Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 27 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu, Ioan, fratele vostru și împreună-părtaș la necazul și împărăția și răbdarea în Isus, eram în insula numită Patmos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Isus.

    Apocalipsa 1.9


    Mulți creștini au ca scop să fie folositori, iar Satan îi înșală adesea folosind această dorință a lor. El i-ar fi putut sugera lui Ioan că ar fi fost mai folositor dacă ar fi făcut un mic compromis, care să-l scape de exil și astfel să fie liber să le slujească sfinților. Folositori cui? Lui Dumnezeu, sau oamenilor? Dumnezeu Își poate arăta slava mult mai mult prin intermediul celor dați la o parte. Privirea Lui era asupra lui Pavel, când acesta era prizonier și părea a fi nefolositor, folosindu-l însă ca un canal și un exponent al celor mai mărețe privilegii ale adevărului.

    Chiar atunci când slăbiciunea noastră pare să ne facă nefolositori, Dumnezeu intervine pentru a-Și manifesta gloria. Multora li se pare ciudat că unii credincioși bătrâni, aparent nefolositori, sunt lăsați pe pământ, în timp ce alți credincioși, tineri și activi, sunt luați de aici. Să nu încercăm să facem noi regulile în casa lui Dumnezeu, nici să nu zicem: «Ce pierdere pentru Ioan, fiindcă era în Patmos»!

    Dumnezeu a vrut ca el să fie acolo, pentru a comunica ceva care avea să le servească tuturor celor credincioși, pentru tot timpul viitor. Cineva se poate afla în împrejurări dificile, și poate că stă în puterea noastră să-l scoatem de acolo. Iar dacă o facem – prin puterea naturală a omului – descoperim că Dumnezeu îl voia de fapt acolo, fiindcă în felul acesta el putea da o mărturie. Nu trebuie să măsurăm lucrurile potrivit dragostei noastre pentru el, nici potrivit confortului nostru, ci potrivit luminii de la Dumnezeu.

    G. V. Wigram


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa.

    Deuteronom 31.8


    Singur – și totuși nu singur!

    O văduvă în vârstă stă la fereastra sufrageriei sale și tricotează. Doar vechiul ceas întrerupe liniștea cu ticăitul lui. Din când în când, femeia își ridică privirea și o îndreaptă spre fotoliul care a rămas gol de la moartea soțului ei.

    Un antreprenor stă singur în biroul său, cu capul în mâini, confruntându-se cu falimentul. Se uită la facturile neplătite și începe din nou să calculeze.

    Un student, în ajunul unui examen important, se uită pentru ultima dată peste cursuri. Mâine va sta singur în fața unei coli albe de hârtie.

    Singurătatea, încercările, durerea, frica și eșecul sunt termeni pe care fiecare dintre noi îi cunoaște prea bine.

    Domnul Isus nu le-a promis niciodată alor Săi că îi va cruța de dificultăți, de lacrimi sau de greutăți. În schimb, îi asigură de prezența Sa, de apropierea Sa în toate situațiile.

    Domnul Isus l-a încurajat odată pe apostolul Pavel cu aceste cuvinte: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine” (Fapte 18.9,10). La sfârșitul vieții sale, Pavel a putut spune: „Domnul a stat lângă mine și m-a întărit” (2 Timotei 4.17).

    Când avem obstacole de trecut, iar viața ne pare grea, să nu ne îndoim niciodată de dragostea Domnului Isus. El nu ne va lăsa singuri!

    Citirea Bibliei: Numeri 15.22-41 · Matei 10.32-42


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AJUTOR DE LA DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” (Psalmul 91:11)

    În ce situație ar putea Dumnezeu să trimită un înger ca să-ți vină în ajutor? Să vedem împreună în Scriptură câteva ipostaze:

    1) Când cei pe care îi iubești și în care ai încredere te dezamăgesc. Imaginează-ți cum s-a simțit Agar. De comun acord cu soția sa, Sara, Avraam a lăsat-o însărcinată pe Agar pentru a încerca să-L „ajute” pe Dumnezeu să-Și împlinească promisiunea! Apoi, când s-a născut Isaac un an mai târziu, a alungat-o pe Agar fără niciun ajutor pentru copil. Plângând și sigură că vor muri amândoi, Agar l-a lăsat pe fiul său Ismael sub un tufiș și s-a îndepărtat. Dar Dumnezeu a trimis un înger să-i spună că fiul ei este un copil din care se va naște un popor mare (vezi Geneza 21:18).

    2) Când te confrunți cu rușinea și nu te poți apăra. Maria a dorit să se căsătorească și apoi să devină mamă. Dar Dumnezeu a avut un plan diferit. Ea a fost supusă umilirii publice și în același timp, potrivit Legii, trebuia să fie ucisă. Dar Dumnezeu a trimis un înger ca s-o dezvinovățească și să-i spună că ea se afla în centrul voii Sale (vezi Luca 1:34-38).

    3) Când jelești moartea cuiva drag și te temi pentru viitorul tău. Maria Magdalena L-a iubit pe Domnul Isus mai mult decât viața, așa că atunci când El a murit și a fost îngropat, ea a fost profund îndurerată. Atunci Dumnezeu a trimis un înger ca s-o anunțe că: „Nu este aici, a înviat!” (Matei 28:6). Biblia spune: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.” (Evrei 13:2). Dacă nu ești atent, lumea – care este atât de cinică – te va face să te îndoiești de faptul că Dumnezeu te iubește atât de mult, încât va trimite chiar un înger ca să te ajute. Dar lucrul acesta este adevărat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 18:1-15


    Dumnezeu îi face lui Avraam onoarea de a-l numi prietenul Său (2 Cronici 20.7; Isaia 41.8; Iacov 2.23). Ca o consecinţă a acestui titlu pe care i l-a dat, Dumnezeu îl vizitează şi îl informează despre intenţiile Sale, atât cu privire la el (v. 9-15), cât şi cu privire la lume (v. 20, 21; vezi şi Ioan 15.15). Patriarhul răspunde printr-o libertate plină de încredere care nu exclude cu nimic profundul respect. Starea inimii lui se dezvăluie prin bucuria aprinsă cu care-şi primeşte Oaspeţii cereşti; îşi cunoaşte Dumnezeul; gustase că Domnul este bun

    (1 Petru 2.3). Noul Testament menţionează câteva persoane care au avut privilegiul de a-L primi pe Domnul Isus în casele lor: Levi, Marta, Zacheu … (Luca 5.29; 10.38; 19.6) şi ne învaţă în ce condiţii ne putem bucura şi noi de aceeaşi intimitate. Ascultarea de Cuvântul Domnului este cheia care ne deschide inimile pentru El (Ioan 14.23). Avraam este un model nu numai în ce priveşte comuniunea cu Dumnezeu, ci şi exercitarea ospitalităţii. Cel credincios este chemat să facă aceasta fără murmure (1 Petru 4.9; Romani 12.13; Evrei 13.2 …). Ce veste bună îi aşteaptă pe Avraam şi pe Sara: anunţul multdoritului moştenitor! Sara se îndoieşte şi râde. Şi pentru noi a sosit ocazia să auzim o declaraţie măreaţă: „Este ceva prea greu pentru Domnul?” (v. 14).

  • 25 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    I-au pregătit deci o cină acolo.

    În timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu își răspândește mirosul.

    Ioan 12.2; Cântarea Cântărilor 1.12


    Nu s-a întâmplat des acest lucru, ca, în această lume tristă, cineva să-I pregătească Domnului o cină. Vedem că, în Betania, I-au pregătit în sfârșit o cină Celui care a pregătit o cină pentru întreaga lume. Acolo Împăratul a stat la masa Lui și acolo nardul miresei și-a răspândit mireasma. A fost un lucru binecuvântat ca Maria să stea la picioarele Domnului și să asculte cuvintele Sale, însă în acea împrejurare nu s-a răspândit mireasma nardului.

    A fost de asemenea un lucru binecuvântat ca ea să cadă la picioarele Lui în ziua necazului ei și să fie mângâiată văzând lacrimile Lui, însă nici această împrejurare n-a făcut-o să-și aducă nardul înmiresmat. Însă atunci când Împăratul a stat la masa Lui, în mijlocul celor ai Săi, fără să mai trebuiască să-i susțină pe calea lor, nici să-i mângâie în necazurile lor și nici să le corecteze slăbiciunile și greșelile, ci odihnindu-Se în dragostea Lui, în comuniune și în intimitate cu cei ai Săi, atunci a fost momentul potrivit ca ea să vină cu vasul de alabastru și să toarne parfumul prețios de nard asupra Împăratului, iar casa să se umple de mirosul parfumului (Ioan 12.3). Prezența Împăratului la masa Lui este ceea ce produce închinarea celor ai Săi. Doar o inimă eliberată de necazurile ei, de exercițiile ei și de lucrarea ei asiduă se poate închina în prezența Împăratului.

