Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 5 August 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 13:21-38

    Ucenicul pe carel iubea Isus este numele pe care îl ia Ioan în evanghelia sa. El cunoştea dragostea Domnului pentru ai Săi (v. 1), dar se ştia şi pe sine ca obiect personal al acestei dragoste; a probato aproape de inima lui Isus, locul celor mai intime comunicări. Este însă un mister înfiorător pe care Domnul îl dezvăluie acum. Îl denunţă pe trădătorul Iuda, pe care El Însuşi îl cunoştea încă de la început (cap. 6:64). Atunci Satan intră în acest om, care era pregătit săl primească şi care pleacă în noapte ca săşi înfăptuiască îngrozitoarea trădare.

    Domnul vorbeşte din nou de crucea Sa, unde gloria Lui va străluci în umilinţă (v. 31), dar şi de învierea Sa, prin care Dumnezeu Îl va glorifica pe Acela care La glorificat pe deplin (v. 32). Dar cum vor fi recunoscuţi ucenicii Lui de acum înainte, câtă vreme El nu va mai fi în mijlocul lor? Printrun semn sigur: dragostea lor unii pentru alţii (v. 35). Este oare aceasta cu adevărat ceea ce ne caracterizează şi pe noi? Iată un test şi pentru inimile noastre!

    Spre deosebire de Ioan, care era preocupat de afecţiunile lui Isus pentru el, Petru pune în valoare propriul lui devotament, fără a lua seama la avertismentul Domnului!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Îți voi da din nou sănătate și te voi vindeca de rănile tale”, zice Domnul. „Pentru că te-au numit: «Cel alungat», zicând: «Acesta este Sionul de care nu întreabă nimeni»”.
    Ieremia 30:17

    Într-o zi viitoare, aceste cuvinte vor veni pentru Israel ca o rază de lumină la sfârșitul unui tunel lung și întunecat. După ce vor trece prin necazul cel mare, vor experimenta restabilirea din partea lui Dumnezeu. Atunci vor cunoaște că rănile pot fi vindecate, indiferent de cât de adânci sunt, și că sănătatea poate fi restabilită, oricât de zdrobite sunt viețile lor.

    Aceste cuvinte nu sunt doar pentru viitor. Unii creștini astăzi consideră că au răni care nu pot fi vindecate și că sunt înconjurați de oameni care nu îi înțeleg. Unii au suferit mult în copilărie, alții au suferit din partea credincioșilor, iar alții au suferit în căsnicie. Există vindecare cu adevărat pentru toți aceștia?

    Trebuie remarcate două lucruri. Mai întâi, că rănile lui Israel nu sunt deloc ușoare. Mai devreme, Dumnezeu Însuși descrisese boala lui ca incurabilă și rănile lui ca fiind dureroase. Apoi, că lucrurile și oamenii de la care el așteptase vindecare nu îl ajutaseră deloc.

    Rănile lui erau urmarea păcatelor lui; Dumnezeu Însuși îi disciplinase. Chiar dacă noi înșine ne producem rănile, Dumnezeu este totuși la cârma tuturor lucrurilor. El a îngăduit să ni se întâmple așa și va scoate un bine din toate acestea. A înțelege acest lucru este primul pas către vindecare. Cel de-al doilea pas este să înțelegem că doar Dumnezeu poate da vindecarea. El îi poate folosi pe alții în acest proces, însă ei nu sunt decât instrumente. Cel de-al treilea pas este să ne întoarcem către El, din toată inima și fără nicio rezervă, încetând să ne compătimim, alungând orice amărăciune, mărturisind că am greșit și iertându-i pe cei care ne-au rănit.

    G W Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință … În ea vă bucurați mult …
    1 Petru 1.5-6

    Adevărata asigurare

    Ceea ce oamenii numesc asigurare de viață, nici măcar nu îi asigură să nu-și piardă viața. Ar putea mai bine să fie numită asigurare de moarte, decât asigurare de viață. Asigurările de furt nu previn furtul; nici asigurările de accident nu previn accidentele; nici asigurările de incendiu nu previn incendiile. Toate asigurările de aici de pe pământ nu fac altceva decât să ofere câțiva bani pentru a remedia sau alina suferințele produse de moarte, accident, foc etc. Astfel de asigurări asigură, doar într-o mică măsură, această viață. Însă această viață nu este totul; nu este decât o fracțiune din existența veșnică a omului. Dacă nu ai asigurare pentru eternitate, atunci nu ești cu adevărat asigurat.

    Adevărata asigurare de viață garantează posesorului ei viață veșnică: Dumnezeu dăruiește sufletului, care crede în Fiul Său, viață veșnică, care nu se va pierde niciodată. Iar împreună cu acea viață veșnică vine orice binecuvântare, orice asigurare. Pentru omul credincios există „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri” (1 Petru 1:4). Și de orice altă asigurare are parte cel care vine ca păcătos la Hristos. Dumnezeu te asigură cu adevărat, căci asigurările Lui îl țin pe credincios departe de moarte, departe de judecată și îl aduc pentru totdeauna în bucuria și gloria vieții veșnice.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    „V-ATI ÎNTORS… CA SĂ SLUJITI… SI SĂ ASTEPTATI…”

    „De la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (1 Tesaloniceni 1:9-10)

         Să citim ce le-a scris Pavel credincioșilor din Tesalonic: „Voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (v. 6-10). Viețile acestor credincioși s-ar putea rezuma în trei cuvinte din pasajul citat: „întors-slujiți-așteptați”.

    Să ne uităm la fiecare dintre acestea și să vedem ce putem învăța.

    1) Întors. Pocăința înseamnă să faci o întoarcere radicală. Necesită renunțarea și părăsirea tiparelor de gândire firești și a căilor tolerante.

    2) Slujiți. Încearcă să-i slujești pe alții, în loc să aștepți ca ei să te slujească. La sfârșitul fiecărei zile, roagă-L pe Dumnezeu să te lumineze: „Doamne, cât de bine Ți-am slujit astăzi?” Căci slujindu-i pe alții, Îl slujești pe El.

    3) Așteptați. Dacă ai ști sigur că Domnul Isus ar veni mâine, ce ai face altfel astăzi? Ți-ai schimba obiceiurile, vorbirea, atitudinile? Unii dintre noi ne trăim viețile ca și cum Hristos S-ar fi răzgândit cu privire la a doua Sa venire! Nu te amăgi – El va reveni! Să nu fii prins cu garda jos! Străduiește-te să trăiești fiecare zi în lumina apropiatei Sale reveniri. Făcând astfel, prioritățile tale se vor rearanja!

    Deci cuvintele Lui pentru tine astăzi sunt… trei: întoarcere-slujire-așteptare!


  • 4 August 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 13:1-20

    Pentru inima Domnului, moartea Lui însemna mai întâi să plece din lumea aceasta la Tatăl (v. 1; comp. cu 16.28). Îi lăsa însă pe aceia pe carei iubea întro lume plină de corupţie şi de violenţă. Şi, aşa cum un călător mergând pe drum are picioarele pline de praf, credincioşii, deşi având tot trupul spălat (v. 10) prin sângele crucii (Apocalipsa 1.5), sunt, prin contactul lor necontenit cu răul, expuşi întinării în gânduri, în cuvinte şi în fapte. Dar Domnul Sa îngrijit cu credincioşie şi de aceasta, pentru că veghează la sfinţenia practică a alor Săi.

    Ca mare preot suveran, El le spală picioarele, altfel spus, îi curăţă făcândui să se judece continuu în lumina Cuvântului (apa) aplicat conştiinţelor lor (Efeseni 5.26; Evrei 10.22). Această slujbă a dragostei trebuie so exersăm şi noi unii pentru alţii. În umilinţă, punândune la picioarele lor, avem să le arătăm fraţilor noştri, prin Cuvânt, în ce au greşit sau care sunt pericolele la care se expun (Galateni 6.1). Dragi prieteni, Domnul nu a spus: fericiţi sunteţi dacă veţi cunoaşte aceste lucruri, ci, ştiindule, fericiţi sunteţi dacă le veţi face (v. 17).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și L-au urmat. Acesta l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia” (care, tradus, înseamnă: Hristos). Și l-a dus la Isus. Isus, privindu-l, a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu vei fi numit Chifa” (care se traduce: Piatră).
    Ioan 1.40-42

    Simon Petru – Convertirea sa

    Andrei îl auzise pe Ioan Botezătorul predicând și, în felul acesta, a crezut faptul că Isus din Nazaret era Mesia. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i spună fratelui său, Simon. Una dintre dovezile clare ale unei convertiri veritabile este dorința arzătoare de a-L împărtăși pe Hristos și altora, iar aceasta este exact ceea ce Andrei a făcut. Nu citim prea multe despre Andrei în Noul Testament, însă, aducându-l pe Simon la Hristos, multe mii de oameni au fost mântuiți după aceea (vedeți Fapte 2.38-41). Andrei l-a adus pe Simon la Isus și o mulțime de oameni, de-a lungul veacurilor, au fost recunoscători pentru aceasta.

    Întâlnirea lui Simon cu Domnul Isus a fost transformatoare – viața sa nu a mai fost la fel după aceea. A primit un nume nou de la Hristos, ceea ce indică o viață și o natură nouă. Când suntem mântuiți, numele noastre sunt scrise în cer, iar când vom ajunge acolo, vom primi un nume nou, care va fi o taină specială între noi și Domnul (Luca 10.20; Apocalipsa 2.17). Noul nume al lui Simon a fost Chifa, care este varianta aramaică pentru „piatră” (cuvântul grecesc este „Petros„, de unde derivă numele de Petru). Semnificația acestui nume va fi văzută mai târziu (Matei 16.18).

    Titlul de Mesia nu este cel mai înălțat dintre titlurile și numele Domnului. Totuși, așa cum a spus cineva, primindu-L pe Isus, primim tot ceea ce El este, chiar dacă, la momentul când Îl primim, nu Îl percepem în cele mai înălțate aspecte ale gloriei Sale. Dacă Îl avem pe Hristos, avem totul, iar înțelegerea noastră va crește în timp.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”. Soarta mea este în mâna Ta …
    Psalmul 31.14-15

    Adevărata asigurare

    Dialogul despre asigurare dintre cei doi continuă astfel:

    — Cu toate acestea, susținu slujitorul lui Hristos, firma la care lucrez eu este cu mult mai mare. Și este de asemenea o companie foarte specială. Este singura companie unde toate pachetele premium sunt deja plătite. Resursele ei sunt nelimitate. Asiguratul beneficiază de toate avantajele și nu-l costă nici măcar vreun ban pentru a obține o asigurare. Compania și-a îndeplinit întotdeauna obligațiile și plătește prompt și în întregime.

    — Ascultați, spuse agentul, aș dori să îmi fac o poliță de asigurare la compania dumneavoastră.

    — Ați putea, veni răspunsul. Tot ce trebuie să faceți, este să depuneți o cerere care dovedește că sunteți un sărman păcătos care ar merita iadul, iar compania noastră vă va asigura pe deplin, gratuit și nu doar pentru un timp, ci pentru toată veșnicia. Lucrez pentru cea mai mare companie de asigurări. Ea este condusă de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

    Cititorule! Ești tu pe deplin acoperit de o astfel de asigurare? Dacă te-ai asigurat doar pentru viața aceasta trecătoare, asigurarea ta nu este una pentru veșnicie.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CALIFICAREA PENTRU POZITIA DE LIDER ÎN BISERICĂ

    „Dacă râvnește cineva să fie episcop…” (1 Timotei 3:1)

         Biblia subliniază trăsăturile de caracter necesare celor aflați în conducerea unei biserici sau care își doresc să fie. „Trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârșav: ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.” (1 Timotei 3:1-13).

    Deci, te califici? Sau… mai ai de lucrat, fratele meu?!


  • 3 August 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 12:37-50

    Odată cu capitolul 12 se încheie şi o mare diviziune a acestei evanghelii, pentru că, întradevăr, începând cu capitolul 13, Domnul Se va adresa numai ucenicilor Săi.

    Aici avem cele din urmă cuvinte adresate poporului. De acum înainte, acesta va fi împietrit ca naţiune, conform profeţiei lui Isaia. Vedem cum se verifică versetul 11 din capitolul 1: A venit la ai Săi (în Israel) şi ai Săi nu Lau primit. De asemenea este confirmat şi versetul următor; unii Lau primit şi, pentru acest motiv, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (cap. 1.12). Chiar dintre maimari, mulţi au crezut în El, fără totuşi a avea îndrăzneală săşi mărturisească credinţa. Şi motivul ne este dat: au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu (v. 43). Noi, cărora ne lipseşte un asemenea curaj de a ne mărturisi credinţa, să ne întrebăm dacă uneori nu se întâmplă aceasta din acelaşi motiv.

    Pentru ultima dată, Isus afirmă public şi solemn caracterul divin al slujbei Sale. El este Trimisul lui Dumnezeu şi în acelaşi timp întipărirea fiinţei Tatălui (v. 44,49; Evrei 1.3). Niciunul din cuvintele Sale nu este altceva decât expresia absolută a gândului divin. Să medităm la acest exemplu minunat şi, la rândul nostru, să învăţăm de la El deopotrivă ce trebuie să vorbim şi cum să vorbim (v. 49).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităților, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești … rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune și cerere, și veghind la aceasta cu toată stăruința și cu cerere pentru toți sfinții.
    Efeseni 6.12,18

    Citind versetele de mai sus, mi-am dat seama că acest conflict este cu mult mai serios decât se crede în general. Nu este doar o chestiune de conflict individual cu Satan, ci faptul că puterile întunericului sunt aliniate împotriva întregii Adunări a lui Dumnezeu pe pământ – sunt văzuți „toți sfinții”, amintiți în versetul 18. Creștinul care realizează aceasta are ca sferă de interes întreaga Adunare, fiindcă Adunarea este una, iar dacă vrăjmașul face o spărtură în vreo parte a ei, o afectează în întregime.

    Să presupunem că eu stau în picioare și că fratele meu cade; mă va afecta acest lucru în vreun fel? Cu siguranță că da, chiar dacă dragostea mea pentru el este atât de slabă, încât nu sunt mișcat pentru el! Iar dacă nu sunt mișcat, acest lucru dovedește că nu cunosc caracterul conflictului și că am doar o mică parte în el.

    Diavolul lucrează prin viclenii; el îi atrage pe sfinți cu ceea ce este popular. Îi face să nu ia poziție pentru Hristos și pentru adevăr, folosind doctrine false sau elemente ale religiei lumești. Cât de mult trebuie să urască el Epistola către Efeseni, iar una dintre vicleniile lui este să-i facă pe creștini să creadă că adevărul cuprins în ea este prea înalt pentru ei!

    Fiecare credincios trebuie să-și ia armura pentru sine, însă nu trebuie să se gândească doar la sine însuși. Trebuie să se roage pentru toți sfinții și pentru vestirea tainei evangheliei – pentru vestirea nu doar a evangheliei, ci a tainei ei, care constă în faptul că Hristos și Adunarea sunt una.

    J T Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
    Evrei 11.1

    Adevărata asigurare

    Un bătrân predicator al Evangheliei a călătorit cu trenul. Într-un orășel a urcat un domn și s-a așezat lângă el. De îndată, omul s-a întors către predicator și a spus:

    — Este un oraș sărac în ceea ce privește afacerea mea. Nu prea îmi merge bine aici. Eu sunt un agent de asigurări și din anumite motive acest loc este unul dintre cele mai neproductive în care am lucrat.

    Predicatorul spuse că îi pare rău pentru el. Apoi, după o scurtă pauză, domnul spuse:

    — Dumneavoastră în ce fel de afacere sunteți implicat?

    — Nu o să vă vină să credeți, spuse credinciosul, dar și eu lucrez în domeniul asigurărilor.

    — Serios? Pentru ce companie lucrați?

    — O, răspunse predicatorul, lucrez pentru cea mai mare companie de asigurări existentă.

    — Metropolitan? Aceasta este compania pentru care și eu lucrez.

    — O, nu, compania pentru care lucrez eu este mai mare decât Metropolitan.

    — Aceasta nu este posibil, răspunse agentul. Metropolitan este cea mai mare companie din lume în domeniul nostru.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    ASCULTĂ MUSTRAREA DOMNULUI

    „Eu mustru şi pedepsesc…” (Apocalipsa 3:19)

         Mustrarea lui Dumnezeu ne smerește în domeniile în care avem nevoie de smerenie. Când El ne mustră, avem trei opțiuni:

    1) Să ne revoltăm împotriva Lui.

    2) Să murmurăm și să ne scuzăm.

    3) Să primim mustrarea Lui și să revenim pe cale.

    Însă schimbarea de durată nu poate nici măcar să înceapă până când nu acceptăm că Dumnezeu ne iubește necondiționat și așa cum suntem. Fără asta, vei tot încerca zadarnic să te schimbi, așteptându-te să câștigi dragostea și acceptarea Sa. În realitate, deja ai parte de ele – doar că nu o știi! Mulți dintre noi credem că dacă ne acceptăm pe noi înșine, scuzăm toate lucrurile care sunt greșite la noi. Nu e așa! Nu poți primi mustrarea lui Dumnezeu așa cum se cuvine, până nu ai o înțelegere clară a iubirii pe care ți-o poartă. Fără asta, vei interpreta mustrarea Sa ca pe o respingere și vei crede că dezaprobarea comportamentului tău este o dezaprobare a persoanei tale.

    Pentru a crește spiritual, trebuie să crezi că Dumnezeu este dedicat grijii față de tine, mai ales când te mustră și când te călăuzește pe căi pe care nu le înțelegi. În astfel de vremuri, trebuie să ai o încredere neclintită în dragostea Sa pentru tine. Apostolul Pavel a fost convins că nimic nu-l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39). În Apocalipsa capitolul trei, Dumnezeu vorbește fiecăruia dintre noi când spune: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc.” Una din cele mai puternice dovezi ale dragostei și acceptării lui Dumnezeu este mustrarea Sa. Ar trebui să fii îngrijorat când ea lipsește!

    Așadar, dacă Dumnezeu te mustră chiar acum, fii curajos, bucură-te și ia aminte la mustrarea Lui!


  • 2 August 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 12:20-36

    În vechile morminte egiptene sa găsit grâu vechi, de mii de ani, capabil încă să germineze. Dar, deşi sa scurs mult timp şi deşi a fost conservat în vase foarte preţioase, acest grâu nu sa putut înmulţi acolo. Ca să poată răsări spice încărcate de boabe asemănătoare cu sămânţa, trebuia ca aceasta să fie pusă în pământ, să fie sacrificată. Aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus pentru a vorbi despre moartea Lui. Dorinţa de aL vedea, exprimată de greci, Ia purtat gândurile spre consecinţele minunate ale lucrării Sale de la cruce: binecuvântarea naţiunilor sub domnia universală a Fiului Omului; multe roade (v. 24b); judecarea lui Satan (v. 31); toţi oamenii atraşi la El Însuşi (v. 32). Prin faţa sufletului Său sfânt trece însă şi acest ceas încărcat de suferinţe. El Se îndreaptă către Dumnezeu, careI răspunde din cer prin promisiunea învierea (v. 28).

    Pentru poporul iudeu sosise amurgul. Lumina avea să dispară la orizont: Isus urma săi părăsească (v. 35; Ieremia 13.16). Ziua de astăzi, o zi de har, este şi ea pe sfârşite. Se apropie clipa când nu va mai fi posibil să crezi (comp. cu v. 40). A fost pentru Isus un solemn acum (v. 27,31). Pentru noi, acum este timpul să credem în El.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Noaptea este mult înaintată și ziua este aproape; să lepădăm deci faptele întunericului și să îmbrăcăm armura luminii.” Romani 13.12

    „Noaptea” este perioada actuală, perioadă în care Domnul este absent. În viitor, ca Soare al dreptății, El va introduce o nouă zi pentru acest pământ, zi care va dura o mie de ani. Aceea este ziua în care Domnul va împărăți peste tot pământul (Zaharia 14.9). El va duce vindecarea sub aripile Sale pentru poporul Israel, potrivit cu profetul Osea, care a scris: „Voi vindeca necredința lor, îi voi iubi nestingherit; pentru că mânia Mea s-a întors de la ei” (Osea 14.4). Va fi un timp de pace așa cum nu a mai fost vreodată, un timp de prosperitate și de binecuvântare, nu numai pentru Israel, ci și pentru națiuni. Această remarcabilă viziune i-a fost dată lui Ioan: „După acestea am văzut: și iată o mulțime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice națiune și seminții și popoare și limbi, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, și cu ramuri de palmier în mâinile lor” (Apocalipsa 7.9).

    Luceafărul de dimineață apare însă înaintea soarelui. El este Soarele dreptății pentru Israel, dar pentru Adunare este Luceafărul strălucitor. De îndată ce El vorbește despre Sine ca fiind Luceafărul strălucitor, „Duhul și Adunarea spun: «Vino!»” (Apocalipsa 22.7). Dacă noaptea este mult înaintată și ziua este aproape, mai poate fi mult până la venirea Sa pentru a-Și lua Adunarea?

    Este timpul să ne trezim din somnul moral, în care lumina noastră se stinge încetul cu încetul și în care promisiunea venirii Sale are puțin efect asupra vieților noastre! Să ne curățim candelele, lepădând lucrările întunericului, și să ne îmbrăcăm cu armura luminii (Romani 13.12)! Armura luminii este Hristos care strălucește în noi și prin noi – la fel cum s-a întâmplat cu Moise, după ce a coborât de pe munte, sau cu Ștefan, înaintea sinedriului. Să nu ne aflăm printre cei care fac să fie și mai adânc întunericul veacului prezent!

    R A Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut aceste lucruri.
    Daniel 5.22

    Mândria

    Despre împăratul Nebucadnețar, Scriptura spune că atunci „când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc”. Dar Belșațar, fiul împăratului Nebucadnețar, a făcut același lucru ca și tatăl său. Dintre multele greșeli ale omului, mândria este cea mai rea. Omul poate să decadă în cele mai joase adâncimi ale degradării morale și ale unei stricăciuni respingătoare, și totuși se mândrește cu propria sa importanță, cu propria sa voință puternică și independentă. Ce este mai grav: decăderea morală sau mândria?

    Mândria, cu siguranță, pentru că ea nu este, simplu, un păcat împotriva propriului trup sau un păcat împotriva aproapelui, ci nelegiuirea de a ne lăuda pe noi înșine împotriva lui Dumnezeu. În ignoranța lui, omul își sfidează Creatorul, singurul vrednic să fie slăvit. Mândria omului va fi complet doborâtă. Această boală înfricoșătoare – mândria – are efecte triste asupra întregii omeniri. Cu toții trebuie să judecăm necruțător acest rău în noi înșine. Astăzi, credința poate vedea în Persoana lui Hristos și în lucrarea Sa binecuvântată de la cruce, cum mândria noastră este redusă la nimic. Cei care nu vor să învețe această lecție acum, își vor vedea mândria transformată în rușine de neînchipuit și în umilință la arătarea gloriei Sale.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    „DUMNEZEU ESTE…” (7)

    „Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii, şi se satură pământul…” (Psalmul 104:13)

        Te-ai întrebat vreodată de ce nicăieri altundeva în univers nu găsim apă din abundență, decât aici pe pământ? Toate telescoapele, inclusiv cei care au călătorit în spațiu confirmă acest lucru. Apa, incredibilul, vitalul ingredient, dizolvă aproape orice de pe pământ, în afară de acele lucruri care susțin viața. Acest lichid uimitor, pe care îl considerăm ceva obișnuit, există sub formă de gheață, pătrunde prin stâncă și produce solul. Ca zăpadă, depozitează apa în văi. Ca ploaie, udă și curăță pământul. Ca abur, oferă umezeală aproape tuturor suprafețelor arabile de pe pământ. Se găsește în nori exact în cantitatea potrivită. Dacă ar exista nori ca pe planeta Venus, pe pământ nu ar exista viață.

    Însă exact 50% din suprafața pământului este acoperită de nori în orice moment, fapt care permite să se filtreze cantitatea necesară de lumină solară. Ca abur, timp de secole, apa a contribuit la funcționarea câtorva din cele mai puternice mașinării pe care le avem. În afară de bismut, e singurul lichid mai greu la patru grade Celsius decât la punctul de îngheț. Dacă nu ar fi așa, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista pe această planetă. De aceea, când îngheață, este mai ușoară și se ridică deasupra. Dacă nu ar fi așa, lacurile și râurile ar îngheța de jos în sus și peștii ar muri; algele ar fi distruse, rezerva de oxigen s-ar termina și omenirea ar dispărea.

    Așadar, când sau dacă ai impresia că Dumnezeu nu te bagă în seamă sau că nu-i pasă de tine, bea un pahar cu apă și spune: „Mulțumesc, Doamne!”


  • 1 August 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 12:1-19

    În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei versete (13), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este centrul acestei adunări: Lui Iau pregătit deci o cină. Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răscumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slujeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deosebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este de mare preţ şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi, în fond, aceasta se întâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

    În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

    Apoi asistăm la intrarea solemnă a Împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Ezra s-a suit din Babilon; și el era cărturar priceput în legea lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Și împăratul i-a împlinit toată cererea, pentru că mâna Domnului Dumnezeului său era peste el … Ezra a venit la Ierusalim în luna a cincea, care era în anul al șaptelea al împăratului … Pentru că Ezra își îndreptase inima să caute legea Domnului și s-o împlinească și să învețe în Israel rânduieli și judecăți.
    Ezra 7.6,8,10

    După captivitatea babiloniană – Noi exerciții de inimă

    Am ajuns acum la o nouă secțiune a cărții Ezra. Împăratul care se afla acum pe tron era Artaxerxe, fiul soțului Esterei. Trecuseră cam șaizeci de ani de la întoarcerea primilor captivi din Babilon și cam patruzeci de ani de la încheierea reconstruirii templului. Un nou slujitor al Domnului apare acum, cu noi exerciții de inimă: Ezra, preotul și cărturarul, omul ai cărui înaintași rămăseseră în Babilon, în zilele lui Cirus.

    Ce exemplu minunat este Ezra pentru noi! El și-a îndreptat inima să caute legea Domnului. A fi plăcut Domnului este mai întâi o chestiune de inimă. „Fiul meu, dă-mi inima ta, și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23.26). Căutarea voii lui Dumnezeu trebuie făcută cu scopul de a împlini această voie. Doar când căutăm voia lui Dumnezeu și o împlinim suntem într-o stare potrivită de a-i învăța pe alții cu privire la această voie.

    Fiind preot și cărturar priceput, Ezra avea acces la legea lui Moise și o putea citi. Cu secole în urmă, Moise încredințase preoților legea, poruncindu-le, lor și bătrânilor, să strângă poporul la fiecare șapte ani și să o citească înaintea acestuia (Deuteronom 31.9-13). Ce privilegiu minunat pentru noi să putem avea fiecare Biblia noastră și să o putem citi! Mulți oameni nu au beneficiat și încă nu beneficiază de așa ceva!

    Ezra s-a pregătit să meargă la Ierusalim și i-a încurajat și pe alții să meargă cu el. Domnul l-a făcut să găsească favoare în ochii împăratului.

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … dragostea desăvârșită izgonește frica …
    1 Ioan 4.18

    Frica fermierului

    Un turist călătorea cu mașina prin țară, când a zărit un fermier bătrân așezat pe un balansoar pe verandă. În spatele casei se afla un teren mare. Turistul a întrebat: „Este pământul dumneavoastră?”. — „Da”, a replicat el. — „Și ce faceți cu el? Vă gândiți să cultivați bumbac?”, a întrebat turistul. — „Nu, mă tem că va fi furat”, a spus fermierul. — „Ce ziceți atunci de porumb?”, a întrebat turistul. „Mă tem că-l vor mânca lăcustele”, a răspuns el. „Ei bine”, a întrebat atunci turistul, „ce ziceți de creșterea vitelor?”. Fermierul a răspuns: „Mă tem că prețul cărnii de vită va scădea”. — „Atunci ce intenționați să faceți cu tot acest pământ bun?”, a întrebat turistul. — „Nimic. Vreau doar să fiu prudent.”

    Aceasta este „filozofia” multor oameni și în domeniul credinței. Când în viață nu ai curajul să-ți depășești frica, potențialul tău spre succes este ca și acel teren gol, nelucrat. Biblia spune că fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu; și în același timp trebuie să știm că Dumnezeu va răsplăti pe cei care Îl caută. Învingerea fricii de viitor începe numai în momentul în care ne apropiem de Cel care este dragostea desăvârșită – Domnul și Mântuitorul. În prezența Lui nu este frică de prezent și viitor. De aceea vino chiar acum la acest Salvator!


  • 31 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 11:45-57

    Dumnezeu a răspuns Fiului Său nu numai înviindul pe Lazăr, ci deopotrivă aducând la credinţa în El pe mulţi martori aflaţi în faţa acestei scene minunate (v. 42b; v. 45). Această minune însă, cea mai mare dintre cele pe care le relatează această evanghelie şi ultima înaintea propriei Sale învieri, este şi cea care decide moartea Lui, pentru că, începând „din ziua aceea“ au loc sumbrele uneltiri care culminează cu crima (v. 53). Iudeii răspund astfel la întrebarea pe care Domnul leo pusese în capitolul 10.32.

    Preoţii par a se teme ca nu cumva poporul, urmânduL pe Isus, să atragă atenţia romanilor şi astfel, represaliile lor, când, din contră, respingerea Domnului este cea care va fi, patruzeci de ani mai târziu, cauza distrugerii locului lor de cult (Ierusalimul) şi a naţiunii lor de către romani (v. 48).

    Dumnezeu permite ca profeţia lui Caiafa să depăşească infinit gândurile acestui om sfidător şi rău. Isus Îşi va da viaţa pentru naţiune (pentru că Israel va fi restaurat mai târziu), precum şi pentru ai aduna întrunul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi (v. 52). Satan răpeşte şi împrăştie (comp. cu cap. 10.12), în timp ce, prin lucrarea Sa, Isus adună de aici, de jos, pe cei care fac parte din familia lui Dumnezeu.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Hristos ne-a pus în libertate; rămâneți deci tari și nu vă prindeți din nou într-un jug al robiei!
    Galateni 5.1

    Libertatea creștină

    Auzim adesea vorbindu-se despre libertatea creștină, însă ce înseamnă adevărata libertate creștină? Înseamnă libertatea de a face ce vrei? Care este temelia acestei libertăți și care sunt lucrurile care împiedică libertatea?

    În Epistola către Romani, de la capitolul 3 până la capitolul 8, aflăm lucrurile de care suntem eliberați: de vina păcatului, de robia legii și de puterea păcatului. În Epistola către Galateni, de la capitolul 2 până la capitolul 6, aflăm că am murit față de lege și că am fost răstigniți împreună cu Hristos (Galateni 2.19,20). Ni se spune, de asemenea, că ne-am răstignit carnea și că suntem răstigniți față de lume (Galateni 5.24; 6.14). Libertatea înseamnă a fi liberi de ceea ce ne ține legați (Ioan 8.31-36). Adevărata libertate creștină este libertatea firii noi, care își găsește plăcerea în a asculta de Dumnezeu și în a face voia Lui. Este adevărat că firea păcătoasă, dacă nu veghem, poate folosi această libertate ca pe o permisiune de a păcătui, ceea ce nu înseamnă deloc adevărata libertate în Hristos. Ea nu întreabă dacă poate face cutare sau cutare lucru.

    Romani 14 ne arată care este motivația adevăratei libertăți. Ea nu înseamnă libertatea de a face ce vreau, ci libertatea de a face ceea ce Domnul dorește să fac. Cuvântul „Domnul” apare de cel puțin opt ori în Romani 14.6-9. Cheia pentru adevărata libertate creștină înseamnă să realizez că nu-mi aparțin mie însumi și că am fost cumpărat cu prețul sângelui scump al lui Hristos (1 Corinteni 6.19,20). Viața mea nu îmi mai aparține; nu mai trăiesc pentru mine însumi, ci pentru Cel care m-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

    Al doilea lucru pe care îl învățăm din Romani 14 este că libertatea mea în Hristos nu este pentru a face ceea ce îmi folosește mie, ci pentru a-i zidi și întări pe ceilalți (Romani 14.14-23). Adevărata libertate creștină nu are ca scop să-mi slujesc mie însumi și să trăiesc așa cum îmi place. Adevărata libertate aduce bucurie prin faptul că Îl pune pe Domnul primul, pe alții pe locul doi, iar pe mine, pe ultimul loc.

    T P Hadley

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
    Psalmul 73.23-24

    Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine

    Și nicio clipă singur nu mă lași,

    Tu ești mereu puterea ce mă ține,

    Din cei dintâi la cei din urmă pași.

    Tu nu mă lași, nici nu mă uiți vreodată,

    Din mâna Ta o clipă nu m-arunci.

    Eu n-am să văd nici moartea niciodată,

    Cu Tine-alături am să fiu și-atunci.

    Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,

    Cu Tine-n rând veghez în ceas târziu.

    Când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea,

    Și când mă bucur, totdeauna știi.

    Tu nu m-arunci, Isuse, de la Tine

    Și ești mereu în mine ca o stea,

    În suflet Tu mi-ai pus nădejdi depline,

    Cum nimeni altul nu le poate da.

    Au fost odată șiruri de păcate,

    Dar sângele iertării a scris: Nu!

    Oricâte-au fost, Tu le-ai purtat pe toate,

    Povara grea ai dus-o, Doamne, Tu.

    Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,

    Când valuri vin și vânturi grele bat,

    Plutesc pe ape ca un fir de nufăr,

    Pe care Tu-l păstrezi mereu curat!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    „DUMNEZEU ESTE…” (5)

    „El a făcut luna ca să arate vremurile…” (Psalmul 104:19)

         Iată un lucru uimitor: fără Lună, ar fi imposibil să trăim pe această planetă. Iar dacă ar reuși cineva să devieze Luna de pe orbita sa, viața ar înceta. Luna este ca o „slujitoare” a mării, care curăță oceanele și plajele. Fără mareele create de Lună, porturile și plajele noastre ar deveni niște gropi de gunoi urât mirositoare și ar fi imposibil să locuim în preajma lor. Datorită mareelor, valurile se sparg de stâncile oceanelor, oxigenând apele de pe planetă și furnizând oxigenul necesar pentru plancton, care stă la temelia piramidei hranei noastre.

    Fără plancton, nu ar exista oxigen și orice formă de viață ar înceta. Dumnezeu este un geniu creator, nu-i așa? El a făcut Luna de dimensiunea potrivită și a amplasat-o la distanța potrivită de Pământ, ca să creeze ambianța de care avem nevoie. Noi trăim într-un uriaș ocean de aer – 78% nitrogen, 21% oxigen. Aceste elemente sunt continuu amestecate de efectul de maree pe care îl are Luna asupra atmosferei. Lucrul acesta are același rezultat și asupra mărilor, și furnizează mereu aceeași proporție de oxigen.

    Deși noi continuăm să eliberăm dioxid de carbon în atmosferă, acesta este absorbit în ocean și noi reușim în continuare să trăim. Dacă stratul atmosferic nu ar fi la fel de gros, am fi nimiciți de miliardele de bucăți de resturi cosmice și meteoriți care cad mereu spre planeta noastră.

    Cine are grijă de noi? Dumnezeu! Fii bucuros de asta, și astăzi!


  • 30 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

     

    Ioan 11:28-44

    Marta înţelege că sora ei poate pătrunde mai bine decât ea gândurile Domnului. O cheamă. Maria însă nu poate decât să spună şi ea: Doamne, dacă ai fi fost aici (v. 32; comp. cu v. 21). Ea nu ştie să privească decât în urmă, ca multe persoane aflate în doliu. Isus, cu inima strânsă, cere să fie condus la mormânt. Şi Îl vedem plângând. Oare nu ştia El ce avea să facă? Sigur că ştia, însă, în prezenţa ravagiilor morţii şi a tragicelor ei influenţe asupra spiritului oamenilor, Fiul sfânt al lui Dumnezeu este copleşit de durere, de tulburare, de mâhnire. Da, acolo este Învingătorul morţii, însă, pentru ca gloria lui Dumnezeu să strălucească înaintea mulţimii care avea să fie martoră, trebuie din nou constatat cum se cuvine stadiul de alterare al lui Lazăr (v. 39) şi, de asemeni, ca mai întâi Domnul să atribuie puterea Sa unei acţiuni a harului Celui care La trimis (v. 41,42). Numai atunci puternicul Său strigăt de poruncă face să iasă mortul din mormânt, încă înfăşurat în fâşiile sale de pânză

    Ce înfiorare pentru întreaga asistenţă! Cât despre noi, să reţinem promisiunea pe care Domnul io face Martei: dacă vei crede, vei vedea poate nu exact ce speri, dar cu siguranţă gloria lui Dumnezeu (v. 4 şi 40).

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Eu în ei și Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuți desăvârșiți spre a fi una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.
    Ioan 17.23,24

    Cât de prețioasă este această cerere a Domnului nostru! Ea depășește cu mult chiar și cele mai profunde dorințe ale inimilor noastre. Nimic nu se poate compara cu ea. Dorința noastră de a fi cu Domnul și de a locui împreună cu El în casa Tatălui este, în cel mai bun caz, firavă. Însă dorința Lui nu este diminuată cu nimic de aceasta.

    Isus, Fiul binecuvântat al Tatălui, Își ridică ochii către cer și Se adresează Tatălui. Intimitatea comuniunii Domnului cu Tatăl este revelată în cuvinte și arată secretele inimii Sale, iar nouă ne-a fost îngăduit să le auzim. Ce privilegiu sfânt și nespus de prețios!

    Subiectul rugăciunii îi privește pe cei pe care Tatăl i-a dăruit Fiului. Domnul Isus a sfârșit lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă și, în consecință, Tatăl, care prin această lucrare a fost glorificat, a dat daruri Fiului Său preaiubit ca răsplată. Darurile pe care El le prețuiește cel mai mult sunt credincioșii pe care i-a răscumpărat prin lucrarea de la cruce și pe care Tatăl Însuși I i-a dăruit. Cât de binecuvântați sunt toți cei care, prin harul suveran al lui Dumnezeu, sunt parte a acestui dar!

    Cererea pe care Domnul Isus a făcut-o Tatălui este de a-i avea pe cei credincioși cu El Însuși, acolo unde El este. Domnul este acum la Tatăl, așezat pe tronul Tatălui și glorificat. Această cerere a Domnului va fi cu siguranță împlinită. Vom fi cu El și vom fi ca El. Atunci vom cunoaște că am fost iubiți cu aceeași dragoste cu care Tatăl L-a iubit pe Fiul. Această dragoste va dura întreaga veșnicie.

    J Redekop

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos …
    2 Timotei 2.8

    Unicul

    Domnul Isus Hristos nu face parte din grupul mai-marilor lumii. Puteți vorbi, dacă vreți, de Alexandru cel Mare, Carol cel Mare, Ștefan cel Mare…, dar Isus Hristos este aparte. El nu este „cel Mare”, ci Unicul – El este Domnul Isus Hristos și nimic nu s-ar putea adăuga la aceasta. El depășește puterea noastră de gândire. El ne impresionează sufletele.

    Zelul lui Isus Hristos nu a degenerat niciodată în pasiune, nici perseverența Lui în încăpățânare, nici bunăvoința Lui în slăbiciune, nici tandrețea Lui în sentimentalism. Sfințenia Lui nu reflecta indiferență, demnitatea Lui era lipsită de mândrie și presupoziție. Afectivitatea Lui era lipsită de un familiarism nepotrivit și lepădarea Lui de Sine nu cunoștea nicio indispoziție. Caracterul Lui temperat și seninătatea Lui erau lipsite de austeritate. Mântuitorul a combinat inocența copilărească cu puterea bărbăției, unind devotamentul față de Dumnezeu cu interesul pentru binele oamenilor, dragostea blândă pentru cei păcătoși cu severitatea neiertătoare împotriva păcatului, demnitatea impunătoare cu umilința atrăgătoare, curajul neînfricat cu precauția înțeleaptă, fermitatea de nezdruncinat cu dulcea blândețe. Să ne aducem aminte de El și de lucrările Sale!

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    „DUMNEZEU ESTE…” (4)

    „Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el…” (Isaia 45:12)

         Te-ai întrebat vreodată de ce nu s-a găsit viață pe nicio altă planetă, și cum de planeta noastră a fost creată să ne susțină și să ne împlinească nevoile noastre zilnice? Devii curios, nu-i așa? Crezi că e doar o coincidență?

    Nu și în lumina Bibliei! În ea, Dumnezeu spune: „Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el…”

    Știai că dacă pământul ar fi cu 10% mai mare sau cu 10% mai mic, viața așa cum o știm noi nu ar fi posibilă? Sau că ne aflăm la distanța potrivită de Soare, așa încât să primim cantitatea potrivită de căldură și de lumină? Dacă am fi puțin mai departe am îngheța, și dacă am fi mai aproape nu am putea supraviețui…

    Gândește-te o clipă la uimitoarea înclinație a axei pământului. Niciuna din celelalte planete nu este înclinată ca a noastră la 23 de grade. Acest unghi permite razelor solare să atingă toată suprafață pământului în decurs de un an, timp în care pământul face un cerc în jurul soarelui. Dacă axa nu ar fi înclinată, polii ar acumula o masă enormă de gheață, iar centrul pământului ar deveni atât de fierbinte, încât nu am putea suporta.

    Asemeni unui părinte entuziasmat care aranjează camera pentru venirea copilului nou-născut, Dumnezeu a făcut acest pământ special pentru noi!

    „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit” (Isaia 45:18).

    Atât de mult ne iubește Dumnezeu, încât S-a gândit la fiecare detaliu – pentru confortul nostru!


     

  • 29 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

     

    Ioan 11:1-27

    În neliniştea lor, cele două surori din Betania Iau adresat Prietenului divin o rugăciune care ne poate servi drept model: Doamne, iată, acela pe carel iubeşti este bolnav (v. 3). NuminduL Domn, ele Îi recunosc autoritatea şi nuşi permit săI dicteze, de exemplu: vino săl vindeci! Ele expun simplu cazul care le preocupa. De asemenea, ele cunoşteau dragostea Lui şi la aceasta fac apel. Totuşi, această afecţiune nuI impune lui Isus să plece imediat în Iudeea, după cum nici intenţiile criminale ale iudeilor nuL împiedică să meargă acolo când a sosit momentul.

    El nu Se lasă condus de sentimente, cum facem noi adesea, nici oprit de teama de oameni. Ascultarea de Tatăl Său este singura careI dirijează paşii. Prin această întârziere, gloria lui Dumnezeu va străluci şi mai mult, pentru că Lazăr este deja de patru zile în mormânt atunci când Domnul Isus ajunge în Betania. Ne aflăm uneori în faţa unor persoane încercate de doliu. Şi resimţim atunci totala insuficienţă a compasiunii omeneşti (asemenea celei a iudeilor din v. 19). Totul se schimbă însă când ne îndreptăm privirile spre Cel care este Învierea şi Viaţa. Atunci înţelegem plinătatea valorii lucrurilor veşnice.

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Și ei au venit la Isus și l-au văzut pe cel demonizat, care avusese legiunea, șezând îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut … Și au început să-L roage să plece din ținuturile lor.
    Marcu 5.15,17

    Învățăm din această întâmplare că, oricât de cumplită este puterea lui Satan pentru om, prezența lui Dumnezeu este însă de nesuportat, chiar atunci când El vine cu har și cu putere, pentru a-l elibera pe om. Cineva a spus că omului îi este mai frică de Isus și de harul Său, decât de diavol și de lucrările lui.

    Oamenii din cetate, care au venit în grabă să vadă ce se întâmplase, au fost puși în fața dovezii harului și a puterii Domnului Isus. Omul care fusese o adevărată pacoste pentru ei vreme îndelungată era acum la picioarele Domnului, îmbrăcat și întreg la minte. Aceasta este o frumoasă imagine a unui suflet convertit, eliberat de puterea lui Satan și adus în odihnă, la picioarele Domnului; el nu mai este dezbrăcat, adică expus judecății, ci îmbrăcat, eliberat de orice acuzație, îndreptățit înaintea lui Dumnezeu și având mintea întreagă, adică fiind împăcat cu Dumnezeu, vrăjmășia împotriva Lui fiind scoasă din gândurile lui.

    Citim apoi că acei oameni s-au înspăimântat. Ce dovadă a stării omului din lume! Ei au văzut dovada faptului că Dumnezeu venise aproape de ei și s-au înspăimântat. Omului vinovat îi este mereu teamă de Dumnezeu. Lui Adam, după ce a căzut, i-a fost frică; Israel, la Sinai, a fost înspăimântat, iar acești oameni din Gadara s-au temut și ei. Nu contează cum apare Dumnezeu, fie ca vizitator în grădina Eden, fie în măreție la Sinai, fie în har la Gadara: prezența Lui este de nesuportat pentru omul vinovat. Omul preferă demonii, demonizații și porcii, dar nu pe Fiul lui Dumnezeu, deși El vine cu putere și har pentru a-l elibera. Citim deci că ei L-au rugat să plece din ținutul lor. Cererea lor a fost împlinită – Domnul a plecat.

    H Smith

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    … Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți …
    1 Timotei 2.5, 6

    Răscumpărat

    Câteva zile mai târziu, trecând prin fața unui magazin, Ștefan tresări: în vitrină, printre multe alte articole, zări vaporul confecționat de el. Intră imediat în magazin.

    — Domnule vânzător, acela este vaporul meu; l-am făcut eu cu mâna mea.

    — Eu l-am cumpărat de la un pescar, răspunse vânzătorul. Cu plăcere am să ți-l dau în schimbul sumei pe care eu am plătit-o pescarului.

    În zilele următoare, Ștefan încercă să adune suma necesară lucrând câte ceva pentru vecini. La rândul lor, părinții îl ajutară și ei cu ceva bani. Într-o zi, Ștefan merse la magazin și așeză pe tejgheaua negustorului toată agoniseala lui, primind în schimb vaporul mult iubit. Părăsind magazinul, strânse vaporul la piept spunând:

    — Tu ești cu adevărat al meu, de două ori al meu. Nu doar că te-am făcut cu mâna mea, dar te-am și răscumpărat.

    Dumnezeu ne-a creat pe noi și suntem lucrarea mâinilor Sale și Lui Îi datorăm totul. Neascultarea noastră ne-a depărtat de El fiind pierduți pentru totdeauna. În dragostea Lui L-a trimis pe pământ pe Domnul Isus, ca să ne izbăvească de sub povara păcatului. El a murit pe cruce la Golgota și ne-a răscumpărat cu prețul sângelui Său. Cât de mult ar trebui să-i mulțumim pentru lucrarea Sa minunată de mântuire!

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    „DUMNEZEU ESTE…” (3)

    „Domnul a făcut marginile pământului.” (Isaia 40:28)

    Contrar a ceea ce am fost făcuți să credem, știința și Scriptura nu sunt neapărat opuse. Numărul oamenilor de știință care cred Biblia a crescut vertiginos de la descoperirea fizicii cuantice, care demonstrează uluitoarea simetrie și ordine care caracterizează universul. Știai că una din cele mai strălucite cărți de știință din zilele noastre a fost scrisă de nu mai puțin de șaizeci de oameni de știință celebri, printre care și douăzeci și patru de câștigători ai Premiului Nobel?

    Titlul cărți este: „Cosmos, Bios, Theos,” care înseamnă „Univers, Viață, Dumnezeu”. Unul dintre coautori, profesorul Henry Margenau, fizician de la Yale, concluzionează: „Există un singur răspuns convingător” (pentru legile intrinsece care există în natură). Care crede acest om strălucit că este acest răspuns? Evoluția? Coincidența? Întâmplarea? Nu! Margenau crede că „un Dumnezeu omnipotent și omniscient a adus creația în ființă”.

    Așadar, a crede în Dumnezeu înseamnă a crede în știință și în Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:28-31).

    Asta înseamnă că prin rugăciune putem avea acces la cea mai mare putere și la cel mai mare ajutor din univers. Uimitor! Modul în care abordezi fiecare zi depinde de Cel asupra căruia îți ațintești privirea. Așadar, uită-te la Dumnezeu! Pune-ți încrederea în El! „Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.” (Proverbe 16:3).


     

  • 28 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

     

    Ioan 10:22-42

    Plini de reacredinţă, iudeii Îl iau din nou la întrebări pe Domnul: Dacă Tu eşti Hristosul, spunene deschis! (v. 24). Iar El nu numai că leo spusese (de exemplu, cap. 8.58), ci leo şi arătase (v. 25,32,37,38). De acum încolo, activitatea Sa va fi rezervată turmei Sale. Oile Îi aparţin de drept, în primul rând pentru că Tatăl I lea dat Lui în mod expres (v. 29), apoi pentru că El lea răscumpărat. Şi preţioasele versete 27 şi 28 ne spun pe de o parte ce face El pentru oile Lui, anume că le dă viaţă veşnică, le conduce şi le ţine la adăpost în mâna Lui, şi, pe de altă parte, ce le caracterizează, faptul că ascultă de glasul Lui şi că Îl urmează. Nu este acesta răspunsul potrivit la dragostea Lui minunată?

    Încă o dată iudeii caută săL ucidă cu pietre (cap. 8.59), acuzânduL acum de blasfemie. Om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu (v. 33), pretind ei. Aceasta era, întradevăr, ambiţia celui dintâi Adam şi este, de atunci, a tuturor urmaşilor lui: de a fi egali cu Dumnezeu. Dar Isus a urmat tocmai calea inversă: Fiind în chip de Dumnezeu,
    la înfăţişare fiind găsit ca un om, Sa smerit (Filipeni 2.68).

    Mulţi au crezut în El acolo concluzionează totuşi versetul 42 (ca şi cap. 8.30) devenind fericitele Sale oi.

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Și Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri; și poporul să iasă și să adune porția unei zile în fiecare zi, ca să-i încerc dacă vor umbla în legea Mea sau nu”.
    Exod 16.4

    În Exod 16, poporul s-a plâns de foame, iar în capitolul 17 s-a plâns de sete. În capitolul 16, Domnul a răspuns: „Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri”. Cu alte cuvinte, pâinea avea să le vină nu cu țârâita, ci în abundență, ca o ploaie.

    În capitolul 17, Moise a fost instruit să-și ia toiagul și să lovească stânca, din care avea să țâșnească apă, pentru a potoli setea poporului. Psalmistul comentează: „A deschis stânca și au țâșnit ape; au curs ca un râu în locuri uscate” (Psalmul 105.41).

    Dărnicia magnifică a Domnului este dovedită mereu, în ciuda faptului că oamenii Îi denigrează caracterul. Să privim la binecuvântările spirituale bogate pe care le-a răspândit asupra noastră, a celor care cred: iertare din belșug (Isaia 55.7); har din belșug (Romani 5.17); viață din belșug (Ioan 10.10); Duhul Sfânt din belșug (Tit 3.6); intrare în Împărăție din belșug (2 Petru 1.11).

    Cine poate dărui ca Dumnezeu? „El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32). Avem nevoi? Ei bine, El „poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20). Dacă nu ești creștin încă, Domnul Isus Hristos este Pâinea vieții și Apa vieții. Foamea și setea sufletului tău vor fi potolite doar dacă te încrezi în El ca Mântuitor al tău. Fă acest lucru astăzi!

    R A Barnett

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit …
    Psalmul 119.73

    Răscumpărat

    Ștefan locuia într-un sat pe malul mării. Îi plăceau valurile, vapoarele și vântul care veneau din larg. Într-o zi de vacanță, ceru voie tatălui să lucreze în atelier și să folosească uneltele sale de tâmplărie.

    — Vreau să-mi fac un vapor, spuse el tatălui.

    Cu multă minuțiozitate, urmând sfaturile tatălui său, Ștefan tăie lemnul pentru vapor, apoi fixă de punte un catarg și velele, pe care le decupă dintr-o pânză mai veche.

    Va pluti oare vaporul meu? se întrebă Ștefan.

    După ce ultimul strat de vopsea s-a uscat, Ștefan își luă vaporașul și porni spre mare.

    Copilul, culcat pe țărmul apei, admira cum vaporul făcut de el plutea liniștit pe deasupra valurilor.

    Deodată, atenția copilului a fost atrasă de sirena unei mașini de pompieri. Ridicând ochii zări în depărtare un nor gros de fum. Lăsându-și vaporașul să plutească mai departe pe valurile mării, Ștefan se îndreptă în grabă spre locul incendiului. Nimic grav! Era un depozit părăsit, care luase foc.

    Nu după mult timp se întoarse la locul unde își lăsase jucăria… Dar… vaporul dispăruse! Îl căută mult timp, dar nu-l mai găsi. Întristat de pierderea vaporașului pe care chiar el îl construise, se întoarse acasă.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    „DUMNEZEU ESTE …” (2)

    „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?” (Isaia 40:26)

         O mare parte din cei mai mari gânditori ai lumii cred nu doar că Dumnezeu există, ci și că El a creat universul și locuitorii lui. Așadar, data viitoare când îți spune cineva că numai oamenii simpli sau needucați cred în Dumnezeu, să nu-i dai crezare!

    Dr. Robert Jastrow, fondatorul și directorul Institutului Goddard pentru Studii Spațiale de la NASA, scrie în cartea sa de succes „Dumnezeu și astronomii”: „Dovezile astronomice susțin perspectiva biblică despre originea lumii. Detaliile diferă, însă elementele esențiale din expunerile astronomice și biblice ale Genezei sunt aceleași. Știința a dovedit că universul a explodat în ființă într-un moment anume. Care a fost cauza care a produs acest efect? Cine sau ce a pus materia sau energia în univers?

    Știința nu poate răspunde la aceste întrebări, și pentru omul de știință care a trăit pe baza și prin puterea rațiunii, povestirea se încheie ca un vis urât. El a cântărit muntele ignoranței, e pe cale să cucerească cel mai înalt pisc și când se târăște peste ultima stâncă este întâmpinat de o mână de teologi care se aflau deja acolo de  secole.” Pierre-Simon Laplace, un alt mare astronom al lumii, a spus că dovada în sprijinul unui Dumnezeu inteligent este infinit mai probabilă decât aceea că un set de scrieri aruncate la întâmplare pe un pergament a produs Iliada lui Homer.

    Dovada în favoarea lui „Dumnezeu este” în contrast cu cea împotriva Lui, drept Creator al acestui univers, este zdrobitoare. Cele două nici nu se pot compara! Așa că, bucură-te: Dumnezeu există! El este accesibil și disponibil, dacă îți faci timp să te rogi și să-L inviți în viața ta.

     


     

  • 27 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

     

    Ioan 10:7-21

    În această evanghelie nu întâlnim parabole. Acela care este Cuvântul Se adresează oamenilor printrun limbaj direct. În schimb, ce preţioase imagini şi comparaţii foloseşte Domnul pentru a ni Se descoperi! Vedeţi pasajele în care El afirmă: Eu sunt (6.35,48,51; 8.12; 10.7,9,11,14; 11.25; 14.6; 15.1,5). Eu sunt uşa oilor, spune El în versetul 7 şi în versetul 9. Pentru a fi mântuiţi, este necesar să intrăm prin El (comp. cu Efeseni 2.18). Dar noi avem nevoie să fim şi conduşi. Lăsaţi de capul nostru, suntem precum oaia, animal lipsit de inteligenţă, care se rătăceşte atunci când nu este condusă (citiţi Isaia 53.6). În contrast cu oamenii plătiţi, cu hoţii şi cu tâlharii, abili în a pustii sufletele, Isus Se prezintă aşadar ca Păstorul cel bun (v. 11 şi 14). Şi, în acest sens, aduce două dovezi. Cea dintâi este darul de bunăvoie al vieţii Sale pentru aŞi răscumpăra oile, mărturie supremă a dragostei Sale pentru ele şi totodată să nu uităm motiv al dragostei Tatălui pentru El (v. 17).

    Cea dea doua dovadă este cunoaşterea pe care El o are faţă de oile Sale şi, reciproc, pe care ele o au faţă de Păstorul lor (v. 14). O legătură atât de strânsă confirmă drepturile pe care le are asupra turmei şi asupra inimii fiecăruia dintre noi.

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Și David a zis filisteanului: „Tu vii la mine cu sabie și cu suliță și cu lance, dar eu vin la tine în Numele Domnului oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe care L-ai batjocorit”.
    1 Samuel 17.45

    Este interesant să comparăm provocarea lui Goliat cu felul în care David a interpretat acea provocare. Goliat a spus: „Am batjocorit astăzi rândurile lui Israel!” (versetul 10). David a răspuns: „Eu vin la tine în Numele Domnului oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe care L-ai batjocorit” (versetul 45). Pentru David, poporul Israel era poporul lui Dumnezeu; prin urmare, cei care batjocoreau „rândurile lui Israel” Îl batjocoreau pe Dumnezeu Însuși. Acest fel de a privi lucrurile i-a oferit lui David un curaj uimitor împotriva unui adversar care-l depășea la toate capitolele. De vreme ce era bătălia lui Dumnezeu, biruința era asigurată, fiindcă Dumnezeu era mai mare decât Goliat.

    Ca unul care umbla cu Dumnezeu, David recunoscuse mâna lui Dumnezeu în împrejurările vieții. Deși venise la locul bătăliei în urma ascultării simple de tatăl său, a înțeles imediat că se afla acolo pentru un scop cu mult mai înalt. Conversația cu frații săi dovedește acest lucru. Ei au catalogat indignarea lui împotriva lui Goliat ca mândrie și insolență; l-au acuzat că venise acolo pentru a scăpa de responsabilitățile de acasă. David însă a răspuns simplu: „Ce-am făcut acum? Nu era și pentru mine aceasta?” (versetul 29). David se vedea direct interesat în tot ceea ce privea onoarea lui Dumnezeu.

    Este ușor să spui cuvinte mari când ești departe de vrăjmaș. Cuvintele lui David însă au fost spuse atunci când stătea față în față cu Goliat și au fost aceleași cu cele spuse mai devreme, înaintea oștenilor lui Israel. Credința în Dumnezeu și dorința de a-L onora i-au oferit biruința. El a luptat împotriva uriașului pentru ca „tot pământul să știe că este un Dumnezeu în Israel. Și toată această adunare va cunoaște că nu prin sabie, nici prin suliță salvează Domnul, pentru că lupta este a Domnului și El vă va da în mâna noastră” (versetele 46 și 47). Noi pentru a cui cauză luptăm?

    G W Steidl

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți … s-a găsit la el, la Daniel … un duh înalt, știință și pricepere …
    Daniel 5.11-12

    Un om deosebit

    Fiul împăratului Nebucadnețar, Belșațar, a făcut un mare ospăț la care au folosit vasele de aur luate din Templul de la Ierusalim, ca să bea din ele în cinstea zeităților păgâne. Imediat s-a arătat judecata lui Dumnezeu împotriva acestor nelegiuiri. O mână a scris pe tencuiala zidului împărătesc judecata divină, care în traducere însemna: „Numărat, numărat, cântărit și împărțit”. Nimeni nu putea desluși scrierea. Împărăteasa și-a adus aminte că în împărăție exista un om, care avea în el duhul dumnezeilor celor sfinți. Chemat fiind, Daniel a vestit acestui împărat judecata care a venit din partea lui Dumnezeu.

    Când luăm aminte la viața Domnului Isus Hristos, recunoaștem că El este un Om deosebit. Cuvintele Mântuitorului nostru curg de pe buzele Sale ca un izvor nesecat al păcii, care va străbate generațiile din toate timpurile. Cuvintele Mântuitorului sunt uimitoare, indiferent cui îi sunt adresate. El este unic și în vorbire. Cuvintele Domnului sunt duh și viață. Firea pământească nu folosește la nimic pentru a înțelege dumnezeieștile cuvinte ale Domnului. Vorbirea Mântuitorului este plină de autoritate divină. Vorbirea Lui este vorbirea lui Emanuel (Dumnezeu este cu noi), venit în har pentru a mântui creatura Sa pierdută. El este deosebit în toate.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    „DUMNEZEU ESTE …” (1)

    „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)

    Fiii lui Core au cântat așa: „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”

    Mai întâi, însă, trebuie să crezi că „Dumnezeu este”, altfel, cea mai mare speranță a ta este în noroc sau în ajutorul celorlalți.

    Cât de departe crezi că te va duce asta? Când doctorul îți spune că nu mai poate face nimic, pentru tine sau pentru cineva drag ție, la cine vei căuta ajutorul? Când nu mai ai răspunsuri și ai nevoie de călăuzire, unde vei merge pentru a le găsi? Când ești ros de vină și tânjești după pace și iertare, cine ți le va da? Când o termini cu Dumnezeu, devii propriul tău Dumnezeu, pentru că nu recunoști o putere mai mare în universul acesta decât tu însuți!

    Poți înțelege de ce Biblia spune: „Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14:1). Este cu adevărat o nebunie să te deconectezi de la cea mai mare sursă de ajutor din univers!

    În următoarele zile vom răspunde la întrebarea „De ce Dumnezeu este și de ce trebuie să-ți pui nădejdea în El?”

    Mai întâi, ne uităm la astronomie. Biblia spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.” (Psalmul 19:1-4) Pavel scria (Romani 1:19-20): „ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăți.” Dumnezeu există, iar tu poți avea o relație personală cu El!


     

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne