Mana Zilnica

26 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Suie-te pe vârful Pisga și ridică-ți ochii spre apus și spre nord și spre sud și spre răsărit și privește-o cu ochii tăi: pentru că tu nu vei trece Iordanul acesta.

Deuteronom 3.27

Greșeala lui Moise (3)

De ce a procedat Domnul așa de dur cu Moise? Putem observa trei motive:

1. Pentru că Moise a lovit pentru a doua oară stânca, în loc să-i vorbească, distrugând astfel imaginea care indică spre jertfa Domnului Isus, săvârșită o dată pentru totdeauna.

2. Pentru că Moise a lovit stânca cu toiagul său. Astfel, el a pus un semn al judecății, cu toate că Dumnezeu a vrut să acționeze în har. Și, în ciuda acestei greșeli, Domnul în har a lucrat.

3. Pentru că Domnul a vrut să-Și proslăvească măreția Sa prin judecată. Ca să înțelegem la ce se referă acest lucru, să privim la un exemplu: o mamă le poruncește copiilor ei ceva sub amenințarea pedepsei; dacă ei nu urmează porunca ei, ea trebuie să dispună exercitarea pedepsei anunțate, altfel își pierde autoritatea în fața copiilor. Așa acționează și Dumnezeu. Dacă El poruncește sau rânduiește ceva în Cuvântul Său, El trebuie – dacă noi nu ascultăm de El – să acționeze educând, pentru a-Și preamări măreția.

Moise s-a plecat sub mâna lui Dumnezeu, care îl educa.

«În loc să suspini cu amar, fii smerit», sunt versurile unei cântări – și acest lucru l-a făcut Moise.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că Mă iubește, Îl voi salva, Îl voi pune pe înălțime, pentru că a cunoscut Numele Meu.

Psalmul 91.14

„Îl voi salva“

Avem tendința să ne gândim mai mult la dragostea lui Isus față de noi, decât la dragostea lui Isus față de Dumnezeul Său. Totuși, prima cerință a legii, pe care numai Domnul Isus a împlinit-o, este: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și cu toată gândirea ta“ (Luca 10.27). Și acest lucru este eminamente evident.

Dragostea Lui față de Dumnezeu este motivul care a stat la baza comportamentului și a îndemnurilor Sale în toate lucrurile. Aceasta a fost demonstrată nu numai în condiții ușoare sau plăcute, ci și în suferințele pe care le-a îndurat constant într-o lume potrivnică lui Dumnezeu. În fața ostilității și a persecuțiilor, El a acționat mereu în har și adevăr, fiind plin de iubirea Celui care L-a trimis în lume și pe Care L-a revelat.

Chiar și atunci când oamenii plini de ură au pus mâinile pe Fiul cel Sfânt al lui Dumnezeu și L-au răstignit, vedem perfecțiunea dragostei Lui prin modul în care acceptă toate fără murmur. Apoi, în supunere deplină față de voia lui Dumnezeu, El Se oferă pe Sine ca jertfă pentru păcat și suferă judecata pe care o meritam noi. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsură: „Îl voi salva“. Cum Și-a câștigat El dreptul la această salvare? El a înviat, triumfând asupra puterii păcatului, a morții și a lui Satan. Dumnezeu L-a înălțat foarte mult, așezându-L pe tronul Său. El este demn de toată cinstea și adorarea noastră!

Citirea Bibliei: Isaia 51.12-23 · Evrei 12.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 26:16-23

Cinci împăraţi: Asa, Iosafat, Ioas, Amaţia, Ozia! Cinci istorii având între ele o tragică similitudine! De cinci ori, după un început cu succes al dom­ni­ei, câte o capcană diferită a dus la o cădere fata­lă.

Să reţinem bine numele fiecăruia dintre aceste laţuri, pentru că vicleanul Vrăjmaş n-a încetat să le folosească pentru a-i face pe copiii lui Dumne­zeu să se poticnească. La Asa a fost sprijinirea pe ajutorul lumii; la Iosafat, alianţa şi prietenia pe care a legat-o. Ioas a căzut când a fost flatat, în timp ce Amaţia s-a întors la idoli. În sfârşit, aici vedem mândria spirituală (1 Ioan 2.16) făcându-l pe Ozia să se prăbuşească.

Numele acestui împărat înseamn㠄puterea lui Dumnezeu“; vine însă momentul când va fo­lo­si această putere pentru sine însuşi, ceea ce îi va aduce căderea (v.16). În faţa preoţilor pe care are îndrăzneala să-i înlocuiască din funcţiile lor sfinte, mâna lui Dumnezeu îl loveşte solemn, într-un fel vizibil pentru toţi (Prov. 16.18). Mândria se află în adâncul inimii fiecăruia dintre noi înain­te de a apărea în afară, ca lepră pe frunţile noas­tre. Dacă noi o judecămimediat, Dumnezeu nu va mai fi constrâns să ne aplice o pedeapsă, poate prin umilirea noastră în public.

RUGĂCIUNEA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1)

Demonstrând un nivel neobișnuit de onestitate, un pastor spunea: „Rugăciunea este cea mai mare luptă pe care o am. Este dificil să menții o viață de rugăciune consecventă și, mai ales, este dificil să menții convingerea că aceasta face vreun bine uneori… Rugăciunea nu este ceva natural pentru majoritatea dintre noi. Știm că ar trebui să fie un dialog, dar de multe ori pare un monolog. Și parcă nu e nimic mai rău decât să încerci să vorbești cu cineva care nu îți răspunde!

Nu ne place să recunoaștem, dar de multe ori ceea ce ne întrebăm cu adevărat despre rugăciune este: „Cum pot să mă rog astfel încât Dumnezeu să-mi dea ceea ce vreau?” Un băiețel a fost întrebat dacă își spune rugăciunea în fiecare seară. El a răspuns: „Nu, în unele nopți nu am nevoie de nimic!”

Rugăciunea nu se referă la cuvintele specifice pe care le folosești sau la durata de timp pe care o petreci rugându-te. Este vorba despre cunoaștere. Este vorba despre construirea unei relații. Dacă ai ceva de discutat cu cineva, ai putea spune: „Trebuie să găsim un loc și-un timp să putem vorbi!” Vrei să te asiguri că ești auzit și că auzi ce are de spus cealaltă persoană.

Atunci când elimini zgomotul acestei lumi, îți maximizezi capacitatea de a-L auzi pe Dumnezeu și Îi arăți lui Dumnezeu că iei în serios relația ta cu El!” Psalmistul vorbește despre „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1).

Așadar, ai tu un „loc tainic” unde poți fi singur cu Dumnezeu? Poate fi oriunde… dar găsește un loc unde să mergi și să vorbești cu Dumnezeu!

24 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Pentru că nu M-ați crezut, ca să Mă sfințiți înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu voi veți duce această adunare în țara pe care le-am dat-o“. Acestea sunt apele Meriba, unde fiii lui Israel s-au certat cu Domnul, și El S-a sfințit în ei.

Numeri 20.12,13

Greșeala lui Moise (1)

Principiul din Galateni 6.7 este valabil și pentru cel credincios: „Nu vă amăgiți: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera»“. Ceea ce semănăm în viață, prin faptele și prin cuvintele noastre, va aduce rod. Cine seamănă pentru duhul va culege de la duhul viață veșnică. Cine seamănă pentru carne va culege de la carne pierzare.

Acest principiu, al semănatului și al recoltatului, l-au trăit odinioară și Moise și Aaron. Dumnezeu le-a reproșat: „Pentru că nu M-ați crezut, ca să Mă sfințiți înaintea ochilor fiilor lui Israel“. Ei nu sfințiseră harul lui Dumnezeu. Aceasta a fost greșeala lor. În acest punct au eșuat. Dumnezeu a vrut să-l ducă pe poporul Său prin har la țintă. „De aceea nu voi veți duce această adunare în țara pe care le-am dat-o“, a fost consecința dură. Aceasta a fost o pedeapsă dureroasă pentru Moise; el a recoltat ceea ce a semănat când a fost o singură dată neascultător!

Moise a resimțit dur această pedeapsă. Și, deoarece pentru el a fost așa de grea, el nu numai că s-a rugat, ci s-a rugat fierbinte Domnului. Oare nu a condus el, Moise, acest popor mulți ani neobosit prin pustie? Nu a rămas el statornic în lucrarea lui, în ciuda respingerii, a neascultării și a nemulțumirii poporului? Ba da, el a stăruit cu credincioșie în lucrarea sa. Dar acum nu putea să o finalizeze. El nu avea voie să ducă poporul în țară. Ce triumf al slujbei sale ar fi fost aceasta! Dar tocmai acest lucru nu i s-a permis.

De aceea, Moise s-a rugat stăruitor: „Doamne Dumnezeule, Tu ai început să arăți robului Tău măreția Ta și mâna Ta cea tare“. Apoi a adăugat: „Lasă-mă, Te rog, să trec și să văd țara cea bună“. Observăm motivul pentru care ar fi dorit să ducă poporul în țară. Chiar dacă ar fi fost un triumf al slujbei lui, pe el nu-l interesa persoana sau onoarea sa. El dorea să vadă binecuvântarea promisă acestei țări. Deoarece Dumnezeu o numise ca fiind o țară bună, și pentru Moise era o țară bună, iar el ar fi dorit să o vadă. De aceea l-a lovit așa de greu faptul că nu a avut voie să intre în țară!

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Ioan 3.3

Slujitorul de la biserică și nașterea din nou

Am crescut într-o familie creștină, considerând Biblia o carte sfântă. Am devenit membru al unei biserici și am ajutat acolo mulți ani, timp în care am vorbit adesea cu clericii, cu diaconii și cu prezbiterii. Nimeni nu m-a întrebat vreodată dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. Am planificat activități ale bisericii, am administrat finanțele ei și am organizat partea muzicală a slujbelor. Nimeni nu era interesat de relația mea cu Dumnezeu. Am programat și am participat la activitățile bisericii fără a mă gândi vreodată la aspectul spiritual.

Mai târziu l-am întâlnit pe un prieten și i-am povestit cum s-a dezvoltat biserica în ultimele decenii și cum a devenit ea mai atractivă. El a răspuns: „De acord, dar întrebare este: S-a predicat acolo evanghelia? Le este tuturor clar că fiecare trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să fie născut din nou?“. Acel răspuns m-a șocat: eu nu auzisem niciodată că cineva trebuia să se convertească în mod personal. L-am întrebat pe prietenul meu ce voia să spună cu asta, iar el mi-a explicat că nimeni nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos. Eram iritat și agitat, dar l-am ascultat de curiozitate când a citit din Biblie: „Cine însetează să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată“ (Apocalipsa 22.17). Scria oricine, așadar mă includea și pe mine. Am înțeles că nici apartenența la o biserică și nici lucrarea în biserică nu mă puteau salva. Trebuia să fiu născut din nou, prin har.

Citirea Bibliei: Isaia 50.1-11 · Evrei 11.17-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 25:1-13; 25:25-28

Amaţia succedă tatălui său, Ioas. În ansamblu, el începe prin a face ce este bine în ochii Domnu­lui. Cuvântul însă adaugă: „dar nu cu o inimă întreag㓠(v.2). O inimă per­fectă nu semnifică nicidecum ine­xis­tenţa păcatului, ci faptul că are o voinţă hotărâtă de a face doar un singur lucru: să-I placă lui Dumnezeu prin ascultarea de El (comp. Filipeni 3.15 cu v. care le precedă în Filipeni 3).

Prima greşeală: Amaţia merge la război împo­triva lui Edom şi angajează o sută de mii de mer­cenari din Israel pentru a-şi întări armata. Fiind mustrat de un om al lui Dumnezeu, Amaţia se supune şi triumfă asupra vrăjmaşilor săi. Dar apoi, ce cădere! În această inimă împărţită a lui Amaţia, idolii edomiţilor îşi găsesc un loc şi îl ocupă (v. 14). Şi, pentru că este imposibil să slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (Matei 6.24; Luca 16.13), din acest moment Domnul dispare din gân­durile sale. „Amaţia s-a abătut de la a-L urma pe Domnul“ (v. 27). Dacă Isus nu ne umple toată inima, Vrăjmaşul va şti cum să ocupe locul rămas liber.

După ce a suferit o înfrângere ruşinoasă în mâinile împăratului lui Israel, sărmanul Amaţia mai trăieşte încă cincisprezece ani, după care este omorât, fără să fi dat între timp vreun semn de pocăinţă.

CREDINCIOȘIA | Fundația S.E.E.R. România

„Stăpânul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios…” (Matei 25:23)

Domnul Isus începe pilda talanților cu aceste cuvinte: „Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care… și-a încredințat avuția…” (Matei 25:14) Iar unul dintre cele mai importante lucruri pe care El le subliniază este importanța de a fi credincios.

Că Dumnezeu îți dă cinci talanți, doi talanți sau un singur talant, lucrul care contează pentru El este credincioșia ta. „Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (vers. 21)

Să remarcăm că El nu a spus: „Bine, rob faimos” sau „rob strălucit”… ci „rob credincios”! Hristos vorbește despre cei care adesea trec neobservați, dar sunt indispensabili scopurilor Sale. El vorbește despre cei care nu suflă în trâmbiță, nu flutură steaguri și nu cer aplauze… El vorbește despre cei care apar zi de zi și își folosesc talentele pe care Dumnezeu li le-a dat, pentru a face munca pe care El le-a încredințat-o. Nebăgați în seamă de oameni, dar observați și răsplătiți de Dumnezeu! „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10).

Aceste cuvinte îi descriu pe aceia care se feresc de lumina reflectoarelor și sunt fericiți să slujească în umbră. Îi descriu pe aceia care nu numai că pornesc în cursă, dar o și parcurg zi de zi, care nu se opresc până nu ajung la linia de sosire. S-ar putea ca alții să nu creadă că tu aduci mari schimbări, dar Dumnezeu o face. În timp ce alții pun mare preț pe nivelurile de calificare și de succes, Dumnezeu te măsoară prin credincioșia ta.

Așadar, azi – și de azi! – fii credincios în lucrul încredințat ție!

23 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

N-a fost niciunul dintre voi care să-l fi convins pe Iov, să fi răspuns cuvintelor lui.

Iov 32.12

Niciunul dintre prietenii lui Iov n-a reușit să-l convingă pe Iov, nici să dea un răspuns adecvat cuvintelor lui. De ce? Erau ei complet lipsiți de înțelepciune? Adevărata înțelepciune nu-și are izvorul în noi, de aceea câteodată planurile noastre, acțiunile noastre și lucrurile pe care le-am pregătit în mod minuțios cu privire la viața noastră spirituală sau cu privire la lucrarea Domnului aduc doar puțin rod pentru Dumnezeu, uneori deloc. Iar aceasta se întâmplă uneori când aceleași mijloace și acțiuni au fost eficiente în trecut, dar nu se mai dovedesc așa pentru situația prezentă.

Trebuie să învățăm că înțelepciunea nu-și are izvorul în noi și că, dacă planurile și acțiunile noastre nu funcționează așa cum ar trebui, aceasta este pentru ca noi să nu ne mândrim că deținem înțelepciunea necesară, în special atunci când este vorba de lucrarea lui Dumnezeu. De aceea citim că doar Dumnezeu, și nu omul, îl putea face pe Iov să cedeze. Aceasta este o lecție foarte importantă cu privire la lucrarea Domnului. Pavel dă un exemplu despre acest lucru atunci când scrie: „Cuvântul meu și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii, încât credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2.4,5).

Orice lucrare adevărată într-un suflet este făcută de Dumnezeu, prin intermediul Cuvântului și a Duhului Său și potrivit cu înțelepciunea Sa. O astfel de lucrare nu poate fi făcută de om. Acest lucru este valabil și pentru mântuirea sufletului – noi nu putem deschide ochii oamenilor, nici nu-i putem convinge, ci pentru așa ceva este nevoie ca Dumnezeu să lucreze (Efeseni 2.5; Coloseni 2.13; 1 Petru 3.18). La fel și în ce privește lucrarea în sufletul unui credincios (2 Timotei 2.25; Filipeni 3.15). Singura noastră resursă este să ne îndreptăm către Dumnezeu și să-I cerem înțelepciune, astfel ca lucrarea Lui să fie făcută într-o inimă. Când procedăm așa și acționăm potrivit înțelepciunii Lui, putem vedea mâna Sa la lucru. Să-I cerem deci înțelepciune pentru toate activitățile noastre de zi cu zi, pentru ca astfel numele lui Hristos să fie glorificat în tot ceea ce facem!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui Maria, iar frații Lui, Iacov și Iosif și Simon și Iuda? … Și se poticneau de El.

Matei 13.55-57

Barca de salvare

Pe vremea lui Isus, oamenii știau multe despre El, dar n-au crezut în El! La fel în zilele noastre, mulți oameni știu despre Isus; mulți chiar Îi spun pe nume, dar nu Îi încredințează Lui viața și viitorul lor. Între cunoașterea faptică și notorietate, pe de o parte, și credință și încredere, pe de altă parte, există o diferență enormă. Această diferență se poate formula astfel: mulți oameni sunt creștini, dar numai în mintea lor, nu și cu inima. Ei pot ști cu ușurință ce înseamnă a fi creștin, însă fără să creadă în Hristos cu inima și fără să experimenteze întoarcerea autentică la Dumnezeu.

Când eram copil, am dat peste o barcă de salvare. M-am cățărat pe ea, am ascultat explicațiile referitoare la echipamentele de protecție și am aflat cu uimire despre puterea motoarelor. Știam totul despre barca respectivă. Dar în acel moment nu aveam nevoie de salvare. Barca era legată în siguranță, ancorată, nu exista pericolul să se scufunde. Dacă aș fi fost pe o navă care se scufunda, cât mi-aș fi dorit ca o barcă de salvare să fi trecut prin apropiere… Ar fi fost singura mea speranță. Cât de liniștit și fericit aș fi fost dacă aș fi urcat în ea, căci astfel eram salvat de la înec! Nu doar că aș fi aflat despre ea, ci m-aș fi încredințat ei.

S-ar putea să știu câte ceva despre Hristos, dar asta nu mă va salva. Eu mi-am pus credința în El și atunci am fost salvat. Biblia spune: Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: Isaia 49.14-26 · Evrei 11.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 24:1-3; 24:15-27

Cât timp Iehoiada a fost în viaţă şi l-a dirijat, totul a fost bine şi am fi tentaţi să credem că Ioas putea fi numărat printre cei mai buni împăraţi. Constatăm însă cu tristeţe că moartea marelui preot marchează o întor­să­tură fatală în viaţa lui. Cum se poate explica aceasta? În loc să se fi sprijinit direct pe Dum­nezeu – ceea ce este specific credinţei – Ioas se aban­donase în seama ta­tălui adoptiv. Şi, când acesta avea să-i lipsească, credincioşia lui se va prăbuşi. Ioas n-a avut niciodată o credinţă personală.

Nu vă înşelaţi, tineri cititori care aveţi părinţi creştini: educaţia, bunele maniere, cele mai favo­rabile cir­cum­stanţe, toate aceste lucruri nu sunt credinţă. Mai mult, credinţa părinţilor voştri nu este credinţa voastră. Odată ei plecaţi, va mai fi Domnul cu voi?

Căpeteniile poporului vin şi-l flatează pe împă­rat. „Atunci împăratul i-a ascultat …“ (v. 17; Prov. 29. 12). Ce face Ioas sub influenţa lor? Fapte care fac să te înfiori: Cere uciderea fiului binefăcătorului său. Domnul reamin­teşte fariseilor ipocriţi de moartea lui Zaharia (al cărui nume înseamnă celui căruia Domnul îi rea­minteşte) în momentul când ei se află pe punctul de a comite o crimă şi mai înfiorătoare (comparaţi cu Matei 23.34-35; vezi şi Matei 21.35 …).

NU LĂSA LOC MÂNDRIEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Celebrul boxer american Muhammad Ali (alias Cassius Clay) a făcut această declarație înaintea meciului cu Joe Frazier, din 1971: „Nu există niciun om în viață care să mă poată bate. [A lovit aerul cu stânga lui orbitoare.] Sunt prea deștept. [Și-a lovit capul cu mănușa.] Sunt prea frumos. [A arătat camerelor profilul său, ca un bust pe un piedestal.] Eu sunt cel mai mare! Eu sunt regele! Ar trebui să fiu un timbru poștal – numai așa voi fi lins vreodată!”

Ghici ce s-a întâmplat în acea luptă? Spre uimirea tuturor, în special a sa, Ali a pierdut în fața lui Frazier.

Când încrederea în propriile capacități și resurse se transformă în mândrie și apoi în aroganță, te îndrepți spre dezastru. Biblia spune: „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.” (Proverbele 16:18)

Așadar, cum găsești echilibrul? Amintindu-ți că fiecare dar, abilitate, talent și resursă vine de la Dumnezeu. Încrederea este esențială pentru succes. Nu este nimic greșit în a recunoaște darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Dar diferența dintre încrederea în sine și încrederea în Hristos se găsește în persoana care primește creditul.

O modalitate bună de a menține acest gând în prim-planul vieții tale este să practici arta mulțumirii în fiecare zi. Este greu să mai fii prea încrezător în tine însuți când recunoști că nu ești nimic fără harul lui Dumnezeu, care este darul Său nemeritat, necâștigat și nejustificat! Biblia spune: „Tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6)

Deci, nu lăsa loc mândriei!

22 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că a și fost bolnav, aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el, și nu numai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste întristare.

Filipeni 2.27

Epafrodit i-a dus apostolului Pavel un dar din partea adunării din Filipi, călătorind aproape o mie cinci sute de kilometri. După ce a ajuns la Roma, el s-a îmbolnăvit (versetul 30) și s-a întristat gândindu-se la suferința celor din Filipi, când aceștia aveau să audă că se îmbolnăvise în timpul călătoriei în care ei îl trimiseseră (versetul 26). Dumnezeu însă a avut milă de Epafrodit și l-a vindecat. Dumnezeu a avut astfel milă și de Pavel, care s-ar fi întristat foarte mult dacă Epafrodit ar fi murit, după ce fusese deja întristat văzându-l în suferință.

Suferința poate fi uneori egoistă; în cazul acestor doi oameni, ea era însă lipsită de egoism. Pavel și-ar fi putut folosi darul de vindecare (Fapte 19.11,12), însă în mod evident a înțeles că aceasta nu era voia lui Dumnezeu, lucru la care așa-zișii vindecători de astăzi ar trebui să ia bine seama. După ce sănătatea lui Epafrodit a fost restabilită, Pavel l-a trimis înapoi acasă, fiind bucuros la gândul că filipenii aveau să fie foarte mângâiați să-l vadă sănătos și bine.

Mai devreme în epistola sa, Pavel a scris că, pentru el, moartea era „un câștig“, fiindcă însemna să fie „cu Hristos“, ceea ce era „cu mult mai bine“ (Filipeni 1.21,23); însă el știa bine cât de greu le este celor lăsați atunci când cineva drag lor pleacă la Domnul. Apostolul simțea adânc suferințele prin care alții treceau.

Avem și noi nevoie să ne cercetăm cu privire la felul în care ne gândim la ceea ce simt alții. Nu dorim să încurajăm cultivarea victimizării – exemplul lui Pavel ne ferește de o asemenea tendință (Filipeni 1.14-18) – ci dorim să învățăm ceea ce el a învățat atunci când Domnul Isus i S-a adresat din glorie, spunându-i: „Saul, Saul, pentru ce mă persecuți?“ (Fapte 9.4). Domnul nostru simte împreună cu noi atunci când suferim (Evrei 4.15), fiindcă suntem mădularele trupului Său (1 Corinteni 12.27), iar El știe ce înseamnă suferința, fiindcă a fost „Omul durerilor“ pe acest pământ (Isaia 53.3).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Proverbe 30.8,9

Fântâni crăpate

Banii ne pot corupe și atunci când îi avem de prisos, dar și atunci când ne lipsesc. Cei săraci sunt tentați ca, prin înșelătorie, justificată în ochii lor, să obțină cele necesare vieții. Nu așa!

Domnul vorbește despre pâinea zilnică de care avem nevoie (Matei 6.11), iar apostolul Pavel vorbește despre „mulțumirea“ în ceea ce privește hrana și îmbrăcămintea (1 Timotei 6.7,8), referindu-se la un stil de viață modest. Ar trebui creștinii să se lepede de tot ceea ce i-ar face să trăiască dincolo de un stil de viață simplu? Nu neapărat, dar casele noastre, hainele noastre și modul nostru de viață ar trebui să reflecte o anumită formă de sobrietate. Nu sunt de niciun folos fântânile crăpate! Rezervoare de apă fără apă…

În Răsărit se întâmplă câteodată ca un om să sape ani de zile un puț într-o stâncă, în speranța să-l umple cu apă când va veni timpul ploilor. În urmă vin ploile și pârâiașele aduc apa în puț, însă, lucru de mirare, apa nu se ridică, pentru că puțul este crăpat. Ce dezamăgire! Toată munca lui a fost zadarnică, iar el moare de sete! Aștepți să găsești vreo satisfacție în lucrurile pământești? Mai curând sau mai târziu vei vedea că toate puțurile sunt crăpate! „M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu țin apă“ (Ieremia 2.13)

Citirea Bibliei: Isaia 49.1-13 · Evrei 11.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:12-21

Încoronarea lui Ioas şi apariţia lui în public au dejucat toate planurile răutăcioasei Atalia. În acelaşi fel, învierea Domnului Isus a nimicit pla­nurile Vrăjmaşului.

Uzurpatoarea este trecută prin ascuţişul săbiei. Pe­deap­sa ei subită o ilustrează pe cea a lui Antihrist la  apa­riţia Domnului. Acel „om al păcatului“ va fi aruncat de viu în iazul de foc, împreună cu capul imperiului roman.

Cu toate acestea, ca şi mama ei Izabela, Atalia, această femeie dezgustătoare, ucigaşă a propriilor copi­laşi, ne duce cu gândul la falsa Bise­rică, marea creş­tinătate cu numele. Ea a vrut să domnească sacrificând în acest scop sufletele de careeraresponsabilă.CareestejudecataluiDum­nezeu? „Pentru că zice în inima ei: ŤŞed ca îm­pă­răteasă şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea nicidecum în­tris­ta­reať, de aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi întristare şi foamete şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care o jude­că, este puternic“ (Apocalipsa 18.7-8). Moartea Ataliei este urmată de cea a lui Matan, preotul lui Baal, apoi de introducerea cere­monială a dom­niei lui Ioas.

EȘTI ÎN CĂUTAREA UNUI SENS? | Fundația S.E.E.R. România

„Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune…” (Eclesiastul 1:14)

Ai cumva impresia că dacă ai avea mai mulți bani sau mai mult succes, ai fi fericit?

Tenismenul german Boris Becker a declarat: „Am câștigat Wimbledonul de două ori, o dată ca cel mai tânăr jucător. Eram bogat. Aveam toate bunurile materiale de care aveam nevoie… La fel ca starurile de cinema și din muzică ce ajung să se sinucidă – ei au totul, și totuși sunt atât de nefericiți. Eu nu aveam pace interioară.”

Înțeleptul Solomon a făcut aceeași descoperire: „Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!” El a încercat religia, educația, banii, proiectele de lucrări publice, faima, scrisul creativ și plăcerea senzuală: „Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.” (Eclesiastul 2:10-11) Pentru ca în cele din urmă, în ultimul capitol al cărții Eclesiastul, Solomon să găsească ce căuta, ajungând la concluzia potrivită: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13)

 Înțeleptul acesta a descoperit că viața nu se construiește pe lucruri, ci pe relații. Iar prima și cea mai importantă relație pe care trebuie s-o ai este relația cu Dumnezeu.

S-ar putea să te întrebi: „Cum Îl găsesc pe Dumnezeu?” Prin Hristos! Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Poți deci să ai o relație cu Dumnezeu, care să-ți schimbe viața, punându-ți încrederea în Isus Hristos!

21 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Auzisem de Tine, cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.

Iov 42.5,6

Adevărata pocăință este judecata de sine. Chiar și Iov, deși era un sfânt, a trebuit să fie adus în punctul în care s-a detestat pe sine. Abia când L-a văzut pe Dumnezeu, și nu mai înainte, Iov a recunoscut: „De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă“ (Iov 42.6). Conform Noului Testament, astăzi putem spune că, unde există credință în Domnul Isus Hristos, acolo se va arăta și pocăința față de Dumnezeu (Fapte 20.21).

Pocăința nu înseamnă numai schimbare de gândire, așa cum este ea deseori definită. Fără îndoială, dacă Duhul Sfânt lucrează pocăința, atunci în legătură cu ea este și o schimbare a gândirii. Însă poate avea loc o schimbare de gândire și fără ca persoana respectivă să se plece sub sentința lui Dumnezeu. Dar, dacă omul se pleacă sub sentința lui Dumnezeu, cu siguranță se va arăta și o schimbare de gândire. Este foarte important contextul în care este folosit un anumit cuvânt de către Duhul Sfânt (cuvântul grecesc „metanoia“ înseamnă „gândire de după“ sau „schimbare de gândire“).

Femeia siro-feniciană din Marcu 7 este un exemplu pentru cineva care s-a pocăit în timpul vieții Domnului Isus pe pământ. Doar când a recunoscut că ea se aseamănă cu acei „căței“ necurați, disprețuiți, a primit binecuvântarea Domnului. Faptul că bucuria rezultă din pocăință vedem foarte clar și în exemplul fiului risipitor. El a recunoscut nevrednicia sa de a fi numit „fiu“, pentru că păcătuise împotriva cerului și împotriva tatălui său. Dar apoi auzim de două ori despre bucurie: „Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm“ (Luca 15.21-32).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumind Tatălui, care … ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale, în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.

Coloseni 1.12-14

Eliberat și apoi strămutat în Împărăția Fiului

Cineva a scris cândva că cei mai renumiți scriitori de bestsellere din istorie – de la filosofi, teoreticieni politici, până la predicatori ai Bibliei – au promis cititorilor lor eliberarea de toate formele de rău.

Mesajul răscumpărării se află într-adevăr în prim-planul Bibliei. Dar acesta nu este unicul motiv pentru care Cuvântul lui Dumnezeu este citit atât de mult. Mulți au descoperit că îndrumarea, bucuria și puterea pentru toate situațiile din viață se găsesc în Biblie. Lucrul cel mai însemnat, decisiv chiar, este că această carte ne pune în contact cu Dumnezeu și cu Fiul Său, Isus Hristos. Acest fapt face ca Biblia să fie actuală și o deosebește de alte cărți.

În ceea ce privește răscumpărarea, marile minți din istoria omenirii nu și-au îndeplinit promisiunea de mântuire. Numai în Isus Hristos răscumpărarea a fost un fapt experimentat și mărturisit de nenumărați creștini. Ei au fost eliberați de vina lor și de amenințarea judecății. Au experimentat, de asemenea, eliberarea de sub puterea exterioară și sinistră a diavolului.

Aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu prin Isus Hristos, „Fiul dragostei Sale“, așa cum este El numit în versetul de astăzi. Această răscumpărare nu a fost lipsită de preț: Fiul lui Dumnezeu a plătit răscumpărarea pentru ea, murind pentru cei păcătoși ca înlocuitor al lor. Oricine se bazează pe El prin credință este răscumpărat, este strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

Citirea Bibliei: Isaia 48.9-22 · Evrei 10.31-39

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:1-11

De data aceasta, în mijlocul nopţii morale care domneşte în Iuda, este ca şi cum un far îşi proiectează fascicu­lul de lumină asupra lui Ioas, importantul prin­ţi­şor. Toate sfaturile lui Dumnezeu îl vizează de acum înainte pe acest copil slab, ultimul „fiu al lui David“ (Ps. 89. 29, 36).

Câte analogii aici cu o altă perioadă, şi mai în­tunecată, când Irod avea să ocupe pe nedrept tro­nul la Ierusalim! Adevăratul împărat al iudeilor, născut în Betleem, a fost scăpat, ca şi Ioas aici, de la masacrul ordonat de uzur­pator. De-a lungul întregii vieţi, Isus a rămas ascuns sub umilul „chip de rob“ pe care a ales să-l poarte. Şi, chiar acum, El este ascuns de ochii lumii, în cer, unde numai credinţa Îl poate vedea şi cunoaşte. În acest capitol avem un exemplu al zilei arătării Lui în glorie. Precum aceşti leviţi şi aceste că­petenii ale poporului, aceia care astăzi Îi slujesc şi-L aşteaptă vor fi cu El în ziua aceea. Ei se vor arăta împreună cu Isus în glorie(vezi Colo­s. 3.4; 1 Tes. 3.13). Cât de privilegiaţi suntem pentru că facem par­te din escorta binecuvântată şi putem să fim „cu împăratul când intră şi când iese“ (v.7)! Şi, pen­tru că aceasta este partea noastră, a creştinilor, să ne ţinem aproape de El prin credinţă, încă de acum, când, pentru încă puţină vreme, El Se află în afara vederii noastre, în cer!

DESPRE PRIETENIE | Fundația S.E.E.R. România

„Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)

Ionatan era moștenitorul de drept al tronului tatălui său, Saul… dar David a fost chemat de Dumnezeu să fie succesorul lui Saul, ca viitor rege al Israelului. Din prima zi, s-au aflat pe calea conflictului. Aveau totul de pierdut dacă deveneau prieteni, pentru că, în cele din urmă, doar unul dintre ei putea domni.

Așadar, cum au gestionat această situație? Au fost competitivi, suspicioși sau geloși unul față de celălalt? Nu, pentru că niciunul nu era interesat să se promoveze pe sine însuși. Biblia spune: „Ionatan a făcut legământ cu David… A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.” (1 Samuel 18:3-4) Acestea erau bunurile sale personale cele mai prețioase. El a fost dispus să-și riște viața pentru David, în ciuda avertismentelor tatălui său, Saul, potrivit cărora tronul lui Ionatan nu va fi niciodată liniștit câtă vreme David va fi în viață (cf. 1 Samuel 20:31).

De asemenea, David și-a riscat viața luptând cu filistenii pentru a-i ajuta pe Saul și Ionatan să-și întemeieze regatul. Ideea principală aici este următoarea: un prieten adevărat este „acolo pentru tine”, chiar și atunci când ar prefera să fie în altă parte. Așa cum spunea o celebritate: „Mulți oameni vor să meargă cu tine în limuzină, dar ce trebuie să cauți este o persoană care să ia autobuzul cu tine atunci când limuzina se strică!”

Înțeleptul Solomon a spus: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” Când a fost ultima oară când I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru prietenii adevărați din viața ta? Ce îi face atât de speciali? Nu presupune că ei știu cât de mult îi apreciezi, spune-le-o! Și încă un gând: dacă vrei să ai prieteni adevărați, fii tu unul!