Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 6 Februarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Preaiubitul meu este alb și rumen, cel dintâi din zece mii.

    Cântarea Cântărilor 5.10


    Mirele și Mireasa (3)

    De îndată ce Mireasa a fost întrebată despre Preaiubitul ei, în ce fel era El mai minunat decât oricare altul, ea nu a ezitat să răspundă. Era încântată să-L descrie pe Preaiubitul ei. Să privim la ce spune ea.

    Primul lucru care-L distinge este că e alb. Biblia folosește albul ca simbol al purității, precum în Isaia 1.18: „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna”. Preaiubitul nostru, Domnul Isus Hristos, este Cel despre care serafimii proclamau unii către alții: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui!” (Isaia 6.3; Ioan 12.41). El este Cel care n-a cunoscut păcat (2 Corinteni 5.21), care n-a făcut păcat (1 Petru 2.22), și în El nu este păcat (1 Ioan 3.5). Așa ceva nu poate fi spus despre nimeni altul, decât despre Preaiubitul nostru.

    De asemenea, ea îl descrie ca fiind rumen. Cel care este alb și lipsit de păcat este Același „în care avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1.7). Este deci de mirare că cei care-L iubesc sunt copleșiți de dragostea Lui?

    El este într-adevăr Cel dintâi din zece mii (literal: „înălțat ca un steag”). Gândul aici este că El ar fi imediat recunoscut printre zece mii (cel mai mare număr în limba ebraică). Prin urmare, printre toți fiii oamenilor, El este unic. Tatăl a deschis cerurile și a spus despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 17.5). Da, El este alb și rumen, cel dintâi din zece mii.

    A. M. Behnam


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta.

    Psalmul 73.20


    Adoniram Judson

    Misionarul Adoniram Judson (1788-1850), care avea să lucreze în Myanmar, Birmania, povestește despre el cum, în timpul studiilor, s-a împrietenit cu un tânăr care l-a influențat, din nefericire, în rău. Urmând exemplul acelui coleg, Judson a început să-și bată joc de lucrurile divine și să disprețuiască Biblia. După ce și-au terminat studiile, drumurile lor s-au despărțit.

    Ceva mai târziu, cu ocazia unei călătorii, Judson a fost nevoit să înnopteze într-un han. Din câte și-a dat seama, în camera alăturată se afla un tânăr grav bolnav. Deodată, în toiul nopții, l-a auzit pe bolnav gemând, dar nu numai de durere, ci și de disperare și de frica morții. L-a cuprins o neliniște ciudată, așa că, în cele din urmă, de frică, și-a tras pătura peste cap, pentru a nu fi nevoit să mai audă gemetele din camera vecină. Fără să-și dea seama, s-a gândit că prietenul său de la universitate și-ar bate joc de el dacă l-ar vedea în această poziție. Dar apoi s-a făcut liniște, așa că Judson a căzut într-un somn adânc. A doua zi dimineața a aflat că bolnavul murise în timpul nopții. „Știți cum îl chema?”, l-a întrebat el pe hangiu. Cât de șocat a fost când acesta a menționat numele prietenului său de la universitate! Așadar, gemetele veneau de la colegul său, de la acel ateu indiferent! Sfârșitul său nefericit a mișcat atât de mult inima lui Judson, încât el și-a abandonat călătoria, s-a întors acasă și, spre bucuria părinților săi, s-a întors la Dumnezeu. Apoi și-a dedicat viața lucrării misionare.

    În fața morții, mulți dintre cei care Îl neagă pe Dumnezeu realizează că există un Dumnezeu sfânt și drept, dar pentru mulți este prea târziu.

    Citirea Bibliei: Numeri 21.1-15 · Matei 13.10-17


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVĂȚĂTURI DE LA O INIMĂ FRÂNTĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale…” (Psalmul 51:12)

    O inimă frântă nu se poate vindeca muncind 16 ore pe zi, transpirând la sala de fitness sau folosind substanțe care o binedispun, ca de pildă alcoolul sau drogurile. Acestea îți pot produce o restabilire temporară, dar nu aduc o vindecare de durată. După ce a căzut în păcat și rușine, împăratul David s-a rugat: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale…” Dar există o veste bună: Dumnezeu îți poate reda ce ai pierdut și te poate învăța lucruri despre tine pe care nu le-ai știut, și care te vor face un om mai bun…

    Una dintre învățăturile pe care ni le dă Dumnezeu este cea despre iertare. Nu poți să ții sabia neiertării deasupra capului cuiva și să aștepți să găsești iertare pentru tine însuți. Iertarea este doar un cuvânt până când o exerciți. Pacea minții și încrederea în Dumnezeu depind de dorința ta de a extinde harul asupra celorlalți (vezi Marcu 11:25).

    Cea de-a doua învățătură pe care ne-o dă Dumnezeu este despre relații. Unele dintre ele îți vor aduce mai multă durere decât plăcere. Trădarea lui Iuda, oricât de dureroasă, a fost instrumentul prin care s-a produs cel mai important eveniment din istorie – crucea de pe Golgota. Oare asta înseamnă că oricine poate intra în viața ta și să facă ce dorește? Nu; accesul lor la persoana ta este limitat de scutul planului lui Dumnezeu. Unii îți vor aduce mângâiere, iar alții îți vor zidi caracterul… și tu ai nevoie de ambele. Cea de-a treia învățătură pe care ne-o dă Dumnezeu este despre acceptarea voii Sale. Iată cum ni-L prezintă Biblia pe Dumnezeu: „Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” (Apocalipsa 3:7).

    Indiferent dacă Dumnezeu deschide o ușă sau o închide, încrede-te în El și spune: „Da, Doamne!” pentru că El te iubește și Se gândește numai la ce e mai bun pentru tine. Așadar, mai ales dacă ai inima frântă – acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 24:1-14


    Moartea Sarei sugerează punerea deoparte a lui Israel (popor din care a ieşit adevăratul Isaac), după învierea Domnului (cap. 22). Pentru a asigura sămânţa promisă, Avraam, „tatăl unei mulţimi de naţiuni” (17.5), are un plan măreţ a cărui înfăptuire ne este relatată în detaliu: acela de a-i da o soţie fiului său. De acum înainte intervine o a treia persoană: slujitorul cel mai bătrân din casă, administratorul tuturor averilor sale, imagine izbitoare a Duhului Sfânt trimis pe pământ pentru a-i strânge pe cei care vor alcătui Biserica, Mireasa lui Hristos. Astfel, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care au lucrat împreună în Creaţie, lucrează tot împreună la alegerea, chemarea şi strângerea celor răscumpăraţi uniţi cu Hristos Cel înviat. Această Mireasă va fi căutată într-o ţară îndepărtată. Dintre „cei care erau departe”, Dumnezeu a ales şi a chemat pe aceia care să fie alături de Fiul Său (Efeseni 2.13).

    Ce model de dependenţă avem în acest slujitor al lui Avraam! În casa stăpânului său a învăţat să-L cunoască pe Domnul, Cel cu care acum are de-a face într-un mod personal. Către El îşi îndreaptă rugăciunea sa (Psalmul 5.3). Să nu uităm, înainte de a întreprinde vreun lucru, să vorbim mai întâi cu Domnul.

  • 5 Februarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fraților, chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.

    Galateni 6.1


    Aici nu este vorba de păcat săvârșit împotriva unei persoane, ci de un frate care a căzut într-o greșeală, iar frați spirituali care iau cunoștință de acest fapt trebuie să-l ridice cu duhul blândeții. Este slujba acelor frați care sunt „duhovnicești” și în felul acesta sunt capabili să se ocupe de aceia care, în privința stării spirituale momentane, stau „mai prejos” decât ei. Acesta este principiul disciplinării și al purtării de grijă părintești, un principiu caracterizat prin superioritate personală.

    Pe nimeni să nu deranjeze expresiile: „a sta mai jos” și „superioritate personală”! Prin superioritate personală nu trebuie să se înțeleagă ceva ce posedă un om în sine însuși și nici o atitudine de superioritate pe care ar putea să o adopte cineva față de semenul său. Nu, ci este vorba despre maturitate duhovnicească și morală sau, altfel spus, această superioritate își găsește explicația în acea maturitate duhovnicească și morală care este rezultatul umblării constante cu Domnul. Tatăl nu este în aceeași poziție ca și copilul. Chiar dacă se apleacă în dragoste și har spre copilul neascultător, pentru a-l face conștient de păcatul său, totuși el își păstrează poziția superiorității, oricât de mult s-ar caracteriza acesta prin smerenie și har. În această superioritate morală se află motivația pentru valoarea și efectul acestui fel de disciplinare.

    Așa cum se ocupă tatăl de copilul său neascultător, tot așa ar trebui să se aplece cei „duhovnicești”, frați cu greutate morală, pentru a-i ajuta pe aceia care au căzut în păcat. Numai dragostea este capabilă de o asemenea slujbă și numai smerenia ne ține în duhul blândeții, luând seama „la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu”. Îngăduința față de slăbiciune și față de lipsa de experiență va caracteriza slujba unor asemenea frați; ei nu au uitat că, odinioară, și ei înșiși au trecut prin toate acestea.

    C. Briem


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?

    Iov 2.10


    De ce nu Tim?

    Colonelul Jack Miller avea un fiu pe nume Tim. Acesta era un tânăr credincios. Călcând pe urmele tatălui său, el se pregătea la Academia Forțelor Aeriene din Colorado. Avea deci perspectiva unui viitor strălucit. Dar, într-o zi, în timpul unui exercițiu militar, o bombă neexplodată l-a spulberat. „De ce Tim…?”, l-a întrebat un tânăr recrut pe colonel. Acesta a răspuns: „De ce nu Tim?”.

    Accidente, boală, tragedii… Acestea dezvăluie adesea logica noastră subtilă, dar eronată: „De ce eu? La urma urmei, dacă Dumnezeu controlează totul și eu caut să-I fiu pe plac, de ce nu mă scapă de această suferință?”. Deseori ne luptăm în sinea noastră o perioadă lungă de timp până să putem accepta modul cum acționează Dumnezeu.

    Satan își închipuia că, în toate nenorocirile care se vor abate asupra lui Iov, patriarhul se va împiedica tocmai de această întrebare. De asemenea era convins că încrederea lui Iov în bunătatea și în îndurarea lui Dumnezeu era doar o „credință de vreme bună”. Dar nu a fost așa! Încrederea lui Iov în Dumnezeu era adânc înrădăcinată în inima sa. Când soția lui i-a cerut să renunțe la Dumnezeu și să moară, el i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Ce! Primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?”. De ce ar fi trebuit Iov să fie scutit de greutăți?

    Când încetăm să ne întrebăm „De ce eu?” și începem să ne întrebăm „De ce nu eu?”, atunci Îl onorăm pe Dumnezeu prin încrederea noastră în voia Lui suverană.

    Citirea Bibliei: Numeri 20.14-29 · Matei 13.1-9


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GRIJA PENTRU SUFLET | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul… îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:3)

    Psalmistul David a scris nemuritoarele cuvinte: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său.” În zilele noastre, motoarele mașinilor sunt computerizate. Un bec aprins la bord te anunță că ceva s-a stricat și că e timpul să mergi cu mașina la verificare. Și sufletul tău va face la fel. Dar trebuie să acorzi atenție semnalelor! Nu aștepta până ai o cădere spirituală, morală, emoțională sau relațională ca să te oprești și să le dai atenție. Când setea sufletului tău nu este potolită și nevoile lui nu sunt împlinite, el va căută alinare în altă parte, deseori pe o cale care te va răni. Trebuie să știi când să acorzi atenție semnalelor! Cei mai mulți dintre noi nu facem pauze care să ne ajute „să ne înviorăm sufletul”. Suntem amăgiți de vinovăție, cum că oprirea ar fi o dovadă de iresponsabilitate. Sau ne este teamă că vom pierde teren pentru că am pus deoparte cinci minute pentru noi înșine. Unul dintre cele mai dificile lucruri de atins în viață nu este succesul, ci echilibrul!

    Așadar în toată truda ta de a-ți stabili scopuri și de a le atinge, nu uita de sufletul tău! Chiar și Dumnezeu S-a odihnit (vezi Geneza 2:2). Și dacă El S-a odihnit, și tu trebuie să te odihnești. Puterea odihnei este aceea care te ajută să te bucuri de călătoria vieții, nu doar de destinație. Firește, dacă nu înveți să alegi plimbarea și odihna vei sfârși în spital din necesitate. Tot la fel este și pe plan spiritual. Când Dumnezeu „te paște în pășuni verzi” El o face ca să te învioreze și să te restaureze. Așadar, ai grijă de sufletul tău!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 23:1-20


    Un mormânt este tot ceea ce va avea Avraam în ţara Canaanului, dar ea totuşi îi este promisă. Cumpărând terenul şi peştera Macpela pentru a o înmormânta pe Sara, omul lui Dumnezeu confirmă speranţa lui sigură în înviere. Pentru el, Sara trăieşte o viaţă divină. De aceea este necesar să se asigure de toate drepturile asupra locului unde va fi aşezat trupul ei care trebuie să învieze. Preţul întreg plătit pentru peşteră şi pentru teren ne face să ne gândim la drepturile definitive dobândite prin crucea lui Hristos, moartea în­frântă, siguranţa învierii viitoare a tuturor celor credincioşi.

    La fel ca în cap. 14, în care l-am văzut refuzând darurile regelui Sodomei, Avraam nu doreşte nici acum să se îndatoreze faţă de nimeni. El insistă să plătească întreg preţul terenului, fără să negocieze.

    Un creştin este recunoscut în toate contactele sale cu oamenii din lume prin corectitudinea sa şi prin cinstea sa absolută. În Noul Testament suntem îndemnaţi să nu datorăm nimănui nimic, decât să ne iubim unii pe alţii (Romani 13.8), să ne purtăm „cuviincios faţă de cei de afară” (1 Tesaloniceni 4.12), în sfârşit, să lucrăm cinstit „nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor” (2 Corinteni 8.21; Romani 12.17).

  • 4 Februarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El, care, într-adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu.

    Romani 8.32


    Domnul Isus, Fiul etern al lui Dumnezeu, S-a smerit și a devenit Om. El a luat locul cel mai de jos și a fost ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Ce trebuie să fi însemnat acest lucru pentru El! Ce trebuie să fi însemnat pentru Domnul ca Iuda să-L trădeze cu un sărut! Ce trebuie să fi însemnat pentru El să fie scuipat în față de soldați, să fie biciuit, disprețuit și batjocorit de ei!

    În plus, cât de mult a trebuit El să sufere purtând păcatele noastre, fiind făcut păcat pentru noi și fiind judecat de către un Dumnezeu sfânt, care nu poate suferi niciun păcat! În aceste împrejurări cumplite, El a fost înconjurat de mulțimea batjocoritoare și insensibilă și n-a găsit niciun mângâietor printre cei ai Săi. Îl auzim strigând către Dumnezeu, singur pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. În acele momente, când suferea nespus în ascultare de Dumnezeu, El L-a revelat în mod perfect pe Dumnezeu, glorificându-L în mod infinit.

    Dreptatea lui Dumnezeu a fost arătată atunci când El L-a lovit pe Fiul Său, aducând judecata asupra Lui, când El purta păcatele noastre. Sfințenia lui Dumnezeu a fost manifestată atunci când Domnul a strigat: „Pentru ce M-ai părăsit?”. Tot acolo însă a fost revelat, în mod glorios, adevărul că „Dumnezeu este dragoste”, căci acolo vedem un Dumnezeu care L-a dat la moarte pe singurul Său Fiu, un Dumnezeu care L-a judecat pe Fiul Său, pentru a-i scăpa pe păcătoșii pierduți de pedeapsa veșnică. Niciodată n-a privit Dumnezeu la Fiul Său cu mai multă plăcere decât în timpul acelor momente când a trebuit să-Și ascundă fața de la El, fiindcă El purta judecata mea. Ce trebuie să fi fost pentru Dumnezeu să-L părăsească pe Fiul Său atunci când El atârna pe cruce, înconjurat de vrăjmași!

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.

    Ioan 1.1,2


    Cuvântul este o Persoană: Fiul lui Dumnezeu

    În timp ce Evangheliile după Matei, Marcu și Luca își încep relatarea cu nașterea lui Isus sau cu slujirea Lui printre oameni, Evanghelia după Ioan ne prezintă încă din primul verset existența veșnică a Fiului lui Dumnezeu. În aceste cuvinte atât de simple remarcăm adevăruri atât de profunde. Termenul „Cuvântul” este folosit aici pentru o Persoană, care este Fiul lui Dumnezeu.

    La început era Cuvântul. – Spre deosebire de tot ceea ce a fost creat și are, prin urmare, un început, Fiul lui Dumnezeu este de la început. Așadar Fiul este etern.

    Cuvântul era cu Dumnezeu. – „Singurul Lui Fiu … este în sânul Tatălui” (Ioan 1.18). Așadar Fiul este alături de Dumnezeu din veșnicie.

    Cuvântul era Dumnezeu. – precum Tatăl și Duhul Sfânt. Așadar Fiul este Dumnezeu.

    El era la început cu Dumnezeu. – Fiul lui Dumnezeu este cu Dumnezeu nu doar de la un anumit moment, ci din veșnicie. Așadar Fiul este dintotdeauna Fiu – unic în acest fel.

    Ce mărturie clară despre măreția Celui care S-a smerit, a devenit Om și a trăit printre noi în acest fel! Ioan, care L-a văzut, mărturisește că „El a locuit printre noi plin de har și de adevăr (și noi am privit slava Lui, slavă ca a Singurului de la Tatăl)” (Ioan 1.14). Ce frumos începe această Evanghelie după Ioan: Fiul este etern, Fiul este în sânul Tatălui, Fiul este Dumnezeu, Fiul este dintotdeauna Fiu – unic în acest fel!

    Citirea Bibliei: Numeri 20.1-13 · Matei 12.46-50


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa…” (Proverbele 1:5)

    Cartea Proverbelor începe astfel: „Pildele lui Solomon… pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; pentru căpătarea învăţăturilor de bun-simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă; să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă”. (Proverbele 1:1-5).

    Gândirea creativă este pur și simplu o gândire disciplinată. Dacă ai impresia că știi tot ce se poate ști, înseamnă că știi deja tot ce vei ști vreodată. Pentru a ieși din tipare, trebuie să începi să pui întrebările corecte. Sir Anthony Jay (scriitor englez, producător și director de radio) a spus: „Și mintea lipsită de creativitate poate detecta răspunsurile greșite, dar e nevoie de o minte creativă pentru a detecta întrebările greșite.” Întrebările greșite opresc procesul gândirii creative. Ele te trimit pe aceeași cale bătătorită.

    Pentru a-ți schimba viața, trebuie să-ți schimbi gândirea. Asta înseamnă că trebuie să fii dispus să pui aceste două întrebări: „De ce trebuie făcute lucrurile mereu așa? Există o cale mai bună?” Fie că scopul tău este să-ți construiești o viață mai bună, fie o familie mai bună, o afacere mai bună, o biserică mai bună, o carieră mai bună sau orice altceva mai bun, orice schimbare și proces trebuie să înceapă punând cu sinceritate acele două întrebări.

    Vechea zicală „o mică îmbunătățire poate aduce o mare avere sau faimă” este foarte adevărată. Așadar, vrei să ai succes? Atunci, fii dispus să-ți schimbi gândirea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 22:13-24


    Dumnezeu Însuşi Se preocupă de Mielul pentru arderea-de-tot. Când Domnul Isus Şi-a făcut apariţia în mijlocul poporului pe malurile Iordanului, Ioan Botezătorul a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1.29). El era răspunsul divin la toate păcatele care tocmai fuseseră mărturisite. Astfel se descoperă taina cea mare a cărei umbră o avem în acest capitol. Şi ce asigurare continuă să aducă acest „Yehova-Iire” (Domnul va purta de grijă) tuturor celor chinuiţi de povara păcatelor lor!

    Isaac este înviat în mod simbolic (Evrei 11.19); Hristos însă este înviat în adevăr, cu toate consecinţele care decurg din aceasta pentru El şi pentru noi. El va primi o soţie, fapt ilustrat de numirea Rebecăi în v. 23. Iar noi vom primi binecuvântările cereşti a căror imagine o avem în v. 17 şi 18.

    Credinţa lui Avraam s-a arătat prin această faptă (Iacov 2.21). Se spune că încercarea face proba. Dumnezeu îi cunoştea inima şi ştia că avea credinţă, dar ea trebuia să se manifeste public. În ce ne priveşte pe noi, dacă am putut mărturisi: «cred în Domnul Isus», mai devreme sau mai târziu ni se va da ocazia să o dovedim. Încercările creştinilor deseori nu au alt scop decât să pună în evidenţă realitatea credinţei care este în ei.

  • 3 Februarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Astfel încât noi, de acum, nu cunoaștem pe nimeni potrivit cărnii … Încât, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

    2 Corinteni 5.16,17


    Hristos nu mai este acum pe pământ și, fiindcă noi trăim în asociere cu El, o ordine nouă de lucruri a fost stabilită. Chiar El Însuși este cunoscut de noi într-un fel nou. Pavel nu fusese printre aceia care L-au cunoscu pe Hristos „potrivit cărnii”, în zilele întrupării Sale. Dar chiar dacă L-ar fi cunoscut așa, el nu-L mai cunoștea în felul acesta. Mai mult, el nu-l mai cunoștea pe niciun om „potrivit cărnii”.

    Fiind creați din nou în Hristos, noi ne găsim într-o sferă nouă. Nu suntem acolo încă în ce privește trupurile noastre – pentru transformarea trupurilor noastre așteptăm venirea Domnului. Însă duhurile noastre sunt deja parte din noua creație. În timpul de acum, duhurile noastre aparțin unei sfere de lucruri cu totul noi, complet necunoscute nouă atunci când eram neconvertiți. De asemenea, chiar lucrurile vechi ale creației dintâi sunt privite de noi într-o lumină cu totul nouă.

    Acest adevăr trebuie bine rumegat de către fiecare dintre noi. Cât de multe dificultăți apar printre creștini din această pricină, anume că ei se tratează unii pe alții „potrivit cărnii”, pe temeiul cel vechi și potrivit principiilor acestei lumi! În acest fel, este foarte ușor și firesc să apară partide și grupări, să manifestăm preferințe și antipatii, să fim excesiv de prietenoși cu unii credincioși, până apar anumite dezacorduri, care produc antagonisme la fel de excesive. Toate aceste atitudini se sprijină pe o temelie greșită; ele sunt potrivit cărnii, nu potrivit noii creații și Duhului lui Dumnezeu. Dacă toți sfinții s-ar cunoaște unii pe ceilalți pe temelia cea nouă, ce transformare minunată ar avea loc în mijlocul mărturiei creștine!

    F. B. Hole


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Până la bătrânețe Eu sunt Același, și până veți încărunți Eu vă voi sprijini. Eu sunt Cel care am creat și Eu voi purta, voi sprijini și voi mântui.

    Isaia 46.4


    Promisiuni prețioase

    Ce cuvânt de încurajare pentru fiecare copil al lui Dumnezeu! Unii poate au îmbătrânit, alții au obosit… Oricum ar fi, versetul de astăzi ne întâmpină cu promisiuni nespus de prețioase pentru sufletul nostru: Eu vă voi purta, vă voi sprijini, vă voi scăpa.

    Atunci când un copil s-a împiedicat și plânge, mama îl ridică, îl poartă pe brațe și îl liniștește, până când durerea încetează și lacrimile i se potolesc. Dumnezeul nostru acționează la fel atunci când am obosit sau ne-am împiedicat pe drumul credinței. El nu ne abandonează, ci ne ridică, ne duce mai departe și ne asigură că ne va conduce până la țintă!

    Ce face Păstorul cel Bun cu oaia rătăcită? O caută până când o găsește, apoi o ridică – poate că o scoate dintr-o groapă sau o eliberează dintr-un tufiș cu spini – și, punând-o pe umerii Săi, o duce acasă. Numai când ajunge acasă, o ia de pe umeri, nu înainte!

    Mântuitorul îi duce în siguranță acasă pe toți ai Săi, pentru care Și-a dat viața ca Bunul Păstor! Ce triumf al harului Său! „În toate necazurile lor, El … i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea și în îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat, din vechime, în toate zilele” (Isaia 63.9).

    Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine

    și nicio clipă singur nu mă lași,

    Tu ești mereu puterea ce mă ține,

    din cel dintâi la cei din urmă pași. —T. Dorz

    Citirea Bibliei: Numeri 19.11-22 · Matei 12.38-45


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” (Proverbele 13:20)

    Dacă ești înconjurat de negativism, caută un mediu mai bun. Charlie Brower (fost oficial în Departamentul de stat al Statelor Unite și judecător de drept internațional) a spus: „Ideile noi sunt delicate. Ele pot fi distruse de un simplu râset sau căscat; pot fi înjunghiate de moarte de o glumă sau pot fi ucise printr-o încruntare de sprâncene a celui de lângă tine.” Mediile negativiste ucid mari idei în fiecare minut. Un mediu creativ, pe de altă parte, devine ca o seră în care ideile sunt semănate, apoi încolțesc și se dezvoltă.

    Pentru a crește, trebuie să cauți oameni care sunt dedicați creșterii personale. Ce fac astfel de persoane? Următoarele lucruri:

    1) Încurajează creativitatea. David Hills (proprietarul celei mai vechi ferme de familie din America – ajunsă la a zecea generație) spunea: „Studiile asupra creativității sugerează că singura variabilă în ecuația creativității de care angajații dau sau nu dovadă este percepția că li se permite să fie creativi.” Când inovația și gândirea personală sunt încurajate și răsplătite fățiș, oamenii înțeleg că au permisiunea de a fi creativi.

    2) Sunt dispuse să-și asume riscuri. Chiar și atunci când ai studiat și te-ai pregătit temeinic, tot va trebui să încerci de mai multe ori înainte de a reuși. Așadar, trebuie să fii într-un mediu în care greșelile sunt văzute ca parte a procesului creativ.

    3) Cred în potențialul pe care îl are un vis. Mediul creativ încurajează folosirea unei coli albe de hârtie și a întrebării: „Dacă ai putea desena o imagine a ceea ce dorești să realizezi, cum ar arăta ea?” Un mediu creativ i-a dat posibilitatea lui Martin Luther King Jr. să spună plin de pasiune și să declare: „Am un vis” (și nu „Am un obiectiv”)! Obiectivele îți pot da un punct focal, dar visele au putere. Visele lărgesc lumea în care trăiești. Și Dumnezeu este cel ce dă visele și viziunile (vezi Ioel 2:28).

    Așadar, caută anturajul persoanelor înțelepte și dedicate creșterii personale.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 22:1-12


    Ştim că acest tabou este o imagine a crucii. Cine altcineva este Fiul, singurul născut Fiu, Cel pe care Tatăl Îl iubeşte, decât Domnul Isus? Trebuia ca El să fie oferit ca ardere-de-tot. Locul este privit de departe în planurile eterne ale lui Dumnezeu. Este muntele Moria, loc în care David va aduce mai târziu jertfa de ispăşire şi în care va fi construit Templul (2 Cronici 3.1). Locul unde se aduce jertfa este în acelaşi timp şi de închinare (v. 5).

    Câte motive găsim acolo pentru a ne închina Tatălui şi Fiului, care merg împreună, altfel spus, într-un gând, pentru a înfăptui lucrarea mântuirii! Ascultarea lui Isaac ne aminteşte de ascultarea Domnului în Ghetsimani: „… nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie” (Marcu 14.36). Dar, spre deosebire de Isaac, care doar s-a supus, Fiul S-a oferit: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9). Din nou spre deosebire de Isaac, cel care nu ştia ce avea să facă tatăl său, ni se spune: „Isus, ştiind toate cele care urmau să vină asupra Lui, a ieşit înainte …” (Ioan 18.4).

    În sfârşit, spre deosebire de strigătul Îngerului care oprea mâna lui Avraam, nici un glas nu se face auzit pe Golgota pentru a îndepărta sabia care trebuia să cadă asupra Fiului lui Dumnezeu.

  • 2 Februarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani, Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți-a lipsit nimic.

    Deuteronom 2.7


    Așa stau lucrurile și acum, cu privire la Adunarea lui Dumnezeu, aflată într-o lume care poate fi pe drept numită o pustie. Privită din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Adunarea nu este din lume, ci este complet separată de ea. Este la fel de separată de această lume, cum era tabăra lui Israel separată de Egipt. Apele Mării Roșii se rostogoliseră între acea tabără și Egipt, iar apele cu mult mai adânci și mai întunecate ale morții lui Hristos s-au rostogolit între Adunarea lui Dumnezeu și veacul acesta rău. Este imposibil să concepi o separare mai completă. „Ei”, spune Domnul nostru Isus Hristos, „nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17.14).

    Apoi, în ce privește dependența totală, cine altcineva în această lume poate fi mai dependent de Dumnezeu, decât Adunarea? Ea nu are nimic în ea însăși sau de la ea însăși. Este așezată în mijlocul unei pustii morale, o pustie aridă și înfricoșătoare, în care nu există nimic de natură să susțină viața divină. Nu există niciun strop de apă și nicio singură fărâmă de mâncare pentru Adunarea lui Dumnezeu pe întreaga întindere a acestei lumi.

    La fel stau lucrurile și în ce privește expunerea la tot felul de influențe ostile. Această expunere este completă, căci nu există nici măcar o singură influență benefică în această lume. Totul este împotriva Adunării, care este în această lume ca o plantă sădită într-o climă străină ei, într-un sol și într-o atmosferă cu totul potrivnice.

    Aceasta este Adunarea lui Dumnezeu în lume: o entitate separată, dependentă, lipsită de orice apărare și resursă, cu excepția celor oferite de Dumnezeul cel viu.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

    2 Corinteni 5.17


    Mugurii fagilor

    Ați văzut vreodată cum arată în timpul iernii un gard viu format din fagi? Majoritatea frunzelor din vară sunt încă pe crengi. Ofilite, uscate, ele stau încă agățate de ramuri. Cu toate acestea, niciun proprietar de grădină nu se gândește să îndepărteze frunzele ofilite. De ce să o facă, atât timp cât imediat ce răsar mugurii și apar noile frunze, cele vechi se desprind de la sine?

    Există tot felul de „frunze vechi” și în viața oamenilor. Mulți ar vrea să se debaraseze de obiceiurile rele, dar acest lucru nu este posibil. Alții ar vrea să-i vadă pe ceilalți cum scapă de ele, sau chiar să-i ajute, dar nici cu forța nu pot fi dezrădăcinate aceste vicii.

    Asemenea gardului de fag, unde ceea ce este vechi este dat deoparte de eficiența vieții noi din ramuri, tot așa în om trebuie să înceapă ceva nou. Viața nouă din interior trebuie să se arate în exterior. Pentru aceasta este necesar mai întâi să ne întoarcem la Dumnezeu. Oricine vine cu pocăință și cu credință la Domnul Isus Hristos și își mărturisește păcatele sale înaintea Lui poate experimenta că viața sa devine nouă, așa cum ne-a promis Dumnezeu.

    El nu ne dă numai iertarea păcatelor. Atunci când venim la Dumnezeu, primim și viața veșnică și puterea de a trăi fericiți, pentru gloria Sa. Hristos ne dă energia necesară ca ceea ce a rămas din viața veche să dispară. Unde să cauți pacea, seninătatea, dacă nu lângă Acela care o promite și care numai El poate să o ofere?

    „Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima” (Psalmul 37.4).

    Citirea Bibliei: Numeri 19.1-10 · Matei 12.22-37


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

    Când ai o gândire creativă, gândești ca Dumnezeu care te-a creat. Dar nu oricine îți va accepta ideile creative. Domnul Isus nu a fost crucificat pentru că a săvârșit minuni; lumea l-a iubit și l-a aplaudat pentru toate acestea. El a fost răstignit pentru că a avut idei care au pus la îndoială status quo-ul. De la Dumnezeu vin marile concepte, adevăruri și idei. Deci, când El îți dă o idee, nu lăsa pe nimeni să te facă să renunți la ea. Nu lăsa ca teama de respingere sau de eșec să-ți ucidă ideea. La urma urmelor, nu poți face ceva nou și interesant dacă te obligi să rămâi în aceeași colibă veche. Nu ajunge să lucrezi la același lucru învechit; fă o schimbare. Și primele lucruri pe care trebuie să le schimbi sunt modul în care gândești și ceea ce crezi. Să ne uităm puțin la următoarele afirmații: „Eu nu sunt o persoană creativă. Mă supun unor reguli precum: Nu pune întrebări. Nu fi diferit. Rămâi între limite. Există doar un fel de a face lucrurile. Nu fi prost. Gândește-te la imaginea ta. Nu e logic. Nu e practic. Nimeni n-a mai făcut așa ceva. Lucrul acesta nu poate fi făcut. Nu a funcționat. Am mai încercat asta. E prea mult de lucru. Nu ne permitem să facem o greșeală. Va fi prea greu de gestionat. Nu avem timpul necesar. Nu avem banii care ne trebuie!”

    Lista cu afirmațiile negative poate continua… dar apostolul Pavel ne sfătuiește: „să ne prefacem (lăsăm transformați) prin înnoirea minţii noastre, ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Deci, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: schimbă-ți gândirea, schimbă-ți viața!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 21:22-34


    În cap. 20, relaţiile dintre Avraam şi Abimelec fuseseră foarte tensionate. Avraam a fost expus unor acuzaţii severe şi îndreptăţite din partea regelui din Gherar. Dar acum relaţia dintre ei se desfăşoară pe un cu totul alt plan. Avem aici un simbol al viitoarei su­premaţii a lui Israel, când naţiunile vor spune: „Vom merge cu voi, pentru că noi am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zaharia 8.23). „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci”, constată împăratul filistean (v. 22). Şi caută din nou să încheie o alianţă cu omul lui Dumnezeu. De această dată Avraam îl mustră pe Abimelec cu autoritatea morală pe care i-o conferă relaţia lui cu „Dumnezeul Etern” (v. 33).

    Cu această ocazie el îi arată cât de mult ţinea la această fântână din pustiu pe care slujitorii lui Abimelec voiseră să i-o ia. Nu este aceasta pentru noi o imagine a Cuvântului a cărui apă trebuie să ne învioreze sufletele în fiecare zi? Dacă unii oameni caută compania noastră, să le arătăm cât de curând posibil valoarea pe care o are pentru noi acest Cuvânt al Dumnezeului nostru. Unii dintre ei, care însetează după adevăr, după pace, după bucurie, vor fi îndrumaţi să le caute în această Carte preţioasă, dacă văd că noi ne adăpăm din ea.

  • 1 Februarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Oricine merge înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, acela Îl are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă vine cineva la voi și nu aduce învățătura aceasta, nu-l primiți în casă și nu-l salutați. Pentru că cine-l salută se face părtaș cu lucrările lui rele.

    2 Ioan 9-11


    A doua epistolă a lui Ioan este singura carte din Scriptură adresată unei femei. Ea pune accentul pe adevăr, care trebuie menținut cu sârguință și cu credincioșie, chiar și de către o soră credincioasă.

    Mulți înșelători circulau peste tot în acel timp, iar ținta principală a lui Satan era căminul, de aceea el făcea în mod special apel la natura femeii. Deși apostolul Ioan intenționa să viziteze în curând acel loc, Dumnezeu l-a îndemnat să scrie această epistolă fără întârziere, fiindcă această doamnă evlavioasă trebuia protejată de nelegiuirea subtilă a celor care nu rămâneau în învățătura lui Hristos.

    Astfel de înșelători s-au înmulțit în zilele noastre – cei care nu-L mărturisesc pe Isus Hristos venit în trup. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată și pură sunt chestiuni vitale. Dacă vine cineva și pretinde că are un adevăr avansat și o cunoștință deasupra a ceea ce este revelat în Persoana lui Hristos și în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, un astfel de om „nu-L are pe Dumnezeu”. Și astăzi mulți înșelători încearcă să pătrundă în case cu doctrinele lor subtile și vătămătoare.

    Nu numai că „aleasa doamnă” trebuia să le refuze accesul în casa ei, ci trebuia ca nici măcar să nu-i salute, fiindcă așa ceva ar fi făcut-o părtașă faptelor lor rele. Nu trebuia să arate nicio dragoste față de rău, căci dragostea adevărată este arătată doar adevărului. Să avem grijă să respingem cu toată hotărârea un astfel de rău, detașându-ne total de el și alipindu-ne cu devotament de „Domnul Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste … Aceasta este dragostea: să umblăm potrivit poruncilor Lui” (verstele 3 și 6).

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?

    Romani 8.31,32


    Sandra

    Am cunoscut-o pe Sandra la serviciu. Avea 18 ani și era foarte inteligentă. Încetul cu încetul mi-a spus povestea ei: „Când eram destul de mică, părinții mei s-au despărțit. Nu am știut niciodată ce este un tată iubitor. Mama mea a fost nevoită să muncească din greu și avea puțin timp pentru mine. Aveam doar o jucărie de pluș și, cum aceasta îmi era mereu alături, ei îi spuneam problemele mele de la școală, experiențele dezamăgitoare cu prietenii… Am căutat adesea pe cineva care să mă asculte și care să îmi răspundă la întrebări, dar fiecare ori avea problemele lui, ori nu știa să-mi dea niciun sfat. Așa că am rămas doar cu ursulețul meu de pluș…”.

    Cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 19 ani a fost momentul de cotitură din viața ei: Sandra L-a cunoscut pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor, Căruia să Îi poată spune totul în rugăciune. Spre deosebire de jucăria ei de pluș, Dumnezeu trăiește, Dumnezeu aude, Dumnezeu răspunde, Dumnezeu ajută.

    Fericirea se găsește la Dumnezeu și fără Dumnezeu ea nu există. Fericirea înseamnă a trăi cu Dumnezeu și a-L cunoaște atât în ziua cercetării, pe care El o îngăduie spre binele nostru, cât și în ziua bucuriei, pe care El o trimite în viața noastră. Înseamnă a te ruga Lui, a-L lăuda, a citi Cuvântul Său și a face voia Lui. Toate acestea, după ce a fost rezolvată problema păcatelor. În temeiul jertfei Domnului Isus împlinite la cruce, Dumnezeu iartă pe oricine crede în El.

    Citirea Bibliei: Numeri 18.20-32 · Matei 12.15-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND AI O VIZIUNE PENTRU VIAȚA TA | Fundația S.E.E.R. România

    „Tinerii voştri vor avea vedenii…” (Ioel 2:28)

    Când întrebi un copilaș ce vrea să se facă atunci când va crește, el îți va spune că dorește să fie pompier, doctor sau vreun actor celebru. Capacitatea de a visa este un dar pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare dintre noi. Dacă vrei să realizezi lucruri mari în viață, ai nevoie de o viziune. Viziunea lui Iosif nu s-a împlinit până nu a ajuns la 30 de ani, dar a primit-o de la Dumnezeu când era adolescent. Deci Dumnezeu poate să-ți dea și ție o viziune, pentru că asta citim în Biblie: „tinerii voştri vor avea vedenii…” Poate în momentul de față te gândești la mai multe variante pentru viața ta, sau poate deja experimentezi unele dintre ele chiar acum. E un lucru bun, căci încă ești în faza în care te descoperi pe tine însuți, descoperi calitățile și defectele tale, lucrurile care te atrag și lucrurile pentru care nu ai niciun interes. Dacă îți focalizezi gândirea asupra unui singur lucru și aspirațiile tale se schimbă, atunci ți-ai irosit cea mai mare parte a energiei mentale. Dar pe măsură ce crești și te maturizezi, tu trebuie să te concentrezi mai mult și să devii selectiv. Există un vechi proverb care spune așa: „Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul!”

    Când primești o viziune de la Dumnezeu, ea are puterea de a fi statornică. E ca un foc care arde în lăuntrul tău. Poate fi o vocație pe termen lung sau o pasiune de scurtă durată, dar dacă este de la Dumnezeu îți va aduce cea mai mare împlinire. Apostolul Pavel a scris: „fac un singur lucru” (Filipeni 3:13). Ca o consecință a acestui fapt, el a schimbat istoria și astăzi multe biserici și catedrale îi poartă numele.

    Așadar, rostește azi această rugăciune: „Doamne, dă-mi o viziune pentru viața mea!” și Dumnezeu o va asculta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 21:1-21


    Promisiunea lui Dumnezeu se împlineşte. „La vremea hotărâtă” se naşte Isaac, o imagine a lui Hristos ca Fiu şi Moştenitor (Galateni 4.4). După râsul neîncrezător al lui Avraam (17.17) şi al Sarei (18.12), urmat de râsul fericit şi plin de mulţumire al acesteia, de la care a provenit numele Isaac (râs) (v. 3, 6), auzim râsul batjocoritor al lui Ismael (v. 9), simbol al omului «carnal», care nu poate înţelege planurile lui Dumnezeu împlinite în Hristos. Ismael, fiul roabei, este o imagine a omului sub robia legii, neavând nici un drept la promisiuni, nici la moştenire.

    Ceea ce face Sara pare dur; Avraam găseşte că este dureros. Dumnezeu însă aprobă aceasta, vrând să arate, în mod simbolic, că moştenirea aparţine numai lui Hristos şi că, pe principiul faptelor, omul nu o poate obţine. Aşa cum explică Epistola către Galateni, credincioşii sunt „copii ai promisiunii”. Odată ce au primit înfierea, ei nu mai sunt robi, ci fii, şi de aceea moştenitori (Galateni 4.6, 7, 28).

    Totuşi harul se îndreaptă şi spre Agar şi fiul ei. Când apa din burduf, simbol al resurselor omeneşti, este epuizată, Dumnezeul cel viu, care i S-a descoperit Agarei în cap. 16, o salvează din nou. El este Cel care aude chiar şi vocea unui copil (v. 17).

  • 31 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Trupul nu este un singur mădular, ci multe … Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare dintre ele, în trup, după cum a dorit … Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă onoare celor lipsite de onoare, ca să nu fie dezbinare în trup, ci pentru ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.

    1 Corinteni 12.14,18,24,25


    Cu ceva timp în urmă, un om a încercat să mute un pian foarte greu și s-a accidentat. Pianul i-a căzut pe picior și i-a zdrobit degetul mare atât de rău, încât doctorii au recomandat amputarea. Omul a refuzat, astfel că, de-a lungul mai multor luni, au urmat multiple operații, cusături, infecții, dureri cumplite și suferință. După multe consultații și după tratamente costisitoare, degetul s-a vindecat și astfel a fost salvat de la amputare.

    Când am auzit această întâmplare, m-am gândit la versetele citate mai sus și m-am întrebat dacă eu aș fi avut aceeași atitudine în cazul în care „mădularul” ar fi fost un frate sau o soră în Domnul, care ar fi avut o cădere, într-un fel sau altul. Aș fi investit eu la fel de mult timp, bani, suferință și efort pentru a-i vedea vindecați și restabiliți?

    Cain L-a întrebat odinioară pe Dumnezeu dacă el era păzitorul fratelui său; răspunsul este că da, suntem păzitorii fraților noștri. În Epistola către Evrei ni se spune să ridicăm mâinile care atârnă și să întărim genunchii slăbiți ai celor credincioși din jurul nostru.

    Samariteanul cel bun a făcut un efort și a investit bani pentru a-l ajuta pe cel care căzuse victimă tâlharilor și care zăcea aproape mort la marginea drumului. În Filipeni 4.3 citim că Pavel l-a îndemnat pe un credincios să le ajute pe două surori să se împace și le-a rugat pe acestea să aibă același gând. Cu o altă ocazie, Pavel i-a scris lui Filimon rugându-l să-l ierte și să-l primească pe Onisim, spunându-i să pună în contul său tot ceea ce acesta îi datora.

    Fie ca și noi, mădulare ale Trupului lui Hristos, să ne îngrijim unii față de alții, jertfindu-ne pentru aceasta!

    A. Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i pască porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.

    Luca 15.14-16


    Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (5)

    Omul care Îi întoarce spatele lui Dumnezeu va fi foarte afectat din punct de vedere moral. În ciuda istețimii sale, a priceperii sale, a strădaniei sale, a căutării plăcerilor și a fericirii, sufletul lui va deveni tot mai sărac. Mai devreme sau mai târziu, la fel ca fiul cel tânăr, va începe să sufere din cauza lipsurilor și, în cele din urmă, se va regăsi la „turma de porci”. Diavolul nu oferă nimic, el doar ia. În „țara îndepărtată” nu există satisfacție.

    Când a venit foametea, fiul cel tânăr nu s-a gândit la tatăl său. A apelat, în schimb, la un om din acea „țară îndepărtată”, pe care îl cunoștea, căci, probabil, contribuise la risipirea averii lui. Tânărul era sigur că îl va ajuta.

    Diavolul și lumea sunt niște recompensatori extrem de răi! Ei pretind să fie plătiți scump pentru orice serviciu și nu dau nimic înapoi. Ei cer un preț mare pentru jumătățile lor de măsură și pentru fericirea lor falsă și îl lasă pe om flămând. Fiul risipitor a fost dezamăgit amarnic: „Nimeni nu i le dădea”.

    Este însă Unul care poate da și vrea să dea cu adevărat – Dumnezeu! Dar El nu este dorit. Chiar și atunci când fericirea înșelătoare se prăbușește ca un castel de cărți de joc și când foamea chinuie cumplit, omul tot nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu. Și atunci preferă să se refugieze la oameni, nu să se îndrepte spre Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Numeri 18.1-19 · Matei 12.1-14


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNE DE DEDICARE LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4)

    Dacă dorința inimii tale este să Îi fii pe plac lui Dumnezeu și să împlinești voia Lui pentru viața ta, iată o rugăciune pe care s-o rostești astăzi: „Doamne, Îți mulțumesc că, deși cunoști totul despre mine, Tu încă mă iubești. Îmi cunoști gândurile, greșelile, păcatele… și totuși mă numești copilul Tău. Harul Tău față de mine depășește orice înțelegere. Mai mult decât orice, vreau să Te cunosc îndeaproape și să-Ți simt prezența în viața mea în fiecare zi. Dacă în inima mea mai există o parte pe care Ți-am ascuns-o, descoperă-mi-o ca să Te pot invita să intri și să domnești și acolo. Coboară în inima mea, Duhule Sfânt, și înviorează-mi sufletul cu râuri de apă vie, apoi revarsă-Te din inima mea în lumea aceasta uscată și însetată! (vezi Ioan 7:38-39) Doamne, Te rog ajută-mă să am privirea ațintită asupra Ta, nu asupra oamenilor (vezi Evrei 12:1-2). Doamne, fii întotdeauna comoara mea cea mai de preț, și răsplata mea. Ajută-mă să nu fac niciodată un idol din nimeni și din nimic, și să nu las ca averea sau lucrurile acestei lumi să Îți ia locul în vreun fel! Tu ești călăuzitorul meu, speranța și tăria mea. Când am nevoie de eliberare, Tu ești izbăvitorul meu! Tu ești scutul meu împotriva dușmanului, sfătuitorul meu când am nevoie de îndrumare, și cetățuia mea în ziua necazului (vezi Psalmul 32:7). Cu adevărat, Tu ești un Dumnezeu al minunilor! Împlinește în viața mea minunile harului și schimbă-mă mereu, din zi în zi, după asemănarea Ta (vezi 2 Corinteni 3:18). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 20:1-18


    Pentru a doua oară Avraam îşi reneagă soţia şi merită mustrarea lumii (vezi cap. 12). Adesea este necesar ca Dumnezeu să-Şi repete lecţiile până când răul este judecat din rădăcină şi mărturisit. De data aceasta este vorba de o jumătate de adevăr (v. 12, 13). Este o lecţie serioasă şi instructivă să vedem cum un om privilegiat, care se bucură de intimitate cu Dumnezeu, pierde conştienţa relaţiei sale şi eşuează în privinţa mărturiei. Pierderea unui om evlavios se agravează cu pierderea acestei evlavii. Să ascultăm tristele cuvinte ale lui Avraam către Abimelec: „Dumnezeu m-a făcut să pribegesc departe de casa tatălui meu …” (v. 13). Ce nefericit limbaj pentru un credincios! Aceasta este tot ce are de spus despre chemarea „Dumnezeului gloriei” spre cetatea cerească? Umblând cu cei lumeşti, credinciosul ajunge să vorbească aşa cum vorbesc ei. Dar chiar atunci când le dă o lecţie alor Săi, Dumnezeu continuă să vegheze cu blândeţe asupra lor. El „n-a îngăduit nimănui să-i asuprească şi a mustrat împăraţi pentru ei”, zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (Psal­mul 105.14-15). Domnul îl ţine pe Avraam în rangul înalt de reprezentant al Său, de profet care vorbeşte în numele Său (v. 7) şi de mijlocitor la ale cărui rugăciuni răspunde (v. 17).

  • 30 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!

    Psalmul 139.23,24


    Este inima noastră la unison cu a Lui, potrivit cunoștinței pe care o avem cu privire la lucrurile divine? Putem noi spune: „Cercetează-mă”? Uneori, acest proces este unul dureros. „Condu-mă pe calea eternă!” Iubiți frați, există o cale eternă și pe această cale eternă ne cercetează Dumnezeu inima. Suntem noi gata să ne fie cercetată orice motivație? Ar trebui să fim, dacă vrem ca părtășia noastră cu El să fie deplină și neîntreruptă.

    Dacă dorim să umblăm în pace și în comuniune cu Dumnezeu, trebuie să învățăm că nu există nimic bun în noi; însă trebuie de asemenea să-L cunoaștem pe El, în perfecțiunea dragostei Lui. Există o bucurie și o comuniune cu Dumnezeu, iar dacă le avem, atunci când se apropie sfârșitul, acesta nu este altceva decât „afară din trup, acasă la Domnul”, și devine deci cel mai strălucit moment al vieții noastre.

    Toate aceste exerciții de inimă ne conduc să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. Dacă dorim să umblăm în așa fel încât să-L glorificăm pe Dumnezeu, dacă dorim să fim în comuniune cu Tatăl și cu Fiul, atunci trebuie să ne deprindem să avem o conștiință „fără vină”. Trebuie ca inima noastră să fie plină de afecțiune față de Hristos, iar umblarea noastră să fie ireproșabilă; între acestea două se află toate gândurile și intențiile inimii noastre. Trebuie ca sufletul nostru să fie în mod practic exersat înaintea lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să învețe căile lui Dumnezeu cu el însuși, pentru a putea fi în acord cu El. Domnul să facă să cunoaștem tot mai mult ce înseamnă o umblare cu El, ca să avem și noi acea pace pe care Hristos Însuși a avut-o în umblarea Lui pe pământ – acea pace a inimii pe care sufletul o cunoaște în părtășia cu Tatăl și cu Fiul! El să ne facă să cunoaștem ce înseamnă să avem inima cu totul descoperită înaintea Lui!

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc al despărțiturii.

    Efeseni 2.14


    Misionarul Don Richardson (2)

    Don și soția sa auzeau strigătele de durere ale mamei forțate să renunțe la copilul ei, dar nu puteau face nimic, pentru că, din prisma ritualului acelor triburi, nu exista altă cale spre pace.

    Cei doi misionari și-au dat seama însă că aceasta putea fi cheia pentru care se rugaseră: pe baza acelui ceremonial, Don le-a explicat oamenilor din tribul sawi că Dumnezeu Și-a dat „Copilul păcii” în mâinile dușmanilor Săi. Și oricine crede în acest divin „Copil al păcii”, Isus Hristos, este împăcat cu Dumnezeu.

    Mulți membri ai tribului au crezut aceasta, au renunțat la canibalism și L-au primit pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.

    Când misionarul Don Richardson avea să călătorească din nou la tribul sawi, 50 de ani mai târziu, acolo îl așteptau multe mii de creștini!

    Domnul Isus a făcut pace prin sângele crucii Lui. El este ispășirea pentru păcatele noastre. Cine Îl acceptă pe El cu pocăință sinceră și crede în lucrarea Sa de răscumpărare primește iertare, pace și viață veșnică. Toate acestea sunt har nemeritat. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune aceasta, iar pe Cuvântul Său de neclintit ne punem toată încrederea. Atunci vom primi pace și odihnă pentru conștiința tulburată și o inimă fericită și recunoscătoare. „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). Minunat Mântuitor!

    Citirea Bibliei: Numeri 16.25-50 · Matei 11.10-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE | Fundația S.E.E.R. România

    „Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” (1 Timotei 6:6)

    Biblia ne asigură că „evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Timotei 6:6-10). Așadar, astăzi rostește această rugăciune de mulțumire înaintea Domnului: „Doamne, mulțumesc că mă vei vindeca și izbăvi de grija pe care mi-o fac cu privire la felul în care mă percep cei din jurul meu. Dă-mi tăria de a fi mulțumit cu ce vrei Tu să fiu sau să am. Îți mulțumesc că mă înveți să umblu alături de Tine, nu s-o iau înaintea Ta. Îmi pare rău pentru momentele în care Ți-am luat-o înainte. Regret și perioadele în care Tu încercai să mă binecuvântezi, dar eu mă aflam undeva în urma Ta, luptându-mă cu probleme vechi. Dă-mi puterea ca, începând de astăzi, să umblu cu Tine în pace și-n liniște, știind cine sunt și Cui îi aparțin. Îmi doresc să fiu binecuvântat prin pașii practici ai credinței, pe care îi învăț; dar focalizarea mea vreau să fie asupra Ta și a relației mele cu Tine. Cuvântul Tău spune că atunci când Te pun pe primul plan, celelalte lucruri le voi primi pe deasupra, iar eu Te rog să mă ajuți să împlinesc tot ce ai în plan pentru mine (vezi Matei 6:33). Îți mulțumesc pentru maturitatea pe care mi-o dai pe plan spiritual, financiar și emoțional. Mulțumesc pentru familia mea și pentru binecuvântarea revărsată peste noi. În Numele lui Isus, Îți mulțumesc, Tatăl meu! Amin.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 19:15-29


    Ce contrast între vizita fericită pe care îngerii i-au făcut-o lui Avraam în miezul zilei şi trista lor misiune pe care o aveau în Sodoma în seara aceleiaşi zile! Şi câtă reţinere în a accepta invitaţia lui Lot, oricât de insistentă ar fi fost ea (v. 2)! Cum puteau ei să aibă părtăşie cu acest credincios aflat într-o asemenea situaţie nepotrivită? Ei intră la el în casă numai pentru a-l proteja şi a-l elibera. De altfel, însuşi Lot nu s-a simţit niciodată în largul lui în această cetate a depravării. Nu am fi ştiut aceasta, dacă Noul Testament nu ne-ar fi descoperit-o. Dar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, ne spune că Lot era un om drept şi că, departe de a lua parte la rău, era „foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi” (2 Petru 2.7, 8). Şi oamenilor din Sodoma nu le-a fost ruşine să se grozăvească cu răutatea lor în acea noapte dramatică (compară cu Isaia 3.9). Ei se comportă astfel încât Domnul, Cel care spusese: „şi dacă nu – dacă aceasta nu este adevărat – voi şti” (18.21), nu mai are nevoie de alte dovezi, din moment ce aceşti oameni mărturisesc împotriva lor înşişi.

    Lot nu este luat în serios nici chiar de ginerii lui. Când un credincios a umblat, pentru un timp, cu lumea, nu mai are nici o autoritate să vorbească despre judecată. Nimeni nu îl mai ascultă.

  • 29 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosafat a avut avere și onoare din belșug și s-a încuscrit cu Ahab.

    2 Cronici 18.1


    Iosafat a fost unul dintre cei mai evlavioși împărați ai lui Iuda. El L-a căutat pe Dumnezeu și a umblat în căile tatălui său, David. A îndepărtat idolatria din țară și a luat măsuri pentru ca cei din popor să învețe legea Domnului. Când a fost atacat de armatele vrăjmașe, a făcut ca poporul să caute fața Domnului, iar apoi l-a condus la biruință, lăudându-L pe Dumnezeu. Rugăciunea făcută de el în acea împrejurare este plină de învățăminte pentru noi.

    Iosafat însă a făcut o greșeală: s-a încuscrit cu Ahab, cel mai nelegiuit împărat al lui Israel. În felul acesta, el a ajuns să lupte împreună cu Ahab împotriva Siriei. În plus, atunci când au plănuit lupta, acest om evlavios a stat pasiv în timp ce patru sute de profeți falși ai împăratului Ahab profețeau lucruri false și, mai rău, a stat pasiv și atunci când Mica, adevăratul profet al lui Dumnezeu, era persecutat pentru că vestise adevărul.

    Pe scurt deci, din cauza acestei asocieri vinovate, Iosafat și-a compromis familia și regatul, s-a implicat într-un război nepotrivit, s-a expus slujirii profeților mincinoși, s-a aliat cu cel care l-a persecutat pe adevăratul profet al lui Dumnezeu și și-ar fi pierdut chiar viața, dacă Dumnezeu, în îndurarea Sa, nu l-ar fi izbăvit. Este ușor să-l judecăm pe acest om evlavios pentru greșeala sa, însă am face mai bine să ne cercetăm propria inimă cu privire la eventualele asocieri nepotrivite din viața noastră. Dacă există astfel de legături care-L dezonorează pe Domnul, să le rupem și să ne sprijinim pe promisiunea Domnului făcută celor care se separă de rău: „Eu vă voi primi; și vă voi fi Tată” (2 Corinteni 6.17,18). Ce altă legătură se poate compara cu aceasta?

    G. W. Steidl


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1


    Misionarul Don Richardson (1)

    În anul 1962, Don Richardson și soția sa au ajuns la tribul sawi din Noua Guinee Olandeză (astăzi Indonezia). Ei au vrut să le aducă vestea bună a lui Isus Hristos. Dar oamenii din tribul sawi, vânători de capete și canibali, considerau că este o expresie de maximă bărbăție „să îngrașe, cu o prietenie prefăcută, membrii unui trib inamic înainte de a-i măcelări”.

    După ce a câștigat însă încrederea tribului, Don le-a vorbit despre Isus Hristos, Mântuitorul lumii. Dar cât de șocat a fost să constate că tribul sawi îl considera pe trădătorul Iuda Iscarioteanul cel mai mare erou! Ei îl venerau pe Iuda pentru faptul că acesta, prefăcându-se prieten, a reușit să-L trădeze pe Isus cu un sărut.

    Misionarul se gândea cum să le explice mai convingător acestor oameni că trebuie să fie recunoscători pentru dragostea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Don și soția lui s-au rugat ca Dumnezeu să le dea înțelepciune și un bun prilej de a le explica aceasta pe înțelesul lor.

    Într-o zi au asistat la o ceremonie ciudată. Tribul sawi a vrut să facă pace cu un trib vecin, tot de canibali. Dar, cum o pace durabilă nu ar fi fost posibilă – erau și ei conștienți de aceasta – atunci când trădarea și viclenia erau venerate ca fiind cele mai înalte virtuți, nu exista decât o singură cale: în semn de încredere reciprocă, un nou-născut al unui trib avea să fie dat în grija celuilalt trib. Copilul a fost numit „Tarip” – copilul păcii.

    Citirea Bibliei: Numeri 16.25-50 · Matei 11.10-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AJUTOR DE LA DUMNEZEU (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor…” (Daniel 6:22)

    „Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi” prezintă alte câteva situații în care Dumnezeu ar putea să-ți trimită un înger ca să-ți vină în ajutor:

    1) Când neprihănirea te duce la necaz. Daniel a ajuns în groapa cu lei pentru că a făcut voia lui Dumnezeu, dar El a trimis un înger care „a închis gura leilor”, l-a scos de acolo și l-a dezvinovățit public… așa că regele Darius a ajuns să decreteze: „În toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuieşte veşnic… şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit!” (Daniel 6:26).

    2) Când ai obosit să mai lupți spiritual. Când impulsul de a bea un pahar, de a consuma droguri, ori de a trage un fum pare irezistibil… sau când crezi că singura cale de scăpare este să minți… sau când singurătatea te împinge în brațele unei persoane nepotrivite – dacă Îi ceri ajutorul, El ți-l va da! După ce Domnul Isus S-a luptat cu ispita timp de 40 de zile, Biblia spune: „diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească” (Matei 4:11).

    3) Când povara pe care ai fost chemat s-o duci îți pare prea grea. Confruntându-se cu agonia de a fi răstignit pe o cruce, Domnul Isus a rostit rugăciunea definitorie a vieții Sale: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.” (Luca 22:42-43). Dumnezeu te va întări întotdeauna prin Cuvântul Său și prin rugăciune. Uneori, El va trimite oameni cunoscuți să te ajute.

    Apostolul Pavel a scris: „Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:5-6). Dar El poate să trimită chiar și îngeri. Concluzie: dacă strigi la Dumnezeu după ajutor, poate chiar acum – poți fi sigur că ajutorul Lui este pe drum!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 19:1-14


    Ce contrast între vizita fericită pe care îngerii i-au făcut-o lui Avraam în miezul zilei şi trista lor misiune pe care o aveau în Sodoma în seara aceleiaşi zile! Şi câtă reţinere în a accepta invitaţia lui Lot, oricât de insistentă ar fi fost ea (v. 2)! Cum puteau ei să aibă părtăşie cu acest credincios aflat într-o asemenea situaţie nepotrivită? Ei intră la el în casă numai pentru a-l proteja şi a-l elibera. De altfel, însuşi Lot nu s-a simţit niciodată în largul lui în această cetate a depravării. Nu am fi ştiut aceasta, dacă Noul Testament nu ne-ar fi descoperit-o. Dar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, ne spune că Lot era un om drept şi că, departe de a lua parte la rău, era „foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi” (2 Petru 2.7, 8). Şi oamenilor din Sodoma nu le-a fost ruşine să se grozăvească cu răutatea lor în acea noapte dramatică (compară cu Isaia 3.9). Ei se comportă astfel încât Domnul, Cel care spusese: „şi dacă nu – dacă aceasta nu este adevărat – voi şti” (18.21), nu mai are nevoie de alte dovezi, din moment ce aceşti oameni mărturisesc împotriva lor înşişi.

    Lot nu este luat în serios nici chiar de ginerii lui. Când un credincios a umblat, pentru un timp, cu lumea, nu mai are nici o autoritate să vorbească despre judecată. Nimeni nu îl mai ascultă.

  • 28 Ianuarie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.

    2 Corinteni 5.21


    Când tatăl l-a îmbrățișat pe fiul risipitor și l-a acoperit cu săturări, le-a zis slujitorilor săi: „Aduceți haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea” (Luca 15.22). Aceasta era cea mai bună haină – nu era niciuna mai bună decât ea. Era cel mai înalt caracter potrivit pentru prezența tatălui. Ilustrația însă nu poate reda în întregime binecuvântarea îndreptățirii pe care orice credincios o are astăzi în Hristos, fiindcă el nu este doar într-o stare de favoare în prezența Tatălui, ci este acceptat în Cel Preaiubit, astfel încât a devenit „dreptatea lui Dumnezeu în El”.

    Datorită lui Hristos, în virtutea lucrării Sale de ascultare, prin care L-a glorificat pe Dumnezeu, cei pentru care El a suferit sunt socotiți îndreptățiți în El – în „Domnul, dreptatea noastră” – potrivit planurilor eterne. Dumnezeu, în harul Său, L-a făcut deci pe El să fie „dreptate” pentru noi (1 Corinteni 1.30), iar aceasta pe principiul credinței (Romani 1.17). Nu există pace solidă pentru un suflet până când nu vede dreptatea lui Dumnezeu în a ierta de păcate prin sângele Domnului Isus și în a fi socotit drept în El. În ce mod binecuvântat descoperă evanghelia lui Dumnezeu dreptatea Sa!

    Este minunat să știm că Hristos este dreptatea noastră, că prin harul Său neasemuit am devenit dreptatea lui Dumnezeu în El. Hristos este deci dreptatea noastră în prezența lui Dumnezeu, dovada eternă că păcatele noastre au fost ispășite și, de asemenea, că El a fost făcut de Dumnezeu dreptate pentru noi. Ce odihnă binecuvântată primește inima noastră în felul acesta! Ce îndrăzneală avem pentru ziua judecății, fiindcă, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta (1 Ioan 4.17)! Astfel de adevăruri ne încălzesc inimile și ne conduc la închinare și la recunoștință.

    H. H. Snell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Semăn cu pelicanul din deșert, sunt ca o cucuvea din locuri pustii. Veghez și sunt ca vrabia singuratică pe un acoperiș.

    Psalmul 102.6,7


    „Semăn cu pelicanul din deșert”

    Limbajul profetic din acest verset ne vorbește despre Domnul Isus și despre durerea pe care a simțit-o când a fost pe acest pământ.

    „Semăn cu pelicanul din deșert.” Pelicanul, o pasăre de apă, suferă când trebuie să trăiască departe de habitatul său natural, în deșert. Așa S-a simțit Isus pe acest pământ uscat. Ucenicii nu-I puteau oferi nici măcar o frântură din bucuria de care El Se bucurase în glorie, în casa Lui, în cer, locul fericirii infinite, cu Tatăl.

    „Sunt ca o cucuvea din locuri pustii.” El a simțit singurătatea mult mai mult decât oricine altcineva. Înainte de răstignirea Sa, le-a spus ucenicilor Săi: „Iată, vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui, și pe Mine Mă veți lăsa singur” (Ioan 16.32).

    „Sunt ca vrabia singuratică pe un acoperiș.” Spre deosebire de cucuvea, vrabia este sociabilă. Rareori o vedem singură. Dar aici, pe acoperiș, ea este singuratică. Domnul Isus Se aștepta să aibă companie, dar a fost lăsat singur. A dorit mult să aibă părtășie cu ucenicii Săi. Aceștia însă, înainte de răstignirea Sa, au adormit în grădina Ghetsimani, în loc să vegheze alături de El. În Luca 9.18 citim: „Pe când Isus Se ruga singur deoparte, având cu El pe ucenicii Săi”. El a fost singur, deși ucenicii erau cu El – căci, deși erau prezenți acolo, nu puteau nici să împartă cu El suferința Lui, nici să înțeleagă rugăciunea Lui. Ce singurătate! El a fost singur, ca noi să nu fim singuri și să putem gusta înviorarea prezenței Sale.

    Citirea Bibliei: Numeri 16.1-24 · Matei 11.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AJUTOR DE LA DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34:7)

    Ne vom uita și astăzi împreună la alte situații din Biblie în care Dumnezeu a trimis un înger ca să-i ajute pe cei care-L iubeau (și deci El ar putea face asta și pentru tine!) În ce situații, sau cu ce scop?

    1) Ca să te scape de necaz. Lot locuia în Sodoma, o cetate care avea să fie distrusă din cauza păcatului din ea. Într-un astfel de moment, Dumnezeu a trimis un înger să-l salveze de la moarte, pe el pe familia sa. Lot a ascultat, s-a supus și a supraviețuit, însă din nefericire soția sa nu a făcut la fel și a pierit (vezi Geneza 19).

    2) Ca să schimbe direcția vieții tale. „Moise păştea turma socrului său, Ietro… Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug.” (Exodul 3:1-2). Moise a crezut că viața i se va sfârși. El a pornit dintr-un palat și a ajuns pe o pășune. Dar fiecare experiență, bună sau rea, l-a echipat ca să ajungă să conducă cea mai mare migrație de oameni din istorie!

    3) Când te confrunți cu cea mai mare încercare. Pentru a intra în Țara promisă, poporul Israel trebuia să cucerească cea mai mare cetate, Ierihonul. Și Iosua nu avea nici cea mai mică idee cum s-o facă. Atunci, Dumnezeu a trimis Căpetenia oștirii Domnului cu planul care avea să doboare zidurile acelei cetăți (vezi Iosua 5:14).

    4) Când te-ai străduit din răsputeri, dar ai ajuns să vrei să renunți. După victoria spectaculoasă pe care a avut-o în fața prorocilor lui Baal pe Muntele Carmel, Izabela l-a amenințat cu moartea pe prorocul Ilie. Cum l-a afectat lucrul acesta? Să citim ce spune el: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul…” S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi, iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” (1 Împărați 19:4-5).

    Și astăzi, Dumnezeu poate să trimită îngeri – chiar deghizați! – ca să ne ajute.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Geneza 18:16-33


    „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El” (Psalmul 25.14; citeşte şi Amos 3.7). Avraam este unul dintre aceştia. Domnul a putut spune despre el: „pentru că l-am cunoscut” (v. 19), „să ascund Eu de Avraam ce fac?” (v. 17). Înţelegerea gândului lui Dunneza este inseparabilă de umblarea în credincioşie. Dumnezeu ştie că singurul efect al comunicărilor Sale va fi acela de a pune în inima omului lui Dumnezeu sentimente identice cu ale Sale: compasiune, dorinţa de a-i smulge de sub înspăimântătoarea judecată pe aceia pe care îi iubeşte. Dragi prieteni creştini, noi, care cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu sentinţa asupra lumii şi iminenţa executării ei, suntem oare mişcaţi de aceleaşi sentimente în timp ce ne gândim la soarta grozavă a nenumăratelor suflete pierdute pentru eternitate? Fiecare dintre noi are în familie, printre prieteni sau printre colegii de la slujbă, persoane neîntoarse la Dumnezeu. Ce putem face pentru ei? Sigur că trebuie să-i prevenim, dar şi să mijlocim insistent, cum a făcut Avraam pentru Sodoma în care se afla Lot, fratele lui (compară cu Ieremia 5.1). În

    1 Timotei 2, Pavel ne invită să facem rugăciuni pentru toţi oamenii, adresândune Celui pe care, prin experienţă, Îl recunoaştem cu frumosul Nume de „Dumnezeu, Mântuitorul nostru”, care „doreşteca toţi oamenii să fie mântuiţi”.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne