Mana Zilnica

15 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate cele despre mine vi le va face cunoscut Tihic, preaiubitul frate și slujitor credincios și împreună-rob în Domnul, pe care l-am trimis la voi chiar pentru aceasta, ca să cunoască cele despre voi și ca să vă mângâie inimile.

Coloseni 4.7,8

Tihic (1)

Tihic este unul dintre cei șapte frați care, în Noul Testament, sunt numiți „credincioși“. În versetul citat mai sus, el este numit și „preaiubitul frate“. Știm că toți suntem iubiți la fel de Domnul, dar probabil că Tihic este numit „preaiubit“ fiindcă el reflecta cu adevărat dragostea lui Hristos către cei din jurul lui. Să facem și noi la fel!

Pavel îl numește și „împreună-rob“. Înțelegem de aici că Tihic știa ce înseamnă să suferi pentru mărturia Domnului, împreună cu apostolul. El știa ce înseamnă să-și ia partea la suferință, ca „un bun ostaș al lui Isus Hristos“ (2 Timotei 2.3).

Citim de asemenea că Tihic era un „slujitor credincios“. Nu ni se spune că avea darul de învățător sau de evanghelist, însă, oricare ar fi fost slujba pe care o făcea pentru Domnul, el o făcea cu credincioșie. De această credincioșie avem nevoie și noi astăzi. Este nevoie de frați și de surori care să fie credincioși în lucrarea lor pentru Domnul, indiferent dacă această lucrare este văzută sau nu de către oameni.

În Efeseni și în Coloseni vedem că Pavel s-a putut încrede în Tihic pentru ca acesta să ducă vești sfinților despre el și, de asemenea, să aducă înapoi vești despre acei credincioși – aceasta este o lucrare simplă, însă necesară.

Să remarcăm, de asemenea, că Pavel îl trimitea pe Tihic pentru a încuraja inimile celor credincioși. Există atât de multă descurajare astăzi, de aceea este nevoie de multă slujire în această privință. Să fim și noi credincioși astăzi, așa cum Tihic a fost odinioară, pentru ca, în orice dar și slujire primite de la Hristosul înălțat (Efeseni 4.8), să facem totul cu credincioșie, pentru gloria Lui și pentru binecuvântarea celor ai Săi, până El va veni!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Ioan 3.36

Călătorul de la stația de benzină

Stătea în stația de benzină de pe autostradă și făcea semn cu mâna să îl ia cineva. Când am oprit lângă el, s-a urcat de îndată în mașină. Curând Isus Hristos a devenit subiectul discuției noastre. L-am întrebat ce meserie are și el mi-a răspuns: „De profesie sunt arhitect, dar am renunțat la slujba mea, ca să-L caut pe Isus. Momentan locuiesc într-o mânăstire“.

„Ce interesant!“, i-am răspuns eu. „Și eu am renunțat la slujba mea acum ceva timp, dar nu ca să-L caut, ci pentru că L-am găsit pe Dumnezeu și am dorit să spun și altora despre El.“ Așa a început conversația noastră, care s-a dovedit destul de animată până la final. I-am sugerat că ar fi bine să ne oprim într-o parcare, să discutăm despre cum poate cineva să-L găsească pe Dumnezeu. Am citit împreună Ioan 3 și am fost amândoi de acord că toată lumea trebuie să se nască din nou și că cel care nu crede în Domnul Isus a și fost judecat. Am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său pentru noi și despre faptul că toți cei care Îl acceptă ca Răscumpărător primesc viața eternă. Ne-am rugat împreună, apoi am continuat călătoria. Când a coborât din mașină, i-am dat Noul Testament. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Uneori mă întreb dacă ne vom întâlni în cer.

Sunteți în căutarea lui Dumnezeu? Rugați-vă Lui cu stăruință! Cu certitudine vă va răspunde, într-un fel al Lui atât de minunat, încât mintea nu poate cuprinde.

Citirea Bibliei: Zaharia 2.1-13 · Marcu 12.18-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 11:12; 12:22-30

Exilaţii întorşi din Babilon erau foarte puţini la număr com­parativ cu cei care locu­i­au în ţară înainte de depor­tare. Ierusalimul, cu zidurile reconstruite pe fundaţiile an­te­rioare, nu reunea decât un număr infim de cetăţeni,  printre care şi pe aceia care reparaseră în dreptul case­lor lor. Se ia astfel decizia să se apeleze la voluntari, din Iuda şi din Beniamin, care să vină să locuiască în oraş. Nu­mele lor sunt menţionate. Dumnezeu îi onorează, în ade­văr, pe cei care, părăsindu-şi pământurile şi casele, vin să locuiască lângă san­c­­tuarul Său, din devotament pentru locul acela. Ei nu vor fi în pierdere, după cum anunţă Ps. 122.6: „Ierusalim: cei care te iubesc vor prospera“.

Promisiunile sunt făcute cu privire la Ierusalimul din tim­­pul împărăţiei de o mie de ani (Zaharia 2.4; Isaia 33.20 şi cap. 60), dar pro­mi­siunile care privesc cetatea sfân­tă, Ierusalimul ceresc, le întrec cu mult pe acestea. Dum­­nezeu, care a „pregătit-o“ pentru Hristos (Apoca­lip­sa 21.2), a „pregătit-o“ şi pentru aceia care-I aparţin şi care au renunţat la ideea de a avea o cetate perma­nentă în aceas­tă lume (Evrei 11.16). Această cetate minunată nu este construită ca să rămână goală, ci Dumnezeu Însuşi va locui în ea, în mij­locul alor Săi. Totuşi, o con­diţie este esen­ţială pentru a in­tra în ea, aceea de a avea „hainele spălate” prin credinţa în sângele Mielului (Apocalipsa 22.14). Aţi făcut aceasta?

CUM SĂ IERȚI | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)

În 1982, John Hinckley Jr. a încercat să-l asasineze pe președintele SUA Ronald Reagan, împușcându-l cu un pistol. Fiica lui Reagan, Patti, a povestit mai târziu ce a învățat de la tatăl ei când acesta se afla în spital: „Tatăl meu a spus că știa că vindecarea sa fizică depindea în mod direct de capacitatea sa de a-l ierta pe John Hinckley. Mi-a arătat că iertarea este cheia tuturor lucrurilor. Mi-a dat un exemplu de gândire ca a lui Hristos!”

Uneori rănile pe care alții ni le provoacă sunt neintenționate, alteori sunt premeditate… Dar, în ambele cazuri, Sfintele Scripturi ne oferă un standard clar cu privire la rănile pe care le suferim: trebuie să-i ierți pe cei care te-au rănit, „așa cum te-a iertat Dumnezeu în Hristos”! Acesta este un standard înalt, dar este unul care aduce vindecarea celor mai adânci răni ale noastre.

Uneori acordăm iertarea ca pe o băutură răcoritoare de la un automat: mecanic și fără sentimente.

Biblia spune că iertarea trebuie să fie însoțită de două atitudini: bunătate, care se exprimă în faptele noastre, și blândețea inimii, care se exprimă în atitudinile noastre.

De ce? Pentru că acesta este modul în care Dumnezeu ne iartă. Pe paginile Scripturii găsim relatări emoționante despre bunătate, blândețe, milă și tandrețe – în faptă și-n cuvânt – atribuite lui Dumnezeu. De asemenea, găsim exemple în viețile celor pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-Și îndeplini planurile și scopurile. Iosif a fost unul dintre aceștia, el iertându-și frații care l-au trădat…

Dumnezeu ne cheamă să facem același lucru. Acest tip de iertare este un act al inimii, și în egală măsură un act al voinței.

Iată așadar care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi – iartă!

14 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, intrând în casă, au văzut Copilașul cu Maria, mama Lui, și, căzând la pământ, I s-au închinat; și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.

Matei 2.11

După ce Domnul S-a născut, niște magi din răsărit au venit să-L găsească pe Cel care Se născuse ca Împărat al iudeilor, ca să I se închine. Dumnezeu a dorit ca Fiul Său să fie onorat. Acești oameni au făcut o călătorie lungă, fără să se lase împiedicați de obstacole, și au stăruit până când și-au împlinit scopul, acela de a se închina înaintea Împăratului. De la ce distanță au venit ei? Cât de mult a durat călătoria lor? Ce eforturi au făcut pentru a veni? Nu știm sigur răspunsul la aceste întrebări, însă este clar că efortul lor a fost mare. Cum stau lucrurile cu noi? Ne lăsăm împiedicați de distanța prea mare până la adunare, de traficul îngreunat sau de vreun alt lucru, oricare ar fi el?

Și cum au venit magii? Cu mâinile goale? Nu, ci vedem că ei I s-au închinat Domnului și I-au adus daruri – nu Mariei, nici lui Iosif, ci Domnului – aur, tămâie și smirnă. Au adus daruri scumpe, alese cu grijă, potrivite pentru un împărat. În felul acesta, ei și-au dovedit prețuirea față de Domnul; și ce minunate clipe de închinare au fost acelea! Mulți astăzi preferă slujirea din Cuvânt, dând închinării un loc secundar, însă acești magi I-au dat Domnului locul de onoare cuvenit.

Aceasta să fie și atitudinea noastră; să nu ne lăsăm împiedicați de niciun obstacol și să venim în prezența Domnului pentru a ne închina Lui! Să venim astfel cu inimi pregătite, cu daruri pentru Domnul, care este vrednic de tot ceea ce I-am putea dărui din inimile noastre pline de recunoștință, pentru ceea ce El este și pentru ceea ce a făcut pentru noi!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

La Ierusalim era sărbătoarea Înnoirii [templului]; era iarna. Și Isus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii și Îi spuneau: „Până când ne ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Hristosul, spune-ne deschis!“.

Ioan 10.22-24

„Dacă Tu ești Hristosul …“

Domnul Isus a fost la Ierusalim cu ocazia sărbătorii Corturilor (Ioan 7–9). Între sărbătoarea Corturilor, care era celebrată în luna septembrie, și sărbătoarea Înnoirii, din luna decembrie, era un spațiu de trei luni. Nu ni se spune dacă Domnul a petrecut acest timp în Galileea, nici dacă a luat parte la sărbătoarea Înnoirii. Aceasta nu era una dintre cele trei Sărbători ale Domnului pentru care toți israeliții trebuiau să vină an de an la Ierusalim (Deuteronom 16). Ea fost introdusă de Iuda Macabeul, în anul 164 î.Hr.

Acum Îl vedem pe Isus din nou la Ierusalim, umblând prin templu, în pridvorul lui Solomon, iarna. Poate că menționarea anotimpului este o indicație cu privire la atitudinea rece din sufletul conducătorilor iudei față de Domnul. Aceștia L-au provocat din nou, reproșându-I că îi lăsa în incertitudine cu privire la identitatea Lui, dacă era sau nu Hristosul. Domnul însă le cunoștea inimile: ei nu voiau să creadă în El. Cuvintele Sale din capitolele 5, 6 și 8 arătaseră clar cine era El. Iar dacă cineva se îndoia de cuvintele Lui, putea fi convins de faptele Lui, pe care El le făcuse ca Trimis al Tatălui. Recunoașterea Lui ca fiind Hristosul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna, și va rămâne, o chestiune nu de dovezi, ci de atitudine a inimii.

Citirea Bibliei: Zaharia 1.1-21 · Marcu 12.13-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 10:28-39

Bărbaţii ale căror nume sunt scrise la începutul acestui capitol sunt cei care şi-au pus sigiliul la în­che­ie­rea legă­mân­tului cu Domnul. Ştim că şi Dum­ne­zeu Îşi are sigi­liul Său: Duhul Sfânt. El este aplicat pe cel răscum­părat, ca marcă de proprietate prin care Domnul îl recu­noaşte şi declară: Iată-l pe Ťunul care-Mi aparţineť (Efeseni 1.13; 4.30). „Este al Meu“ (comp. Exod 13.2 cu Isaia 43.1). Oare poate El să recunoască în felul acesta pe fiecare cititor al acestor rânduri?

Dar, în timp ce propriile sigilii nu le pot conferi însoţitorilor lui Neemia puterea de a împlini cele la care s-au angajat (comp. 10.39 cu 13.10,11), Duhul Sfânt este nu numai sigiliul, ci şi pute­rea prin care creştinul ac­­ţionează în acord cu voia lui Dumne­zeu (Ef. 3.16).

Întreaga naţiune s-a alăturat condu­cătorilor ei. Cu­noaş­terea legii (dobândite curând) nu rămâne la stadiul teoretic pen­tru ei, ci îi duce, pe rând, la curăţire, la respectarea sabatului şi a anului de odihnă al pămân­tului (fiecare al şapte­lea an), apoi la serviciul în templu şi la respectarea instrucţiunilor privind cele dintâi roade şi zeciuielile. „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi“, spunea Domnul Isus (Ioan 13.17).

LASĂ-TE CĂLĂUZIT DE ÎNȚELEPCIUNE, NU DE PORNIRI! | Fundația S.E.E.R. România

„Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.” (Proverbele 19:2)

Dacă ești o persoană impulsivă, ai tendința de a nu fi disciplinat. Poți fi nepăsător, insensibil față de ceilalți sau condus de patimi și înverșunare. S-ar putea să ignori gratificarea și să ai o toleranță scăzută la frustrare. Te plictisești rapid și-ți poți ieși din fire…

Deci, dacă ești o persoană impulsivă, iată șase principii pe care ar trebui să încerci să le încorporezi în viața ta:

1) Cere sfatul prietenilor înțelepți înainte de a te arunca cu capul înainte într-o chestiune. Ascultă cuvintele înțeleptului Solomon și aplică-le în viața ta: „O inimă pricepută dobândeşte știința şi urechea celor înţelepţi caută știința.” (Proverbele 18:15);

2) Cultivă prietenii cu oameni care sunt și înțelepți, dar și suficient de puternici pentru a-ți cere socoteală. Sfânta Scriptură spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16);

3) Roagă-te și cere călăuzire de la Domnul pentru a-ți deschide o ușă, înainte de a presupune că intuiția ta este un îndemn divin. Biblia spune: „Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:8-9);

4) Studiază și citește despre un domeniu în care există o nevoie, înainte de a te angaja să acționezi. Iată în acest sens sfatul împăratului Solomon: „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” (Proverbele 14:15);

5) Când ajungi la sfârșitul unui sezon de activitate, petrece timp reflectând, astfel încât să devii o persoană mai înțeleaptă înainte de a trece mai departe… Ia aminte la îndemnul Scripturii: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.” (Proverbele 21:5);

6) Ia-ți un angajament și ține-te de el, chiar și când apare o altă provocare, care pare mai interesantă…

Toate astea, te vor ajuta să te lași călăuzit de înțelepciune, și nu de porniri!

12 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și vom cunoaște, vom căuta să-L cunoaștem pe Domnul; arătarea Lui este sigură ca zorile și El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie care adapă pământul.

Osea 6.3

Este adevărat: Domnul vine! La fel de sigur cum El a venit odinioară pe pământ, El va veni din nou din cer. Pentru Israel, venirea Lui va fi ca zorii minunați ai zilei, după secole de întuneric – un întuneric cauzat de respingerea Celui care a fost Lumina lumii, la prima Lui venire. Va fi minunat pentru mica rămășiță a acestui popor, atunci când se vor împlini cuvintele Domnului Oștirilor: „Vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui“ (Maleahi 4.2), cuvinte care le vor înviora credința, le vor lumina ochii, le vor încălzi inimile și le vor întări brațele.

El va veni precum o ploaie târzie, care cade pe un pământ uscat de secetă, și va răsări ca soarele care aduce lumină și căldură. Nu va veni ca un potop, care distruge totul în calea lui, nici nu va topi pământul cu căldura venirii Sale, ci va adăpa pământul însetat cu apa binecuvântării Sale și va da lumină și căldură binefăcătoare, prin prezența Sa.

Mai înainte de toate acestea, Adunarea va fi răpită și Îl va întâmpina în văzduh pe Domnul ei, fiindcă El Însuși va veni pentru ea ca „Steaua strălucitoare de dimineață“ (Apocalipsa 22.16). Aceasta va fi o binecuvântare care o va depăși cu mult pe cea a lui Israel, deși El cu siguranță Se va bucura mult să-l restabilească pe poporul Său pământesc și să aducă binecuvântare și peste celelalte națiuni, ca Domn al domnilor și Împărat al împăraților. Fără îndoială, inimile noastre se unesc în această rugăciune fierbinte: „Amin! Vino, Doamne Isuse!“ (Apocalipsa 22.20).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea.

Psalmul 62.1

Naufragiu

De câteva zile, o furtună se dezlănțuise pe mare, ridicând valuri uriașe și zguduind corabia ca pe o coajă de nucă. În timpul nopții nu se vedea nicio stea, iar vremea din timpul zilei era destul de mohorâtă. Chiar și marinarii, care erau obișnuiți cu asemenea condiții furtunoase, își pierduseră nădejdea. Au coborât pânzele și au aruncat tot balastul, inclusiv o parte din echipamentul corăbiei. Dar toate eforturile lor s-au dovedit a fi inutile – nu aveau nicio șansă în fața acestei furtuni. Corabia a plutit în derivă în valurile învolburate, asemenea unei jucării. Pierise orice speranță. Un singur bărbat evreu, care părea să fie în atenția tuturor, emana un calm inexplicabil. Lui de ce nu îi era teamă? Ce îl făcea să fie atât de neînfricat și de liniștit? Trebuie să fi fost ceva în legătură cu credința lui, despre care urma să dea mărturie la Roma. După ce multe zile ei nu mai mâncaseră nimic, el s-a ridicat în picioare și i-a încurajat pe toți, echipaj și călători: „Un înger al Dumnezeului al Căruia sunt eu și Căruia Îi slujesc a stat lângă mine în noaptea aceasta, spunând: «Nu te teme, Pavel! … iată, Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei care sunt în corabie cu tine». De aceea, bărbaților, fiți cu voie bună, pentru că am încredere în Dumnezeu, că va fi așa cum mi s-a spus“ (Fapte 27.23-25). Toți călătorii au prins curaj. Oare acel Dumnezeu necunoscut îi va salva? Pavel a vorbit cu încredere, iar Dumnezeu Și-a arătat puterea. El a fost de partea slujitorului Său și Și-a respectat promisiunea. Corabia a naufragiat, dar toți cei 276 de oameni care erau la bord au ajuns în siguranță la țărm. Această pagină ne încurajează să ne încredințăm soarta lui Dumnezeu, având siguranța că El ne va păzi în furtună.

Citirea Bibliei: Hagai 2.1-14 · Marcu 11.20-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 9:16-27

După ce, asemenea acestor leviţi, a urmărit îndelung istoria harului lui Dumnezeu pentru Israel, Ştefan, în capitolul 7 din Fapte, îşi continuă vorbirea în acelaşi fel. „Voi, cu grumazul înţepenit, … întot­dea­una vă împotriviţi Duhului Sfânt“ (Fapte 7.51). Grumazul înţepenit, gâtul care refuză să se plece pentru a se supune jugului Dom­nului, nu caracterizează numai poporul Israel sau numai pe cei neîntorşi la Dumne­zeu! Toţi ascundem înăuntrul nostru această natură nesupusă, voinţa proprie. Fiecare creştin, fără excepţie, o cunoaşte foarte bine şi este impo­sibil pentru cineva s-o învingă prin propriile eforturi. Dar, în acelaşi timp, cu­noaşte oare fiecare eliberarea pe care Domnul i-o acordă? Dând morţii, la cruce, această voinţă re­belă, nesupusă, El ne-a oferit în schimb natura supusă a Domnului Isus. Firea cea veche se află încă în noi, cu do­rinţele ei, dar nu mai are dreptul să ne conducă.

Toate aceste păcate ale lui Israel ies în evidenţă cu atât mai mult cu cât sunt puse, ca aici, în con­trast cu harul lui Dumnezeu, iar lor li se adaugă, ca să spunem aşa, lipsa de recunoştinţă (vezi Deutero­nom 32.5-6). Nu este ade­vărat lucrul acesta şi pentru atât de mulţi tineri şi tinere crescuţi de părinţi credincioşi?

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDURILE ȘI-ȚI VEI SCHIMBA VIAȚA | Fundația S.E.E.R. România

„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

Gândurile îți creează sentimentele, iar sentimentele îți dictează raportarea la viață. Așadar, schimbându-ți felul în care gândești, poți schimba felul în care te simți și modul în care te raportezi la viață. Spre deosebire de lume, care te învață să-ți golești mintea pentru a obține pacea, calea lui Dumnezeu este să-ți umpli mintea cu gânduri proaspete, puternice și mântuitoare.

Profetul Isaia afirma: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine!” Noi nu vorbim aici doar despre încercarea de a șterge sau a alunga gândurile rele prin propria voință, ci și despre substituire. Dacă un gând greșit, rău sau negativ se află astăzi în mintea ta și nu reușești să scapi de el, nu mai încerca! Asta nu-l va șterge din mintea ta. Este ca și cum ai tăia o buruiană la nivelul solului, în loc s-o smulgi din rădăcină: ea va crește din nou! Ce trebuie să faci este să înlocuiești acel gând, greșit sau negativ, cu un gând care este de la Dumnezeu. Aceasta este singura modalitate prin care poți face față gândurilor distructive și de a începe procesul de vindecare.

Apostolul Pavel ne îndeamnă (Filipeni 4:8-9): „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi!”

Ești îngrijorat de sănătatea ta? „Însuflețește-ți” mintea cu acest verset: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” (Matei 8:17)

Ești îngrijorat cu privire la viitor? „Însuflețește-ți” mintea cu această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8)

Așa că, schimbă-ți gândurile… și-ți vei schimba viața!

11 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; iar când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește.

Matei 13.20,21

Într-adevăr, astfel de oameni, când vine prigoana din cauza mărturiei creștine, dau deoparte mărturia lor slabă sau chiar se transformă în dușmani ai adevăraților creștini. Domnul Isus spune că ei se vor poticni îndată. Cuvântul a fost primit îndată cu bucurie, dar tot îndată a fost și respins. Un astfel de om nu are putere de împotrivire când apar încercările. De ce nu are? Pentru că îi lipsesc rădăcinile care îl unesc cu sursa ascunsă de ajutor, harul lui Dumnezeu: „Pentru că nu avea umezeală“ (Luca 8.6).

Pe acești ascultători, chiar dacă terenul inimii le este pietros, i-aș numi ascultători cu inima slabă. Pentru că le lipsesc rădăcinile (orice legătură adevărată cu Hristos, Sursa adevărată de viață), atunci când împrejurările favorabile dispar, aceștia vor fi plini de teamă, devin rapid fără putere și fără sevă și se usucă în ceea ce privește mărturia lor pentru Hristos. Tot entuziasmul creștin și toată verva de reformatori ai lumii vor dispărea sub soarele necazului.

Cei care cred numai pentru un anumit timp și apoi „se leapădă“ (Luca 8.13) vor avea parte de urmări veșnice. Dacă harul lui Dumnezeu nu va reuși să-i trezească din starea lor tristă pe acești mărturisitori lipsiți de viață, vor avea parte de judecată în iazul de foc care arde cu foc și cu pucioasă.

De aceea adresez încă o dată fiecăruia dintre noi întrebarea: Am venit noi cu păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu?

Mai devreme sau mai târziu, problema păcatului nostru trebuie să fie clarificată înaintea lui Dumnezeu. Nu voi avea parte de o pace solidă și constantă până ce nu mă voi supune sub sentința lui Dumnezeu și nu mă voi refugia în lucrarea de ispășire a lui Hristos. Pentru acela care neglijează să facă aceasta pe pământ, întrebarea i se va pune în fața tronului de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10). Dar aceasta va însemna pierzarea veșnică.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1

Un Dumnezeu de pace

Primul om, Adam, a intrat în conflict cu Creatorul lui, dar Biblia nu spune niciodată că Dumnezeu este dușmanul nostru! Pe de altă parte, Biblia arată lămurit că noi suntem dușmanii Lui. Patriarhul Iov, copleșit de nenorociri, a spus despre Dumnezeu: El m-a socotit ca pe unul dintre dușmanii Săi (Iov 19.11). Iov însă s-a înșelat și, în cele din urmă, a recunoscut măreția și mila lui Dumnezeu (Iov 42.3).

De fapt, Dumnezeu Se dezvăluie în Biblie ca Dumnezeul păcii. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, aici pe pământ pentru a ne aduce vestea cea bună a păcii (Efeseni 2.17). Când S-a născut, îngerii au spus: Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pe pământ pace și bunăvoință între oameni (Luca 2.14)! Dar Isus a fost respins de majoritatea oamenilor din jurul Lui, atât de oamenii de rând, cât și de autoritățile religioase și politice. În cele din urmă, toți aceștia, uniți într-un gând, L-au răstignit. Oamenii au confirmat astfel că erau dușmani ai lui Dumnezeu.

Dorim să avem pace cu Dumnezeu? Tot ce trebuie să facem este să credem că Isus a luat asupra Sa păcatele noastre și a suferit pedeapsa pentru noi. El a făcut pace prin sângele crucii Sale (Coloseni 1.20). Și apoi, îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos … Fiind dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său (Romani 5.1,10). Ce pace ne umple inimile când știm că păcatele noastre au fost iertate! Moartea Sa a ispășit păcatele noastre, iar învierea Sa dovedește că Dumnezeu a acceptat jertfa Lui.

Citirea Bibliei: Hagai 1.1-15 · Marcu 11.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 9:5-15

Câţiva leviţi, ale căror nume sunt menţionate, invită popo­rul să se ridice pentru a-L binecuvânta pe Domnul. Şi ei Îi adresează, în numele întregii adunări, lunga rugă­ciune care ocupă restul acestui capitol. Cele dintâi cuvin­te ale ei sunt: „Tu eşti Acelaşi, Doamne, Tu singur …“ Apoi, întorcându-se în timp până la creaţie, leviţii laudă împlini­rea scopurilor lui Dumnezeu, chemarea lui Avra­am – a cărui inimă a fost găsită credincioas㠖 eliberarea din Egipt, de la Marea Roşie, grija răbdă­toare acordată lui Israel de-a lungul călătoriei prin pustie,  cu darea legii, şi, în sfârşit, intrarea în ţară. Pronumele „Tu“ (şi „a Ta”) folosit împreună cu un verb activ la persoana a II-a se regăseşte de douăzeci şi cinci de ori în aceste câteva versete.

Celebrarea lui Dumnezeu întâi pentru ce este El, apoi pentru ce a făcut, nu este oare un privilegiu pe care îl avem şi noi, de vreme ce aparţinem Domnului? Să ne aducem mereu aminte de ceea ce harul Lui a făcut pentru noi şi să ne străduim să găsim tot mai multe motive de recunoştinţă, care vor fi tot atâtea noi legături de dragoste cu Tatăl nostru ceresc şi cu Domnul Isus. Ca şi David, să ne îndemnăm sufletele să-L binecuvânteze pe Dom­nul şi să nu uite „nici una din binefacerile Lui“ (Psalmul 103.2)! Dar, de fapt, aceste beneficii sunt nelimitate!

ÎNCHINAREA: DĂRUIEȘTE-TE LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui! Domnul este Numele Lui: bucurați-vă înaintea Lui!” (Psalmul 68:4)

Pentru a deveni un închinător în sensul cel mai deplin, este nevoie de două lucruri:

în primul rând, să înțelegi că dragostea lui Dumnezeu față de tine nu este condiționată de dragostea ta față de El! În momentul în care Îl accepți pe Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te acceptă și te îmbracă în neprihănirea lui Hristos; prin urmare, ești întotdeauna demn să te apropii de El!

În al doilea rând, să înțelegi că dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu este doar un concept teologic, ci este ceva îmbrățișat cu inima ta și la care răspunzi prin emoțiile tale! În actul de închinare, „renunți la tine însuți”, dăruindu-te fără rezerve și abandonându-te în brațele Lui. Împăratul David, care a experimentat iertarea lui Dumnezeu și a devenit un închinător profund, a scris: „Binecuvântează suflete pe Domnul… El îți iartă toate fărădelegile tale…” (Psalmul 103:2-3) Atunci când crezi că sângele lui Hristos te-a curățat de toate păcatele – trecute, prezente și viitoare – devii un închinător cucerit de dragostea Sa. Tiparele păcătoase sunt schimbate, iar obiceiurile încăpățânate sunt abandonate, când îți iei ochii de la tine și te concentrezi asupra lui Hristos!

Apostolul Pavel scria: „Fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni 5:18-19) Să remarcăm cuvintele „din toată inima laudă Domnului”… David ne îndeamnă: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8). Să reținem cuvântul „gustați”. Imaginează-ți că te așezi să mănânci mâncarea ta preferată, mestecând îndelung fiecare îmbucătură și savurând fiecare aromă…

Adevărul iubirii lui Dumnezeu pentru tine nu trebuie să rămână doar în mintea ta, ci trebuie să fie validat în inima ta. Atunci când se întâmplă acest lucru, te închini cu adevărat lui Dumnezeu!

10 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mijlocul să vă fie încins, și luminile aprinse.

Luca 12.35

Acesta este caracterul nostru, ca și creștini: acela de a fi ca niște oameni care își așteaptă stăpânul, neștiind la ce oră din noapte se va întoarce. Moartea nu mai e stăpânul meu; Hristos este Stăpânul meu. „Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind“ (Luca 12.37)! Ferice de cei care veghează în vederea venirii lui Hristos, care au afecțiuni potrivite Miresei.

„Ferice de robii aceia“ – ei așteaptă. Să remarcăm consecința binecuvântată a acestei atitudini: Hristos a devenit om și a luat chip de rob – El nu va renunța niciodată la slujire. Acum El ne slujește spălându-ne picioarele, însă în cer ne va sluji oferindu-ne orice binecuvântare și orice bucurie. Așa cum am spus adesea, eului îi place să fie slujit, însă dragostei îi place să slujească. La fel ca în cazul unei mame care are un copil bolnav – nu va lăsa pe nimeni să aibă grijă de el în locul ei, căci întreaga ei inimă este implicată în aceasta.

Trebuie ca lămpile noastre să ardă – acesta este caracterul pe care trebuie să-l avem. Hristos ne spune că, după ce ne va lua la Sine, ne va așeza la masă. Aceasta este o imagine care ne vorbește despre faptul că El va întinde masa în ceruri pentru noi, dacă ne găsește veghind.

Creștinii trebuie să aștepte întoarcerea Domnului lor. Apoi, după ce Hristos va împlini totul după voia Lui, îi va așeza la masă și le va sluji. După aceea, fiecare își va primi răsplata potrivit cu osteneala sa, adică El ne va da stăpânire: „Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El“ (2 Timotei 2.12). În felul acesta, Duhul Sfânt așază înaintea noastră nădejdea venirii lui Hristos Însuși, pentru a ne lua la Sine și pentru a ne introduce în savurarea tuturor roadelor iubirii lui Dumnezeu.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Totuși, în adevăr, chiar dintre mai-mari, mulți au crezut în El; dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau, ca să nu fie excluși din sinagogă; pentru că au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu. Dar Isus a strigat și a spus: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Și cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

Ioan 12.42-45

Nu mărturiseau, de frică

În ciuda tuturor semnelor care demonstrau clar că Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, poporul evreu L-a respins. Ca urmare, Dumnezeu le-a împietrit inimile.

Făcând o incursiune în gândirea conducătorilor evrei, Ioan ne spune că mulți au crezut. Era o credință autentică? Am putea să o numim credință rațională. Din punct de vedere intelectual, ei erau convinși că Isus era Hristosul, pentru că dovezile păreau incontestabile. Și astăzi mulți cred într-un Dumnezeu-Creator, deoarece recunosc faptul că această creație complexă, dar ordonată, nu s-ar fi putut dezvolta de la sine. Cu toate acestea, credința rațională este moartă și nu aduce rod. Credința autentică, pe de altă parte, este manifestată prin faptul că un creștin are o relație vie cu Hristos și Îl mărturisește în mod public (Romani 10.10). Această mărturisire le lipsea conducătorilor, pentru că ei au iubit mai mult o reputație bună printre farisei decât gloria lui Dumnezeu.

Câți oameni au „credința lor“, dar nu mărturisesc despre Isus Hristos Mântuitorul! Reputația lor printre oameni este mai importantă decât aprobarea lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, vor fi socotiți printre cei lași, al căror sfârșit este în iazul care arde cu foc (Apocalipsa 21.8).

Citirea Bibliei: Ţefania 3.1-20 · Marcu 11.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 8:13-18; 9:1-4

„Tot aşa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod (literal: gol)“ spune Dom­­­­nul (Is. 55.11). Promisiunea aceasta se împli­neş­te aici. Potrivit instrucţiunilor divine, poporul, sub con­­­du­­ce­rea căpeteniilor, celebrează săr­bătoarea Cor­turi­lor cu o splen­doare mai mare chiar decât a celor mai im­pre­­sio­­nante zile ale lui Solo­mon. Prea ocupaţi de odihna pre­zen­tă, israeliţii uitaseră de Cel care avea să vină, şi acest pericol ne pândeşte şi pe noi. Dar acum, când slăbi­ciu­­nea şi ruina sunt atât de evidente, ochii li se îndreaptă mai uşor asupra bucuriei împărăţiei viitoare, iar carac­te­rul de străini (locuirea în corturi) este mai bine realizat. Pe noi, creştinii, situa­ţia de ruină prezentă trebuie să ne deter­mine să ne recunoaştem mai mult ca ori­când ca­racterul de străini şi să ne ajute să ne aţintim gândurile la bucuria îm­părăţiei care vine. La începutul capitolului 9, scena se schim­bă complet. Fiii lui Israel se strâng din nou într-o zi fixată. De data aceas­ta, scopul strângerii este măr­turisi­rea păcatelor lor. Exis­tă oare şi în vieţile noastre de cre­din­cioşi momente par­­ti­culare când avem de făcut bilan­ţul acţi­unilor nepo­tri­vite şi de a ne smeri? Unii cred că există motive să prac­ti­căm această punere în ordine în fiecare sâmbătă seara; alţii, la sfârşitul fiecărei zile. Nici unii nu au drep­­tate. Judecata de sine este o acţiune con­tinuă. Este necesar s-o îndeplinim de fie­care dată când Duhul Sfânt ne face conştienţi de păcat.

SEMNELE VIN ÎN URMA CREDINȚEI | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.” (Marcu 16:20)

Evanghelia după Marcu se încheie astfel: „Ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.”

Înțelegerea voinței lui Dumnezeu nu este o știință exactă, de aceea și cei maturi spiritual pot greși. Dar putem conta pe acest adevăr sigur: Dumnezeu va folosi Duhul Sfânt și Scriptura pentru a ne călăuzi. Pe măsură ce deschizi Cuvântul Său și îți deschizi inima, Dumnezeu îți va vorbi. Apoi trebuie să acționezi în consecință.

Modalitatea prin care poți obține un impuls spiritual este prin rugăciune, și apoi prin luarea unei decizii… Și cu cât decizia este mai grea, cu atât mai mult avânt poate produce! Principalul motiv pentru care cei mai mulți dintre noi nu observăm că Dumnezeu Se mișcă este pentru că noi nu ne mișcăm. Dacă vrei să-L vezi pe Dumnezeu mișcându-Se, trebuie să faci o mișcare! Aproape de sfârșitul misiunii sale, maica Tereza era întrebată frecvent de admiratorii săi cum ar putea ei să determine o schimbare în viața lor, așa cum s-a produs într-a ei… Iar ea răspundea invariabil prin aceste cuvinte: „Găsiți-vă Calcutta proprie!” (apropo de locul în care maica Tereza și-a desfăsurat o bună parte a lucrării sale!)

Asta nu înseamnă că voia lui Dumnezeu pentru tine este neapărat să fii misionar într-o țară străină, deși s-ar putea… Probabilitatea cea mai mare este însă ca Dumnezeu să te cheme să acționezi acolo unde trăiești și lucrezi. Înainte ca Dumnezeu să-ți ceară să faci lucruri mai mari, El îți va cere să folosești ce ai, ca să faci ce poți acolo unde ești!

Așadar, întreabă-te: ce lucruri mici trebuie să faci acum, ca să fii pregătit pentru lucrurile mari pe care Dumnezeu le dorește mai târziu?!

9 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Este prea puțin lucru pentru voi că ați mâncat pășunea cea bună, iar restul pășunilor voastre l-ați călcat cu picioarele voastre? și ați băut din apele liniștite, iar pe cele rămase le-ați tulburat cu picioarele voastre? Și oile Mele mănâncă ce ați călcat voi cu picioarele voastre și beau ce ați tulburat voi cu picioarele voastre! De aceea, așa le zice Domnul Dumnezeu: „Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă. Pentru că loviți cu coasta și cu umărul și împungeți cu coarnele voastre pe toate cele slabe până le împrăștiați peste tot; Eu voi salva oile Mele, ca să nu mai fie de pradă, și voi judeca între oaie și oaie“.

Ezechiel 34.18-22

În Ezechiel 34, Dumnezeu le vorbește păstorilor lui Israel, mustrându-i pentru faptul că se purtau rău cu oile Sale, profitând de ele și ca și cum le-ar fi aparținut.

În versetele de mai sus, El îi mustră pe berbecii și pe țapii din turmă pentru faptul că se certau între ei, căutând fiecare locul de conducere în turma lui Dumnezeu. Din nefericire, aceste versete au aplicație nu doar la Israel în vechime, ci și astăzi, căci astfel de certuri apar des și în bisericile și în congregațiile creștine. Cei ce doresc să devină conducători nu sunt mulțumiți cu pășunile verzi și cu apele liniștite pe care Păstorul cel bun li le oferă. Luptându-se unii cu alții pentru supremație, ei strică aceste resurse pentru cei slabi și tineri din turmă. Ei cu siguranță nu se preocupă cu Păstorul cel bun, ci cu obținerea unui loc proeminent, în detrimentul competitorilor lor. Cei slabi suferă pierdere, fiindcă pășunile verzi sunt astfel distruse, iar apele liniștite sunt tulburate; ei ajung descurajați, nevoile nu le sunt împlinite, de aceea pleacă și se risipesc.

În cele din urmă, Dumnezeu trebuie să intervină: „Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă […] Eu voi salva oile Mele, […] voi ridica un singur păstor peste ele, și el le va paște“ (versetele 20-23). Să-L urmăm pe Păstor și să nu ne luptăm unii cu alții!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul Oștirilor, Domnul: … Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre … Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale; și nu voi asculta muzica lirelor tale.

Amos 5.16,21,23

„Da, dar numai pe hârtie“

„Urăsc … Disprețuiesc … Depărtează de la Mine“ – cu aceste cuvinte tulburătoare S-a adresat Dumnezeu poporului Său, prin profetul Amos. Dumnezeu era nemulțumit de faptul că poporul Său participa la manifestări religioase în cinstea Lui, în timp ce inima era departe de El. La fel este și astăzi. Domnul urăște religia omului; El caută inima, conștiința omului, nu formele religioase.

Într-o zi l-am întrebat pe un tânăr: „Ești creștin?“. — „Da, dar nu sunt un creștin submarin.“ — „Ce vrei să spui cu asta?“ — „Creștini scufundați, care ies la suprafață doar în anumite perioade, cum ar fi Crăciunul și Paștele. Eu îmi manifest credința în fiecare zi…“ Câtă dreptate avea tânărul! Există o flotă întreagă de creștini submarini. Când am pus aceeași întrebare unei doamne, ea a răspuns: „Da, dar numai pe hârtie“. Am apreciat sinceritatea ei. Un certificat de botez nu este un bilet de intrare în rai, nici nu ține pe cineva departe de iad. Numai credința sinceră și neprefăcută în Isus aduce mântuirea.

În perioada sărbătorilor obișnuiesc să distribui pliante cu vestea bună despre nașterea Mântuitorului. Puțini oameni par interesați. Un domn a remarcat: „Toți sărbătoresc nașterea Lui, dar niciunul nu are nevoie de El“. Observația lui a pus punctul pe „i“. Expunerea unei machete cu ieslea, în vitrina unui magazin, sau sub bradul de Crăciun, fără a avea o inimă pentru Isus, este ceva absurd. Avertismentul urgent al profetului este valabil și pentru noi astăzi. „Căutați-Mă și veți trăi!“ (Amos 5.4).

Citirea Bibliei: Ţefania 2.1-15 · Marcu 10.46-52

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 8:1-12

Pentru frumoasa scenă care ocupă acest capitol, Neemia îi cedează locul de onoare lui Ezra, preotului. Ştim c㠄era cărturar priceput în legea lui Moise“ şi de mult timp „îşi îndreptase inima să … înveţe în Israel rân­duieli şi judecăţi“ (Ezra 7.6, 10). Fericită dorinţă, care, la cererea popo­rului, găseşte ocazia să se împlinească! Este vorba de citi­rea clară şi de explicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Deschizându-l, Ezra nu uită să-L binecu­vânteze pe Domnul care a dat acest Cuvânt, tot aşa cum astăzi începem prin a mulţumi atunci când în adunare urmează să se citească Scriptura şi să se mediteze asupra ei. În ce-i priveşte pe cei pre­zenţi, nu este suficient să poată pricepe (v. 3); este necesar şi să ia aminte (sf. v. 3). Facem totdeauna aşa în strângerile noastre sau în lectura din familie? Înţele­gerea Cuvântului este mijlocul prin care putem fi noi înşine hrăniţi şi încurajaţi în comu­ni­unea cu Domnul (v. 12). Dar să ne gândim şi la cu­vin­tele „trimiteţi porţii“, ceea ce în­seam­nă să-i facem şi pe cei care n-au fost pre­zenţi să profite de ceea ce ne-a făcut nouă bine.

Subliniem în încheiere acest verset glorios: „Bu­cu­ria Domnului este tăria voastr㓠(sf. v. 10 – compară cu Ps. 28.7). Şi, mai presus de orice, să-l experi­men­tăm în vieţile noastre!

CUM SĂ-ȚI ZIDEȘTI STIMA DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

„Te iubesc cu o iubire veşnică…” (Ieremia 31:3)

După patru sute de ani de viață ca robi în Egipt, iudeii se luptau cu o stimă de sine scăzută. Așa că Dumnezeu a trebuit să le amintească: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase…” (Ieremia 31:3-4)

Să reținem cuvintele „a așeza” și „a așeza din nou”. Cum îți poți construi sau reconstrui stima de sine? În trei moduri.

În primul rând, crezând în dragostea (necâștigată, nemeritată, neschimbătoare și neclintită, a) lui Dumnezeu pentru tine în orice moment.

În al doilea rând, slujind și dăruind altora. Dacă ai fost victimă în trecut, ai tendința să te concentrezi în mod nejustificat asupra propriei tale persoane. Nu e vorba că vrei să fii egoist, este doar ceea ce simți că trebuie să faci pentru a supraviețui. Cu toate acestea, contrariul este adevărat: să ajuți pe cineva – chiar dacă este vorba despre o schimbare măruntă – îți ridică stima de sine! Este dificil să nutrești sentimente negative față de tine însuți atunci când faci ceva bun pentru altcineva. În plus, adăugarea de valoare în viața altcuiva face ca acea persoană să te prețuiască și mai mult. Se creează un ciclu de sentimente pozitive de la o persoană la alta.

În al treilea rând, fă ceea ce trebuie, chiar și atunci când este greu. A fi consecvent cu tine însuți și cu valorile tale este un factor remarcabil de creștere a stimei de sine. De fiecare dată când faci ceva care-ți zidește caracterul, devii o persoană mai puternică…

Cu cât sarcina este mai dificilă, cu atât mai mare este zidirea caracterului! De fapt, te poți „convinge” să te simți bine în pielea ta, deoarece caracterul pozitiv se extinde în fiecare domeniu al vieții tale, oferindu-ți încredere și sentimente pozitive cu privire la tot ceea ce faci.

Fie acesta Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

8 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Rodul dreptății este semănat în pace pentru cei care fac pace.

Iacov 3.18

Orice om dorește să aibă pace, însă Biblia ne spune că pacea este făcută. Ea nu se întâmplă pur și simplu. De când păcatul a intrat în lume, tendința omului este către ceartă și separare, nu către pace. El are nevoie de pace, iar cea mai mare dovadă în acest sens este că Hristos a venit să facă pace „prin sângele crucii Lui“, înainte ca noi să putem avea o relație cu Dumnezeu (Coloseni 1.20). Moartea Lui este de asemenea temelia păcii dintre creștini. Așa cum ne învață Efeseni 2.14, zidul de despărțire dintre iudei și națiuni a fost dărâmat, „pentru că El este pacea noastră, care din doi a făcut unul singur“, și, pe aceeași temelie, orice separare naturală dintre cei credincioși a fost dată la o parte.

Domnul a trebuit să vină în această lume plină de conflicte, pentru a lucra pacea. Acesta este un adevăr minunat, care ne arată că cei care fac pace între credincioși astăzi trebuie să intre și ei într-o atmosferă de conflict, iar acest lucru nu este ușor. Dacă pacea lipsește, starea de lucruri va fi marcată de tensiune, suspiciune, acuzații, mânie, contradicții, critici, lipsă de încredere, vorbire de rău și nemulțumire. Care dintre noi ar dori să fie înconjurat de asemenea lucruri? Și totuși, unii trebuie să le înfrunte, altfel rodul dreptății nu se va arăta niciodată. Cei care pretind o purtare dreaptă din partea celorlalți credincioși nu vor vedea niciodată un astfel de rod, căci rodul dreptății se arată doar atunci când este semănat în pace.

Proverbe 15.18 ne spune că cineva poate tulbura liniștea și poate crea ceartă – „Omul mânios stârnește ceartă“ – dar și că cel „încet la mânie“ poate curma neînțelegerea și poate aduce pacea. Chiar dacă nu vom fi în stare să aducem pacea într-un conflict, cel puțin să ne ferim să creăm astfel de conflicte! Dumnezeu să ne dea înțelepciunea să ne lăsăm folosiți de El pentru aducerea păcii, după modelul lui Hristos!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul moare și rămâne întins … și unde este?

Mulțumiri dar fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos.

Iov 14.10; 1 Corinteni 15.57

Moartea a fost învinsă

Moartea mamei sale a pus-o pe femeie pe gânduri. Într-o seară l-a întrebat pe soțul ei: „Ce crezi că se întâmplă după moarte?“. — „Totul s-a terminat și gata!“ — „Dar o prietenă spune că acest lucru nu e adevărat. Ea crede în viața eternă.“ Soțul ei s-a enervat destul de tare: „Ea merge la biserică. Acolo oamenii cred astfel de lucruri“. Conversația a continuat. Soția a refuzat să cedeze. În cele din urmă a spus: „Dacă este adevărat că viața vine de la Dumnezeu și continuă după moarte, iar noi decidem în această viață cum vor decurge lucrurile mai târziu, atunci contează cum trăiesc aici. Vor exista consecințe. Nu înțelegi asta?“. Soțul i-a răspuns: „Eu înțeleg asta mai bine decât tine. Dar pur și simplu îmi reprim acest gând, altfel nu aș putea trăi, așa cum o fac“. Cu această replică a încheiat discuția și a părăsit casa.

Cine continuă, cu orice preț, să trăiască departe de Dumnezeu e nevoit să-și înăbușe orice gând cu privire la El și la eternitate. Sau merge chiar mai departe, așa cum se întâmplă adesea, și ridiculizează întreaga temă. Hristos a învins moartea. De partea Lui vor sta însă doar cei care sunt mântuiți și care au o altă gândire. Ei vin la Hristos, recunoscându-L ca Domn al vieții lor. Iar El le oferă victoria asupra păcatului, asupra morții și asupra diavolului.

Citirea Bibliei: Ţefania 1.1-18 · Marcu 10.32-45

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 7:61-73

Neemia are pe inimă realizarea unui recensă­mânt al poporului. El foloseşte registrul genealo­gic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusa­lim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. Îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaadi­tul şi s-a numit după numele lor“ (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-l întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că gine­rele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioa­ră la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecin­ţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti“?

Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are impor­tanţă nu sunt cifrele, ci credincioşia!

CREȘTEREA COPIILOR, DUPĂ CUM ÎNVAȚĂ BIBLIA | Fundația S.E.E.R. România

„Părinților… creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Plantarea unei semințe este doar prima dintre etapele unui sezon. Urmează udarea, fertilizarea, erbicidarea și protejarea plantei care luptă împotriva dăunătorilor, bolilor, sau vremii nefavorabile. Multe flori și legume au nevoie de țăruși, araci, pergole și tot felul de cadre care să le susțină și să le ajute să reziste și să rodească!

Grădinarul care nu face altceva decât să semene o sămânță nu ar trebui să fie surprins dacă plantele sale nu ajung niciodată la maturitate. Aproape toate ființele vii din creația lui Dumnezeu se reproduc prin semănarea unei semințe: ființele umane, plantele, păsările, peștii, animalele.

Când o sămânță este îngropată în pământ, departe de ochii noștri, nu prea putem face nimic pentru a-i influența creșterea. Dar când o nouă plantă – și mai ales un nou copil – intră în lume, atunci se pot vedea rezultatele adevăratei îngrijiri, și ale educației parentale. Parenting-ul pasiv înseamnă să lași un copil să crească în felul său. Dar parenting-ul biblic este cu totul altceva.

Dacă ești părinte, citește cu atenție aceste versete din Scriptură (iar dacă nu ești părinte, ai putea folosi aceste versete pentru a te ruga pentru părinții din comunitatea ta): „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:4-6); „Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi…” (Psalmul 92:12-14)

Așadar, crește-ți copiii și fii un părinte – după cum învață Biblia!

7 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Luca 22.53

Al doilea Om (3)

Prințul lumii acesteia a venit împotriva Omului al doilea înarmat cu toată puterea dată de păcatul celui dintâi om. El s-a năpustit asupra duhului Domnului cu toată forța și cu toate spaimele morții, iar Domnul le-a simțit pe deplin. Prin urmare, auzim cuvintele venite de pe buzele Lui: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte“.

Cel care a venit să-i răscumpere pe ai Săi și să le dea viață eternă, și care a împlinit voia și planurile lui Dumnezeu, a trebuit să sufere toate consecințele stării omului. El a trecut prin toate, și a trecut singur prin ele, căci nimeni în afară de El nu putea face acest lucru. El, adevăratul chivot, a trebuit să intre singur în râul cumplit și întunecat al morții, pentru a croi astfel o cale pentru poporul Său.

Dar El n-a trebuit să înfrunte doar puterea lui Satan, toată puterea morții, ca rezultat al dreptei judecăți a lui Dumnezeu, precum și toată violența și împotrivirea amară a omului căzut, ci, cu mult mai mult decât atât, a trebuit să sufere acele trei ore de întuneric, despărțit de Dumnezeu, când a scos acel strigăt cutremurător: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, a cărui semnificație n-o vom putea pătrunde în întregime în toată veșnicia.

Aici trebuie să ne oprim să-I aducem din nou laudă, închinare și mulțumire Celui care a trecut prin toate acestea pentru a ne dărui viața. Fie ca inimile noastre să-L adore, buzele noastre să-L laude și viețile noastre să-L glorifice!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cântați Domnului o cântare nouă, pentru că a făcut lucruri minunate.

Cântați … lauda Lui în adunarea sfinților.

Psalmii 98.1; 149.1

Cântați Domnului o cântare nouă

Fiecare dintre cei o sută cincizeci de psalmi din Biblie a fost compus de un scriitor aflat într-un anumit stadiu al vieții sale. Gândurile și reflecțiile exprimate în acești psalmi ne ajută să înțelegem mai bine situațiile prin care trecem și noi astăzi. De asemenea ne ajută să avem încredere în Dumnezeu și să-L lăudăm. Dar oare cine nu s-a socotit câteodată nevrednic de expresii precum: „Doamne, am iubit locașul casei Tale“ (Psalmul 26.8), sau: „Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că în Tine mă încred!“ (Psalmul 16.1)?

Unii psalmi sau anumite porțiuni din ei exprimă gândurile Omului perfect, Isus Hristos. Dacă El a putut astfel să-i rostească și să-i exprime în viața Sa, atunci oricine îi poate citi înaintea lui Dumnezeu într-un duh de rugăciune. Să ne oprim însă și să medităm la perfecțiunea Domnului Isus, Cel fără egal. Făcând așa, vom uita de noi înșine și vom contempla lucrurile pe care El le-a experimentat în inima Sa, mai ales suferințele Lui, dar și închinarea Sa perfectă către Dumnezeul și Tatăl Lui. Astfel, unii psalmi cu referire la El vor suna într-un fel nou, mai puternic și mai convingător pentru inimile noastre. Să citim deci cu răbdare fiecare psalm în parte, redescoperind în ei lumina lui Hristos, și astfel să-I cântăm Domnului o cântare nouă! În felul acesta vom pătrunde mai bine în toate gândurile și simțămintele Lui.

Citirea Bibliei: Habacuc 3.1-19 · Marcu 10.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 6:15-19; 7:1-7

Cincizeci şi două de zile le-au fost suficiente oame­nilor lui Iuda ca să astupe spărturile şi să recon­struiască zidul. Majoritatea erau neexperimentaţi în mânuirea mistriei şi a cazma­lei, dar au avut zel şi inimă pentru lucrare (3.20; 4.6). Şi în ochii Domnului, devotamentul lucră­to­ri­­lor Săi este mai valoros decât capacităţile lor. El dă, cu siguranţă, aceste capacităţi tuturor acelora care au devotament şi care-L urmează.

Eforturile lui Tobia de a-l intimida pe Neemia şi spri­jinul pe care această persoană cu influenţă rea îl primeşte din partea mai multor conducători din Iuda reprezintă ulti­me­le manifestări de ostilitate ale vrăjmaşilor. Ierusa­li­mul cu zidu­rile reconstruite va apărea de aici înainte naţiu­nilor încon­jură­toare „zidit ca o cetate strâns unită împre­un㓠(Psalmul 122.3). Dar este necesar să fie încă supra­vegheat. Neemia se ocupă de porţi, ca şi de stabilirea gărzilor (vezi Isaia 62.6-7). Sunt atribuite şi alte funcţii, incluzându-le aici şi pe cele ale celor doi guvernatori ai ora­şului (v. 1, 2). Şi unul şi altul meritau această respon­sa­bi­litate: Hanani, prin preocuparea lui pentru popor (1.2), Hanania, în virtutea credincioşiei şi a temerii lui de Dumnezeu (v. 2).

CUM SĂ OBȚII CEEA CE-ȚI DOREȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Primul pas pentru a obține ceea ce-ți dorești în viață este… să știi ce-ți dorești!

Iată esența mesajului lui Isus: „Cheia pentru a obține ceea ce vrei de la viață este să te concentrezi pe ceea ce vreau Eu pentru viața ta!”

Să reținem din verset cuvintele „căutați mai întâi…” „A căuta” înseamnă „a lupta cu sârguință pentru ceva” sau „a dori cu tărie”… Acțiunea este continuă. Adică: „Continuă să te străduiești, continuă să cauți, continuă să dorești zilnic”. Când Domnul Isus spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”, El nu vrea să spună că trebuie să te rogi pentru a afla care trebuie să fie prioritatea ta principală în viață; ci ca tot ce faci să fie în acord cu aceste două lucruri.

Unde lucrezi, cum îți petreci timpul, persoana cu care te căsătorești, cum îți gestionezi banii, relațiile pe care le formezi, distracțiile de care te bucuri, achizițiile pe care le faci – toate acestea vor fi cernute și sortate printr-un singur filtru: „Este aceasta pentru Împărăția Sa? Are legătură cu neprihănirea Sa?” Gândește-te – și crezi! – că un astfel de mod de viață îți poate transforma căsnicia, munca, familia, finanțele și orice alt domeniu al vieții tale!

Dar pentru a urmări prioritățile Împărăției, trebuie mai întâi să ai o relație cu Regele. Nici măcar nu vei ști unde este Împărăția sau cum arată ea până nu-L cunoști pe Rege. Și Îl poți cunoaște. Cum? Deschizând paginile Cuvântului Său și deschizându-ți inima… acolo El ți Se va revela! Și pe măsură ce petreci timp cu El în rugăciune, El îți va răspunde…