Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

27 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.

Apocalipsa 22.16https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Domnul Isus este „Steaua strălucitoare de dimineață“. Alții Îl vor cunoaște în toată gloria Lui împărătească, ca „Rădăcina și Vlăstarul lui David“; lumea Îl va cunoaște ca pe „Soarele dreptății“, care va răsări pentru a alunga întunericul și pentru a aduce vindecare acestei lumi pline de suferință. Însă doar Adunarea Îl va cunoaște ca pe „Steaua strălucitoare de dimineață“. Când soarele strălucește, stelele nu pot fi văzute. El încă n-a răsărit deasupra acestei lumi întunecate ca Soare al dreptății, însă acum, în timp ce este încă întuneric, El este cunoscut de inima celor credincioși ca fiind Steaua strălucitoare de dimineață.

Două alte locuri din Scriptură Îl prezintă pe Hristos ca Steaua strălucitoare de dimineață. Apostolul Petru, în 2 Petru 1.19, scrie că profeția este o lampă în întuneric, dar că Hristos este Steaua strălucitoare de dimineață. Este adevărat că ambele surse de lumină strălucesc în întuneric, însă există o diferență între lampă și Steaua strălucitoare: lampa îmi arată că întunericul este încă aici, în timp ce Steaua strălucitoare îmi spune că ziua urmează să vină. Profeția ne atenționează cu privire la starea lumii din jur și la judecățile care se apropie cu repeziciune și, așa cum spune apostolul, facem bine dacă luăm seama la ea. Astfel, efectul profeției este de a pune capăt oricăror speranțe cu privire la veacul acesta și de a ne pune toate speranțele în Hristos. El este Cel care va veni, iar când afecțiunile noastre sunt atrase către El, ca fiind Centrul tuturor nădejdilor noastre, atunci se poate spune cu adevărat că Steaua strălucitoare de dimineață a răsărit în inimile noastre.

În Apocalipsa 2.28, Domnul spune cu privire la biruitor: „Îi voi da steaua strălucitoare de dimineață“. El deci oferă răsplata în viitor (versetul 26), însă, de asemenea, dă biruitorului o parte pentru inima sa în prezent. În mijlocul întunericului spiritual din Tiatira, biruitorul se va bucura de Hristos, cunoscut în inima sa ca fiind Steaua strălucitoare de dimineață.

H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!

    Evrei 4.7

    Împărate, îți dau ție acest baston!

    Când trebuie să facem anumite lucruri care ne par neplăcute, în loc să acționăm conform zicalei, Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi!, tot încercăm să le amânăm de azi pe mâine. În anumite domenii chiar este important să ne pregătim din timp, de exemplu când este vorba despre pensia pentru limită de vârstă; totuși, când trebuie să acționăm, suntem delăsători.

    Un împărat i-a oferit unui bufon de la curtea sa un baston de bufon, spunându-i: „Dacă vei întâlni vreodată un om mai prost decât tine, dă-i acest baston!“. Câțiva ani mai târziu, când împăratul era pe moarte, bufonul a venit la căpătâiul său. Împăratul i-a spus că acum trebuie să plece într-o mare călătorie. „Cu siguranță, te-ai pregătit de mult timp pentru această călătorie“, a spus bufonul. „Nu“, a zis împăratul, „nu am avut niciodată timp să mă pregătesc pentru ea“. — „Atunci, cu siguranță, nu ai știut că o vei face“, a spus bufonul nedumerit. — „Ba da, am știut.“ Atunci bufonul a scos bastonul și l-a întins către împărat, spunându-i: „Împărate, mi-ai spus odată să dau acest baston celui care este mai prost decât mine. Așa că acum ți-l dau ție. Știai că va trebui să pornești într-o călătorie fără întoarcere și totuși nu ai făcut niciun fel de pregătire. Ești cu adevărat cel mai necugetat om pe care l-am întâlnit vreodată“.

    Care este situația dumneavoastră? Este decisă destinația călătoriei dumneavoastră? Dacă nu, atunci pregătiți-vă câtă vreme se zice astăzi pentru o călătorie pe care toată lumea trebuie să o facă. Pentru că ziua de mâine nu vă aparține.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 45.1-25 · Psalmul 147.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 22:21-34

    Fiii lui Ruben, Gad şi Manase îşi explică intenţiile, iar sinceritatea lor este recunoscută de fraţii lor. La ce servea acest altar impunător? Nu exista lângă Iordan un monument mult mai reprezentativ, mormanul de douăsprezece pietre, simbol al unității poporului în poziţia sa cerească (Iosua 4)? Dar, cu siguranţă, aceste două seminţii şi jumătate îşi pierduseră (ca atât de mulţi creştini) plinătatea bucuriei pentru privilegiile lor.

    În creştinătate s-au ridicat multe „altare“ care izbesc privirile. Înălţate după imaginaţia omului, în loc să mărturisească unitatea Bisericii, ele îi proclamă mai degrabă divizările. Şi dreapta indignare a celor nouă seminţii şi jumătate ne arată cât de „în serios“ trebuie luată dezbinarea poporului lui Dumnezeu. Instituirea şi prezentarea unor principii măreţe, chiar dacă sunt conform Scripturii, nu vor înlocui realitatea bucuriilor din „ţară“.

    Credinciosul care a experimentat aceste bucurii nu este întotdeauna în măsură să dea altora multe explicaţii. Dar poate să-i invite: „Veniţi şi vedeţi“ (Ioan 1.39, 46). „Dacă aţi gustat, în adevăr, că Domnul este bun“, spune apostolul Petru, „de El apropiindu-vă… sunteţi zidiţi o casă spirituală …“  (1 Petru 2.3-5).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine…” (Proverbele 12:11)

    Dacă crezi că viața perfectă și fericită este viața în care nu ești nevoit să muncești, mai gândește-te!… Dumnezeu a creat grădina Edenului, apoi l-a creat pe Adam, apoi i-a spus lui Adam că sarcina lui este să aibă grijă de ea.

    De ce? Pentru că munca dă demnitate și sens vieții noastre. De aceea, Biblia spune: „Cine- şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.” (Proverbele 12:11).

    În câteva episoade, vom vorbi despre siguranța locului de muncă. În 2023, rata șomajului în Marea Britanie era de aproximativ 4,2% (aproape trei milioane de muncitori). Cu astfel de statistici, este ușor de înțeles de ce atât de mulți dintre noi trăiesc cu teama de a nu deveni șomeri. Teama de a nu-ți pierde locul de muncă își are rădăcinile în următoarele neajunsuri: lipsurile („Cum îmi voi îndeplini obligațiile?”); inadecvarea („Nu sunt suficient de bun!”); neajutorarea („Ce mă fac acum?”); singurătatea („Voi fi izolat de rețeaua mea socială”)… Pentru unii, rușinea și umilirea pierderii unui loc de muncă sunt la fel de teribile ca pierderea venitului.

    Grija de a nu fi concediat poate deveni o profeție care se împlinește de la sine, deoarece anxietatea te face mai puțin eficient. Așadar, dacă trăiești cu teama constantă de a nu-ți pierde locul de muncă, este timpul să încetezi să-ți mai faci griji și să începi să dezvolți o strategie care să-ți îmbunătățească poziția… sau să-ți asigure o aterizare ușoară în cazul în care vei fi totuși concediat!

    Prima și cea mai importantă strategie trebuie să fie încrederea în credincioșia lui Dumnezeu care-ți promite prin Cuvântul Său că: „Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale… dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău…” (Deuteronomul 30:9-10).

    Așadar, azi – ascultă de Dumnezeu și încrede-te în Cuvântul Său!

    26 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El; și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunați. Pentru că, după cum Tatăl înviază morții și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea.

    Ioan 5.19-21

    În lumina capitolului 5 din Evanghelia după Ioan putem vorbi despre aducerea la viață ca fiind aspectul cel mai profund și fundamental al lucrării lui Dumnezeu în noi. Aceasta este atât de importantă, încât Tatăl și Fiul lucrează împreună la ea într-un fel special. Uneori, afirmațiile Domnului, „Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând“ și „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“ (Ioan 5.19 și 5.30), sunt folosite în mod greșit. Prin aceste cuvinte, El nu spune că era lipsit de orice putere proprie, așa cum era cazul fiecărui profet. Ele exprimă în primul rând faptul că, devenind Om, Fiul a luat un loc de slujire dependentă, lucrând în întregime prin Duhul, în supunere față de Tatăl. Acest gând este subliniat în versetul 30. Însă, în versetul 19, cuvintele Domnului accentuează faptul că locul Său esențial în unitatea Dumnezeirii era de așa natură, încât ar fi fost imposibil ca El să lucreze separat de Tatăl.

    Din acest aspect lăuntric și tainic S-a exprimat El, ca și cum ar fi spus: «Eu sunt atât de esențial una cu Tatăl, încât ar fi imposibil, prin natura lucrurilor, să lucrez separat de El». Aceasta constituie, de fapt, cea mai puternică afirmație care s-ar putea face cu privire la divinitatea Sa esențială. Tatăl și Fiul trebuie să lucreze întotdeauna împreună, așa cum ne spune versetul 19. Astfel că Domnul acceptă acuzația de a Se fi făcut „pe Sine egal cu Dumnezeu“, și nu doar că o acceptă, ci și întărește gândul legat de ea. Astfel că Tatăl și Fiul lucrează împreună prin puterea dătătoare de viață.

    F. B. Hole

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!

      Evrei 10.7

      Eu vin!

      În trei rânduri, Domnul Isus a spus: Eu vin!

      Versetul de astăzi se referă la întruparea Sa. Fiul lui Dumnezeu I-a spus în cer Tatălui Său: „Iată-Mă, vin!“. În conformitate cu planul Său etern, El a fost gata să vină pe pământ ca Om pentru a împlini voia divină. Aceasta a însemnat o umilință profundă pentru El. Domnul Isus a coborât din gloria cerului și a devenit Om dependent și ascultător, deși a rămas întotdeauna Dumnezeu. Calea Sa de ascultare L-a condus în cele din urmă la cruce, unde Și-a dat viața pentru a împlini voia lui Dumnezeu.

      „Eu vin la Tine.“ Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus în rugăciunea către Tatăl Său din Ioan 17. După ce lucrarea de răscumpărare a fost încheiată, El S-a întors la Dumnezeu ca Cel înviat. Cât de fericit a fost Domnul să părăsească scena păcatului și să meargă în cer! După ce a împlinit tot ceea ce Tatăl I-a dat să facă, S-a întors ca Om în casa Tatălui, unde fusese întotdeauna ca Fiu etern.

      „Da, Eu vin curând“ (Apocalipsa 22.20). Domnul Isus ne strigă din cer această promisiune nouă, celor care Îl așteptăm pe pământ. În curând va veni din nou pentru a-i lua în cer pe toți cei răscumpărați. Cei care au adormit vor învia și vor fi răpiți la El împreună cu cei vii, care vor fi transformați. „Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Și cine aude să zică: Vino! Amin! Vino, Doamne Isus!“ (Apocalipsa 22.17,20).

      Primele două expresii Eu vin s-au împlinit. Cu siguranță, se va împlini și cea de-a treia, pentru că Domnul așa a spus.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 44.15-31 · Psalmul 146.1-10

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 22:7-20  

      „Împărţiţi prada cu fraţii voştri“, le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creștine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogățiile spirituale strânse în țara promisiunii. Așa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile“ împlinite de Domnul pentru el sau desco­perite în Cuvântul Său (cap. 3.5).

      La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare“. Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină. Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independență? Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.

      Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      PĂSTREAZĂ VIE AMINTIREA NAȘTERII DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

      „Păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră…” (Luca 2:20)

      Un excursionist care străbătea întinsele șesuri americane, a ajuns la marginea Marelui Canion; uimit să descopere o imensă prăpastie adâncă de 1,5 km, lată de 24 km și cu o întindere ale cărei margini nu puteau fi zărite, a exclamat: „Ceva trebuie că s-a întâmplat aici!”

      La fel putem spune și noi: „Ceva s-a întâmplat la Crăciun!” Haddon Robinson, profesor și predicator American, spunea: „De Crăciun, oricine se oprește să privească și să asculte trebuie să se întrebe despre ce este vorba în toată această agitație. O persoană atentă care vede luminile, decorațiunile, festivitățile și serviciile religioase ar putea, de asemenea, să concluzioneze: „Ceva trebuie să se fi întâmplat aici!”

      Bineînțeles că ceva s-a întâmplat! Iar noi trebuie să spunem lumii că Dumnezeu a vizitat planeta noastră. Fiul Său a venit să ni-L reveleze pe Dumnezeu și să moară pentru păcatele noastre (vezi Ioan 1:1-14). El a trăit printre noi pentru ca noi să trăim veșnic cu El. Când păstorii L- au găsit pe Mesia culcat într-o iesle, s-au mirat că „era întocmai cum li se spusese” (Luca 2:20). Drept urmare, „s-au întors, slăvind… pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră…” S-au întors la turmele lor cu o energie nouă!”

      Jon Walker, veteran al armatei americane, a spus și el: „După ce sărbătorim nașterea lui Isus, ne întoarcem la birou, la școală, la lucrurile pe care le facem în mod normal. Dumnezeu ne duce pe vârfurile munților, ne arată mari minuni și miracole, dar nu ne lasă acolo. Pe câmpuri și printre turme crește credința noastră, hrănită în solul banalului. Conflictele legate de cine curăță mizeria, cine pleacă mai devreme acasă sau cine primește cea mai mare bucată de plăcintă, sunt menite să testeze dacă Hristos este cu adevărat cel care trăiește în noi!”

      Așa că, păstrează vie în inima ta amintirea Nașterii Domnului!

      25 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Și Samson a zis: „Sufletul meu să moară împreună cu filistenii!“. Și s-a plecat cu putere și casa a căzut peste căpetenii și peste tot poporul care era în ea. Și morții pe care i-a ucis la moartea sa erau mai mulți decât aceia pe care îi ucisese în viața sa.

      Judecători 16.30https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Sfârșitul vieții lui Samson ne oferă o lecție cu privire la faptul că, dacă este să fim biruitori adevărați, trebuie să fim biruitori asupra noastră înșine. Doar când Samson a terminat-o cu Samson – din nefericire, abia la sfârșitul vieții lui – a putut birui pe deplin puterea vrăjmașului. De ce imaginea unui creștin fericit pe patul de moarte este una atât de rară? Ea ar trebui să fie un lucru obișnuit pentru cei ai Domnului care pleacă la El. Cred că, de multe ori, creștinul nu ajunge să termine cu el însuși decât pe patul de moarte, viața lui fiind petrecută, mai mult sau mai puțin, într-o legătură cu lumea, până când este nevoit să se confrunte cu chestiunile eterne, iar abandonarea eului coincide cu sfârșitul vieții. Sufletul lui este eliberat în același moment în care pleacă la Domnul.

      Lucrurile n-ar trebui să stea așa. Ar trebui să o terminăm cu eul mult înainte de sfârșitul vieții noastre. Sfârșitul eului trebuie să aibă loc la cruce, iar viața noastră trebuie să decurgă socotindu-ne întotdeauna morți față de păcat, însă vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus.

      Sfârșitul nostru nu trebuie să fie marcat de providența lui Dumnezeu, nici de mâna Lui care disciplinează; nu trebuie să fie ca al lui Samson, ci unul calm și deliberat, aplicând crucea prin credință la tot ceea ce aparține omului vechi, astfel ca nu noi să trăim, ci Hristos să trăiască în noi. Atunci vom începe de acolo de unde Samson a sfârșit.

      S. Ridout

      1. <iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/evazgX8vwCw?si=ihEodZAR58HISjv3&#8243; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

      Ioan 12.46

      De ce a venit Isus pe pământ?

      Biblia numește diferite motive pentru care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer pe pământ la noi, oamenii, acum mai bine de două mii de ani.

      „Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr“ (Ioan 18.37). Prin venirea Sa în lume putem cunoaște ceea ce este adevărat. Isus Hristos ne-a descoperit cum este Dumnezeu: El este drept și milostiv. Tot de la Isus Hristos aflăm și adevărul despre om: el este un păcătos care merită judecata divină.

      „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut“ (Luca 19.10). Deși a trebuit să ne arate că suntem cu toții păcătoși, Isus Hristos nu a venit să ne condamne. Nu, ci El a venit să ne salveze! El a venit cu o soluție la problema păcatului nostru.

      „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți“ (Marcu 10.45). Încă de la nașterea Sa, știa că va plăti cu moartea prețul răscumpărării oamenilor păcătoși. El a venit să-Și dea viața pentru mulți, adică pentru toți cei care cred în El, ca aceștia să fie eliberați de păcatele lor.

      „Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Tuturor celor care I se încredințează Lui, El le-a adus și un dar din ceruri: viața veșnică. Această viață o putem trăi din belșug numai stând în comuniune cu Domnul nostru.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 44.1-14 · Psalmul 145.10-21

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 21:41-45, 22:1-6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Spre deosebire de leviţi, a căror moştenire era DOMNUL, le vedem din nou pe cele două seminţii şi jumătate care sunt foarte legate de bunurile lor pământeşti. Încărcaţi cu prăzi luate de la duş­mani, binecuvântaţi de Iosua, pare ca totul să meargă bine cu aceşti bărbaţi din Ruben, Gad şi Manase. Dar nu este aşa! Ei vor suferi o mare pierdere traversând din nou Iordanul pe care altădată îl trecuseră într-un mod atât de măreţ. Chivotul nu îi mai însoţeşte la această a doua traversare. El rămâne în Canaan. Ne-am putea întreba: Ce trebuia ei să facă? Familiile lor se aflau de cealaltă parte. Versetul 19 din cap. 22 dovedeşte că era încă timp să le facă să vină în ţară. De altfel, nu a spus Domnul Isus: „Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine …“? (Matei 10.37).

      Vai, mulţi tineri creştini au început bine, au luptat bine şi apoi s-au depărtat de Domnul precum şi de poporul lui Dumnezeu. Şi adesea aceasta s-a întâmplat din cauza unui cămin pe care şi l-au întemeiat după gândurile lor, fără să respecte cerinţele de drept ale lui Dumnezeu. Parcă auzim trista întrebare pe care le-a pus-o Domnul ucenicilor Săi: „Şi voi vreţi să plecaţi?“ (Ioan 6.67). Cititorule, dacă ţi s-ar pune astăzi aceeaşi întrebare, vei răspunde tu la fel ca ucenicul Său, Petru?

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      NAȘTEREA DOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România

      „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui…” (Isaia 9:6)

      Pastorul Jack Hayford scria: „Cine este acest Prunc din Betleem, care – când S-a născut – a stârnit oastea cerească să cânte, acest Hristos al Crăciunului?

      Răspunsul revine cu autoritate răsunătoare… El este Răscumpărătorul – „în care avem răscumpărarea” (Coloseni 1:14). Noi, cei care credem în Numele Său, am fost „învredniciți” (vers. 12), „izbăviți” și „strămutați” (vers. 13) într-o nouă Împărăție, printr-un preț plătit o singură dată, pentru a ne asigura libertatea, potențialul și părtășia.

      El este Revelatorul – „chipul Dumnezeului celui nevăzut” (vers. 15). Vălul misterului este dat la o parte; nimeni nu mai trebuie să se întrebe cum este El – Fiul Său, Isus, a venit să dezvăluie inima Sa, natura Sa, căile Sale, însăși ființa Sa. Hristos ne dezvăluie tot ceea ce-am putea dori să știm despre Tatăl (vezi Ioan 14:9).

      El este Creatorul: „prin El au fost făcute toate lucrurile” (Coloseni 1:16). Toate cele din cer și de pe pământ au fost făcute… pentru folosul și gloria Lui! El este Susținătorul – „toate se țin prin El” (Coloseni 1:17).

      El, Cuvântul, a adus toate lucrurile în existență (vezi Ioan 1:3)… și „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Așa cum El crează (vezi Evrei 11:3), tot așa El păstrează.

      El este Conducătorul – „capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1:18). El a dobândit această poziție datorită puterii și autorității Sale dovedite și demonstrate prin învierea Sa. Cel care a creat toate ființele și domniile (Coloseni 1:16) S-a limitat pe Sine în propria Sa creație și S-a supus de bunăvoie morții (vezi Filipeni 2:6-9). Dar, spre disperarea iadului, El a înviat din morți, a dat naștere Bisericii și este acum Domn peste toate!”

      Așadar, azi – sărbătorește-L și mulțumește-I că este Domnul vieții tale!

      24 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Și a fost așa: în anul al treizeci și șaptelea al deportării lui Ioiachin, … Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul când a început să împărățească, a înălțat din închisoare capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda. Și i-a vorbit cu bunăvoință și a pus scaunul lui deasupra scaunului împăraților care erau cu el în Babilon. Și i-a schimbat hainele de închisoare și el a mâncat pâine înaintea lui întotdeauna, în toate zilele vieții sale.

      2 Împărați 25.27-29https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Lecții din viața lui Ioiachin (3) – Restabilire

      Vedem aici o imagine minunată a bunătății lui Dumnezeu, care a făcut ca Ioiachin să fie eliberat după treizeci și șapte de ani de când fusese deportat. Manase s-a smerit înaintea lui Dumnezeu pe când era prizonier în Babilon, după care a fost eliberat. Nu știm dacă Ioiachin a avut o experiență similară, însă putem cu siguranță să apreciem bunătatea lui Dumnezeu față de el. Ioiachin se smerise atunci când s-a predat împăratului Babilonului, iar acum el este scos din închisoare și înălțat. Dumnezeu i-a făcut bine în cele din urmă.

      Apostolul Petru ne scrie: „Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit, aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi“ (1 Petru 5.6,7). Exact acest lucru i s-a întâmplat lui Ioiachin. După ce s-a smerit, a venit timpul, potrivit cu cârmuirea lui Dumnezeu, ca el să fie înălțat. I-au fost spuse cuvinte frumoase, hainele i-au fost schimbate, a mâncat la masa împăratului Babilonului, care i-a purtat de grijă până la sfârșitul vieții.

      Dumnezeu Se îngrijește de noi și dorește ca, în cele din urmă, să ne facă bine. Când vom fi noi înălțați, așa cum a fost Ioiachin? Pavel ne oferă răspunsul: „Când Hristos, viața noastră, Se va arăta, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie“ (Coloseni 3.4). Între timp, dacă sunt suferințe și dificultăți pe calea noastră – adesea din cauza naturii noastre vechi – să nu uităm cuvintele lui Iacov: „Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).

      1. Leclerc
      2. <iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/bW_Gb0EAbN8?si=kWj1kp_asDth4nzw&#8221; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.

      Apocalipsa 3.20

      Singuri de sărbători

      „Urăsc sărbătorile acestea! Copiii mei locuiesc departe și nu le pasă deloc de mine. Ei petrec sărbătorile cu prietenii lor și nu se gândesc să mă invite și pe mine. Am doar câțiva prieteni și toți au familiile lor. Așa că voi petrece singură sărbătorile. Sunt obișnuită cu aceasta“, mi-a spus o colegă de serviciu mai în vârstă.

      Mulți oameni singuri își simt izolarea într-un mod și mai apăsător în aceste zile de sărbătoare. Dar toți – fie că ne aflăm împreună cu rudele sau cu prietenii, fie că suntem singuri – ar trebui să știm că la „ușa“ noastră bate Cineva care așteaptă să-I deschidem. Este Isus, Mântuitorul lumii! Este Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om! El știe din experiență ce înseamnă singurătatea. Când a trăit pe pământ, a fost adesea neînțeles, singur și respins de poporul Său! Mai mult, a fost trădat de un ucenic, renegat de un alt ucenic și abandonat de toți ucenicii… Răstignit pe cruce, a simțit batjocura și ura fără seamăn a oamenilor. Dar singurătatea Sa, care a pavat drumul spre moartea și învierea Sa, ne deschide nouă calea pentru a nu mai fi singuri niciodată.

      Astăzi, El ne invită pe toți, bogați sau săraci, fericiți sau triști, mulțumiți sau dezamăgiți, să Îi deschidem ușa inimii. Vine să ne ofere iertarea și dragostea Sa, apropierea Lui, harul și ajutorul Său. El bate, nu intră cu forța, ci așteaptă răspunsul nostru. Să-I deschidem ușa și să-L lăsăm să intre!                                                                                    

      Citirea Bibliei: Ezechiel 43.13-27 · Psalmul 145.1-9

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 20:1-9, 21:1-3https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      De cealaltă parte a Iordanului fuseseră deja stabilite de către Moise (Deuteronom 4.41-43) trei cetăţi de scăpare în caz de omor. Altele trei sunt acum alese în aceeaşi ţară, la nord, în centru şi la sud. Fiecare dintre ele este aşezată pe câte un munte (v. 7), ceea ce ne aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „O cetate aşezată pe vârful unui munte nu poate fi ascunsă“ (Matei 5.14).

      Văzută de toţi şi în special de nefericitul ucigaş care fuge pentru a se ascunde acolo, cetatea de scăpare aminteşte neîncetat de harul lui Dumnezeu. Prima dintre aceste cetăţi, Chedeş, se află în Galileea, ţinutul drag tuturor copiilor lui Dumnezeu. Acolo a locuit Isus din Nazaret timp de trei­zeci de ani, acolo a slujit, a vindecat, a învățat ucenicii şi mulţimile. Ce-a de-a doua, Sihem, în Efraim, este adesea identificată cu această „cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov îl dăduse lui Iosif, fiul său“ (Ioan 4.5) (şi de aceea fusese inclusă în partea lui Efraim, fiul lui Iosif; cap. 24.32).

      Ea de asemenea Îl evocă pe Călătorul divin, obosit de drum, care S-a aşezat într-o zi lângă fântâna sa (Ioan 4.5 …). În sfârşit, Hebronul, citadela morţii învinse, care devine loc de adăpost, străvechi loc de retragere.

      Capitolul 21 se ocupă de partea leviţilor. Le sunt atribuite patruzeci şi opt de cetăţi, repartizate pe teritoriul celorlalte seminţii.

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      NOAPTE LINIȘTITĂ? | Fundația S.E.E.R. România

      „Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.” (Luca 1:31)

      Cred că am cântat cu toții, încă din copilărie, acest colind – în original „Silent Night”… Dar cuvintele sale nu provin de fapt din Scriptură. „Silent Night” (Noapte liniștită) a fost un poem scris de un preot austriac în 1816. Cuvintele evocă o imagine liniștită și calmă a unui cuplu fericit care își privește copilul nou-născut. Or, pentru Maria și Iosif noaptea aceea nu a fost liniștită. După o călătorie obositoare, Iosif și Maria care era aproape să nască nu s-au cazat în apartamentul matrimonial de la Betleem Grand Hotel. Ei au fost nevoiți să înnopteze într-un adăpost pentru animale, asezonat cu zgomotul și mirosurile animalelor din grajd… în care a fost orice, dar nu liniște!

      Întreabă orice mamă despre naștere. Chiar și cu ajutorul medicamentelor moderne care reduc durerea, și al mediilor sterilizate, cea mai curajoasă femeie rareori rămâne tăcută în timp ce naște. Pentru Maria, Iosif și Isus – aceasta nu a fost deloc o noapte liniștită! Cum am putea spune că a fost acea noapte? N-a fost „silent”, dar a fost „Holy Night” (Noapte Sfântă)! Dintre toate nopțile din istorie, aceasta a fost de departe cea mai sfântă. Dumnezeu a pus în mișcare planul Său etern de a veni pe pământ ca Răscumpărător al oamenilor pierduți. Biblia spune că: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19)

      Isus a venit să ia asupra Sa păcatele omenirii osândite, pentru ca „noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) Mai sfânt de atât nu se poate! Un alt vers al colindului spune: „Toate sunt odihnă”; în cea mai sfântă dintre nopți, întunericul nostru spiritual și moral a fost risipit pentru totdeauna de Isus, Lumina lumii. Iar temerile noastre de păcătoși pierduți au fost înlocuite cu pacea și siguranța ce ne conferă bucuria de a fi poporul Său – iertat pentru totdeauna!

      23 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Isus deci le-a vorbit din nou, spunând: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

      Ioan 8.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Nu ne imaginăm noi, adesea, că ne sprijinim pe Dumnezeu și că așteptăm totul de la El, pe când, în realitate, dacă analizăm cu sinceritatea rădăcina lucrurilor și ne judecăm în prezența lui Dumnezeu, vom găsi o măsură înspăimântătoare din aluatul încrederii în făptură? Cât de adesea vorbim de trăire prin credință și de încredere doar în Dumnezeu și totuși, în același timp, dacă ne vom cerceta în profunzimea inimilor, vom găsi o mare măsură de dependență față de împrejurări, ne vom surprinde că facem tot felul de calcule bazate pe cauze secundare!

      Cititorule creștin, să cântărim cu grijă acest lucru! Să veghem ca ochiul nostru să fie ațintit doar asupra Dumnezeului cel viu, și nu asupra omului „a cărui suflare este în nările lui“ (Isaia 2.22)! Să nădăjduim în El, să nădăjduim cu răbdare, să nădăjduim în mod constant! Dacă ne lipsește ceva, să ne raportăm în mod direct și simplu la El. Avem cumva nevoie de cunoaștere cu privire la drumul pe care trebuie să mergem și cu privire la direcția în care trebuie să ne îndreptăm privirile? Să ne amintim că El a spus: „Eu sunt Calea“; să-L urmăm pe El! El va face ca totul să fie clar, strălucitor și sigur. Dacă Îl urmăm pe El, nu vom fi nici în întuneric, nici în confuzie, nici în incertitudine, pentru că El a spus, iar noi avem datoria să credem: „Cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric“ (Ioan 8.12). Prin urmare, dacă suntem în întuneric, este clar că nu Îl urmăm pe El. Niciun întuneric nu se poate așeza de-a lungul acelei cărări binecuvântate pe care Dumnezeu îi conduce pe aceia care, cu un ochi simplu, caută să-L urmeze pe Isus.

      Confuzia și incertitudinea sunt prea adesea rodul lucrării propriei voințe, a faptului că suntem înclinați să facem un lucru pe care Dumnezeu nu-l dorește nicidecum sau să mergem într-o direcție pe care Dumnezeu nu o aprobă. Poate ne rugăm cu privire la acest lucru și nu primim răspuns. Ne rugăm din nou și tot nu primim răspuns. Cum se explică acest lucru? Dumnezeu vrea să stăm liniștiți, să rămânem în locul în care suntem! De aceea, în loc de a ne chinui mintea și de a ne tulbura sufletele cu privire la ceea ce trebuie să facem, mai bine nu facem nimic, ci Îl așteptăm în mod simplu pe Dumnezeu

      C. H. Mackintosh

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      La Tine este izvorul vieții; în lumina Ta vom vedea lumina.

      Psalmul 36.9

      Florida

      Spaniolul Juan Ponce de Leon, care traversase Atlanticul împreună cu Columb, a fondat prima așezare europeană în Puerto Rico, în anul 1508. A fost numit guvernator al insulei și acolo ar fi putut duce o viață confortabilă, dacă rănile de război nu l-ar fi făcut să sufere mult.

      Se spune că Ponce de Leon a aflat de existența unui izvor misterios pe o insulă învecinată. Oricine ar fi băut din el ar fi devenit din nou tânăr și puternic. Astfel, Ponce de Leon a pornit în căutarea acelui izvor al tinereții. Cu trei corăbii a ajuns pe un tărâm plin cu flori în toată splendoarea lor și i-a dat numele de „Florida“. Acolo a căutat peste tot și a băut din fiecare izvor, dar a rămas tot bătrân și tot cu răni dureroase. O săgeată otrăvită avea să-i pună capăt vieții în anul 1521.

      Câți oameni astăzi dau crezare unor asemenea afirmații și își caută mântuirea în locul greșit! Dar nici ritualurile meditative, nici apartenența la o religie, nici o viață decentă, nimic din toate acestea nu poate duce la mântuire. Salvarea și viața veșnică se găsesc numai în Domnul Isus, care a murit pentru noi pe cruce.

      „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5). Nu vreți să primiți prin credință acest adevăr? Numai la Domnul Isus este izvorul vieții: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“ (Ioan 7.37).

          Vin’ din căile pustii la Izvorul Apei Vii.

          Acest scump Izvor gustos e Hristos, e Hristos, e Hristos.                                                                                    

                                                                                   T. Dorz

      Citirea Bibliei: Ezechiel 43.1-12 · Psalmul 144.1-15

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 18:1-11, 19:49-51https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Şapte seminţii nu şi-au primit încă moștenirea. Iosua trece atunci la măsurarea terenului ţării, împărţindu-l prin tragere la sorţi. Cu siguranţă, Dumnezeu rânduiește sorţii după voia Lui. Hazardul nu exis­tă şi un creştin nu trebuie niciodată să cheme norocul sau nenorocul.

      În Psalmul 16 auzim pe cineva (anticipându-L pe Însuşi Domnul Hristos) care declară: „Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute, da, am o moştenire frumoasă“ (v. 6). Să ne străduim să descoperim frumuseţea şi valoarea a tot ce ne-a dat Dumnezeu în Domnul Hristos. Şi să fim mulţumitori (Coloseni 3.15)! Iosua, care aparține seminției lui Efraim, este un exemplu pentru frații săi, alegându-şi moștenirea pe muntele pe care ei îl disprețuiseră (17.16). Şi această regiune poartă un nume semnificativ: Timnat-Serah, adică „parte abundentă“.

      Lunga listă a cetăților ne amintește că noi, „creştini dintre naţiuni“, eram „fără drept de cetățenie în Israel“ (literal: fără drepturi la cetăți). Dar acum, „apropiaţi prin sângele lui Hristos“, am devenit „împreună-cetățeni cu sfinții“ (Efeseni 2.12, 13, 19). „Cetățenia noastră este în ceruri“ (Filipeni 3.20). În curând vom locui în cetatea cerească.

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      O ABORDARE COMPLET NOUĂ | Fundația S.E.E.R. România

      „Cuvântul s-a făcut trup…” (Ioan 1:14)

      Când îngerul Gavril a vizitat-o pe Maria, el a spus: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 1:30). Cu toate acestea, când vine vorba despre apropierea nemijlocită de Dumnezeu, multe religii sunt guvernate de frică. Philip Yancey a scris: „Cu siguranță, evreii asociau teama cu închinarea… Când o persoană era „binecuvântată” cu o întâlnire directă cu Dumnezeu, ei se așteptau să iasă fie devastată, fie strălucitoare, fie poate lovită (ca Iacov)…

      Printre oamenii care au zidit un sanctuar separat pentru Dumnezeu și se fereau să-I pronunțe sau să-I silabisească Numele, Dumnezeu Și-a făcut apariția-surpriză, sub forma unui copil într-o iesle. În Isus, Dumnezeu a găsit un mod care nu implică frica de a relaționa cu ființele umane… Un nou legământ… care nu avea să scoată în evidență, ci să acopere prăpastia dintre Dumnezeu și umanitate!

      Am învățat despre întrupare atunci când am avut un acvariu… Ai crede, ținând cont de tot ce-am cheltuit pentru ei, că peștii mei aveau să fie cel puțin recunoscători. Nu a fost așa! De fiecare dată când umbra mea se profila deasupra acvariului, ei se scufundau pentru a se adăposti… pentru [ei] eram ca o zeitate… prea mare pentru ei, acțiunile mele prea de neînțeles. Actele mele de milă erau considerate de ei cruzime; încercările mele de vindecare – distrugere. Pentru a le schimba percepția, ar fi trebuit să devin un pește și să le „vorbesc” într-o limbă pe care s-o poată înțelege. Dar o ființă umană care devine pește nu este nimic în comparație cu Dumnezeul care devine copil!

      Dar chiar asta s-a întâmplat la Betleem! Dumnezeul care a creat materia a luat formă de materie, așa cum artistul poate deveni un punct pe un tablou, sau dramaturgul un personaj în propria piesă. Dumnezeu a scris o poveste, doar că a folosit personaje reale, pe paginile istoriei reale. Cuvântul s-a făcut trup!”

      22 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Mulțumind Tatălui, care … ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale, în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.

      Coloseni 1.12-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      „Împărăția Fiului dragostei Sale“ – este singura dată când găsim această expresie în Noul Testament. În Scriptură, Împărăția este prezentată sub diferite aspecte. Se vorbește de Împărăția cerurilor, de Împărăția lui Dumnezeu, de Împărăția Tatălui, de Împărăția Fiului Omului. În acest din urmă caz este vorba de manifestarea glorioasă a Domnului Isus pentru a judeca și pentru a guverna pământul (Apocalipsa 11.15; Matei 25.31 etc.). Aici, în versetul nostru, vedem relația veșnică a Domnului Isus cu Tatăl, ca Fiu unic al Său, de aceeași natură cu El și ca Obiect al dragostei Sale sublime. Împărăția este sfera actuală, invizibilă și cerească, în care această relație este manifestată și în care ea este cunoscută de către aceia care sunt introduși sau strămutați acolo. Persoana adorabilă a Fiului ne este prezentată aici ca fiind plăcerea Tatălui din veșnicie; este mai mult decât gloria sau, mai bine zis, este partea cea mai înaltă, cea mai excelentă a acesteia, este dragostea din sânul Tatălui, care se revarsă peste Fiul Său. Acesta este locul în care noi suntem aduși pentru a-L contempla și pentru a-L adora. Privind la această imagine, inimile noastre sunt mai puternic legate de Domnul Isus și, în aceeași măsură, mai eliberate de lume și de lucrurile ei. Cu acest Fiu al dragostei Tatălui erau uniți colosenii și, împreună cu ei, așa suntem și noi. Ne aflăm în Împărăția dragostei, acolo unde dragostea domnește și domină totul, acolo unde ea este regula de viață și legea; aparținem acestei binecuvântate Împărății. Domnul să ne dea harul să apreciem tot mai mult această poziție în care am fost așezați, precum și toate binecuvântările care-i sunt asociate!

      „În care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.“ Iată temeiul pe care, în dreptate, am putut fi învredniciți să avem parte de moștenirea sfinților în lumină și de o intrare și de un loc în Împărăția Fiului dragostei Tatălui. Răscumpărarea este în același timp manifestarea dragostei divine față de noi. Această răscumpărare a fost împlinită de El, Fiul, prin lucrarea de la cruce, iar în ce privește eficacitatea și roadele ei permanente, ea se întemeiază și rămâne în El. Rezultatul personal al răscumpărării este „iertarea păcatelor“. Iertați în virtutea răscumpărării împlinite, avem parte de moștenirea sfinților în lumină, suntem eliberați de sub puterea lui Satan și așezați în Împărăția Fiului, acolo unde dragostea se manifestă în mod plenar și suveran. Ce har!

      H. Rossier

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veșniciei, Prinț al păcii“.

      Isaia 9.6

      Cinci nume fără seamăn

      Această profeție din Isaia 9.6 s-a împlinit la nașterea lui Isus Hristos. Înaintea acesteia este profeția din Isaia 7.14: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu“. Acest miracol al întrupării Mântuitorului nostru este dincolo de înțelegerea omenească. Cuvintele „un Copil ni S-a născut“ ne spun că El a devenit cu adevărat Om, în timp ce expresia „un Fiu ni s-a dat“ ne arată că El este Fiul lui Dumnezeu. Isus Hristos are aici cinci nume:

      Minunat. Un Om fără păcat și în același timp Fiul lui Dumnezeu! Cine este ca El? Persoana Sa nepătrunsă stârnește admirația și adorarea noastră.

      Sfătuitor. El este Cel care, împreună cu Tatăl, a stabilit epocile individuale ale istoriei mântuirii. El știe exact cum și ce se va întâmpla în timpul acestor perioade de timp.

      Dumnezeu puternic. El are puterea de a îndeplini planurile divine în fiecare detaliu. Pentru aceasta, El Și-a dat viața pe cruce cu putere divină, ca Om (Ioan 10.17,18).

      Părintele veșniciei. Când ne gândim la veșnicie – un timp fără început și fără sfârșit – mintea noastră nu poate să o înțeleagă. Dar Hristos este Inițiatorul veșniciei.

      Prinț al păcii. Aici este inclus interesul Său pentru noi, oamenii. „El a făcut pace prin sângele crucii Lui“, pentru ca noi să avem „pace cu Dumnezeu“ prin credința în El. Ce Mântuitor avem!

      Citirea Bibliei: Ezechiel 42.1-20 · Psalmul 143.1-12

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 17:1-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Manase îşi primeşte partea şi imediat apar cele cinci fiice ale lui Ţelofhad cu frumoasa lor perseverenţă. Amintind de porunca DOMNULUI către Moise, ele îşi revendică mult-aşteptata moștenire. Jumătate din seminția lor alesese cealaltă parte a Iordanului, dar ele nici nu s-au gândit la aşa ceva; moştenirea lor era în Canaan, în mijlo­cul fraților lor. Să ne amintim cu această ocazie că, dacă femeile creştine nu sunt chemate la anumite slujbe publice, cum ar fi predicarea, moştenirea lor cerească şi bucuria în binecuvântările cereşti nu le sunt cu nimic mai prejos decât cele ale fraţilor lor.

      Într-o manieră generală, să remarcăm cu ce grijă stabileşte DOMNUL hotarele fiecărei seminţii. Una după alta, fiecare îşi primeşte partea, indicată în primul rând prin frontiere, apoi prin lista cetăţilor care se găsesc acolo. Dumnezeu aşteaptă în schimb de la ai Săi zelul de a şi le însuşi. Priviţi-l însă pe Efraim! Nu-i place muntele său: îi cere prea multe eforturi; solicită o altă parte, nu prin credinţă, ci de lene. Cât de mult pierdem noi, ca şi această seminţie, din lipsă de energie, mai ales în domeniul care ne este cuvenit întotdeauna: cel al rugăciunii (Iacov 4.2 sf.).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      GHIDUL TĂU PERSONAL | Fundația S.E.E.R. România

      „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)

      Este ușor să spui: „Domnul este Păstorul meu”, dar cum îți poți da seama dacă acest lucru este real pentru tine sau dacă doar rostești niște cuvinte?

      Iată un test simplu: atunci când ai nevoie de ajutor, la cine apelezi mai întâi? Cei mai mulți oameni se duc la Dumnezeu doar după ce au încercat orice altceva. Și când nimic altceva nu funcționează, atunci încearcă să se roage. Gândește-te la ultima ta criză… La cine ai apelat în primul rând, pentru ajutor, acela este păstorul tău!

      Un bărbat aflat într-o excursie în pădurile tropicale africane urma un ghid. Pe măsură ce se adânceau în junglă, ghidul lovea cu maceta sa în vegetația groasă care se ridica ca un zid în fața lor. „De unde știi încotro să mergi?”, a întrebat bărbatul. „Unde este poteca?” Ghidul a răspuns: „Eu sunt poteca!”

      Viața este ca o junglă; ai nevoie de un ghid care știe unde merge și ce face. Și aici, pe pământ, cine se califică pentru o astfel de slujbă? Unul singur: Domnul Isus! Nu va exista niciodată o zi în care să nu ai nevoie de călăuzirea Lui… și o poți avea, dacă o dorești cu adevărat!

      Biblia spune (Ioan 10:3-4) despre adevăratul păstor că „își cheamă oile pe nume și le scoate din staul… merge înaintea lor, și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” Ce promisiune! Există o mulțime de voci diferite care vor să-ți atragă atenția – unele cărora le pasă de tine, altele cărora nu le pasă. Dar Isus, Păstorul tău, este singura voce în care te poți încrede întotdeauna când vine vorba de îndrumare. Dar pentru asta, este esențial să-I „cunoști glasul”!

      21 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Isus a venit și a stat în mijloc, și le-a spus: „Pace vouă!“. Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul.

      Ioan 20.19,20https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Când ucenicii s-au strâns, ușile erau închise de frica iudeilor. Este evident că acești ucenici erau cu totul separați de corupția religioasă a acelor zile. Ei erau un grup separat.

      În mijlocul acestor ucenici, care erau adunați, a venit Isus. El a devenit Centrul strângerii lor. Chiar dacă după înălțarea Sa la cer El nu mai apare în mijlocul poporului Său, totuși cuvintele Lui rămân încă adevărate: „Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Acest mic grup de oameni, probabil necunoscut lumii din jur, sau, dacă era cunoscut, era disprețuit și nebăgat în seamă, era cu siguranță cel mai nobil grup din Ierusalimul acelor zile, pentru că Domnul era în mijlocul lor. Să remarcăm faptul că Domnul a venit în mijlocul lor în trupul Său glorificat, „ușile fiind închise“ și, din nou, se spune că, după opt zile, „a venit Isus, ușile fiind închise“. S-a spus, pe bună dreptate, că nu există niciun cuvânt care să ne facă să înțelegem că ușile au fost deschise pentru a-I permite Domnului să intre, așa cum au fost deschise pentru a-i permite lui Petru să iasă din închisoare (Fapte 12.10; 5.19). Noi privim această scenă ca pe o minune, și așa ar fi dacă privim spre trupurile noastre prezente. Însă, pentru un trup glorificat, aceasta era o acțiune normală, chiar dacă ni se pare de neînțeles.

      Venind în mijlocul alor Săi, Domnul le proclamă pacea și apoi le arată mâinile și coasta Sa, amintindu-le, prin aceste semne, marea lucrare prin care pacea a fost făcută. Pacea nu poate fi obținută prin lacrimi, prin suspine sau prin rugăciuni; nici prin judecata de sine sau prin tăgăduirea de sine; nici prin mărturisire sau prin compensație, ci doar prin sângele vărsat pe cruce și primit prin credința în Cuvântul Lui.

      După ce S-a descoperit pe Sine și a pronunțat pacea, El le umple inimile cu bucurie. La fel stau lucrurile și cu noi: doar dacă ne desprindem privirile dinspre noi și Îl privim pe Domnul în frumusețea Lui, inimile ne vor fi bucuroase.

      H. Smith

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele?

      1 Împărați 18.21

      Mantoul

      În timpul războiului dintre Franța și Italia, un om, care locuia la granița dintre cele două țări, avea mult de suferit din cauza aceasta, căci proprietatea lui era invadată când de o trupă, când de alta. Pentru siguranță, și-a făcut un mantou cu două fețe. Pe o parte erau imprimate culorile naționale ale Franței, iar pe cealaltă parte culorile naționale ale Italiei.

      În funcție de rezultatul luptelor, omul purta mantoul în culorile învingătorului, pentru a arăta că aparține respectivei națiuni. El „șchiopăta de amândouă picioarele“. Nu știm dacă i-a ajutat prea mult această strategie.

      În zilele de sărbătoare, mulți consideră că trebuie să meargă la biserică. Într-o oarecare măsură, ei cred în existența lui Dumnezeu și că depind de ajutorul Lui.

      Dar cum stau lucrurile în viața de zi cu zi? Multora le vine ușor să adopte stilul de viață al celor care nu cred în Dumnezeu și nu vor să asculte de poruncile Sale.

      În timpul profetului Ilie, poporul Israel era împărțit între slujirea lui Dumnezeu și slujirea idolilor. Profetul i-a îndemnat să pună capăt acestor șovăieli. Dacă au recunoscut că Domnul este adevăratul Dumnezeu, să-I slujească numai Lui! Dumnezeu nu Se mulțumește cu jumătăți de măsură. El ne cere să ne întoarcem la El și să-I slujim cu toată inima.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 41.1-26 · Psalmul 142.1-7

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 15:20-63; 16:1-10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Sosise mult-aşteptatul moment ca Israel să intre în stăpânirea moştenirii lor. Iuda îşi primeşte cel dintâi partea, detaliindu-se cetate cu cetate, ca pentru a sublinia grija pe care o manifestă DOMNUL pentru fiecare petic de pământ din această ţară care Îi aparţine. Să avem şi noi o viziune din ce în ce mai cuprinzătoare asupra poporului lui Dumne­zeu, în special pentru a-i include în rugăciunile noastre.

      Vai, la sfârşitul fiecărei delimitări vom găsi câte o restricţie, câte un „dar“. Victoria nu este completă. Iuda nu ajunge să-i deposedeze pe iebusiţi (v. 63). Până în zilele lui David, aceştia vor păstra un loc întărit în Ierusalim: fortăreaţa Sionului (2 Samuel 5.6). Nici Efraim nu poate să-i izgonească pe canaaniţii din Ghezer (16.10). Siliţi să plătească tribut, aceşti înfrânţi vor fi ei chiar inofensivi? Dimpotrivă, după cuvântul lui Moise, vor constitui curse în mijlocul lui Israel, antrenându-i pe aceştia la rău şi la idolatrie. Ce se întâmplă cu inimile noastre, dragi copii ai lui Dumnezeu? Nu tolerăm noi în vieţile noastre anumiţi vrăjmaşi care nu ne par deloc periculoşi? Suntem obişnuiţi cu prezenţa lor; ne-ar fi greu să-i judecăm. Fie ca Domnul să ne dea curajul să o facem, astfel ca numai El singur să domnească peste inima noastră! (Romani 6.12 …).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      ÎNTĂRIȚI, PUTERNICI ȘI NECLINTIȚI! | Fundația S.E.E.R. România

      „Dumnezeul oricărui har… vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (1 Petru 5:10)

      Dacă vrei ca Dumnezeu să te restaureze și să fii „întărit, puternic și neclintit”, meditează în rugăciune la aceste patru versete din 1 Petru capitolul 5, versetele 6-9… și-apoi, caută să le pui în practică în fiecare zi:

      1) vers. 6: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.”;

      2) vers. 7: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”;

      3) vers. 8: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”;

      4) vers. 9: „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.”

      Iată rezultatul promis de Dumnezeu atunci când umbli în adevărul acestor patru versete: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (vers. 10).

      Să reținem aici următoarea expresie: „Dumnezeul oricărui har…” Orice-ți produce teamă și orice-ai avea de înfruntat, Dumnezeu îți va da harul să faci față, iar „după ce vei suferi puţină vreme, te va desăvârşi, te va întări, îți va da putere”. Dacă treci printr-o perioadă de stres, Dumnezeu a promis că aceasta va duce la o perioadă de întărire. Așadar, când te rogi: „Doamne, scoate-mă și scapă-mă din această situație!”, e posibil ca El să-ți răspundă: „Nu, ci te voi trece prin ea ca să te întăresc și să te desăvârșesc, ca să ai putere și să rămâi neclintit!”

      20 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

      Coloseni 1.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Întunericul în care acționează Satan și în care își exercită puterea asupra omului, care a ajuns robul său, se află în contrast izbitor cu lumina în care locuiește Dumnezeu, lumină care este însăși natura Sa și la care, prin har, îi face părtași și pe sfinții Săi. În harul Său infinit, El a lucrat în favoarea acestora și, prin atotputernicia Sa, i-a eliberat de sub puterea care îi ținuse robi până atunci. Dumnezeu i-a scos din domeniul unde domnește Satan, rupându-le legăturile și deschizându-le poarta acelei temnițe a întunericului, și i-a introdus în domeniul luminii. Apreciem noi oare, așa cum se cuvine, acest har imens?

      Dar aici găsim ceva mai mult. „Dumnezeu este dragoste“ în aceeași măsură în care este „lumină“, iar domeniul luminii este în același timp și domeniul dragostei. După ce „ne-a eliberat din stăpânirea întunericului“, El „ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“. Este încă o realitate, o poziție în care am fost așezați prin harul Său suveran și prin puterea Sa. Este o favoare asupra căreia nu vom putea insista îndeajuns pentru bucuria și pacea sufletelor noastre: avem parte cu El în lumină și un loc în Împărăția Fiului dragostei Sale. Totul vine de la Tatăl și ne-a fost dăruit prin Fiul.

      „Ne-a strămutat“ vorbește despre exercitarea puterii eliberatoare care ne smulge de sub puterea vrăjmașului; Dumnezeu îi răpește prada vrăjmașului și o duce într-un loc de siguranță, unde puterea acestuia a fost anihilată. Acolo suntem sub paza unei dragoste atotputernice, după cum cineva spunea: «Aici nu este vorba de împlinirea de către om a vreunei cerințe a legii iudaice; este doar o lucrare a puterii lui Dumnezeu, care ne tratează ca fiind în întregime și din fire robi ai lui Satan și ai întunericului și ne așază, printr-un act suveran, în virtutea acestei puteri, într-o poziție și într-o relație cu totul nouă față de Sine Însuși».

      H. Rossier

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

      Luca 15.7

      Paula (5)

      Pe drum spre casă, Paula s-a gândit cât de bucuros ar fi fost tatăl ei, dacă ar mai fi trăit, să o vadă și pe ea, fiica lui, că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Nu a avut cuvinte să-I mulțumească îndeajuns Domnului că acum Îi aparținea Lui. Era bucuroasă că nu mai era orfană, că avea de acum un Tată, care o va păzi și o va conduce pe calea dreaptă.

      Când a ajuns acasă, Paula a luat Biblia primită de la tatăl ei, a deschis-o și a citit cu voce tare în fața celorlalți versetul din Luca 15.7, care vorbește despre marea bucurie care este în cer atunci când un singur suflet se întoarce la Domnul. Toți ai ei s-au bucurat nespus când au aflat că Paula, cea care nu-L recunoștea pe Dumnezeu și nu voia să creadă în jertfa Domnului Isus, devenise un copil al lui Dumnezeu.

      Din acea zi, ea nu a mai simțit îndoială, tristețe și neliniște. Tot ce avea pe suflet Îi spunea Domnului în rugăciune. Și-a încredințat cu totul soarta în mâna Tatălui ceresc. În viața ei au venit prigoana, ura, disprețul din partea oamenilor, dar a rămas liniștită, încurajată, gândindu-se la versetul 22 din Matei 10: „Veți fi urâți de toți, din cauza Numelui Meu; dar cine va îndura până la sfârșit va fi mântuit“. Paula a devenit o misionară plină de râvnă, supusă și ascultătoare de Cuvântul Domnului.

      Să renunțăm și noi la împotrivire și să-L primim pe Domnul Isus în viață. Astfel vom avea parte de fericire, de pace și de bucurie. El va fi alături de noi în orice situație prin care vom trece și Îl vom putea urma ascultând de ceea ce ne spune în Cuvântul Său.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 40.28-49 · Psalmul 141.1-10

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 15:1-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să-l vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări.

      Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afecţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spu­sese lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta“ (14.12), să-şi audă fiica spunând: „Dă-mi … dă-mi şi …!“ (v. 19; compară cu Matei 11.12).

      Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      DUHUL SFÂNT SE ROAGĂ PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

      „Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:2)

      Viața te poate epuiza. Poți ajunge în punctul în care anxietatea este atât de profundă, sau nivelul de stres crește atât de mult, încât nu mai poți gândi clar. Problema sau durerea pe care o resimți este atât de copleșitoare, încât nu o poți exprima în cuvinte.

      Dar iată vestea bună: atunci este momentul în care Duhul Sfânt care trăiește în tine Se roagă pentru tine și prin tine. Dacă aduci povara ta înaintea Domnului și îngenunchezi în prezența Lui, se întâmplă un lucru minunat. Un autor parafrazează versetele 26-28 din Romani 8, astfel: „Duhul lui Dumnezeu este alături de noi, ajutându-ne… Dacă nu știm cum sau ce să ne rugăm, nu contează. El Se roagă în noi și pentru noi, făcând rugăciune din suspinele noastre fără cuvinte și din gemetele noastre dureroase. El ne cunoaște mult mai bine decât ne cunoaștem noi înșine… De aceea putem fi atât de siguri că fiecare detaliu din viața noastră de iubire pentru Dumnezeu este transformat în ceva bun.”

      Pentru că rugăciunea este relațională, Duhul Sfânt Îi va comunica lui Dumnezeu despre inima ta, și inima Lui îți va fi prezentată ție. Când nu știi cum să te rogi – stai pe loc. Rămâi în prezența lui Dumnezeu cu inima deschisă, iar El va comunica cu tine. De unde știm? Din Sfânta Scriptură: „Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20) Înainte ca Dumnezeu să-ți pună răspunsul în minte, El Își pune pacea în inima ta.

      De aceea, rugăciunea nu poate fi grăbită.

      De aceea este atât de important să- ți faci timp să meditezi și să stai liniștit înaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta permite Duhului Sfânt să-ți împărtășească gândurile lui Dumnezeu, astfel încât să începi să gândești așa cum gândește El!

      19 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!

      Isaia 40.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Dumnezeu dorește să-Și mângâie poporul, însă, pentru aceasta, El trebuie să-i arate adevărata stare, după care îi oferă remediul. Prima parte a acestui mesaj poate să nu sune prea mângâietor, însă Dumnezeu este nevoit să înceapă în felul acesta. El face rana, pentru ca apoi să o vindece; El omoară, pentru ca apoi să dea viață. Nu-L vom putea cunoaște în plinătatea puterii Lui de a susține și de a mângâia, până nu vom ajunge la sfârșitul propriilor noastre resurse. În lucrarea Sa de mângâiere, Dumnezeu începe întotdeauna prin a ne arăta nevoia și dependența de puterea Lui perfectă. În Isaia 40, El îi spune profetului: „Mângâiați pe poporul Meu“, după care începe să-l instruiască în privința caracterului mesajului care îi fusese încredințat.

      Un glas a zis: „Strigă!“, iar Isaia a întrebat: „Ce să strig?“. Răspunsul a fost: „Orice făptură este ca iarba, și toată frumusețea ei, ca floarea câmpului“ (versetul 6). Aceasta este ordinea divină întotdeauna. Până nu ne dăm seama de nimicnicia și de neputința noastră, nu ne putem folosi de mângâierea pe care Domnul așteaptă să ne-o dea.

      În Noul Testament vedem toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii implicate în această lucrare de mângâiere. Tatăl este numit „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3). Duhul Sfânt este numit „Mângâietorul“ de patru ori în ultimul discurs al Domnului către ucenici (Ioan 14.16,26; 15.26; 16.7). Un caracter al lucrării Domnului Isus a fost acela de a-i mângâia pe „toți cei care jelesc“ (Isaia 61.2). El este numit Avocatul nostru la Tatăl (1 Ioan 2.1), iar cuvântul „Avocat“ este același cuvânt tradus din grecește cu „Mângâietor“ în Evanghelia după Ioan.

      Cât de minunat este să fim în părtășie cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, așa încât să ne bucurăm de mângâierea pe care Dumnezeu Își găsește plăcerea să ne-o dea!

      H. A. Ironside

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ „Cred, Doamne“, I-a zis el; și I s-a închinat.

      Ioan 9.35,38

      Paula (4)

      Într-o noapte s-a întâmplat ceva îngrozitor: domnul Horia s-a îmbolnăvit grav. Știa că în curând va muri și, pe de o parte, îi părea bine, căci va merge în casa cerească, unde-L va vedea pe Domnul, dar, pe de altă parte, era trist, pentru că fiica sa, Paula, nu voia nicidecum să-L primească pe Domnul Isus în inima ei. S-a rugat încă o dată Domnului pentru Paula, fiind sigur că și ea Îl va primi pe Isus ca Mântuitor al ei.

      Domnul Horia a plecat la Domnul Isus, în casa cerească. Anii treceau cu mare iuțeală, dar Paula tot nu voia să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor în viața ei.

      Odată însă, când Paula trecea singură prin pădure, s-a stârnit o furtună: cerul s-a acoperit cu nori întunecoși, ploaia cădea în torente, tuna și fulgera, și un trăsnet puternic a despicat un copac bătrân care a căzut la pământ. Fata a fost cuprinsă de o teamă groaznică. A început să strige și să fugă. Era pentru prima dată când s-a rugat din inimă: „Doamne Isuse, dacă exiști, salvează-mă, fii cu mine, și eu voi crede în Tine“.

      Domnul, fiind foarte bun și îngăduitor, a salvat-o, iar fetei i-a fost rușine de ea însăși că a fost așa de împotrivitoare față de Isus. Chiar în acel moment, Paula, care a rătăcit în bezna păcatului, a venit la lumină, la Domnul Isus, Căruia I-a cerut iertare și și-a predat întreaga ei viață.

      Citirea Bibliei: Ezechiel 40.1-27 · Psalmul 140.1-13

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 13:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      DOMNUL îi desemnase pe nume pe cei care aveau să răs­pundă de împărţirea ţării între seminţii (Numeri 34.16-29). Fiii lui Iuda înaintează acum către aceştia pentru a-şi primi partea şi Caleb ia cuvântul.

      Mai mult de patruzeci de ani a așteptat acest moment. Fără să se plângă de o pedeapsă pe care el personal nu a meritat-o, a umblat în pustiu împreună cu poporul, susţinut de speranță. S-a încrezut în promisunile lui Dumnezeu şi acum i le reaminteşte lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL“ (v.12).

      Minunat exemplu de perseverenţă a credinței! Şi mai este ceva de admirat la acest om: Puterea mea − spune el − nu s-a schimbat. La optzeci şi cinci de ani sunt tot aşa de tare ca la patruzeci. Care îi era secretul?

      Isaia 40.31 îl descoperă: „Cei care se sprijină pe DOMNUL îşi vor înnoi puterea … vor umbla şi nu vor obosi“. Prin această putere divină, Caleb, bătrân ca vârstă, tânăr ca vigoare, era gata acum să ia în stăpânire Hebronul şi să înfrângă puterea omenească a renumiţilor anachimi, uriaşi care odinioară înspăimântaseră atât de mult poporul. Da, „ferice de omul a cărui putere este în Tine … Ei merg din putere în putere“ (Psalmul 84.5, 7).

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      FII PLIN DE HAR CHIAR ȘI SUB FOC! | Fundația S.E.E.R. România

      „…Ne dă un har şi mai mare.” (Iacov 4:6)

      Iată trei principii importante pe care trebuie să le ai în vedere atunci când apare un conflict:

      1) Gestionează problema fără a ataca persoana. Unele dintre cele mai violente atacuri personale au fost purtate pe tema religiei. Ce păcat! Unii dintre noi ar prefera să piardă relația, decât să piardă disputa!

      2) Uneori este mai bine s-o apuci pe alt drum. Când apostolii Pavel și Barnaba s-au certat cu privire la Ioan Marcu, dacă trebuia sau nu să-i însoțească în următoarea lor călătorie misionară, „neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să- i facă să se despartă unul de altul.” (Faptele Apostolilor 15:39). Dar nu acesta este sfârșitul povestirii… Pentru că „neînțelegerea” dintre ei a produs două lucrări diferite. Așadar, fii plin de har. Ceea ce se întâmplă chiar acum poate fi modul prin care Dumnezeu te mută într-un nou domeniu de slujire și binecuvântare.

      3) Amintește-ți că „fierul ascute fierul” (Proverbele 27:17). Și, când se întâmplă asta, ies scântei! Dacă ai stat vreodată în preajma adolescenților, înțelegi. Ei sunt experți în a veni cu opinii neconvenționale, ieșite din comun, care te provoacă și te ajută să rămâi onest.

      Se spune că o femeie dintre quakeri (organizație religioasă pacifistă și austeră) a cumpărat o vacă irascibilă. Fiecare sesiune de muls era o corvoadă. Hotărâtă să dea dovadă de har într-o situație de foc, femeia a refuzat să reacționeze atunci când vaca a călcat-o pe picior, a biciuit-o cu coada peste față și a răsturnat găleata cu lapte… iar în cele din urmă, i-a tras o copită de-a azvârlit-o în peretele hambarului! Încrâncenată, femeia a mârâit: „Știi că sunt quaker și nu pot să te lovesc, dar cu siguranță te pot vinde unui presbiterian, care n-o să fie așa de pașnic ca mine!”

      Așadar, dacă ești „parte vătămată”, atunci apelează azi la această promisiune: „El ne dă un har și mai mare”!

      18 Decembrie 2024

      DOMNUL ESTE APROAPE

      Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia care este între voi să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească așa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia o măsură de credință.

      Romani 12.3https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Partea practică a Epistolei către Romani începe cu capitolul 12. În toate epistolele sale, Pavel demonstrează că este un adevărat învățător, însă nu într-un fel teoretic. Este interesant felul în care el face aici introducerea instrucțiunilor practice: prin har! Harul lui Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea păcătosului, ci și pentru provocările zilnice din viața celui credincios.

      Apostolul ne oferă două repere ajutătoare pentru împlinirea responsabilităților noastre. Mai întâi, el ne îndeamnă la umilință, pentru a nu gândi despre noi înșine mai presus de ceea ce se cuvine. Adesea avem gânduri înalte și păreri bune despre noi înșine. În general, modestia nu ne caracterizează, de aceea trebuie s-o învățăm. Acest lucru este adevărat cu privire la caracterul nostru, la abilitățile noastre și la felul în care le putem fi folositori altora. Trebuie să fim onești și să recunoaștem că educația și cultura noastră ne pot feri să exprimăm înaintea altora părerea bună despre noi înșine, însă facem acest lucru în gândurile noastre.

      Totuși, gândirea noastră ar trebui să fie folosită pentru gânduri cumpătate, potrivit cu măsura credinței pe care o avem. Prin urmare, după modestie vine cumpătarea. În felul acesta putem vedea care este măsura credinței noastre, cu care le putem fi de ajutor altora. Nu vorbim aici despre daruri speciale, date de Domnul unui număr limitat de credincioși, ci de ceea ce El ne-a dat fiecăruia dintre noi, pentru folosul celorlalți. Această măsură personală de credință poate fi folosită în diverse feluri: în slujirea prin vorbire; în slujirea cu mâinile, prin ajutorarea practică; în slujirea cu inima, prin manifestarea îndurării și a compasiunii. Fie ca Domnul să ne arate fiecăruia propriile posibilități, iar apoi să ne facem cu toții lucrarea, cu smerenie și cumpătare!

      F. Ulrich

      SĂMÂNȚA BUNĂ

      Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut.

      Ioan 20.29

      Paula (3)

      „Dar ce trebuie să facem ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu?“

      — „Voi, copii, trebuie să-i iubiți și să-i cinstiți pe părinții voștri, așa cum scrie în Efeseni 6, versetele 1-3: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci aceasta este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ. De asemenea trebuie să fiți cuminți. Dacă respectați toate acestea, sunteți plăcuți Domnului.

      Cel mai important lucru pe care îl putem face este să credem că El a murit pentru păcatele noastre. Dacă facem aceasta, atunci vom fi întotdeauna fericiți și vom ajunge în cer, în Împărăția lui Dumnezeu. Cine nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu, acela va ajunge în iad, în focul cel veșnic, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.“

      — „Poate Domnul Isus să împlinească orice dorință?“

      — „Desigur, poate, dar numai dacă dorința ta este după voia Lui; El ne spune: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide [Matei 7.7].“

      — „Cum pot eu să-I cer Lui ceva?“

      — „Printr-o rugăciune scurtă, dar spusă cu toată inima.“

      — „Ah, de acum înainte doresc să trăiesc numai pentru Domnul, să fac numai voia Lui.“

      — „Chiar astăzi vreau să-L primesc și eu pe Domnul Isus ca Mântuitor al meu“, a spus fratele ei. „Eu nu vreau“, a strigat Paula. „Eu cred numai ceea ce văd și, de fapt, acestea nu sunt decât niște povești.“

      — „Ah, Paula, fiica mea, ești ca și Toma. Nu vrei să ajungi în cer? Vrei să mergi în iad?“

      — „O, tată, nu vreau să merg în iad, dar nu pot să cred, mai bine zis nu pot înțelege.

      — „Fiica mea, ia Biblia și citește-o și astfel vei găsi răspuns la toate întrebările tale. Sper că vei găsi calea cea bună până nu va fi prea târziu.“

      Citirea Bibliei: Ezechiel 39.1-29 · Psalmul 139.13-24

      SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

      de Jean Koechlin

      Iosua 13:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

      Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.

      Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam – Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «Întâi eu!» Într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înain­tea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

      CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

      coordonatori Bob & Debby Gass

      RUGĂCIUNEA FĂRĂ CUVINTE | Fundația S.E.E.R. România

      „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)

      Ai fost vreodată atât de înspăimântat încât ți-ai dorit să te rogi, dar cuvintele nu ți-au ieșit din gură?! Sau ai avut o nevoie așa de mare, că nici n-ai putut s-o exprimi?

      Ce-ai făcut atunci? Doar te-ai gândit la Dumnezeu și la ce poate El? Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

      S-ar putea să întrebi: „Când mă gândesc la Dumnezeu, este același lucru cu a mă ruga?” Ar putea fi. Suntem cu toții familiari cu puterea comunicării fără cuvinte. Mulți dintre noi am crescut cu părinți care nu trebuiau să spună ceva pentru a-și face cunoscută voința. Poate că a fost o anumită privire în ochii lor, sau un alt semnal tacit… Dar noi știam exact ce ni se comunica și cum trebuia să răspundem. Rugăciunea funcționează și ea în acest fel. Când te gândești la Dumnezeu, asta înseamnă rugăciune; iar când Dumnezeu îți comunică gândurile Sale, este o formă de rugăciune ascultată. Dacă Dumnezeu este Tatăl tău, El îți aude gândurile, suspinele, susurul inimii – și nu trebuie să țipi, să transpiri și să te târăști pe genunchi ca să te ia în seamă.

      Un băiețel își dorea o bicicletă de Crăciun și, într-o noapte, s-a rugat cu voce tare spunându-I lui Dumnezeu exact ce fel de bicicletă își dorea. Mama lui i-a spus: „Fiule, nu trebuie să țipi pentru ca Dumnezeu să te audă!” El a răspuns: „Știu, mamă, dar trebuie să strig ca bunicul să mă audă și să-mi cumpere bicicleta aceea!”

      Tu – cui te rogi, și cine trebuie să te audă? Ai și tu vreun bunic? Nu e nevoie să faci incantații pentru ca Dumnezeu să te bage în seamă, și nu trebuie să încerci să inventezi răspunsuri la rugăciunile tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” „Atunci, de ce să ne mai rugăm?!”, întrebi tu. Pentru că Dumnezeu vrea să te apropii de El cu încredere, să te încrezi în El pentru toate nevoile tale, și mai cu seamă să construiești o relație cu El!

      Navigare în articole