    A învăța la picioarele Lui este un lucru bun, însă învățarea nu este închinare. A fi mângâiat de lacrimile Sale de simpatie este minunat, însă mângâierea nu este închinare. Dar când pregătim o cină pentru Hristos – când Împăratul stă la masa Lui – nu mai este timpul pentru instruire și pentru mângâiere. Acolo lăsăm deoparte suferințele noastre, ignoranța noastră, grijile de zi cu zi și, la cina Sa, doar El ne preocupă mintea și inima. Iar când inima este plină cu Hristos, ne închinăm – nardul nostru „își răspândește mirosul”.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiul lui Dumnezeu … m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

    Galateni 2.20


    Hristos, Locțiitorul nostru

    Ca oameni răscumpărați, să nu uităm niciodată că viața noastră păcătoasă ne-ar fi dus în cele din urmă într-un loc de chin. Partea noastră ar fi fost pedeapsa veșnică, departe de Dumnezeu. Ce groaznic! Dar cum am putut scăpa de această destinație sumbră?

    Dumnezeu ne-a arătat singura cale de ieșire posibilă, prin credința în Fiul Său, Isus Hristos, care a luat locul nostru la judecată. Ce mare fericire pentru noi!

    Acum Îl putem adora pe El, Locțiitorul nostru. Când soldații și marii preoți L-au luat prizonier pe Domnul Isus, El le-a spus: „Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă” (Ioan 18.8). Într-o altă împrejurare Îl auzim spunând: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13).

    Recunoaștem noi dragostea Lui nespus de mare pentru noi? Tocmai în suferințele pe care a trebuit să le îndure pe crucea de la Golgota a fost încercat cel mai profund. Ucenicii L-au abandonat. Dușmanii și-au revărsat toată răutatea asupra Lui. Însuși Dumnezeul cel sfânt a trebuit să-L părăsească și să-L pedepsească. De ce? Pentru că El a luat asupra Sa toate păcatele noastre și a stat înaintea lui Dumnezeu la judecată pentru noi. Acolo ar fi fost locul nostru, dar dragostea Lui pentru tine și pentru mine a fost mai puternică decât toate.

    Lui I se cuvine închinarea noastră, Lui vrem să-I mulțumim!

    Citirea Bibliei: Numeri 23.13-30 · Matei 13.44-50


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ACCEPTAREA ALTORA | Fundația S.E.E.R. România

    „Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos…” (Romani 15:7)

    Uneori oamenii nu sunt ușor de acceptat; pot fi „cu toane”, enervanți… pot fi egoiști, critici, disprețuitori, agresivi sau emfatici… Uneori ai vrea să le spui ce gândești, să le dai ce merită – orice altceva, dar nu acceptare. Porunca „primiți-vă unii pe alții” nu ne convine! Și dacă s-ar fi rezumat la atât, ne-am fi putut noi eschiva cumva, spunând că apostolul s-a referit fără îndoială la persoane cumsecade, rezonabile și acceptabile. Dar nu, el continuă adăugând: „cum v-a primit și pe voi Hristos.” Ai fost tu cumsecade, rezonabil și acceptabil? Nu, dar El te-a primit – cu defectele tale, așa cum ești – și încă te primește!

    Poate spui: „Dar cineva trebuie să-i îndrepte pe acești oameni și să le ceară să se poarte frumos, nu-i așa?” Adică așa cum ți-a cerut și ție Hristos, înainte să te primească?! Creștinii din Roma acceptau cu greu frații mai puțin experimentați și apostolul Pavel i-a mustrat: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice… fiindcă Dumnezeu l-a primit…” (Romani 14:1-3).

    A-i îndrepta pe oameni nu intră în atribuțiile noastre; acceptarea, însă, da. Dumnezeu ne cheamă să-i acceptăm pe cei ce nu sunt spirituali, pe cei carnali, insuportabili, cu o doctrină înșelătoare, pur și simplu „răi”. Nu trebuie să-i aprobi, nu trebuie să-ți placă de ei sau să fii de acord cu ei, dar acceptarea lor nu este ceva opțional. Nu există clasă de elită, privilegiată, sau un „cerc de inițiați”! Noi suntem pe calea cea dreaptă datorită acestor două realități: păcatul nostru și crucea!

    Iudeii și neamurile se disprețuiau unii pe alți, chiar și după mântuire. Toți doreau ca ceilalți să se schimbe și să devină ca ei. Dar apostolul Pavel a tăiat răul de la rădăcină, a pus punctul pe i și le-a spus ce a făcut Hristos în sensul acesta: „El… a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” (Efeseni 2:14-16). Datoria noastră este să-i acceptăm pe oameni… și să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i schimbe!


     

    e>

  • 21 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă va aduce cineva, ca dar, un dar de mâncare pentru Domnul, darul lui să fie din floarea făinii; și să toarne untdelemn peste el și să pună tămâie peste el.

    Levitic 2.1


    Ce parte minunată! Ce Dumnezeu avem noi! Ce hrană minunată primim de la Dumnezeul nostru când mergem astfel împreună cu El! Și ce loc minunat – se poate spune și aceasta – avem noi la ușa cortului întâlnirii, unde Dumnezeu îl invită pe poporul Său să vină la El! Aici, pe pământ, El dorește să aibă o întâlnire cu cei ai Săi; nu cu unul singur, ci cu toți împreună. El îi invită să-și aducă acolo jertfele lor. Ce loc minunat pentru a aduce jertfe și pentru a te preocupa cu această slavă!

    Dumnezeu să lucreze ca noi toți să cunoaștem acest loc, să-l cunoaștem cu adevărat și să știm ce înseamnă acest loc. Dumnezeu să lucreze ca inimile noastre să asculte vocea Sa, care ne spune: «Dacă doriți să-Mi aduceți ceva, vă spun Eu ce Îmi este plăcut și ce Îmi puteți aduce – ceea ce voi ați văzut în Fiul Meu ca jertfă de ardere-de-tot și ce ați văzut la El ca jertfă de mâncare, ceea ce voi, acasă, ați văzut la El»; căci jertfa de mâncare trebuia pregătită acasă. Trebuie să o pregătesc la mine acasă, iar apoi trebuie să o iau cu mine acolo, în locul unde Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său, ca să I-o ofer Lui. Cunoaștem noi toți acest privilegiu? Cred că niciunul dintre noi nu va avea curajul să spună că l-am prețuit la adevărata lui valoare. Însă Îi putem mulțumi lui Dumnezeu că, în mod sigur, unii dintre noi au gustat ceva din aceasta, unii bătrâni dintre noi și sper că și unii tineri.

    Vom putea atunci să avem, ca Obiect al inimii noastre, această Persoană minunată, vom putea să strângem toată săptămâna din această jertfă de mâncare. Acum suntem în lume, însă putem privi la El și la slava Sa, așa cum o găsim în Evanghelii, în Psalmi și în Profeți. Așa ne putem umple inimile cu perfecțiunea Sa ca Om aici pe pământ, cu ceea ce El a fost pentru Dumnezeu, cu măreția firii Lui omenești. Și avem voie să aducem, realmente, aceste jertfe acolo unde este Dumnezeu și, în acest Loc Sfânt, să mâncăm din tot ceea ce este de un miros plăcut pentru Dumnezeu.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin El deci să-I aducem neîncetat o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.

    Evrei 13.15


    Laudă lui Dumnezeu

    Ca oameni răscumpărați, avem multe motive să-L lăudăm pe Dumnezeul și Tatăl nostru și să ne închinăm împreună înaintea Lui. Și în versetul de astăzi suntem chemați să facem aceasta.

    Momentul laudei noastre: „Să-I aducem neîncetat o jertfă de laudă lui Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu 24 de ore pe zi, ci mai degrabă că lauda la adresa Lui trebuie să fie constantă și să nu fie redusă la tăcere în viața noastră. Ca și copii ai lui Dumnezeu, putem să-L lăudăm și să ne închinăm împreună înaintea Lui în fiecare duminică.

    Caracterul laudei noastre: „Rodul buzelor”. Închinarea creștină nu este materială, ci spirituală. Este vorba de sentimentele inimii pe care le exprimăm cu buzele noastre. Prin cântece, prin rugăciuni și prin citirea unor pasaje biblice, exprimăm, în cuvinte, lauda din inimile noastre, în fața lui Dumnezeu.

    Conținutul laudei noastre: „Care mărturisesc Numele Lui”. Este vorba despre Numele Domnului Isus. Despre El putem vorbi cu Dumnezeu. Admirând lucrarea Sa de răscumpărare de pe cruce, exprimăm în fața lui Dumnezeu diferitele aspecte ale morții Sale: suferințele Sale profunde și efectele lor binecuvântate.

    Tatăl Se bucură de închinarea noastră împreună cu alți oameni credincioși. Să-L lăudăm și astăzi!

    Brațe tari ca ale Tale, Dumnezeul meu preasfânt,

    Nu sunt nicăieri asemeni, nici în cer, nici pe pământ.

    Citirea Bibliei: Numeri 12.1-16 · Matei 8.23-34


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU AȘTEPTA, BUCURĂ-TE DE VIAȚĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui…” (Eclesiastul 3:22)

    Înțeleptul Solomon a scris aceste cuvinte: „Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?” Așa că, începe chiar acum să te gândești la ce poți face ca să găsești bucurie în orice experiență. Clipa prezentă e tot ce ți se garantează, deci nu aștepta până mai târziu – până te căsătorești, până ieși la pensie, până mergi în concediu sau până când copiii își termină facultatea – ca să te bucuri de viață. Nimeni nu știe ce se va întâmpla în viață sau în lume. Ești viu acum, așa că profită de asta, îmbrățișează lucrul acesta și sărbătorește-l! Nimeni nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus, și cu toate acestea, El a știut să Se bucure! Prima Sa minune a fost făcută la o petrecere de nuntă. El avea un program încărcat și totuși l-a întrerupt ca să se bucure de timpul petrecut cu niște tineri însurăței. Nevoile cu care S-a confruntat erau nesfârșite, și totuși El a avut grijă să Se și odihnească. Următoarele cuvinte îi aparțin unui scriitor anonim: „Dacă mi-aș mai putea trăi viața încă o dată, mi-aș asuma mai multe riscuri și aș călători mai mult. Aș urca mai mulți munți, aș înota în mai multe râuri, aș privi mai multe apusuri de soare. Aș mânca mai multă înghețată și mai puține legume. Aș avea mai multe necazuri reale și mai puține necazuri imaginare. Am fost unul dintre cei care nu pleacă nicăieri fără termometru, ploscă pentru apă fierbinte, soluție pentru gargară, pelerină de ploaie și parașută. Dac-ar fi s-o iau de la capăt, m-aș duce în mai multe locuri, aș face mai multe lucruri și aș călători cu mai puține bagaje decât până acum!” Așadar, nu aștepta, ci bucură-te de viață – acum!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 13:5-8


    Timpul pe care Avraam l-a petrecut în Egipt a fost timp pierdut şi bogăţiile pe care le-a dobândit acolo devin o pricină de îngrijorare pentru el. Acestea duc la despărțirea de Lot. Certurile între „fraţi” au loc în prezența canaaniţilor care locuiau în ţară (v. 7), ceea ce este deosebit de trist pentru mărturie (1 Corinteni 6.6; Ioan 13.35). Avraam îl lasă pe Lot să aleagă locul unde va merge. Ce duh blând şi lipsit de egoism arată el! O, de

    l-am putea imita de fiecare dată când simțim că trebuie să ne apărăm drepturile! Lot a ales ce i-a plăcut lui, ce i-a atras inima lumească (şi câmpia Iordanului seamă­nă cu Egiptul – v.10), în timp ce Avraam Îl lasă pe Dumnezeu să-i decidă locul (Psalmul 47.4). Iar Dumnezeu n-a dezamăgit niciodată pe cei care s-au încrezut în El. „Părinții noştri … s-au încrezut în Tine … şi n-au fost daţi de ruşine”

    (Psalmul 22.4, 5). Într-adevăr, lui Avraam îi este confirmată posesiunea ţării promisiunii. Dumnezeu îi spune: „Ri­dică-ţi ochii” (v. 14) şi apoi „Ridică-te, cutreieră ţara” (v. 17). Canaanul este pentru noi o imagine a cerului pe care Dumnezeu ne invită nu numai să-l con­templăm, ci să-l şi explorăm prin credinţă. Şi cum putem străbate „în lung şi-n lat” această ţară cerească? Prin studiu amănunţit şi prin meditaţie asupra minunilor Cuvântului divin.

  • 20 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi spune? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta»? Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Tată, glorifică Numele Tău!” A venit deci un glas din cer: „L-am și glorificat și din nou Îl voi glorifica!”.

    Ioan 12.27,28


    Hristos a trebuit să sufere moartea ca judecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului. Realizând solemnitatea părăsirii din partea lui Dumnezeu pe cruce, Domnul a spus: „Acum sufletul Meu este tulburat”. Prin urmare, El spune: „Tată, scapă-Mă de ceasul acesta”. Însă oare nu tocmai din această cauză a fost El părăsit, pentru ca poporul Lui să nu mai fie părăsit niciodată? Nu pentru acest motiv a venit El până la acest ceas? De aceea, oricare ar fi fost prețul pe care trebuia să-l plătească, El a spus: „Tată, glorifică Numele Tău!”.

    Imediat a venit răspunsul Tatălui din cer, spunând: „L-am și glorificat și din nou Îl voi glorifica!”. Tatăl deja Își glorificase Numele în actul învierii lui Lazăr; acum El este pe punctul să-Și glorifice Numele înviindu-L pe Hristos cu o înviere mai bună, dincolo de puterea morții. Răspunsul dat sufletului tulburat al Domnului, în vederea morții pe care avea să o sufere sub judecata lui Dumnezeu, este viața în toată plinătatea ei, o viață aflată dincolo de moarte, viață pentru Sine Însuși și pentru poporul Său.

    Tatăl dăduse o mărturie publică despre faptul că Fiul era Cel prin care El Își glorifica Numele. Oamenii, fiind neobișnuiți să audă voci din cer, au făcut speculații cu privire la această mărturie publică. Unii au spus că a fost un tunet, iar alții, că a fost glasul unui înger. Domnul le spune clar că aceasta a fost o mărturie dată lor; El Însuși, umblând în comuniune cu Tatăl, nu avea nevoie de o astfel de mărturie publică. Acel glas a reprezentat mai mult o atenționare că moartea și învierea lui Hristos, care aduc glorie pentru Tatăl, aduc, totodată, judecată pentru lume. Dacă venise ceasul pentru glorificarea Fiului și pentru glorificarea Numelui Tatălui, venise, de asemenea, ceasul pentru judecata acestei lumi și pentru aruncarea afară a prințului ei.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.

    Iov 9.10


    Wanja (3)

    În acea zi, tatăl l-a așteptat în zadar pe Wanja. Ajuns acasă, soția lui s-a uitat îngrozită la el și l-a întrebat: „Băiatul nu-i cu tine? Te-ai întors fără Wanja?”. Ea i-a spus soțului că îi pregătise ca întotdeauna mâncarea și că i-o trimisese. Părinții s-au uitat mult timp unul la altul. Unde să fie copilul lor, micuțul lor băiat? Oare i s-a întâmplat ceva? Zăcea poate deja mort, înghețat sub zăpada nesfârșită? Au mers în dormitorul lor, au îngenuncheat și s-au rugat Tatălui ceresc pentru micuțul Wanja. Imediat după aceea, tatăl și mai mulți vecini au plecat să-l caute. După multe ore, niciunul dintre ei nu a găsit nici cea mai mică urmă pe zăpadă. „Sărmanul Wanja!”, ziceau toți în sat.

    A treia zi, o sanie a trecut prin sat și s-a oprit la casa părinților lui Wanja. Zurgălăii de la căpăstrul cailor sunau vesel. Din sanie a sărit Wanja și a alergat în casă. Mama l-a strâns tare în brațe. Atunci micuțul i-a povestit cum dormise aproape două zile fără întrerupere în cuibul lui, protejat de fân. Mâncarea tatălui l-a ferit de foame. Apoi, după ce furtuna de zăpadă s-a potolit puțin, proprietarul clăii de fân a venit să ia nutreț pentru vitele lui și astfel l-a descoperit acolo.

    Pentru Wanja, protecția a fost o căpiță de fân. Pentru fiecare dintre noi, adăpostul de care am avut parte în furtunile vieții poartă, cu siguranță, alt nume. Cum să nu ne închinăm cu recunoștință în fața acestui Dumnezeu care nu încetează să ne ocrotească?

     

    Brațe tari ca ale Tale, Dumnezeul meu preasfânt,

    Nu sunt nicăieri asemeni, nici în cer, nici pe pământ.

    Citirea Bibliei: Numeri 11.24-35 · Matei 8.14-22


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRISTOS VINE DIN NOU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ…” (2 Petru 3:10)

    Hristos va reveni și orice ochi Îl va vedea! Te rog să nu le permiți celor ce vor să stabilească date exacte, să te facă să fii cinic cu privire la a doua venire a lui Hristos. Când fondatorul unei mari denominațiuni a prezis în scris data celei de-a doua veniri a lui Hristos, succesorii săi s-au confruntat cu rușinea de a fi nevoiți să recunoască public că au greșit. Mai ții minte că au existat alarmiștii anului 2000? Declarând cu siguranță științifică că anul 2000 va aduce sfârșitul lumii și întoarcerea lui Hristos, ei i-au făcut pe oameni să-și părăsească locurile de muncă, să-și vândă casele, să-și facă provizii de hrană și să meargă în munți. Și din cauza unei asemenea rușini, numeroși predicatori de astăzi nu mai predică despre a doua venire a lui Hristos și au estompat adevărul cu privire la a doua Lui venire. Da, când unii aud acest mesaj, își dau ochii peste cap și spun: „Serios, iar?! Nu din nou!” Dar îndoiala cu privire la revenirea lui Hristos este unul dintre semnele care garantează că se va întâmpla.

    Biblia ne anunță că „în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”… Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:3-4, 9-10).

    Așadar, El Se va întoarce, cu siguranță!… Tu – ești pregătit să-L întâmpini? Iată la ce-ar fi bine să te gândești, azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 12:9-20; 13:1-4


    Avraam a venit în ţara Canaan cu Lot, nepotul său. Aici apare însă foametea şi, fără a aştepta de această dată instrucţiuni divine, patriarhul coboară în Egipt. Să luăm aminte la ce duce lipsa de dependenţă: îşi reneagă soţia şi, prin această minciună, se pune într-o situaţie critică. Din această tristă pagină a istoriei lui învăţăm de ce este capabil cel mai credincios om atunci când părăseşte locul în care l-a aşezat Dumnezeu. El poate ajunge până acolo încât să nege relaţia lui cu Domnul. Petru a trăit şi el această dureroasă experienţă. Căutând tovărăşia vrăjmaşilor Stăpânului său, el a pierdut tot curajul de a-I mărturisi Numele (Matei 26.69 …). Nu cumva şi noi, răscumpăraţii Domnului, ne ruşinăm uneori să spunem că-I aparţinem Lui? (comparaţi cu 2 Timotei 2.12,13).

    Atitudinea sa echivocă, dezastruoasă pentru omul lui Dumnezeu, este ea oare cât de puţin profitabilă pentru lume? Nicidecum! Prezenţa Saraiei în palatul lui Faraon aduce doar urgii asupra lui şi asupra poporului său. După ce lumea i-a strigat: „pleacă!” (v. 19) cu totul altfel decât îi poruncise Domnul în v. 1, Avraam se întoarce în Canaan în locul de unde plecase. El regăseşte altarul, cu alte cuvinte, relaţia cu Dumnezeu, de care nu se putuse bucura în timpul şederii sale în Egipt.

  • 19 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci ce vom spune? Că națiunile care nu umblau după dreptate au obținut dreptate, dar o dreptate care este din credință; iar Israel, umblând după o lege a dreptății, n-a ajuns la acea lege.

    Romani 9.30,31


    Istoria trecută a lui Israel și starea poporului în acele zile dovedesc clar cât de adevărate au fost cuvintele profeților. De ce a fost dus Israel în Asiria și în Babilon? Din a cui cauză erau în acel timp sub stăpânirea unui tiran păgân? Și care era starea lor din punct de vedere moral? Fiind pe terenul legii, ei umblaseră după o dreptate exterioară, potrivită legii, și nu o obținuseră. Având în vedere starea lor, harul lui Dumnezeu se revărsase pe bună dreptate către națiuni, care erau departe de Dumnezeu. Națiunile, care erau „fără nădejde” în lume și care nu umblau după dreptate, au obținut dreptatea prin har, pe principiul credinței, care putea fi astfel obținută de cei care trăiau fără lege, dar și de toți din Israel, care erau gata să alerge la adăpostul harului, conștienți de starea lor tristă.

    Și de ce nu ajunseseră iudeii la dreptate? Pentru că încercaseră să o obțină „nu din credință, ci din fapte” (versetul 32), amăgindu-se, în trufia lor, că Îl pot satisface pe Dumnezeul cel sfânt prin faptele legii. Mândri de privilegiile lor naționale și de dreptatea lor închipuită, ei s-au poticnit de Hristos, piatra pe care Dumnezeu, în harul Său, a pus-o în Sion. N-ar fi trebuit să-L primească cu recunoștință pe un asemenea Mântuitor? În loc să facă aceasta, El a devenit pentru ei „o piatră de poticnire”. În loc să creadă în El și să devină astfel părtași „valorii” Sale, ei s-au poticnit de El, după cum este scris: „Iată, pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere; și cine crede în El nu va fi dat de rușine” (versetul 33).

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îngerul Domnului Își așază tabăra în jurul acelora care se tem de El și-i scapă.

    Psalmul 34.7


    Wanja (2)

    După câtva timp, Wanja nu mai putea înainta. S-a neliniștit. De fapt, ar fi trebuit să fie deja de mult timp la mină. Dacă s-a rătăcit? A încercat să se uite în jur, dar ningea atât de tare, încât Wanja nu mai putea să vadă prin zăpadă și a închis ochii.

    Atunci s-a rugat. El Îl cunoștea pe Domnul Isus ca Păstorul și Domnul lui și se încredea în El. „Doamne Isuse, Tu mă vezi și știi că m-am rătăcit și că nu mai pot găsi drumul. Tu vezi ce tare ninge și cât de singur sunt. Te rog, ajută-mă!”

    Fără să știe unde îl va duce drumul, Wanja a mai făcut cu greu câțiva pași.

    În fața lui a apărut ceva înalt, întunecos. Băiatul a mers într-acolo și a observat că era o claie de fân. Foarte obosit, s-a apropiat de ea pentru a găsi puțină protecție în fața furtunii de zăpadă. Cât de mult își dorea odihna, căldura și adăpostul!

    Fără a ști exact ce face, Wanja a săpat cu mâinile sale înțepenite de frig o mică vizuină în fân.

    După câteva minute, adăpostul era gata și suficient de mare, ca să încapă în el. A împins oala cu mâncare pentru tatăl lui în vizuină și s-a furișat și el înăuntru. După ce a închis intrarea cu fân, și-a liniștit foamea cu mâncarea tatălui, I-a mulțumit Domnului Isus pentru acest locșor sigur și a adormit în câteva clipe.

    Citirea Bibliei: Numeri 11.10-23 · Matei 8.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MEMOREAZĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi…” (Coloseni 3:16)

    Înainte de apariția limbii scrise, memoria era singura modalitate prin care puteai învăța. În zilele noastre, memorarea a primit o denumire urâtă, devenind „învățare mecanică.” Dar memorarea nu-ți face mintea un loc mai plictisitor – dimpotrivă! Când am înmagazinat cuvinte minunate în memoria noastră, vom avea o viață lăuntrică mai bogată decât cineva care nu a făcut-o. Eva Heymann a petrecut doi ani într-o închisoare dintr-un lagăr nazist. Ea a povestit cum o altă tânără, din celulă, recita mereu rugăciunea maicii Tereza: „Să nu te necăjești, să nu te înspăimânți – toate trec. Numai Dumnezeu nu Se schimbă. Răbdarea poate totul. Cine-L are pe Dumnezeu, are totul. Dumnezeu ne este îndeajuns!”

    Când Eva a văzut cât de mult o ajută această rugăciune pe fată, a început s-o repete și ea la sfârșitul fiecărei zile. Mai târziu, Eva a scris cum timpul ei în închisoare s-a transformat prin cuvintele pe care le-a memorat. Lucrul acesta ilustrează faptul că și cuvintele pe care le avem în mintea noastră ne pot fi de ajutor pentru a schimba starea de moment. Așadar, când întâlnești un verset din Sfânta Scriptură care-ți vorbește, oprește-te și scrie-l pe un cartonaș!

    Pune-l undeva la vedere: pe oglinda din baie, pe telefon, în mașină… Dacă poți învăța după materiale audio, ascultă Sfânta Scriptură pe CD sau pe iPod. Dacă ești genul care învață prin ilustrații, aprinde un foc, sau un bec, o luminiță (orice) și recită aceste cuvinte: „Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric” (1 Ioan 1:5). Când Cuvântul lui Dumnezeu este repetat, reamintit și recitit, el este un izvor de bucurie, pace și putere, care curge… și duce cu el și sufletul tău!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 11:27-32; 12:1-8


    În acele timpuri de după potop, idolatria a cunoscut un avânt înfricoşător (citiţi Iosua 24.2). Dumnezeu lasă de această dată răul să-şi urmeze cursul, dar cheamă un om să se despartă de rău. „Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat ca să iasă … şi a ieşit, neştiind unde merge” (Evrei 11.8).

    «Avraam pleca cu ochii închişi, dar Dumnezeu îl conducea de mână» (J. G. B.) – (Fapte 7.2). Poruncile lui Dumnezeu, însoţite de înşeptite promisiuni (v. 2, 3), îi sunt suficiente pentru al face să pornească. Ascultarea este împotriva pornirilor noastre naturale, chiar şi atunci când ştim de ce ni se cere un anumit lucru. Dar a asculta fără a înţelege şi a porni la drum fără a-ţi cunoaşte destinaţia cere credinţă, cu alte cuvinte, o deplină încredere în Cel care a poruncit. Avraam este în Scriptură modelul credinţei. Această credinţă este caracterizată de o abandonare a lucrurilor văzute pentru un ţel nevăzut

    (2 Corinteni 4.18). Spre deosebire de cei care construiesc cetăţi pe pământ (Cain, cei de la Babel …), Avraam îşi înalţă privirea spre cetatea cerească „al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.10). Şi această speranţă face din el un străin pe pământ. De acum încolo el nu va avea decât cortul său şi altarul său (v. 8), care mărturisesc dublul caracter, de călător şi de închinător, care defineşte omul credinţei în toate timpurile.

  • 18 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vinde-mi acum dreptul tău de întâi-născut.

    Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel, și aceasta este ceea ce le-a spus tatăl lor; și i-a binecuvântat: i-a binecuvântat pe fiecare după binecuvântarea lui.

    Geneza 25.31; 49.28


    Venit de la vânătoare, Esau l-a găsit pe fratele său mai tânăr făcând de mâncare. I-a cerut din acea mâncare și a primit răspunsul citat mai sus. Acestea sunt primele cuvinte ale lui Iacov consemnate în Scriptură. Pare că el le avusese în minte de ceva timp, așteptând prilejul potrivit pentru a-l păcăli pe impulsivul său frate. Acest prilej a venit, iar Esau și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru o mâncare, ceea ce a avut consecințe teribile (Evrei 12.16,17). Aceasta este o atenționare pentru toți cei care au privilegiul de a fi cunoscut evanghelia, dar care nu pun niciun preț pe ea.

    Esau avea o fire foarte diferită de cea a lui Iacov (Geneza 25.27), însă nu era potrivit dragostei frățești să fie tratat în felul acesta. Iacov știa că viața înseamnă mai mult decât plăcere – el era moștenitor împreună cu Avraam al promisiunii lui Dumnezeu (Evrei 11.9) – însă nu a trăit în așa fel încât să-I fie plăcut lui Dumnezeu. Chiar și binecuvântarea a obținut-o înșelându-l pe tatăl său (Geneza 27). El și-a petrecut mulți ani căutându-și propriile avantaje, însă niciodată n-a fost cu adevărat fericit. Dumnezeu să ne ferească de o astfel de viață și să ne dea harul să trăim pentru „buna Sa plăcere” (Filipeni 2.13), „slujindu-ne unii altora” (Galateni 5.13).

    În cele din urmă, Dumnezeu a trebuit să-l lovească pe Iacov în trupul său într-un fel care să-i reamintească pentru tot restul vieții de slăbiciunea și de nevoia sa de dependență față de El (Geneza 32.24-31). Mai târziu, în Egipt, el și-a mărturisit falimentul: „Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele” (Geneza 47.9). Ultimii săi zece ani au fost folosiți însă așa cum trebuie, ca închinător al lui Dumnezeu (Evrei 11.21) și ca binecuvântător și învățător al altora. Astfel, el i-a binecuvântat pe faraon (Geneza 47.10), pe Iosif și pe fiii acestuia, precum și pe ceilalți fii ai săi, împreună cu semințiile lor. Sfârșitul lui a fost unul binecuvântat.

    S. Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci aceasta este drept.

    Efeseni 6.1


    Wanja (1)

    Wanja locuia cu părinții într-un mic sat din Rusia. Tatăl lui lucra la o mină de cărbuni, situată la o depărtare de circa trei kilometri de sat. Wanja parcurgea zilnic această distanță pentru a-i duce o mâncare caldă. Când Wanja ajungea la tatăl lui, acesta își punea jos uneltele de lucru. Apoi mergeau amândoi într-o șură veche din apropierea minei pentru a fi singuri la masă, deoarece întotdeauna le plăcea să povestească împreună în timpul pauzei. În anotimpul rece, tatăl nu-l lăsa pe băiat să plece după masă singur spre casă. De cele mai multe ori, Wanja rămânea în șură și aștepta până când se încheia timpul de lucru pentru tatăl său. Apoi plecau împreună spre casă.

    Acum era iarăși iarnă și zăpada era mare. Vântul bătea cu putere peste suprafața nesfârșită de zăpadă. Mama pregătise mâncarea tatălui, iar Wanja urma să plece spre mină. Nu-i convenea să se îmbrace cu jacheta îmblănită, pentru că i se părea că arată ca un bunic. Dar mama cunoștea furtunile de zăpadă, care suflau necruțătoare peste câmpia deschisă. „Dacă nu vrei să te îmbraci cu jacheta, va trebui să rămâi acasă. Fără ea nu poți să pleci, iar tata nu va primi astăzi mâncare caldă.”

    Puțin mai târziu, băiatul era pe drum. Cât de mult se bucura că a îmbrăcat jacheta cea groasă! Până atunci, Wanja nu mai simțise un astfel de vânt și un astfel de ger. Pe neașteptate a început iar să ningă. Fulgii cădeau tot mai dens. Curând, micuțul băiat a fost învăluit în întregime de zăpadă. Gâfâia și se străduia să nu greșească drumul.

    Citirea Bibliei: Numeri 11.1-9 · Matei 7.24-29


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCHIMBĂ-ȚI AȘTEPTĂRILE! | Fundația S.E.E.R. România

    „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi…” (Ioan 15:11)

    De ce oare a rostit Domnul Isus aceste cuvinte: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină”?! Pentru că, dacă nu ești atent, stresul îți poate goli bucuria din inimă și te poate trimite spre o viață de depresie, plictiseală și nemulțumire. Să recunoaștem: cei mai mulți dintre noi suntem prea serioși! Facem din țânțar armăsar! Că am întârziat cinci minute, că așteptăm la rând, că am ars mâncarea, că am luat un kilogram în greutate, că am descoperit un rid, că am făcut o greșeală, și așa mai departe… Pierdem orice perspectivă… De fapt, adevărata problemă este că avem așteptări nerealiste. Dar nu așa vrea Dumnezeu să trăiești!

    Dacă vrei să experimentezi bucuria promisă de Domnul Isus, fă aceste două lucruri:

    1) Admite că tensiunea ta se datorează în mare măsură modului în care ai decis că trebuie să arate viața ta;

    2) Recunoaște că așteptările tale nerealiste cauzează cea mai mare parte a frustrării tale!

    Când aștepți mereu ca lucrurile să fie într-un anume fel, și nu sunt așa, vei fi mereu supărat. Uite ce-ți propun: încearcă să abordezi viața fără toate acele așteptări. De exemplu, nu te aștepta ca toți oamenii să fie prietenoși… iar atunci când unii vor fi, te vei bucura. Nu te aștepta ca ziua să fie lipsită de bătăi de cap; când vine necazul, uită-te spre cer și spune: „Mulțumesc, Doamne, pentru încă o șansă de a crește!” Încearcă – și vei vedea cum se vor îmbunătăți lucrurile. În loc să înoți împotriva curentului, învață să curgi în aceeași direcție. Vei vedea destul de curând că te bucuri mai mult de viață! Și nu numai atât, dar și ceilalți se vor bucura mai mult să stea în preajma ta. Așadar, schimbă-ți așteptările!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 11:1-16


    Vedem aici întemeierea Babelului (sau Babilonul) care, în întreaga Scriptură, reprezintă lumea cu mândria şi cu lăcomia ei. De asemenea putem vedea pretențiile la unitate ce vor caracteriza Babilonul religios, falsa biserică din Apocalipsa 17 şi 18. Oamenii vor să se împotrivească lui Dumnezeu unindu-și forţele, lucrând la gloria lor proprie. „Să ne facem un nume …” (în contrast cu Ps. 148.13). Dar să privim răspunsul lui Dumnezeu dat cu altă ocazie la ridicola sfidare a oamenilor strânşi împotriva Lui: „Cel care locuieşte în ceruri va râde; Domnul Îşi va bate joc de ei” (Psalmul 2.4; citiţi şi Isaia 8.9). Domnul încurcă limba oamenilor la Babel şi îi împrăştie (v. 7, 8).

    În contrast cu aceasta, Noul Testament ne prezintă „Adunarea Dumnezeului celui viu” întemeiată de Hristos şi întocmită prin Duhul Sfânt (1 Timotei 3.15; Matei 16.18). La Cincizecime, apostolilor le-a fost dat darul vorbirii în limbi, pentru a face auzite, prin har, tuturor naţiunilor odinioară risipite, „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (Fapte 2.11). În Apocalipsa 5, mulţimea celor răscumpăraţi care încon­joară tronul Mielului este alcătuită din oameni „din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (Apocalipsa 5.9).

    Versetele de la 10 la 26 descriu linia lui Sem, pe care o regăsim în genealogia Domnului Isus (Luca 3.36).

  • 17 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

    Matei 17.8


    Sunt atât de recunoscător că trăiesc într-un timp în care am de-a face doar cu Domnul Isus. Nu trebuie să tremur înaintea lui Moise, nici să fiu înspăimântat de Ilie. Nu trebuie să mă gândesc că răscumpărarea poate fi obținută prin ceea ce sunt eu, nici nu trebuie să mă preocup cu mine însumi. Păzirea legii nu poate realiza nimic pentru mine. A venit momentul când Dumnezeu Tatăl spune: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultați!” (Marcu 9.7). Am auzit glasul Domnului Isus. Tu l-ai auzit? Dacă îl auzi, vei trăi. Slavă lui Dumnezeu că avem de-a face doar cu Isus!

    Există ceva asemănător în această scenă cu ceea ce găsim în Fapte 7. Acolo vedem că Ștefan, când era lovit cu pietre, și-a ridicat ochii și „a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. El L-a văzut „pe Isus singur” și a fost susținut. Dacă ne îndreptăm privirile în sus, Îl vom vedea și noi în glorie pe Mântuitorul înviat. El L-a glorificat în mod infinit pe Dumnezeu cu privire la păcat. A coborât în moarte și i-a nimicit puterea; a anulat puterea lui Satan; a purtat păcatele și le-a înlăturat; a împlinit răscumpărarea și a fost înviat pentru îndreptățirea celor credincioși. Este acum înviat dintre cei morți și Se află în glorie – Mântuitorul binecuvântat, „Isus singur”.

    Facă Dumnezeu, prin harul Său, să-L primim pe Domnul Isus cu o credință simplă, să ne încredem în El, să-L mărturisim și să ne bucurăm de El!

    F. B. Hole


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, trăind în destrăbălare.

    Luca 15.12,13


    Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (3)

    Fiul cel tânăr din această parabolă și-a părăsit tatăl pentru a-și urma propria voie. Stilul său de viață risipitor nu este principiul păcatului, ci mai degrabă rezultatul acestuia. Îndepărtarea de Dumnezeu pentru a ne face numai voia proprie este începutul și semnul distinctiv al păcatului (1 Ioan 3.4). În primul gest al tânărului a stat toată ticăloșia; el i-a întors spatele tatălui său, pentru a-și trăi viața fără el.

    A fost tatăl din parabolă un om dur și neiubitor? Parabola ne arată exact contrariul. Cu toate acestea, tânărul s-a grăbit să se îndepărteze de el. Nu după multe zile a strâns totul și a plecat, spune Sfânta Scriptură. Cât de adânc trebuie să-l fi rănit acest lucru pe tatăl său!

    Cu toții, fără excepție, am parcurs această tristă cale. Cu toții am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și I-am întors spatele pentru a ne urma propriile idei. Ne-am gândit vreodată ce părere are Dumnezeu despre atitudinea noastră?

    Nu toți am trăit în destrăbălare; poate că mulți am dus o viață onorabilă. Dar, atunci când privim la rădăcina păcatului și la inima omului, astfel de diferențe dispar. Cert este faptul că toți ne-am îndepărtat de Dumnezeu, crezând că putem fi fericiți fără El!

    Citirea Bibliei: Numeri 10.11-36 · Matei 7.13-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SLUJITORI PE VIAȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol…” (Romani 1:1)

    În Biblie, cuvântul „lucrător” nu este numai substantiv (care denumește o persoană, un loc sau un obiect); există și verbul „a lucra” (un cuvânt care arată acțiunea). Este vorba despre ceea ce faci, nu despre ceea ce pretinzi că ești. În Sfânta Scriptură, cuvântul „slujitor” este folosit uneori pentru robi, făcând referire la un sclav care era legat în lanțuri, pe o corabie romană. Zi și noapte, sclavii vâsleau în ritmul stabilit de altcineva și fie în luptă, fie în negoț, ei se așteptau să moară legați de vâsle. Ce imagine! Apostolul Pavel scria: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1). Pavel nu avea nicio îndoială cu privire la chemarea pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Când s-a referit la sine ca la un „rob al lui Hristos”, el descria un sclav care și-a slujit stăpânul cu credincioșie timp de șase ani. În al șaptelea an, legea lui Moise cerea ca sclavul să fie eliberat. Dar dacă, în momentul eliberării, el se întorcea și spunea: „Stăpâne, eu nu te slujesc pentru că trebuie; te slujesc pentru că doresc!”, stăpânul îl aducea înaintea lui Dumnezeu și-i străpungea urechea, fapt ce însemna că îi aparținea pentru totdeauna (vezi Exodul 21:6).

    Uneori trebuie să privești spre cer și să spui: „Doamne, eu nu Te slujesc pentru că sunt obligat; Te slujesc pentru că Te iubesc! Străpunge-mi urechea, pune însemnul Tău pe ființa mea! Leagă-mă de Tine, ca să nu fiu niciodată al altcuiva!” Când te gândești la tot ce a făcut Domnul Isus pentru tine, crezi că este prea mult să te rogi în felul acesta?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 9:20-29; 10:1-20


    Nici cele mai minunate experienţe cu privire la puterea şi dragostea lui Dumnezeu nu pot face omul mai bun decât este (8.21). Pus să guverneze pământul, Noe face dovada că nu se poate stăpâni pe sine însuşi. Ham, care „îşi bate joc de tatăl său” (Proverbe 30.17) şi se bucură de păcat, aşa cum face lumea astăzi, atrage blestemul asupra descendenţilor săi, canaaniţii. Vom vedea că multe naţiuni descinzând din Ham şi menţionate în acest capitol vor deveni vrăjmaşe poporului lui Dumne­zeu, cum ar fi: Babilonul (Şinear), Egiptul (Miţraim), Ninive, filistenii şi canaaniţii a căror ţară va fi dată lui Israel. Sem şi Iafet şi-au onorat tatăl şi vor prospera pe pământ (Efeseni 6.2, 3).

    Capitolul 10 ne arată originea naţiunilor lumii (citiţi Deuteronom 32.8). Pentru a înţelege fondul lucrurilor trebuie să mergem la originea lor. Babel (Babilon) şi Asur (Asiria) au ca punct de plecare regatul lui Nimrod. Numele acestui om înseamnă «rebel» şi acest lucru este confirmat prin faptele lui. Începând cu el, omul pradă pământul şi ucigând – atât din plăcere cât şi pentru aşi arăta puterea – animalele pe care Dumnezeu i le-a dat ca hrană (9.3), face să domnească pe pământ teama şi suferinţa.

  • 14 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul va trece ca să-i lovească pe egipteni; și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori ai ușii și Domnul va trece pe lângă intrare și nu-l va lăsa pe nimicitor să intre în casele voastre, ca să lovească.

    Exod 12.23


    Nimicitorul urma să treacă prin țara Egiptului pentru a-i ucide pe cei întâi-născuți din fiecare casă. El era reprezentantul lui Iahve, o ființă angelică având puterea de a lovi cu moartea. Prin urmare, acest nimicitor este numit uneori „îngerul morții”. Acest înger al morții a trecut peste casele din Egipt care aveau semnul sângelui. Sângele semnifica pentru el că moartea deja se abătuse asupra acelor case și că putea trece peste ele fără a mai aduce și el judecata asupra lor. Totuși, în acele case nimeni nu murise, cu excepția mielului – „Un miel de un an” (Exod 12.5).

    Cel întâi-născut din fiecare casă a israeliților era în siguranță, indiferent de starea sau de simțămintele lui. Să ne imaginăm două case ale israeliților în acea noapte. Într-una era un băiat căruia îi era teamă că va muri atunci când îngerul avea să treacă: poate pentru că îngerul nu va vedea sângele sau poate pentru că părinții lui nu puseseră suficient sânge sau nu-l puseseră așa cum ar fi trebuit. În cealaltă casă era un băiat care avea încredere deplină că îngerul avea să vadă sângele și să treacă peste casă. La ivirea zorilor, ambii băieți erau în viață. Nimicitorul nu privise la starea inimilor băieților în acea noapte, ci numai și numai la un singur lucru: la sânge. Mântuirea noastră nu se datorează stării noastre interioare, ci doar faptului că Hristos a făcut ispășire pentru păcatele noastre.

    În acea noapte, evreii au mai făcut un lucru: s-au hrănit cu mielul fript la foc (Exod 12.8). Aceasta avea să le ofere energie pentru călătoria care le stătea înainte. În această zi a Domnului, să apreciem încă și mai mult sângele Mielului și să ne hrănim cu harul Său, pentru a fi susținuți în săptămâna care urmează!

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

    1 Petru 2.24


    Părăsit pe cruce

    Acest verset ne îndreaptă gândurile spre crucea de pe Golgota. Oamenii L-au condamnat pe Isus la moarte și El a fost răstignit pe lemn. Batjocura lor s-a revărsat ca un torent asupra Lui, dar El nu a reacționat la ea, deși o simțea profund. La prânz s-a întunecat brusc trei ore. În acest timp, Isus a purtat păcatele noastre în trupul Său.

    El a luat asupra Sa pe cruce toate păcatele: minciunile noastre, comportamentul nostru indisciplinat, purtarea nedreaptă, cuvintele jignitoare, nesinceritatea noastră, orice gând rău. Când aceste nelegiuiri erau asupra Lui, Dumnezeu L-a pedepsit pentru ele în locul nostru.

    Această judecată a căzut asupra Lui fără menajamente, deși El Însuși nu păcătuise niciodată. Dar Dumnezeu urăște și detestă păcatul. Pentru că El este sfânt, despărțit de rău, a trebuit să-L părăsească pe Domnul Isus în acele ore în care El purta vinovăția noastră.

    Această părăsire a provocat suferințe de nedescris Mântuitorului nostru. El, Cel fără de păcat, a suferit cumplit, pentru că a fost făcut una cu păcatele noastre. Această pedeapsă L-a durut foarte mult pe Cel care Se bucurase întotdeauna de comuniunea cu Dumnezeu.

    Chiar dacă nu putem înțelege pe deplin ce s-a întâmplat la cruce, inimile noastre se umplu de recunoștință. Această jertfă ne îndeamnă fără cuvinte, zi de zi, să nu mai păcătuim, când știm câte dureri I-au provocat păcatele noastre lui Isus Hristos!

    Citirea Bibliei: Numeri 8.1-26 · Matei 6.16-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FEREȘTE-TE DE AUTOCOMPĂTIMIRE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.” (1 Corinteni 10:24)

    Autocompătimirea poate fi fatală. Ea spune mamei și soției care lucrează din greu: „Nu ești apreciată!” Ea spune funcționarului de la birou: „Uite ce valoros ești, și cu toate acestea nu ești recunoscut sau apreciat!” Șomerului îi spune: „N-ai nicio șansă!” Iar celui divorțat: „Nu e loc pentru tine!” Celui îndurerat: „Ești fără speranță!” Și celui ce se luptă: „Nu e cale de scăpare!” Să ne uităm la profetul Ilie: a doua zi după cea mai mare victorie din viața sa, el era profund deprimat și se scălda în autocompătimire, astfel că ajunge să spună: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul… Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” (1 Împărați 19:4, 10).

    Autocompătimirea în stare brută! În general, există două motivații în spatele autocompătimirii: prima este manipularea emoțională. Folosim autocompătimirea ca armă pentru a-i face pe alții să se simtă vinovați și pentru a obține ce vrem. E semn de imaturitate și trebuie să confrunți asta, fie că e în tine, fie că e în altcineva. Pe de altă parte, autocompătimirea poate rezulta din simpla epuizare. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a arătat lui Ilie patru lucruri necesare pentru a-l aduce din nou pe calea cea bună:

    1) Avea nevoie de mai multă odihnă;

    2) Nu mâncase corespunzător;

    3) Își luase privirea de la Dumnezeu și încerca să facă totul prin propriile sale puteri;

    4) Era izolat și avea nevoie de un prieten. Așa că Dumnezeu i l-a dat pe Elisei. Lucrul acesta și-a atins scopul, și data următoare când îl vedem pe Ilie, este din nou în vârf.

    Oprește-te și fă-ți timp azi să te gândești cum ai putea aplica aceste patru adevăruri în viața ta… și – ferește-te de autocompătimire!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 7:16-24; 8:1-5


    Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu a luat sfârşit. Valurile judecăţii Sale se revarsă peste pământ. Cu excepţia corăbiei care se construise, nimic nu lăsa să prevadă judecata. Totul părea să meargă foarte bine. Lumea îşi continua mersul cu veselie. Mâncau şi beau, se în­surau şi se măritau. „N-au ştiut nimic – spune Domnul Isus – până a venit potopul şi i-a luat pe toţi” (vezi Matei 24.37-39). O soartă pe cât de neaşteptată pe atât de groaznică îi loveşte pe cei care au rămas surzi la invitaţia harului lui Dumnezeu. Şi această istorisire consemnată în Cuvântul lui Dumnezeu şi amintită chiar de Domnul Isus constituie cel mai serios avertisment de a ne împăca cu Dumnezeu. Fiecare este astăzi invitat să-şi ocupe locul în corabie, cu alte cuvinte, să-şi găsească în Hristos adăpost faţă de mânia lui Dumnezeu. Iar dacă avem în El acest loc absolut sigur, să nu uităm niciodată că El a trecut în locul nostru prin apele teribile ale judecăţii lui Dumnezeu. „Toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine” (Psalmul 42.7).

    În mijlocul acestui prăpăd fără seamăn, Noe şi familia lui se bucură de o pace deplină. Fie că apele se învolburează sau se retrag, corabia nu va naufragia … cu atât mai mult credinciosul care rămâne în Hristos se va afla la loc sigur în ziua judecăţii.

  • 13 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceți aceasta spre amintirea Mea”. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu: faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea”. Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.

    1 Corinteni 11.23-26


    Celebrarea în mod conștient a Cinei Domnului depinde de înțelegerea caracterului ei, care este pur euharistic sau de mulțumire. Acesta este, în totul, un moment de mulțumire pentru o răscumpărare împlinită. „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos?” (1 Corinteni 10.16). Prin urmare, un suflet încovoiat sub povara grea a păcatului nu poate să mănânce Cina Domnului cu inteligența spirituală, întrucât acesta este un ceremonial care exprimă îndepărtarea completă a păcatelor prin moartea lui Hristos.

    „Vestiți moartea Domnului, până vine El” (1 Corinteni 11.26). În moartea lui Hristos, credința vede sfârșitul oricărui lucru care ține de vechea creație; și, pentru că înțelege că Cina Domnului „vestește acea moarte”, ea este privită ca momentul în care povara păcatelor celui credincios a fost purtată de Acela care le-a îndepărtat pentru totdeauna. Ea mărturisește faptul că lanțul păcatelor noastre, care odinioară ne înfășura și ne lega, a fost rupt pentru veșnicie, prin moartea lui Isus Hristos, și nu ne mai poate lega și înfășura niciodată. Noi ne strângem în jurul Mesei Domnului în toată bucuria biruinței Sale. Privim înapoi la crucea pe care lupta a fost câștigată pentru totdeauna și privim înainte la gloria în care vom intra în virtutea rezultatelor depline și eterne ale acelei biruințe.

    Într-adevăr, avem „aluat” în noi; dar nu avem „necurăție” asupra noastră. Nu trebuie să rămânem cu privirile ațintite asupra păcatelor, ci asupra Celui care le-a purtat pe cruce și care le-a îndepărtat pentru totdeauna.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a cuvântului harului Său, care vă poate zidi și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți.

    Fapte 20.32


    Ce este Biblia? (2)

    Ieri am văzut cum acționează Cuvântul lui Dumnezeu asupra oamenilor care trăiesc fără Dumnezeu. Astăzi vom vedea, prin intermediul altor simboluri („candelă”, „lumină”, „apă”, „sabie”, „aur curat”), cum se adresează el copiilor lui Dumnezeu. În calitate de răscumpărați, avem Biblia ca pe o comoară prețioasă, ca pe un ajutor de neînlocuit.

    „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119.105). Biblia ne luminează călătoria noastră de credință, bineînțeles, dacă o citim cu regularitate. Atunci înțelegem, pas cu pas, în ce direcție trebuie să mergem.

    „Ca s-o sfințească, curățind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5.26). Trăim într-o lume rea, în care ne murdărim; ne întinăm atunci când nu avem grijă și cădem în păcat. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne face conștienți de fărădelegile noastre și ne conduce spre o mărturisire sinceră. Tot el ne readuce în armonie cu Dumnezeu și cu gândurile Sale.

    „Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6.17). Biblia ne este dată ca o armă împotriva diavolului. El ne atacă în diferite moduri; pentru a-l pune pe fugă, nu putem decât să-l confruntăm cu Biblia.

    „De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat” (Psalmul 119.127). Aurul pur este foarte prețios, însă Biblia este cu mult mai valoroasă pentru cel credincios.

    Citirea Bibliei: Numeri 7.66-89 · Matei 6.1-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CU DUMNEZEU NU EXISTĂ COINCIDENȚE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră…” (Geneza 35:14)

    Când ne analizăm viața, cred că fiecare putem sesiza anumite momente și evenimente în care a fost evidentă mâna lui Dumnezeu la lucru. Un autor scrie: „Poate din întâmplare te-ai întâlnit cu cineva care ți-a prezentat viitorul soț sau viitoarea soție, sau un coleg de muncă și-a dat demisia și dintr-odată ai fost promovat… sau un necunoscut a spus ceva ce ți-a vorbit inimii. Toate acestea sunt semne ale bunăvoinței lui Dumnezeu și când ești ispitit să cazi în descurajare, trebuie să-ți amintești cum Dumnezeu a deschis o ușă pentru tine, cum ți-a croit un drum, cum ți-a cruțat viața, cum ți-a vindecat copilul… Nu există întâmplare sau coincidență; când ți se întâmplă ceva bun, recunoaște că a fost mâna lui Dumnezeu și adu-ți aminte mereu de asta!”

    În Vechiul Testament, „Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră…” Tu, ai ridicat vreun stâlp de aducere aminte în ultimul timp? O modalitate sigură prin care îți poți zidi credința este să-ți aduci aminte de situațiile în care Dumnezeu ți-a deschis un drum când toate ușile erau închise și erau obstacole de netrecut pentru tine; de zilele când erai singur și Dumnezeu a adus persoana potrivită în viața ta; de nopțile când te-ai simțit atât de rău, încât nu credeai că vei rezista până a doua zi dimineața… Apoi brusc, din senin, Dumnezeu a rezolvat lucrurile, ți-a dat untdelemn de bucurie în loc de jale, te-a scos din groapă, ți-a dat șansa unui nou început… și astăzi ești fericit, sănătos și împlinit.

    Cel mai important lucru este ca dacă a făcut-o odată, o va face din nou! El este același astăzi ca ieri și când îți faci timp să-ți aduci aminte de bunătatea și credincioșia Sa, El te întărește pentru a duce în continuare lupta cea bună a credinței!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 7:1-16


    Ascultarea lui Noe s-a manifestat nu numai prin faptul că a construit corabia, ci şi prin faptul că a făcuto în toate detaliile cum îi poruncise Dumnezeu (6.22). Acum ascultă intrând în ea când i se porunceşte (v. 5). Siguranţa noastră vine din ascultarea de Dumnezeu. Noe, om evlavios, experimentează ad litteram Psalmul 32.6.

    Versetul 16 ne aminteşte că o altă uşă, cea a harului, este încă deschisă astăzi, dar pentru cât timp? „Uşa a fost închisă” declară solemn Matei 25.10. Cititorule, de care parte a acestei uşi te vei afla? Înăuntru, cu Isus şi ai Săi? Sau afară, cu toţi cei care vor bate zadarnic şi cărora Domnul va trebui să le răspundă: „Nu vă cunosc” (Luca 13.27)? Să remarcăm că Însuşi Domnul a închis uşa în urma lui Noe, a familiei lui şi a tuturor animalelor. Noe nu mai putea să deschidă uşa, chiar dacă ar fi vrut aceasta din proprie iniţiativă. Acum, pentru că Dumnezeu a oferit un mijloc de salvare, punându-i pe ai Săi la adăpost, în­chizând uşa corăbiei, poate să deschidă stăvilarele cerurilor.

    Din punct de vedere profetic, Noe şi familia sa reprezintă rămăşiţa lui Israel. După răpirea Bisericii, reprezentată de răpirea lui Enoh, rămăşiţa va trece cu bine şi nevătămată prin necazul cel mare de la sfârşit şi va fi introdusă în noua lume a mileniului.

  • 12 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu, voind să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a îngăduit cu multă îndelungă-răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere; și ca să descopere bogățiile gloriei Sale peste niște vase ale îndurării, pe care le pregătise dinainte pentru glorie.

    Romani 9.22-24


    În ciuda omului care, pe tot parcursul istoriei sale, nu a încetat să-L mânie, nesocotind toate drepturile Sale, și să-L provoace prin aroganța sa necredincioasă, prin imoralitate, prin idolatrie, prin blasfemiile și prin batjocurile sale, Dumnezeu a amânat exercitarea judecății care i se cuvenea. Cât de plin de har și de îndurător a fost El! A îndurat „vasele mâniei” – adică pe oamenii asupra cărora ar fi trebuit să se abată mânia Sa – cu o bunătate și o îndurare minunată, nu le-a arătat nimic altceva decât har, vorbindu-le mereu, „trezindu-le urechea în fiecare dimineață”, așa cum a făcut odinioară cu Israel. Dar cum au răspuns ei? Au respins toate sfaturile Sale și nu au primit mustrarea Sa. Nu este oare El drept, dacă îi lasă să mănânce roadele căilor lor și să se sature de planurile lor?

    În legătură cu imaginea olarului, apostolul îi numește pe acești oameni „vase ale mâniei”, după cum tot el, de partea cealaltă, îi numește „vase ale îndurării” pe cei care se supun lui Dumnezeu și cred cuvintele Lui. Ambele se află pe propria cale, fie pentru distrugere, fie pentru slavă. Dar să nu trecem cu vederea diferența mare care există între felul în care se spune că ele sunt pregătite. Mulți au trecut peste aceasta și de aceea au pierdut sensul sau puterea argumentării apostolului. Despre vasele mâniei se spune doar atât: „Pregătite pentru distrugere”; despre cele ale îndurării însă se spune: „Pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie”. Despre vasele mâniei nu se spune nici aici și nici în vreun alt loc că Dumnezeu le-ar fi pregătit pentru distrugere; nu, ci ele însele s-au pregătit pentru distrugere, prin păcatele lor și, înainte de toate, prin necredința și prin împotrivirea lor față de Dumnezeu. Dar vasele îndurării au fost pregătite de Dumnezeu, mai dinainte, și rânduite pentru slavă. Ele însele nu au contribuit cu nimic la aceasta, ci totul este lucrarea lui Dumnezeu, împlinită „potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat mai înainte de timpurile veacurilor” (2 Timotei 1.9).

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint încercat în cuptor de pământ, curățit de șapte ori.

    Psalmul 12.6


    Ce este Biblia? (1)

    Biblia se folosește de diverse simboluri (de pildă „foc”, „ciocan”, „oglindă”, „sămânță”), pentru a ne arăta caracterul pe care ea îl are.

    „Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice Domnul, „și ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca?” (Ieremia 23.29). Cuvântul lui Dumnezeu este ca un foc care face ca raționamentul omenesc să ardă și să se mistuie. Argumentele noastre nu pot sta în fața Cuvântului lui Dumnezeu. Afirmațiile biblice au, de asemenea, efectul unor lovituri de ciocan asupra conștiinței omului. Ele ne mustră și ne frâng inimile împietrite, pentru a ne aduce la pocăință și la convertire.

    „Dacă cineva este ascultător al Cuvântului, și nu împlinitor, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era” (Iacov 1.23,24). Biblia ne arată ca într-o oglindă cine suntem noi: oameni păcătoși. De aceea trebuie să fim salvați de judecata divină. Iar când ne dăm seama de acest lucru, să nu fugim doar pentru că această judecată nu ne convine, ci să ne supunem chemării Domnului Isus: „Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!” (Marcu 1.15).

    „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne” (1 Petru 1.23). La fel cum o sămânță are putere în sine pentru o viață nouă, tot așa Cuvântul lui Dumnezeu aduce o viață nouă și veșnică în fiecare om care crede în Isus Hristos!

    Citirea Bibliei: Numeri 7.30-65 · Matei 5.33-48


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ELIBEREAZĂ-TE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.” (Psalmul 107:14)

    Când iudeii „au strigat către Domnul… El i-a izbăvit din necazurile lor. I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.” (Psalmul 107:13-14). El te poate elibera și pe tine astăzi, din orice lucru care te ține rob! Și El îți oferă nu o eliberare temporară, ci libertate veșnică: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36). Iată doi pași pe care îi poți face spre libertate:

    1) Strigă către Domnul. Dumnezeu a zis: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13) Gata cu diplomația și politețurile – situațiile disperate cer măsuri disperate! Nu mai încerca să te ocupi singur! Dacă te-ai putea mântui singur, nu ai mai avea nevoie de un Mântuitor! Lasă totul în grija lui Dumnezeu și „aruncă asupra Lui toate îngrijorările tale, căci El Însuşi îngrijeşte de tine.” (vezi 1 Petru 5:7).

    2) Hrănește-ți sufletul din punct de vedere spiritual. Libertatea este un proces binar: prima parte implică relația ta cu Hristos. Iudeii s-au hrănit cu mielul pascal ca pregătire pentru eliberarea din robie. Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu, a spus: „Eu sunt Pâinea vie… Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51). Când îți împărtășești cu El sentimentele și nevoile, El îți va ușura povara și singurătatea, și-ți va hrăni sufletul.

    Domnul Isus a venit să vestească „robilor de război slobozirea şi… să dea drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18). A doua parte a libertății implică meditarea la Sfânta Scriptură. Iudeii au devenit robi din cauză că au respins Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că ei „se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt. El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.” (Psalmul 107:11-12)

    Așadar, pentru a fi eliberat și a rămâne liber – hrănește-te zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu cel dătător de viață… începând de acum!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 6:12-33


    Deşi Noe este numit om „drept”, „fără pată” faţă de cei din vremea lui (v. 9), nu meritul lui, ci numai harul îl va cruţa (v. 8). Sosise momentul ca Dumnezeu să-i facă cunoscut intenţiile Sale şi să-i dea instrucţiunile Sale. Este uşor să te faci ascultat şi înţeles de cineva care merge pe aceeaşi cale cu tine. La aceste înştiinţări, Noe răspunde prin credinţă: „Prin credinţă, Noe, după ce a fost divin înştiinţat, … a pregătit o arcă pentru salvarea casei lui” (Evrei 11.7). El nu are nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu pentru a arăta că va veni judecata. Dar acesta îi este suficient. El construieşte corabia şi prin ea condamnă lumea. Fiecare lovitură de ciocan le reaminteşte contemporanilor săi că judecata se apropie. Şi în tot timpul construcţiei, răbdarea lui Dumnezeu aşteaptă (1 Petru 3.20).

    Dar oare câţi profită de aceasta? În afară de familia patriarhului, s-ar părea că nimeni! Avertismentele stăruitoare ale acestui „vestitor al dreptăţii” sunt întâmpinate cu indiferenţă şi cu batjocură. Şi astăzi sunt numeroşi batjocoritorii care nu cred nici în revenirea Domnului, nici în judecată (2 Petru 2.5; 3.3-6). Ei ignoră în mod voit ceea ce spune Biblia despre potop şi consideră această relatare drept o legendă.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne