și familia extinsă! Amintește-ți cuvintele Scripturii: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” 2) Dacă nu sunt îngrijorări cu priviri la anumite impedimente, dar de fapt îți este teamă de necunoscut, folosește-ți credința în Dumnezeu pentru a micșora prăpastia dintre îndoielile tale și pacea pe care ți-o dorești. Nu inventa motive ca să nu fi dedicat! Nu căuta cu lumânarea defectele din celălalt. Pentru că Dumnezeul tău este „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare…”, dă-i în rugăciune „Minunatului Sfetnic” (vezi Isaia 9:6) șansa de a te călăuzi în alegerea relației. Nu uita: Dumnezeu a instituit căsătoria! Deci, când te căsătorești după voia lui Dumnezeu, poți ajunge pe crestele înalte ale fericirii omenești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 apr. 2024

27 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Poruncește fiilor lui Israel să scoată afară din tabără pe orice lepros și pe oricine are o scurgere și pe oricine este necurat printr-un mort. Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateți afară; să-i scoateți afară din tabără, ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Și fiii lui Israel au făcut așa și i-au scos afară din tabără; după cum vorbise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel.

Numeri 5.1-4

Aici avem prezentat, în câteva cuvinte, principiul de temelie pe care se bazează disciplina făcută în adunare – un principiu, am putea spune, de cea mai mare importanță, deși, din nefericire, atât de puțin înțeles și pus în practică. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul celor ai Săi era cea care solicita sfințenie din partea lor – „Ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Locul în care locuiește Cel Sfânt trebuie să fie sfânt. Acesta este un adevăr clar și necesar.

Răscumpărarea era baza locuirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Trebuie să ne amintim însă că disciplina era esențială pentru ca această locuire să continue în mijlocul lor. El nu putea locui acolo unde răul era în mod deliberat acceptat. Binecuvântat să fie Numele Său, El poate îngădui slăbiciunile noastre și le îngăduie, însă ochii Săi nu pot privi răul! El nu poate locui împreună cu răul, nici nu poate avea părtășie cu el. Aceasta ar însemna o tăgăduire a naturii Sale, iar El nu Se poate tăgădui pe Sine Însuși.

Cineva ar putea spune: «Nu locuiește oare Duhul Sfânt în cel credincios, în care este atât de mult rău?». Este adevărat că Duhul Sfânt locuiește în cel credincios, pe temeiul răscumpărării împlinite, însă locuirea Lui acolo nu constituie o aprobare a ceea ce aparține firii păcătoase, ci este o pecete a ceea ce Îi aparține lui Hristos, iar prezența Lui și părtășia cu El sunt savurate doar în măsura în care răul din noi este judecat. Ar putea cineva afirma că putem să ne bucurăm de locuirea Duhului în noi, în timp ce suntem îngăduitori cu răul din noi și ne complăcem în dorințele cărnii? Nu, ci trebuie să ne judecăm pe noi înșine și să îndepărtăm tot ceea ce nu se potrivește cu sfințenia Aceluia care locuiește în noi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.

Psalmul 89.13

                                                                                                                             Mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul

Pe 27 aprilie 1988, cerul era de un albastru strălucitor! În 30 de minute, aeronava Boeing 737-297, care efectua zborul 243, plină de pasageri și de bagaje, urma să ajungă la destinația sa, Honolulu. Dintr-odată s-a auzit un zgomot asurzitor. La o altitudine de peste 7.000 de metri, avionul a suferit o decompresie explozivă! Unii pasageri au spus cu resemnare: „Ghinion!“. Alții au strigat la Dumnezeu – un Dumnezeu pe care nici măcar nu-L cunoșteau.

Apoi s-a întâmplat miracolul! În ciuda numeroaselor probleme tehnice, pilotul a reușit să aterizeze de urgență pe aeroportul Kahului. Bucuroși, deși nu se cunoșteau, pasagerii s-au luat în brațe și pe obrajii lor șiroiau lacrimi de fericire. „Am avut noroc!“ – Iar Dumnezeu? Majoritatea oamenilor L-au și uitat. Însă la conferința de presă, pilotul a mărturisit: „Mâna lui Dumnezeu a fost cea care a ghidat avionul“.

Atunci când Dumnezeu intervine în mod miraculos, omul vorbește adesea doar de noroc sau de șansă. Dumnezeu este din nou uitat. El nu are ce căuta în lumea noastră!

Da, mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul! Dumnezeu Se află în spatele tuturor lucrurilor și El ține toate sforile în mâna Sa. Dorința Lui este „ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4). El bate la ușa inimii noastre! Uneori, aceste bătăi sunt catastrofe naturale. Alteori, necazuri. Dar chiar și când totul iese bine, să recunoaștem că doar Dumnezeu a intervenit. În îndurarea Lui, El încă ne așteaptă să ne punem viața în mâna Lui.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.1-12 · Efeseni 2.17-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:1-12

Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, întro vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi Îl vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.

Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. În v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dumnezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.11: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Îi dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viața cu nevasta pe care o iubești… pe care ți-a dat-o Dumnezeu…” (Eclesiastul 9:9)

Ca o relație să fie reușită, ambele părți trebuie să fie dedicate total relației. Vom trece acum în revistă alte motive pentru care poate ne este teamă să ne dedicăm: 1) Gândește-te dacă ai sentimente adevărate pentru persoana cu care te întâlnești, sau doar îți ocupi timpul până când va apărea o persoană mai bună. Cu alte cuvinte, fii cinstit cu tine însuți, pentru că fericirea ta depinde de asta. 2) Discută cu potențialul soț (sau cu viitoarea soție) despre fricile tale specifice. Un scriitor ne sugera următoarele: „Mă tem că vei încerca să mă schimbi”; „Mă tem că nu îmi vei fi supusă”, „Dacă mariajul eșuează, poate îmi iei banii și mă lași sărac!” „Poate îmi vei restricționa prea mult din timpul meu cu prietenii.” „Poate îmi vei cere prea multă atenție” etc. Trebuie să-ți împărtășești sentimentele în mod sincer și să ceri păreri și reacții cu privire la îngrijorările tale. 3) Încearcă să stabilești un interval de 30 de zile în care să nu ai nicio legătură cu interesul tău romantic, și să constați cum ți se pare viața fără el sau ea. Unele relații din care lipsește dedicarea sunt pur și simplu de complezență, așa că evaluează-ți sentimentele dincolo de inconvenientele pe care trebuie să le suporți. Conveniența este o temelie slabă pentru o căsnicie! 4) Reanalizează-ți așteptările. Nu aștepta ca soțul sau soția să-ți împlinească toate nevoile din viață. De exemplu, dacă ai nevoie de adrenalină și aventură (care se manifestă prin dorința de a face sporturi extreme: nautice, terestre sau aeriene), găsește-ți prieteni cu care să te bucuri de asta și fii fericit că soția ta este credincioasă, iubitoare și că se bucură de cascadoriile tale. Și încă un gând: în fiecare dintre noi, există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple! Și când o face, vom pretinde mai puțin de la soțul sau soția noastră, și vom învăța să fim mai dedicați.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
26 apr. 2024

26 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Privește deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut și bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, și tu vei fi tăiat. Și ei, de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.

Romani 11.22,23

Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Israel avusese parte de asprime. Iar acum trebuia ca ei să stăruie în bunătate, pentru a nu împărtăși și ei soarta lui Israel. Au luat ele aminte la această avertizare solemnă? Au stăruit ramurile altoite dintre păgâni în bunătatea lui Dumnezeu? Paginile istoriei Bisericii oferă un răspuns cutremurător la această întrebare. Care va fi deci sfârșitul? Vor fi tăiate și ele, exact cum s-a întâmplat cu iudeii.

Dar, deși chipul sau înfățișarea exterioară a măslinului se poate schimba odată cu trecerea timpului, el însuși rămâne ceea ce este, prin urmare „și ei [ramurile firești], de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou“ (versetul 23). Planurile lui Dumnezeu nu vor fi influențate, cu atât mai puțin anulate din cauza necredincioșiei omului. Darurile Sale de har și chemarea Sa sunt fără părere de rău. Israel va fi readus la poziția sa de mai înainte, dar pe o temelie cu totul nouă – accentuez încă o dată, pe poziția sa de mai înainte, nu implantat în Biserica creștină, pentru că iudeii nu au fost niciodată în acea poziție. Formarea Adunării a coincis cu ruperea relațiilor lui Israel cu Dumnezeu. Judecata asupra ramurilor dintre neamuri va deschide calea pentru altoirea din nou a iudeilor în măslin; pentru că ei nu vor rămâne în necredință, iar pomul este și rămâne „propriul lor măslin“, un fapt trecut atât de ușor cu vederea de comentatori. După cum odinioară sistemul iudaic s-a sfârșit prin judecată, pentru a face loc neamurilor, tot așa și sistemul neamurilor, creștinătatea, va sfârși prin judecată, pentru a face posibilă întoarcerea poporului Israel la locul pierdut al făgăduinței și al binecuvântării.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul! … zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.

Psalmul 103.15,16

                                                                                                                               Mica umbrelă a păpădiei

Până de curând, micile umbrele zburătoare ale păpădiei au fost un mister. De fapt, nu sunt niște umbreluțe, ci sunt perișori fini care au condiții prealabile bune pentru un zbor eficient. În condiții favorabile, acești perișori zboară mulți kilometri cu semințele de păpădie.

Cercetătorii au descoperit acum următorul lucru: aerul care curge prin perișori creează un fel de vid deasupra umbreluței, care o trage în sus și, în același timp, o menține stabilă în aer. Conform estimărilor cercetătorilor, acest mecanism de zbor este chiar mult mai eficient decât ceea ce este posibil cu parașutele convenționale. Încă o dată vedem limpede cum creația este echipată cu construcții și mecanisme sofisticate, care, aparent, ating limitele posibilităților fizice. Se pare că micuța umbrelă de păpădie nu putea fi făcută mai bine de atât.

Dar cât de repede dispare această floare: „Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște“! Și viața noastră este atât de scurtă și de efemeră. Folosim bine timpul pe care îl avem la dispoziție?

Dacă Dumnezeu a construit atât de ingenios umbreluțele păpădiilor, cu cât mai multă grijă și dragoste are El față de noi! El nu este departe de noi și ne vorbește și prin creație, dar mai ales prin și în Isus Hristos, deoarece El vrea să ne salveze și să ne aibă cu Sine pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: Deuteronom 32.34-52 · Efeseni 2.11-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 17:8-16

Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Amalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“, credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Gălăteni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărțuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11). Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată? Putem, întradevăr! La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi – El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câștigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi. Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezul­ta­tul bătăliei nu depinde de forţele angajate în lup­tă, ci de credinţa şi de rugă­ciunile Domnului Isus.

În această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: …Cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5)

Cuvântul „a se dedica” înseamnă „a se lega, a se obliga, a se angaja, a promite.” Și pentru unii dintre noi, acest cuvânt evocă imagini ale servituții, constrângerilor și pierderii libertății. Într-un cuvânt, ne sperie! Mulți oameni prețuiesc prea mult independența și autosuficiența lor și prin urmare, unii dintre ei pot deveni mai reticenți față de dedicarea într-o relație care presupune smerenie și preocupare față de părerea celuilalt. Biblia spune să „nu facem nimic din duh de ceartă… ci, în smerenie” să ne privim soțul sau soția mai presus de noi înșine (vezi Filipeni 2:3-4). Cei care nu se dedică relației de căsătorie doresc să mențină relația fluidă și flexibilă, astfel încât să poată rămâne în relație sau să poată ieși din relație când doresc. Partenerul care dorește dedicarea în căsnicie consideră o astfel de relație ca fiind frustrantă și fără viitor. Așadar, ce trebuie să faci, dacă ești reticent față de dedicarea în căsnicie? Cel puțin aceste două lucruri: 1) Fii cinstit față de tine însuți în privința fricilor, sentimentelor și motivațiilor. Psalmistul David a spus: „Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!” (Psalmul 51:6). Să observăm faptul că înțelepciunea vine când ești cinstit referitor la ce se petrece înăuntrul tău. Care sunt amintirile tale despre căsnicia părinților tăi, și cum te-a afectat relația lor? Ai observat aceleași tipare de comportament din partea ta sau din partea viitorului partener, referitor la relații? 2) Recunoaște că poate ai jucat și tu un rol, chiar și acela de facilitator al comportamentelor urâte, în prăbușirea unei relații trecute. Acum, te-ai schimbat? Ești dispus s-o faci? În acest caz, iată promisiunea lui Dumnezeu față de tine: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19) Așadar, tu poți avea o căsnicie reușită cu ajutorul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 apr. 2024

25 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Picioarele lui, stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin; înfățișarea lui, ca Libanul, măreață ca cedrii.

Cântarea Cântărilor 5.15

Mirele și Mireasa (8)

„Picioarele lui, stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin.“ Stâlpii de marmură vorbesc despre stabilitatea Lui. Ce contrast cu genunchii noștri slăbiți și cu tendința noastră de «a ne legăna între două opinii». Marmura vorbește despre culoarea albă pe care am mai văzut-o de câteva ori în descrierea Miresei cu privire la Preaiubitul ei. El este alb, ochii Lui sunt scăldați în lapte, buzele Sale sunt crini, pântecele Lui este ca fildeșul strălucitor, iar picioarele Lui sunt ca niște stâlpi de marmură. Într-adevăr, El este absolut pur, „sfânt, nevinovat, neîntinat, despărțit de păcătoși“ (Evrei 7.26). Alături de culoarea albă vedem aurul, simbolul dreptății divine, care apare și el des în descrierea pe care Mireasa o face. Capul Său este ca aurul cel mai fin, mâinile Sale sunt ca niște inele de aur, iar picioarele Lui sunt așezate pe postamente de aur fin. Prin urmare, fie că este vorba de gândurile și de planurile Lui (capul), fie de lucrările Lui (mâinile), fie de umblarea Lui (picioarele), toate vorbesc despre dreptatea divină a Preaiubitului nostru.

„Înfățișarea lui, ca Libanul, măreață ca cedrii.“ După ce a vorbit în detaliu despre Preaiubitul ei, despre capul, părul, ochii, obrajii, buzele, mâinile, pântecele și picioarele Lui, ea vorbește acum despre înfățișarea Lui, în general, și despre uimirea pe care această înfățișare o produce. El este ca un munte, înălțat și maiestuos. El este Cel descris în Psalmul 113.4 cu aceste cuvinte: „Domnul este preaînalt, mai presus de toate națiunile; gloria Lui este mai presus de ceruri“. Muntele Libanului își are numele derivat de la zăpada albă care îi acoperă vârful, așa că vedem cum albul marchează de la început și până la sfârșit descrierea făcută de Mireasă. Oamenii mari ai acestei lumi, inclusiv guvernatorii romani și conducătorii religioși iudei, au fost prea orbi ca să-L recunoască, fiindcă, altfel, „nu L-ar fi răstignit pe Domnul gloriei“ (1 Corinteni 2.8). Însă pentru noi, cei care credem, El are prețul cel mai mare.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a vorbit din nou și le-a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

Ioan 8.12

                                                                                                                       Insectele de sub piatra albă

O tânără chinezoaică povestea:

Încă de când eram copil mi-a fost mereu frică de insecte. Într-o zi, pe când mă jucam croquet afară, am văzut o piatră în iarbă și ea mi-a amintit că îl auzisem odată pe predicator spunând următoarele: „Dacă lăsăm o piatră sau o bucată de lemn într-un loc întunecat, tot felul de insecte se vor ascunde sub ele. Dar, dacă le expunem la lumină, vor fugi, pentru că urăsc lumina. La fel se întâmplă și cu inima noastră: Dacă Isus, Lumina lumii, nu locuiește acolo, ea este încă în întuneric și tot felul de gânduri rele se ascund în ea. De îndată însă ce Îl primim pe Hristos în viață și, împreună cu El, lumina, El ne va alunga și gândurile rele“. Așa că mi-am strecurat ciocănașul de lemn sub piatră și am ridicat-o. O șopârlă mare, un miriapod și multe alte insecte au ieșit de sub ea. Mi-am dat seama că și eu sunt ca această piatră, netedă și albă pe dinafară, dar plină de păcat pe dinăuntru. Imediat am înțeles cât de greșit era să arăt doar în exterior dragoste, dreptate și virtute. Și mi-am dat seama că eram o păcătoasă. Am aruncat ciocănașul de lemn în iarbă și am fugit în camera mea. Am îngenuncheat lângă pat și m-am rugat: „Doamne, iartă-mi păcatele și ajută-mă să înțeleg cuvântul Tău“. Și acolo, la marginea patului, mi-am predat Domnului inima. Când m-am ridicat de pe genunchi, am simțit o mare bucurie. În sfârșit, găsisem pacea inimii!

„Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o“ (Ioan 1.5).

Citirea Bibliei: Deuteronom 32.15-33 · Efeseni 2.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:32-37, 17:1-7

„Ia un urcior şi pune în el un omer plin de mană…“ (v.33). Era partea lui Dumnezeu. «Mana ascunsă, Hristos coborât din cer pentru a deveni om şi apoi înviat şi înălţat la cer întrun trup glorios, ţinea de plăcerea lui Dumnezeu» (H. Rossier) – plăcere pe care o împărtășește cu biruitorii (Apocalipsa 2.17).

După foame, setea este încă o ocazie pentru ca bietul popor să murmure. Ei bine, harul lui Dum­nezeu se foloseşte şi de aceasta, ca să ne descopere o taină preţioasă, a cărei explicație o găsim în 1 Corinteni 10.4: „Toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că beau dintro stâncă spirituală care îi urma (şi stânca era Hristosul – compară cu Ioan 7.37-39). Dar, pentru ca stânca să dea apă (viaţa din Duhul), ea trebuie să fie lovită, aşa cum Hristos a fost lovit pe cruce chiar de mâna lui Dumnezeu. Cu toate acestea, să observăm că păcatul poporului, murmurele lor, răzvrătirea lor, au impus ca stânca să fie lovită. „Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit“, spune profetul (Isaia 53.8). Astfel, în timp ce mana este o imagine a Hristosului venit din cer, stânca lovită vorbeşte despre Hristos cel răstignit, iar apa vie reprezintă Duhul Sfânt, puterea vieţii noi pe care Mântuito­rul mort şi înviat o dă tuturor celor care cred în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

Unul dintre cele mai fascinante versete despre dedicare din Sfânta Scriptură este cel ce redă cuvintele lui Rut adresate Naomei: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.” De ce ne este teamă să ne dedicăm total, într-o relație de căsnicie? 1) Din teama că vom pierde controlul: „De ce să renunț la independență?” 2) Din teama de a trăi în lipsuri: „Dacă X îmi ruinează averea?” 3) Din teama de a nu corespunde: „Dacă nu pot să-i împlinesc așteptările?” 4) Din teama de singurătate: „Dacă mă părăsește?” 5) Din teama de a nu suferi: „Am tot fost rănit și nu vreau să sufăr din nou!” Și atunci, ce faci? În zilele noastre, răspunsul este „căsătoria neoficială” (sau „concubinaj”, „uniune consensuală”) – dar așa ceva nu este după voia lui Dumnezeu. A trăi împreună cu cineva fără a te căsători e ca și cum ai închiria o locuință în loc de a cumpăra una. Dacă e necesară vreo reparație în casa închiriată, chiriașul poate părăsi locuința și să-și caute alta. Dacă e necesară vreo reparație la casa lor, proprietarii (care s-au gândit mult și s-au rugat pentru decizia cumpărării casei) fac tot posibilul să-și protejeze investiția. Un studiu despre coabitare a scos la iveală faptul că aproape 20% din cuplurile care au trăit împreună înainte de logodnă au sugerat divorțul în timpul căsniciei lor. În cuplurile care nu trăiseră împreună, procentajul a fost la jumătate – circa 10%. Contrar părerii pe care ai putea-o avea, cei care se joacă și trec de la o relație la alta nu experimentează fericirea de durată. Pe când cei ce se dedică lui Dumnezeu, și unul altuia, experimentează o stare plină de satisfacții sau chiar fericire pe termen lung. Așadar, fii dedicat legământului de căsătorie până la moarte!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
24 apr. 2024

24 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Împotriva unui bătrân nu primi acuzație decât dacă sunt doi sau trei martori. Pe cei care păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă teamă. Te îndemn înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri fără prejudecată, nefăcând nimic cu părtinire.

1 Timotei 5.19-21

Apostolul i-a scris lui Timotei, în prima sa epistolă către acesta, despre răspunderea pe care o avea ca reprezentant al său (1 Timotei 1.3). El trebuia să lucreze fără prejudecăți. Nimeni, nici chiar un bătrân sau unul care a slujit de mult timp, având o slujbă încredințată de adunare, nu putea fi tratat preferențial (1 Timotei 5.19,20). Însă nu trebuia să se ia nicio măsură până când nu era dovedită vina (versetul 19). Dacă păcatul lui era confirmat (nu în același caracter ca în 1 Corinteni 5, însă era dovedit ca păcat), el trebuia să fie mustrat în prezența tuturor. Scopul acestei mustrări era ca și ceilalți să se teamă (Deuteronom 19.20; 21.21; 1 Timotei 5.20). Să tragem învățătură din aceste cuvinte, ca nu cumva să cădem și noi în astfel de păcate. Când este vorba de un frate bătrân, suntem în pericolul de a deveni părtinitori. Timotei însă trebuia să judece aceste lucruri fără prejudecăți și să nu facă nimic cu părtinire (1 Timotei 5.21).

Cu toate că acum nu mai este prezentă autoritatea apostolică, acesta este standardul pentru umblarea în lucrare a slujitorilor (1 Timotei 3.15; 2 Timotei 2.2). Este un lucru serios când auzim de o persoană că a păcătuit. Dacă este ceva care L-a necinstit în mod deschis pe Domnul și dacă nu s-a pus în aplicare cazul extrem de excludere, atunci trebuie să fie făcută o mustrare publică. O mustrare publică este ceva ce nu vedem prea des. Dacă s-ar aplica mai frecvent o astfel de măsură, astfel de cazuri de excludere ar fi mult mai rare. Dacă față de astfel de stări rele s-ar aplica această măsură a mustrării publice la timpul potrivit, s-ar ajunge foarte rar ca o persoană să fie exclusă. În același timp, această procedură i-ar reține și pe alții de la a urma astfel de exemple rele. Însă mustrarea trebuie făcută în duhul harului (Galateni 6.1).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.

Ioan 3.1

                                                                                                                           Născut din nou (1)

Isus Hristos venise la Ierusalim pentru una dintre marile sărbători iudaice. Cu această ocazie, El a făcut semne și minuni pline de putere, astfel încât „mulți au crezut în Numele Lui“ (Ioan 2.23). El a subliniat faptul că o credință pur intelectuală sau emoțională nu este suficientă. Dacă cineva dorește cu adevărat să intre în Împărăția lui Dumnezeu, în inima acelui om trebuie să aibă loc o schimbare radicală: trebuie să fie „născut din nou“. Această naștere din nou este foarte necesară pentru fiecare om.

În acest context nu este vorba despre un „fiu risipitor“, ci despre un om foarte onorabil, respectatul profesor de teologie Nicodim, care aparținea fariseilor, o grupare în iudaism foarte strictă, conservatoare. El era, de asemenea, membru al sinedriului, cea mai înaltă autoritate religioasă și politică a evreilor (Ioan 3.10; 7.50).

Nu avea Nicodim tot ceea ce era necesar pentru o relație bună cu Dumnezeu și pentru intrarea în Împărăția Sa? În aparență, așa era. Și totuși îi lipsea lucrul cel mai important, pentru că nici religiozitatea și nici învățătura nu-i pot da omului viața din Dumnezeu.

Prezența lui Isus a impresionat nu numai mulțimile doritoare să vadă minuni, ci și pe unii dintre liderii religioși. De aceea, Nicodim a venit la Isus pentru a afla mai multe despre El.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.30-32.14 · Efeseni 1.15-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:13-31

Murmure „Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu …“, I-a amintit mulţimea Domnului Isus. Dar El le-a răs­puns că El Însuşi este „adevărata pâine … care coboară din cer“ (Ioan 6.31-33). Hristos este hrana credinciosului; El dă şi tot El hrăneşte viaţa cea nouă. Capitolul acesta ne oferă mai multe instrucţiuni practice de cea mai mare importantă în legătură cu aceasta:

1. Cantitatea de mană strânsă depindea de apetitul lor (v. 18). Ne bucurăm de Hristos numai în măsura în care Îl dorim. Şi noi nu-L dorim niciodată îndeajuns! (Psalmul 81.10);

2. Mana satisface numai nevoile zilei de azi, nu şi pe ale celei de mâine. Hristos trebuie să-mi fie susținătorul meu, puterea mea. Dacă, de exemplu, astăzi am nevoie în mod deosebit de răbdare, o voi găsi meditând la răbdarea desăvârşită a lui Isus.

3. În sfârşit, copiii lui Israel trebuia să-şi strângă raţia de mană în fiecare dimineaţă, îna­inte să se topească sub dogoarea zilei. Să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu devreme, dimineață, înainte ca treburile zilei să poată interveni, răpindune ocazia de a o face. Nu trece o zi fără să ne hrănim trupul. Tot astfel, nici sufletul să nu   ni-l lipsim de singura hrană care-l poate ţine în viaţă şi care îl face să prospere: Isus, Pâinea vieţii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NU TE-A PĂRĂSIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

     Biblia ne spune că, după ce s-a lepădat, „Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Matei 26:75). Ce ne mântuiește pe noi? Faptele noastre bune? Nu, ci credința noastră în Hristos. Sfânta Scriptură ne asigură: „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Așa putem înțelege mai bine cuvintele adresate de Hristos lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta…” (Luca 22:32) Când ai credință în Dumnezeu, te poți redresa. Când vine vorba de harul lui Dumnezeu, nu există limite. Petru s-a lepădat de Hristos – nu o dată, ci de trei ori. Poate că e și povestea ta! Nu a fost un moment de care Petru să fi fost mândru, ci o experiență în urma căreia a ajuns să fie mai puternic. Când cineva păcătuiește grav, noi spunem că „s-a ars” sau „s-a fript.” Ori, când ceva s-a ars, tot ce rămâne este cenușa. Dar noi aparținem unui Dumnezeu al restaurării, care scoate o „cunună împărătească din cenușă” (Isaia 61:3). Dacă l-ai fi văzut pe Petru jurându-se că nu-L cunoaște pe Domnul, l-ai fi ales să fie pastorul bisericii tale? Nu cred! Dar Dumnezeu l-a ales! Și El l-a făcut capul Bisericii Noului Testament. Noi le spunem oamenilor: „Nu intrați în necazuri”, „Nu păcătuiți!” – și sunt sfaturi bune: Dumnezeu nu dorește ca noi să păcătuim. Dar ar trebui să le spunem și: „Nu vă jucați cu păcatul, pentru că vă compromiteți veșnicia. Iar când cădeți (pentru că se va întâmpla, cu siguranță), întoarceți-vă la Dumnezeu! Doar El vă poate restaura, și vă poate folosi eșecul ca să vă întărească!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 apr. 2024

23 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.13

Toate îndemnurile din această epistolă nu sunt altceva decât prezentarea ascultării, a umblării și a purtării lui Hristos (versetele 2 și 15), care trebuie să devină, prin urmare, ascultarea, umblarea și purtarea noastră. Întreaga epistolă ne vorbește despre suferințele lui Hristos pe acest drum și despre gloriile care urmează acestor suferințe, ceea ce ne angajează și pe noi pe același drum de suferință, dar cu speranța gloriilor la care, spre deosebire de El, noi încă nu am ajuns.

Acești credincioși evrei sunt îndemnați să-și „încingă coapsele minții lor“. În Efeseni 6, adevărul, Cuvântul, este centura cu care suntem încinși pentru luptă; aici, el este centura minții pentru umblare. În ambele cazuri, centura ne este absolut necesară. Un alt îndemn este: „fiți treji“. Dacă ne lăsăm antrenați în lucrurile acestei lumi, care ne amețesc sufletul, vom pierde puterea de a umbla în ascultare, deoarece ascultarea este aceea care ne desparte întotdeauna de lucrurile pe care lumea ni le-ar putea oferi.

În această stare, având coapsele minții încinse și fiind treji, suntem capabili să sperăm în mod desăvârșit, chiar dacă nu am ajuns încă la favoarea care ne va fi adusă la descoperirea lui Isus Hristos. Acest har este mereu prezent înaintea noastră, pentru că el este realizat prin credință și nimic nu-l poate clinti din inimile noastre. El ne va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

Nu la fel este privit harul de către apostolul Pavel; el ne spune că avem intrare liberă, prin credință, la acest har sau favoare în care suntem. Totuși, în ambele cazuri, harul este la fel de desăvârșit. Când avem mijlocul încins și când suntem treji, suntem făcuți capabili să privim spre descoperirea lui Isus Hristos nu numai într-o stare de liniște, dar și cu o imensă bucurie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință … Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni … Am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi

Femeia credea în Dumnezeu și era evlavioasă. Ea a reacționat cu atât mai consternată, cu cât predicatorul i-a spus că trebuie să Îl aibă pe Isus Hristos ca Mântuitor personal: „Nu am lipsit niciodată duminica de la biserică, am citit Biblia și m-am rugat zilnic, am făcut bine vecinilor mei și, după părerea mea, am făcut tot ce trebuie să facă un creștin! Și acum îmi spuneți că toate acestea nu sunt esențiale?“.

Cu mai multe versete din Biblie, predicatorul i-a arătat că toți oamenii sunt păcătoși și că nu se pot salva singuri. Trebuie să credem că Isus a primit pedeapsa divină, dreaptă, pentru păcatele noastre, pe cruce. Mântuirea este numai prin har, prin credința în El. Cei care vor să se bazeze pe propriile lor fapte bune sunt pierduți.

Pentru femeie a început o mare luptă. A stat mult timp cu fața îngropată în mâini. Deodată a exclamat: „O, Doamne, oare toate faptele mele bune nu-mi vor fi de niciun folos? Atunci nu am cu ce să stau în fața Ta!“. Conștiința i-a fost trezită și ea și-a dat seama că nu putea sta în fața sfințeniei lui Dumnezeu. L-a acceptat din toată inima pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor.

Fără îndoială, Dumnezeu așteaptă de la noi „fapte bune“, dar după ce omul este mântuit prin credința în Hristos. Și, din recunoștință, ar trebui să facă toate acele fapte bune pe care Dumnezeu „le-a pregătit mai dinainte“ pentru el și care arată dragostea pe care o are față de Domnul său.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“ (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei“ (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleșugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încre­derea, răspun­sul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA CERNERII | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Domnul Isus a știut că Petru se va lepăda de El, și – cu toate acestea – l-a chemat să-i fie ucenic, și i-a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Greșelile pe care le faci și necazurile pe care le creezi în general, nu au loc la întâmplare, ci prin alegere. Cu toate acestea, ele nu te plasează dincolo de harul lui Dumnezeu! Secretul victoriei este să-L lași pe Dumnezeu să-ți folosească greșelile pentru a te dezvolta, și să nu-l lași pe Satan să le folosească pentru a te distruge. Să remarcăm cuvintele: „Satana v-a cerut…” Satan dorește să recupereze ce a pierdut – pe tine. Când ai îndoieli, pentru că el are puterea de a te doborî, tu îți pregătești terenul pentru eșec. Ai văzut cum trece grâul prin procesul treieratului? Nu e o imagine prea drăguță… Și când la fel se întâmplă și în viața ta, nu te simți bine. Așadar, dacă Petru, unul dintre ucenicii aleși personal de Hristos, a putut să cadă, cu atât mai mult ți se poate întâmpla și ție. Și atunci, ce crezi că vrea Domnul să împlinească prin asta? Poate că viața ta este „cu susul în jos” acum, dar dacă te întorci la Dumnezeu, El poate face ceva frumos din ea. Și încă un gând: Domnul Isus i-a mai zis lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine.” Da, și astăzi, Domnul Isus Se roagă și pentru tine! Citim în Sfânta Scriptură că: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1). Deci, dacă ai căzut, Domnul Isus te va ridica și te va restaura – dacă vrei, și-L lași!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →