Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

16 ian. 2025

16 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După acestea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Și S-a arătat astfel: erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamăn, și Natanael, cel din Cana Galileii, și ai lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii Săi. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine“. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.

Ioan 21.1-3

Petru, cu mintea lui activă, ia conducerea. El spune: „Mă duc să pescuiesc“. Ceilalți, se pare că fără să se gândească prea mult, au spus: „Venim și noi cu tine“. În consecință, ei au plecat și „în noaptea aceea n-au prins nimic“. Cărui fapt s-a datorat acest insucces? Oare nu aceluia că au mers la propriile lor preocupări? Nu este acesta motivul pentru care adesea și noi consumăm multă energie cu rezultate foarte slabe? Ne trudim toată noaptea și nu ne alegem cu nimic. Lucrăm, poate cu sinceritate, dar în voință proprie, nu sub îndrumarea Domnului.

Odată cu venirea dimineții, totul este schimbat. Când se crapă de ziuă, Isus este văzut stând pe țărm. Ucenicii se întorseseră la vechiul lor mod de viață, dar Domnul, fără a-i certa, li Se adresează printr-un termen de tandrețe: „Copilașilor“. Totuși, El dă pe față zădărnicia trudei lor, care a fost fără îndrumarea Lui, întrebând: „Aveți ceva de mâncare?“. Au câștigat ei vreun lucru prin truda lor în întuneric? Ei sunt constrânși să recunoască faptul că nu au nimic.

Acum El le dă îndrumări. Într-adevăr, ei fac același lucru pe care îl făcuseră toată noaptea; dar, de această dată, aruncă plasa sub îndrumarea Lui. Cât de diferit este acest lucru! De data aceasta prind o așa de mare mulțime de pești, că nu pot ridica plasa. Cineva a spus: «Să nu uităm niciodată că succesul depinde în întregime de a ne afla în cursul lucrărilor lui Dumnezeu. Doar în măsura în care umblăm în mod individual cu Dumnezeu și depindem în întregime de Hristos și suntem călăuziți de El, vom avea parte de binecuvântare în lucrarea pe care o facem. Nu de măsura efortului depus depinde succesul obținut, ci de a fi suficient de aproape de Hristos, pentru a avea îndrumarea Sa în privința „aruncării plasei în partea dreaptă a corabiei“».

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști, Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul.

Psalmul 139.1,2

„M-ai cercetat și mă cunoști“

Omenirea nu poate înțelege ființa lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuși în Cuvântul Său, ca să înțelegem ceva din măreția și gloria Sa. El Se prezintă pe Sine ca fiind Cel care știe absolut totul. Acest fapt devine clar doar atunci când conștientizăm contrastul dintre atotcunoașterea Sa și cunoașterea noastră limitată. Noi știm ceea ce vedem. Dumnezeu vede ceea ce omul nu poate percepe. Ochii Lui „cutreieră tot pământul“ (2 Cronici 16.9). El nu are nevoie de lumină ca să vadă. Noi știm ceea ce am învățat. Dumnezeu nu a trebuit să învețe niciodată nimic. El este „desăvârșit în cunoștință“ (Iov 36.4). Noi cunoaștem ceea ce am auzit. Dumnezeu știe cuvintele pe care încă nu le-am rostit, gândurile noastre, precum și toate motivațiile din inimă (1 Corinteni 4.5).

Noi știm ce s-a întâmplat în trecut. Dumnezeu poate să vadă în viitor. El știe ce se va întâmpla mâine și cum vor evolua lucrurile. Cunoașterea Sa nu depinde de timp. Încă înainte de crearea lumii, El ne cunoștea pe fiecare în orice detaliu al vieții. Noi uităm multe lucruri. Dumnezeu nu uită nimic. Atunci când în viețile noastre există lucruri rele, pe care nu le dorim a fi descoperite, puterea lui Dumnezeu de a pătrunde tot chiar ne poate înspăimânta. Dar atotcunoașterea lui Dumnezeu poate să ne aducă mângâiere. Ce încurajator este faptul că asupra noastră veghează Cineva care știe toate și care dorește să intervină întotdeauna în beneficiul nostru! Dumnezeul Atotcunoscător este pentru noi!

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 8:18-35

După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale ~ ca a unui fiu de împărat ~ nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi”, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat”. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi” (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă(v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-ȚI TIMP SĂ-L LAUZI PE DUMNEZEU ȘI SĂ I TE ÎNCHINI! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune…” (Geneza 1:31)

Prima reacție menționată în Sfânta Scriptură este a lui Dumnezeu față de propria Sa creație; El făcea un pas înapoi la sfârșitul fiecărei zile, se uita la ce-a făcut și spunea: „Bun! E bine!” Apoi, în a șasea zi, când creația a fost încheiată, El a spus: „Este foarte bine!”

Acesta este motivul pentru care ne simțim atât de încântați sufletește când privim un apus de soare, la mare sau de pe creasta unui munte. Thomas Carlyle, filosof scoțian de la sfârșitul sec. al XIX-lea, a spus: „Închinarea este o minune transcendentă. Minunea pentru care nu există limită sau măsură – aceasta este închinarea.” A te închina lui Dumnezeu înseamnă a sta, a medita și a te minuna de Creator și de creația Sa. Înseamnă să transpui frumusețea creației în închinare față de Creator. Înseamnă să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru răsăriturile splendide de soare, pentru stelele sclipitoare și pentru fulgii de zăpadă unici. Înseamnă să aduci mulțumire Celui căruia I se cuvine mulțumirea – Creatorului!

Psalmistul a surprins acest lucru în următoarele cuvinte: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu…” (Psalmul 19:1) Un muzician a surprins acest lucru în cuvintele unei melodii de success: „Beautiful Day”… O astfel de admirație reprezintă un act de închinare. Un autor creștin a scris: „Răsăritul soarelui este atât de constant încât îl luăm ca pe un lucru de la sine înțeles, dar puține lucruri sunt atât de sublime ca mișcarea cerească ce are loc zilnic. Pământul se învârte în jurul axei sale cu o viteză de 1670 de km/oră, orbitează în jurul soarelui cu o viteză de aproximativ 110.000 km/h, se rotește o dată la aproximativ 24 de ore în raport cu soarele și o dată la fiecare 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde în raport cu stelele. Uimitor, nu-i așa? Poate că nu ai planuri mari pentru astăzi, dar vei parcurge 1,6 milioane de mile în timpul rotației anuale în jurul soarelui. Asta e o realizare!”

Așadar, pentru asta (și nu numai!) – fă-ți timp să-I aduci slavă lui Dumnezeu, și să te închini înaintea Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 ian. 2025

15 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui, dar Duhul Însuși mijlocește cu suspine de nespus.

Romani 8.26

Cineva ar putea să spună că puțin contează în viața practică dacă Duhul Sfânt este o Persoană, o putere sau o influență. Conștient sau inconștient, mulți se gândesc, de asemenea, la El ca fiind numai o putere. Și totuși este deosebit de însemnat să înțelegem această deosebire, mai întâi, desigur, pentru că lucrul acesta atinge un adevăr fundamental: dacă Duhul Sfânt n-ar fi o Personalitate, o Persoană divină, atunci nici n-ar exista o Treime dumnezeiască.

Dar o astfel de gândire schimbă totul în viața practică, personală. Dacă El este doar o putere care lucrează în mine, atunci eu pot să-mi împlinesc anumite planuri și, făcând așa, să mă folosesc de puterea aceasta. Dacă însă o Persoană divină locuiește în mine, atunci eu nu voi mai face planuri și nu voi mai urmări nimic de la mine însumi. Atunci El este Cel care face planurile și le împlinește, iar eu nu am altceva de făcut decât să mă las să fiu folosit de El. Și atunci nu mai sunt eu cel care lucrează, ci mai degrabă sunt un instrument care poate fi folosit de El, pentru ceea ce vrea El. Și nu este oare o diferență enormă între o creatură ca mine – care ar vrea să-L folosească pe Dumnezeu pentru planul meu – și Dumnezeul Cel Atotputernic care Se pleacă spre o astfel de creatură și, în harul Lui, vrea s-o folosească pentru a-Și aduce la îndeplinire voia Lui minunată? Cel dintâi fel de a gândi este în întregime păgân și conduce la o supraestimare a eului și la arătarea propriei voințe. Așa fac păgânii cu idolii lor. Cel de-al doilea fel de a gândi te duce la smerenie și la dependență, dar în același timp la siguranța slăvită de a fi în căile lui Dumnezeu și de a avea aprobarea Lui. Și oare există ceva care ar face inima mai fericită decât cunoașterea aceasta și care ar da mai multă putere pentru a rămâne neclintit, oricât de puternică ar fi împotrivirea?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Greutăți diferite și măsuri diferite: amândouă sunt o urâciune pentru Domnul.

Proverbe 20.10

Minciuna

Mințim atunci când, știind adevărul, afirmăm contrariul. Dar mințim și atunci când, necunoscând adevărul, ne grăbim să negăm un fapt care totuși este evident. În ambele cazuri am mințit. Așa se face că, din neatenție, uneori ne putem face vinovați de rănirea unui prieten, de răspândirea unei acuzații false sau chiar de lepădarea de scumpul nostru Mântuitor și Domn. Apostolul Petru a ajuns să jure și să se blesteme că nu-L cunoaște pe Isus (Matei 26.69-75).

Un principe își pierduse împărăția. Împăratul Traian (53-117), unul dintre „cei cinci împărați buni“ ai Imperiului Roman, îl detronase pe regele Traciei, luându-l prizonier pe fiul acestuia. Tânărul principe a câștigat dragostea împăratului roman, care s-a hotărât să-i redea tronul tatălui său. S-a întâmplat însă că l-a prins cu minciuna. Întâlnindu-l la palat, l-a întrebat unde a fost, iar tânărul, fără să știe că regele îl văzuse plimbându-se prin grădină, i-a răspuns: „La școală“. Traian i-a spus: „Mă hotărâsem să-ți dau înapoi regatul, dar, fiindcă ai mințit, te-ai arătat nedemn de el. Îl voi da aceluia care-l merită mai mult decât tine“.

    O, Adevăr, o, Dumnezeu, în Tine vreau să fiu mereu;

    Să nu mai fiu și Tu și eu, ci numai Tu, Tu Domnul meu!

Citirea Bibliei: Ioel 1.1-20 · Proverbe 1.20-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 8:1-17

Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti. Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singu­ră ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac − declară Pavel − alerg drept spre ţintă” (Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi”, spune el în altă parte

(2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă”!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN UCENIC AL LUI HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” (Faptele apostolilor 11:26)

Știai că termenul „ucenic” apare de peste 250 de ori în Noul Testament, în timp ce cuvântul „creștin” apare doar de trei ori? (poți să memorezi: Faptele apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cuvântul „creștin” a fost introdus pentru prima dată pentru a descrie cine erau ei, ucenicii lui Isus Hristos!

Dallas Willard, gânditor creștin american din sec. al XX-lea, folosește ilustrația mașinii pentru a descrie un ucenic: „Ucenicul lui Isus nu este modelul de lux sau de mare putere al creștinului – special capitonat, texturat, aerodinamic și dotat pentru banda rapidă de pe calea dreaptă și îngustă. El se află pe paginile Noului Testament ca fiind primul nivel de transport de bază în Împărăția lui Dumnezeu.”

A deveni creștin este opera unui moment: se întâmplă când îți pui încrederea în Hristos. Dar a deveni ucenic este lucrarea unei vieți întregi: cere să te lepezi de tine însuți și să spui „da” voinței lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale!

Ce înseamnă să fii un ucenic al lui Isus? Cel puțin aceste trei lucruri:

1) Să-L asculți și să înveți de la El; asta necesită citirea, studierea, memorarea, verbalizarea și aplicarea adevărurilor preluate din Scripturi în viața ta de zi cu zi.

2) Să-L urmezi oriunde te- ar conduce El. Asta ar putea presupune schimbarea planurilor tale, renunțarea la unele dintre relațiile tale și să permiți accesul și controlul Domnului la lucruri pe care ai vrea să le păstrezi!

3) Să Îi fii devotat. Într-o zi, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” (Ioan 21:15). Să reținem expresia „mai mult”. A fi ucenic înseamnă a-L iubi pe Isus mai mult decât pe oricine sau orice altceva.

Aceasta este viața cea mai împlinitoare și plină de satisfacții pe care o poți trăi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 ian. 2025

14 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi. Și numele omului era Elimelec, și numele soției sale, Naomi.

Rut 1.1,2

De ce s-au dus de fapt Elimelec și Naomi în Moab? Pentru că în acele vremuri, când greutățile deveneau tot mai mari, iar vecinii nu-i puteau ajuta, credința lor nu s-a putut ridica deasupra împrejurărilor. Dar lucrul acesta nu se poate spune doar despre ei. Ce mulți sunt cei care, deși mântuiți prin credință, nu sunt în stare să umble prin credință în vremea încercării și a greutăților! Ce mulți sunt cei care se încred în Dumnezeu pentru mântuire, dar nu și pentru problemele mici sau mari ale familiilor lor! A încetat oare El să existe? N-a zis El: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi“?

Ce mare este necunoașterea noastră! Pierdem chiar ceea ce am cunoscut odată, când ne abatem privirea și Îl uităm pe adevăratul Răscumpărător și când inimile noastre doresc lucrurile lumii! Elimelec avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, așa cum avem și noi. Poate că în Moab se găsea hrană, dar să nu uităm că viața, suflarea și toate lucrurile sunt în mâna Domnului. Să-L părăsești pe El, să pierzi viața și suflarea, în căutare de hrană, este mai mult decât nebunie.

Elimelec s-a întors de la izvorul vieții și a găsit că paharul pe care singur și-l preparase era umplut cu moarte, cu o moarte nefericită, așa cum ar fi experimentat și Iona fără intervenția lui Dumnezeu în har. Este cea mai mare nebunie pentru noi să socotim că mergem în părtășie cu Dumnezeu, dar să ne alegem propriile căi și să nu ținem cont de sfaturile Lui! „Nu vă înșelați! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!“ (Galateni 6.7).

Ce deosebire putem vedea când privim la Domnul Isus! El era flămând și Satan voia să-L scoată din starea Lui de dependență de Tatăl, făcându-L să Se manifeste independent, prin prefacerea pietrelor în pâini. Dar Domnul i-a răspuns: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4.4; Deuteronom 8.3).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18

S-au ascuns de Dumnezeu

Isus Hristos a venit în această lume pentru a-i aduce pe oameni la Dumnezeu. Pentru aceasta a suferit El pe cruce. Ce mângâietor este acest lucru pentru cei care simt că relația lor cu Dumnezeu nu este așa cum trebuie! Faptul că există Cineva care ne poate conduce la Dumnezeu, pentru că El Însuși ne-a deschis calea, este, cu adevărat, o veste bună. Prin Domnul Isus Hristos, Dumnezeu ne întinde mâna. Prin firea noastră, noi suntem tot mai departe de Dumnezeu: „Ne-am întors fiecare la calea lui“. Așa a fost în primele zile ale istoriei omului: Adam și Eva s-au ascuns de Dumnezeu; și așa e și astăzi: „Nu este niciunul care-L caută pe Dumnezeu“ (Romani 3.11).

Poate că unul dintre cititorii noștri simte că nu este în regulă cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că El i-a trezit conștiința. Oricine a ajuns la starea de a-L căuta pe Dumnezeu poate fi ajutat. Păcatele noastre, nenumăratele ofense pe care I le-am adus lui Dumnezeu și voii Lui, ne-au blocat calea către El. Pentru aceasta a suferit Hristos pe cruce, ca să ne ierte păcatele și să ne deschidă calea către Dumnezeu. Oricine vine la El cu o mărturisire sinceră a vinei sale poate fi iertat acum. Isus Hristos, Cel Drept, a satisfăcut cerințele lui Dumnezeu, ceea ce noi nu am fi putut face niciodată prin noi înșine.

Crede în Hristos și în puterea ispășitoare a sângelui Său, care a curs la crucea de la Golgota! Atunci vei deveni pentru totdeauna copil preaiubit al lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Osea 14.1-9 · Proverbe 1.8-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 7:9-25

O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. În timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmașului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă, ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului: „pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi”, explică 2 Corinteni 4.6-7. Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.

La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.

Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11). Stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb vor aminti generaţiilor viitoare de scăparea pe care Domnul le-a dat-o.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREEAZĂ UN IMPACT POZITIV ÎN SOCIETATE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:1-2)

Bărbații și femeile care au avut cel mai mare impact asupra lumii au fost cei care s-au focalizat în totalitate pe Dumnezeu și s-au dedicat total viziunii lor.

John Wesley, fondatorul Bisericii Metodiste, a spus odată: „De- aș avea trei sute de oameni care nu se tem decât de Dumnezeu, care nu urăsc decât păcatul și sunt hotărâți să nu cunoască nimic între oameni decât pe Isus Hristos și pe El răstignit, aș aprinde întreaga lume!”

Jonathan Edwards, a cărui slujire a declanșat Marea Trezire din Statele Unite, a făcut din câteva afirmații deviza vieții sale: „Prima rezoluție: Voi trăi pentru Dumnezeu! Rezoluția a doua: Dacă nimeni altcineva nu o face, o voi face eu!”

C.T. Studd, unul dintre cei mai mari atleți din Anglia, a șocat lumea când a renunțat la faimă și avere pentru a fi misionar în China. „Dacă Isus Hristos este Dumnezeu și a murit pentru mine, atunci niciun sacrificiu pe care pot să-l fac pentru El nu poate fi prea mare pentru mine”, a explicat el.

Misionarul Jim Elliot, care a murit ca martir în America de Sud, a spus: „Nu este nebun cel care dă ce nu poate păstra, pentru a câștiga ce nu poate pierde!” În ziua în care te-ai născut, Dumnezeu a creat o pistă pe care să alergi. Dar pentru a câștiga, tu trebuie să scapi de tot ce te apasă și de tot ce te împiedică.

Așadar, crează un impact pozitiv în societate, trăind după îndemnul Scripturii (Evrei 12:1-2): „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 ian. 2025

13 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți toți cu același gând, simțind împreună, plini de dragoste frățească, miloși, smeriți, neîntorcând rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea.

1 Petru 3.8,9

Fiți toți cu același gând. Aceasta înseamnă realizarea practică a dragostei care nu poate găsi printre frați niciun prilej care să ducă la divergențe și care curmă pe loc orice dispută.

Simțind împreună. Doar atașamentul față de Hristos ne poate face capabili să-i ajutăm pe cei mai neînsemnați dintre frații noștri (Matei 25.38-40).

Plini de dragoste frățească. Acest sentiment implică o apropiere și mai mare. Frații mei îmi sunt dragi pentru că sunt din familia lui Hristos, iar eu fac parte din aceeași familie.

Miloși – înseamnă a manifesta harul de a veni în ajutorul celor care suferă, chiar dacă aceștia poate nu merită acest lucru.

Smeriți. Mila pe care o arăt altora nu este un mijloc de a scoate în evidență vreun merit de-al meu. Părtășia cu Domnul mi-a arătat cine sunt eu însumi și astfel mi-a fost ușor să îmi iau cel din urmă loc.

Neîntorcând rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând. Spiritul de răzbunare este cu totul străin inimii credinciosului. Cei care ne vor răul nu primesc în schimb decât binecuvântare, deoarece moștenirea noastră este binecuvântarea, așa cum, în versetul 7, ea era harul vieții. O astfel de moștenire nu are niciun loc rezervat pentru rău. Moștenirea ocupă un loc foarte însemnat în epistolele lui Petru, deoarece singura binecuvântare actuală a credinciosului este mântuirea sufletului său; el nu va intra în posesia vreunei alte binecuvântări prezente, fie ea pământească sau cerească. Noi suntem născuți din nou pentru această moștenire viitoare (1.4), suntem chemați să moștenim binecuvântarea (3.9) și harul vieții (3.7).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi.

1 Petru 5.7

Arthur DeMoss

Arthur DeMoss (1926-1979) conducea o companie de asigurări. Lucra 100 de ore pe săptămână, purtând pe umeri presiunea enormă a multelor griji și probleme din firmă. Când însă a devenit creștin, el a descoperit că Dumnezeu poate purta greutățile lui. În loc să se chinuie, căutând soluții, a înțeles că trebuie să Îl pună pe Dumnezeu pe primul loc și să Îi dedice Lui cele mai bune ore, aplecat în rugăciune și citind Biblia. Iată mărturia lui: „Cu convingere, încredințez afacerile și problemele mele în mâinile lui Dumnezeu și, chiar dacă pare incredibil, pot spune că nu mai sunt niciodată copleșit de griji“.

Asaf își descrie și el frământările, în Psalmul 77. Îngrijorat din cauza necazurilor prin care trecea poporul lui, Asaf nu mai putea dormi, rugându-se toată noaptea, fără să-și găsească liniștea: „Sufletul meu a refuzat să fie mângâiat“. Dumnezeu însă răspunde! „Tu ești robul meu, Eu te-am ales și nu te-am respins, …  nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta“ (Isaia 41.9,10).

Apostolul Pavel, aflat în închisoare în Roma, avea motive de îngrijorare, căci doar era în pericol de moarte. El însă a scris următoarele cuvinte: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6,7).

Citirea Bibliei: Osea 13.1-16 · Proverbe 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 7:1-8

Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului”. Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus: „Poporul … este prea mult” (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei.

Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei. Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă.

Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea. Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească! „Dacă vrea cineva să vină după Mine”, avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine” (Luca 9.23). Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El? De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale” (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ PERSOANELOR DIFICILE | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” (Matei 5:41)

Când a vorbit despre suferirea răului și iubirea vrăjmașilor, Domnul Isus a spus: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” Soldații romani aveau dreptul să forțeze un evreu să ducă în locul lor o povară mai mult de un kilometru. Ei îi tratau pe evrei ca pe niște unelte care trebuiau folosite.

Așadar, ce faci în astfel de situații? Domnul Isus ne invită să avem un comportament decent și demn. Un astfel de soldat roman ar putea fi în zilele noastre un tânăr, un străin, probabil el însuși sărac. Iar tot ceea ce primește este resentimentul local.

Deci, ce poți face tu? După ce-ți termini kilometrul, să spui: „Pari obosit… Pot să te mai ajut cu ceva? Pot s-o mai car pentru tine încă un kilometru?!” Gestul tău l-ar lăsa cu gura căscată pe respectivul, pentru că nimeni nu i-a mai pus o astfel de întrebare! Și asta este ceea ce trebuie să faci tu!

Când cineva profită de tine, te gândești la el ca la o persoană antipatică și nu ca la o persoană reală care are propria ei poveste. Se spune că un prieten s-a oferit să-l prezinte pe eseistul englez Charles Lamb unui bărbat, pe care Lamb îl disprețuia de mult timp. „Nu mă face să-l cunosc”, a spus Lamb. „Vreau în continuare să-l urăsc, ori eu nu pot face asta unui om pe care îl cunosc!”

Înțelege un lucru: poți oferi darul empatiei. Trebuie să te gândești că persoana pe care nu o agreezi este, de asemenea, o ființă umană. Te poți pune în locul ei. Îți poți face timp să-ți imaginezi cum se simte, prin ce a trecut și cum și-a trăit viața… Când faci asta, problema ta devine ocazia de a pune în practică asemănarea cu Hristos! Nu asta este ce-ți dorești?! Nu pentru asta ești pe calea Domnului?

Așadar, dă dovadă de empatie față de persoanele dificile!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 ian. 2025

12 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45

Noul Testament pe scurt (2) – Marcu

Marcu înseamnă „apărare“, iar Evanghelia lui ne oferă o relatare pe scurt, însă plină de energie, a slujirii Domnului Isus, fiindcă aici El este prezentat ca fiind Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. Limbajul din această Evanghelie este direct și simplu, iar descrierea evenimentelor urmează o ordine cronologică. Niciuna dintre celelalte Evanghelii nu urmează această ordine, ci fiecare dintre ele folosește o ordine conformă cu tema respectivă a ei. Smerenia Domnului Isus și slujirea Lui neobosită strălucesc într-un mod minunat în această Evanghelie, în care scenele se derulează cu rapiditate. Domnul vine în întâmpinarea nevoilor nenumărate la momentul potrivit și într-un mod desăvârșit.

Moartea Lui, de asemenea, este prezentată ca jertfire a Aceluia care a fost perfect devotat față de voia lui Dumnezeu, jertfire prin care a fost împlinită nevoia cea mai adâncă a omenirii. În Evanghelia după Marcu, caracterul morții Sale este cel de jertfă pentru păcat – nu doar că El a purtat păcatele noastre, ci că a purtat judecata deplină împotriva păcatului, împotriva rădăcinii, a principiului a tot ceea ce este pe deplin contrar lui Dumnezeu. El L-a slujit pe Dumnezeu cu un devotament absolut în această chestiune, chiar până acolo încât să fie abandonat de Dumnezeu în timpul celor trei ceasuri de întuneric.

Să remarcăm apariția frecventă a cuvântului „îndată“ în această Evanghelie. În acest caracter prețios de Slujitor, Domnul Isus trebuie nu doar admirat pentru devotamentul Său, ci și urmat, ca Exemplu perfect, de către toți cei mântuiți prin harul Său.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Preoții de seamă, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, spuneau: „Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!“.

Matei 27.41,42

„Pe alții i-a mântuit“

Conducătorii poporului își băteau joc, spunând: „Pe alții i-a mântuit“. Conștienți sau nu, ei au spus ceva însemnat, care era adevărat și care caracteriza din plin viața Domnului Isus. El i-a mântuit pe oameni de păcatele lor și le-a vindecat rănile. Cuvântul „mântuit“ acoperă ambele sensuri. Nu se putea nega faptul că El îi vindecase pe orbi și pe șchiopi, și chiar înviase morții. Însă El făcuse mai mult decât atât: El i-a mântuit pe oameni pentru cer, oferindu-le viață nouă. El a spus: „Păcatele tale sunt iertate“ (Marcu 2.5), și: „Eu le dau viață eternă“ (Ioan 10.28). El a atârnat pe cruce pentru că a dorit să le ofere oamenilor viață eternă. El nu a mântuit oameni doar în timpul vieții Sale active pe pământ. Chiar și acolo, pe cruce, l-a mântuit pe unul dintre tâlharii răstigniți împreună cu El (Luca 23.43). Și acum Isus oferă mântuirea tuturor celor care vin la El.

Ce trist că se gândeau la „alții“, dar nu și la ei! Au recunoscut că „alții“ au nevoie de El, dar ei personal nu fuseseră mișcați. Și, cu siguranță, nu era vina Mântuitorului că ei nu au primit mântuirea, pentru că „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4) – doar dacă ei răspund chemării Lui. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să moară pentru împlinirea acestei dorințe. Dacă refuz să vin la El, atunci arăt că nu doresc să fiu salvat. „Veniți la Mine toți“ este mesajul de mântuire care încă mai poate fi auzit. Să nu fim indiferenți față de dragostea Celui care a fost supus suferinței!

Citirea Bibliei: Osea 12.1-14 · Iacov 5.13-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:28-40

Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.

Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare neliniște sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.

După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. Dar, iată! Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-l dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdă­tor cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘTIE CE ESTE CEL MAI BINE PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.” (Proverbele 19:21)

Ai auzit vreodată afirmația: „Diavolul stă în detalii”? Dar citatul foarte drag perfecționiștilor: „Amănuntele fac perfecțiunea, și perfecțiunea nu-i un amănunt”? Da, detaliile pot fi complicate și controversate, dar dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu știi că El a creat lumea în cele mai mici detalii și Dumnezeu este în detalii!

Atunci când îți pui inima să faci ceva și nu se întâmplă, este omenește să experimentezi dezamăgirea. În astfel de momente, iată ce trebuie să ai în vedere:

1) Lucrezi cu informații limitate. Poate că știi rezultatul sau punctul final unde vrei să ajungi, dar Dumnezeu știe ce este mai bine pentru tine, și face planuri în consecință. În Biblie citim: „Eu sunt Dumnezeu… Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9-10).

2) Încercarea de a lucra în afara voii lui Dumnezeu este ca și cum ai încerca să sapi o gaură într-un zid solid cu o furcă. În loc să-ți sapi calea de ieșire dintr-o închisoare, îți sapi drumul spre ea – atunci când ai pretenția de-a obține ceea ce vrei tu. Chiar vrei să duci la îndeplinire un plan pe care nu Dumnezeu l-a rânduit? Poți să te bazezi pe El pentru a ști ce este mai bine pentru tine?

Iată ce spune Sfânta Scriptură: „Domnul oştirilor a luat această hotărâre. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?” (Isaia 14:27) Este mai bine să fii dezamăgit temporar, decât să te alegi cu ceva la care nu poți face față!

Povestea poporului Israel sună în sinteză cam așa: „El… i-a izbăvit din mâna vrăjmașului… Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui, ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau, dar a trimis o molimă printre ei…” (Psalmul 106:10, 12-15).

Așadar, încrede-te în Dumnezeu, iar El îți va da ce este cel mai bine pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 ian. 2025

11 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa și este scris: „Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu“; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.

1 Corinteni 15.45

În acest verset, Domnul este prezentat în contrast cu primul Adam; nu doar ca fiind „duh“, în contrast cu „suflet“, ci, de asemenea, prin faptul că este nu doar „viu“, ci „Dătător de viață“. Versetul 36 din acest capitol ne reamintește că aducerea la viață se aplică doar la ceea ce este mort. Noi am fost morți spiritual, iar în ce privește aducerea la viață, de tip spiritual, ea ne-a fost deja dăruită de către Ultimul Adam. În calitatea de Cap al unei noi rase, El ne-a transmis deja viața – viața Lui proprie – nouă, celor care suntem din rasa Lui.

Însă acest capitol merge mai departe și analizează cazul trupurilor noastre, care sunt încă muritoare. Noi trebuie să purtăm imaginea lui Adam, Cel ceresc, chiar și în ce privește trupurile noastre, iar această mare schimbare se va întâmpla la venirea Domnului. Atunci acest trup „muritor“ va fi „îmbrăcat în nemurire“, iar aceasta va însemna aducerea la viață a trupurilor noastre muritoare, despre care vorbește Romani 8.11.

Când acest lucru se va împlini, iar „moartea va fi înghițită de biruință“ (versetul 54), lucrarea aducătoare de viață cu privire la noi înșine se va împlini în mod desăvârșit. Atunci versetul care spune că „vom domni în viață printr-Unul singur, Isus Hristos“ (Romani 5.17), se va împlini. Nu doar că vom fi în viață, ci vom domni în ea, iar acest lucru pentru totdeauna.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și a venit la locul unde stătuse înaintea Domnului.

Geneza 19.27

Mijlocirea lui Avraam pentru Lot

Avraam a avut privilegiul extraordinar de a fi numit „prietenul lui Dumnezeu“ (Iacov 2.23), deoarece era un om al credinței, care întreținea o relație personală cu Dumnezeu și credea promisiunile Lui, chiar dacă împlinirea lor părea imposibilă (vedeți Romani 4.18). Sursa acestei credințe și încrederi era legătura strânsă pe care o avea în mod obișnuit cu Dumnezeu. „El stătea înaintea lui Dumnezeu“- este expresia care arată modul lui de viață. Avraam I-a spus lui Dumnezeu îngrijorările lui, îndoielile și întrebările lui, precum și nevoile rudelor lui.

El era preocupat de soarta nepotului său, Lot. Și noi se poate să fim preocupați de aceia pe care îi iubim, și care se află în situații dificile, sau de aceia care s-au depărtat de Dumnezeu. Cuvântul „a sta“ ne arată că Avraam s-a rugat mult pentru Lot, iarăși și iarăși, fără a obosi. Îl vedem întorcându-se în locul în care se rugase anterior pentru același lucru. Putea să se întrebe de ce Dumnezeu a rămas tăcut față de cererile lui. Dar nu a făcut așa. Iar la momentul hotărât, Dumnezeu Și-a amintit de rugăciunile lui Avraam și a răspuns la credința lui, salvându-l pe nepotul lui de judecata care urma să se abată asupra cetății.

Ce exemplu este el pentru noi, cei care ne descurajăm așa de repede și nu stăm înaintea lui Dumnezeu pentru a-I spune îngrijorările noastre! Prea adesea, noi ne întoarcem, de teamă să nu fim prea insistenți, uitând că răspunsul vine la timpul hotărât de El.

Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:14-27

Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4.13).

Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu” (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea ~ departe de aşa ceva ~ ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM IDENTIFICI „CĂLĂUZELE OARBE”? | Fundația S.E.E.R. România

„Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe…” (Matei 15:14)

Există o mulțime de „călăuze” spirituale bune; să nu-ți fie teamă să le urmezi! Dar să vedem cum stau lucrurile cu „călăuzele oarbe” despre care vorbește Domnul Isus… Iată câteva semne care te vor ajuta să le identifici și să le eviți:

1) Inflexibilitatea. Adevăratele călăuze spirituale au predispoziție spre învățare și o inimă de slujitor. Ele se bucură de creșterea ta și nu se simt amenințate de dezvoltarea ta. Ele nu vor încerca să te „țină în cuib” atunci când este clar că ești pregătit să zbori.

2) Elitismul. Atenție la atitudinea „numai noi avem dreptate”! Când cineva nu poate recunoaște și nu poate avea părtășie cu alți membri ai familiei răscumpărate a lui Dumnezeu, ceva nu este în regulă. „Exclusivist” este adesea un sinonim pentru „paranoic”, așa că ai grijă!

3) Lăcomia. Iată care este standardul lui Dumnezeu pentru o „călăuză” spirituală: „Păstoriți turma lui Dumnezeu… nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine…” (1 Petru 5:2). De asemenea, Biblia spune că aceste „călăuze” spirituale sunt vrednice „de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17), adică de două ori mai mult. Dar ferește-te de cei care te învață că trebuie să-ți semeni sămânța doar în câmpul lor, și nicăieri altundeva!

4) Responsabilitatea. Ferește-te de cei ce sunt de neatins, de tipul „eu sunt alesul lui Dumnezeu”! Indiferent cât de înzestrați suntem, cu toții avem puncte slabe și trebuie să fim confruntați și consiliați din când în când. Solomon a spus: „Vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:10).

Vă reamintesc ce a spus Domnul Isus despre liderii religioși din vremea Sa: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:13-14).

Așadar, când alegi o „călăuză” spirituală, pentru sufletul tău, ai grijă să nu fie una oarbă! Tu ai nevoie de o „călăuză” bună, cu spirit de slujire.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 ian. 2025

10 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața eternă.

Matei 19.29

Domnul Isus prezintă în acest verset cele mai tandre și mai puternice relații pământești. Afecțiunea omenească însă nu se apropie deloc de adâncimea și de intensitatea iubirii Lui. Ești singur și deznădăjduit? Ai pierdut pe cineva sau ceva drag? Domnul nostru Isus este Cel a cărui prezență și comuniune poate compensa orice pierdere și poate umple orice gol. Dacă ești părăsit, adu-ți aminte de Cel care șade pe tron în ceruri și a Cărui dragoste este mai adâncă decât marea și la fel de necuprinsă precum veșnicia.

Cine poate cântări o astfel de binecuvântare? Ea aparține celui care face voia Tatălui din ceruri (Matei 7.21), celui care reflectă gândurile Domnului Isus și este călăuzit de Duhul, a cărui viață este reglementată de Cuvântul lui Dumnezeu în umblarea de zi cu zi, și care are ca țintă să devină un creștin smerit, ceresc, asemenea lui Hristos.

Dacă oamenii socotesc un lucru de dorit să fie iubiți de cei mari și buni de pe pământ, cu cât mai de dorit este să fim iubiți de Cel aflat acum în slavă! Dragostea unui părinte ori a unui frate pălește în comparație cu dragostea Lui. Să ne gândim la acest lucru: El ne privește cu dragoste, pe noi, niște făpturi pe cât de neînsemnate pe atât de nevrednice, și nu-I este rușine să ne numească frați (Evrei 2.11). Am cunoscut noi și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi (1 Ioan 4.16)? Cât de sărăcăcios este răspunsul nostru la o asemenea dragoste!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14.2

Reclame pentru locuințe

Reclama din noua revistă lunară le promite cititorilor mai mult confort în casele lor. Idei noi, moderne, îl ajută pe proprietar să-și facă un cămin mai frumos și mai comod. Atunci m-am gândit: „Dar cum este cu aceia care nu au o casă a lor sau care nu-și pot permite să facă îmbunătățiri, deoarece au dificultăți sau chiar sunt șomeri? Dar cu aceia care sunt sub nivelul sărăciei? Pentru ei, această revistă este inutilă“. Doar cei care își pot permite să aibă o casă și care o pot întreține sunt ținta reclamei. Nu am nimic împotriva confortului, dar starea mea de bine depinde mai mult de factori interni, cum ar fi relația mea cu Dumnezeu, cu soția și cu copiii mei, precum și cu vecinii.

Domnul Isus Hristos le-a spus odată ucenicilor Săi despre locuințe în cer. Ei nu știau nimic pe această temă. Nu bănuiau nicidecum că vor avea o locuință eternă, cerească, în casa Tatălui. Acolo unde Dumnezeu Tatăl este acasă, într-o atmosferă de iubire și de pace, acolo vor veni și cei răscumpărați. Este clar că acolo nu va putea intra nimic rău. Cu cerul nu se potrivește nicio răutate și niciun om care continuă să trăiască în păcat. Pentru toți ceilalți, Isus Hristos este Calea pentru a ajunge în cer. Prin credința în El, ei sunt schimbați și devin potriviți pentru a fi în prezența lui Dumnezeu. Promisiunea lui Isus este pentru ei asigurarea că vor fi cu El în casa Tatălui pentru eternitate. Și aceasta le dă puterea pentru a suferi multe necazuri pe pământ.

Citirea Bibliei: Osea 10.1-15 · Iacov 5.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:1-13

Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajungă „foarte secătuit”? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte(v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI LIMBA! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

Biblia are multe de spus cu privire la pericolele pe care le prezintă limba.

Iacov dedică un întreg capitol acestui subiect și spune: „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” Iată un aspect al stăpânirii de sine demn de luat în considerare!

Înțeleptul grec Publius a spus: „Mi-am regretat adesea vorbirea, dar niciodată tăcerea”.

Romancierul William Edward Norris a scris: „Dacă buzele tale vor să se ferească de greșeli, cinci lucruri trebuie observate cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde vorbești!”

Psalmistul David o spune astfel: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmul 39:1).

Exact de asta este nevoie: de un frâu! David vorbește despre un angajament conștient de a fi atent la ce spui, iar dacă vrei să realizezi acest lucru, iată trei principii pe care trebuie să le respecți:

1) Gândește mai întâi. Înainte de a vorbi, ia o pauză de zece secunde și pre vizualizează mental cuvintele; sunt corecte sau exagerate? Amabile sau tăioase? Nefolositoare sau necesare? Recunoscătoare sau plângăcioase? Ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici mâine.

2) Vorbește mai puțin. Șansele de a intra în necazuri cresc exponențial atunci când vorbești prea mult. De aceea, vorbitorilor compulsivi le este adesea greu să-și păstreze prietenii. Așadar, conservă-ți energia verbală!

3) Începe acum! Ai acumulat deja destule informații, așa că știi cum poți să-i pui frâu limbii. Deci, pune-ți frâu la limbă începând din aceste momente… și vei constata că viața ta se va îmbogăți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 ian. 2025

9 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tatăl iubește pe Fiul.

Ioan 3.35

Când este vorba despre dragostea lui Dumnezeu față de lume, este dată o măsură, deși ea este infinită; când însă este vorba despre dragostea Tatălui față de Fiul, nu poate fi dată nicio măsură. Mărturia răsună în toată măreția demnității ei: „Tatăl iubește pe Fiul“, iar credința acceptă aceasta cu toată bucuria. Însă chiar dacă Tatăl nu poate da nicio măsură pentru această dragoste, El dă o măsură a mărturiei cu privire la dragostea Lui față de Fiul: haina pestriță a lui Iosif, mărturia publică a dragostei Tatălui, își are echivalența binecuvântată în cerurile deschise ale Noului Testament. Cerurile nu au fost deschise niciodată fără ca acest lucru să fi avut legătură cu Hristos, iar când au fost deschise, ele au dat întotdeauna o nouă mărturie cu privire la plăcerea pe care Tatăl Și-a găsit-o în diversele haruri ale Fiului.

Tocmai ce Hristos Își luase locul de Slujitor al Domnului pe pământ, că cerurile au și fost deschise asupra Lui, pentru ca oștile din cer să poată privi jos la un Om aflat pe pământ, despre care Tatăl poate spune: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ (Matei 3.17). Puțin mai târziu, cerurile se deschid din nou, pentru ca un om de pe pământ să poată privi spre ceruri și să dea mărturie despre „Fiul Omului“ care Se află în cer (Fapte 7.55,56). De asemenea, nu este departe ziua în care cerurile vor fi deschise pentru ca Fiul Omului să vină în glorie ca „Împăratul împăraților și Domnul domnilor“ cel biruitor (Apocalipsa 19.11-16).

După ce va veni ca Împăratul împăraților, cerurile se vor deschide din nou, pentru ca îngerii care urcă și coboară să poată da mărturie despre Fiului Omului care împărățește în glorie pe pământ (Ioan 1.51). În aceste ocazii strălucite Îl vedem pe Domnul nostru Isus îmbrăcat cu haina pestriță. Cu alte cuvinte, în aceste ceruri deschise vedem desfătarea pe care Tatăl Și-o găsește în Hristos, ca Fiu al Său preaiubit aflat într-o poziție smerită; ca Fiu al Omului, aflat în gloria cerească; ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, venind să împărățească pe pământ ca Fiu al Omului, cu slavă și putere supremă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.

Romani 5.10

Yang-Won Son (2)

Cum a reacționat pastorul coreean Yang-Won Son la știrea că ucigașul fiilor săi era condamnat pentru a fi executat? Într-un mod complet diferit de ceea ce s-ar fi așteptat cei mai mulți, el a trimis-o pe fiica lui de 13 ani în oraș, în locul unde trebuia să aibă loc execuția, pentru a transmite un mesaj care i-a șocat pe toți: „Tatăl meu cere ca acela care i-a împușcat pe frații mei“ – aici ea s-a oprit pentru a-și înghiți lacrimile și și-a mușcat buzele – „să nu fie ucis, nici să nu fie maltratat“. Ea a izbucnit în plâns. Cererea tatălui ei a mers chiar mai departe, căci el a solicitat să i se permită să-l adopte pe ucigaș ca fiu al lui. În cele din urmă, cererea i-a fost aprobată. Ucigașul Chai-sun a fost adoptat de familie.

Acest incident emoționant i-a pus pe mulți pe gânduri: era numai har. Ce dar de neimaginat pentru un ucigaș care merita exact opusul…!

Aceasta este șansa de necuprins pe care Dumnezeu o oferă oricărui om. Suntem vinovați pentru moartea Fiului Său, Isus Hristos, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de aceasta. El a murit pentru noi. Acum Dumnezeu dorește să ne primească în calitate de copii ai Săi, pentru ca noi să fim din familia Lui și să devenim moștenitori ai Lui. Așa de mare este harul lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 5:12-31

Dacă imnul lui Barac şi al Deborei Îi atribuie pe drept Domnului onoarea victoriei, fiecare seminţie implicată în ea trebuie să-şi primească lauda sau dezaprobarea pe care o merită. Unele seminţii au luat parte activ la lupte. De exemplu, Zabulon şi Neftali şi-au riscat vieţile (v. 18; comp. cu Rom. 16.4; Filipeni 2.30). Alte seminţii, din contră, nu s-au angajat, din cauza laşităţii sau a leneviei. Dintre acestea făceau parte şi cele două seminţii şi jumătate: Ruben, în ciuda unor „mari hotărâri ale inimii” şi a ezitărilor sale, a rămas cu turmele care-i mai fuseseră piatră de poticnire, determinându-L să-şi aleagă moştenirea dincolo de Iordan; la fel Galaad (Gad şi Manase;v. 17).

Dan şi Aşer, reţinuţi de comerţ şi de afaceri, nu şi‑au părăsit nici corăbiile, nici porturile. Domnul nu Se poate folosi nici de oamenii nehotărâţi (corăbiile), nici de cei prea ocupaţi (porturile). Mai devreme sau mai târziu ni se oferă ocazia să arătăm ce are prioritate în viaţa noastră. Sunt acestea interesele poporului lui Dumnezeu, bunăstarea adunării? Sau, mai degrabă, ne asemănăm cu aceia despre care ap. Pavel putea  spune cu tristeţe că ei „caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos”? (Fil. 2.21).

Comparând v. 12 din acest cap. cu Ps. 68.18, citat în Ef. 4.8, Îl vedem pe Hristos Învingătorul eliberându-i pe prizonierii lui Satan şi înălţându-Se apoi la cer în triumf.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI GĂSEȘTI PROPRIA VALOARE | Fundația S.E.E.R. România

„…Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Dacă faci parte din ecuația Împărăției lui Dumnezeu și citești Cuvântul Lui, acolo descoperi ce simte El pentru tine și afli și ce vei primi „pe deasupra”. Ca urmare, amintirile tale încep să se vindece, stima de sine este restabilită și încetezi să-ți mai dorești calitățile/darurile altora! Când se întâmplă acest lucru, nu mai crezi că „tovărășia oricui este de preferat în locul tovărășiei mele”.

Într-un sondaj efectuat în rândul unor cupluri presupus fericite, peste 50% au declarat că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană! De ce? Pentru că răspunsul la singurătate nu-l reprezintă oamenii, ci scopul!

Apostolul Ioan era prizonier în insula Patmos, când Dumnezeu i-a arătat gloria cerului și a putut scrie cartea Apocalipsa. Apostolul Pavel era singur într-o temniță romană când a scris o bună parte din Noul Testament. Dumnezeu a făcut unele dintre cele mai bune lucrări ale Sale atunci când era singur, fără ca nimeni să-L aplaude, iar când S-a uitat la tot ce făcuse „iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

Poți să declari și tu, cu privire la tine, că ai sau produci valoare? Este frumos când ceilalți te vorbesc de bine, dar când tu însuți poți vorbi de bine despre tine, asta reflectă opinia ta despre tine – ori, cu ea trăiești în fiecare zi!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toți cei dragi plecați în veșnicie și a căror plecare ne-a învățat cum să trăim singuri și să ne folosim de singurătate ca să lucrăm pentru Împărăția Sa. Undeva, dincolo de singurătate, există o mulțumire născută din necesitate. Atunci când opțiunile se reduc sau ușile se închid în domeniul fizic, omenesc, găsești deschideri în domeniul spiritual.

Așadar, lucrează la aprofundarea relației tale cu Dumnezeu! Pe măsură ce o vei face, vei găsi bucurie și vei dezvolta în același timp calități care te vor face să fii plăcut persoanelor potrivite.

Acesta este motivul pentru care Domnul Isus a spus că atunci când „cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui… toate celelalte lucruri ți se vor da pe deasupra”… inclusiv stima de sine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 ian. 2025

8 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dimineața vă veți sătura cu pâine […] Iată pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, mărunt ca bruma, pe pământ […] Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană.

Exod 16.12,14,15

Domnul m-a învățat adevărul că în fiecare zi trebuie să caut ca sufletul meu să fie fericit în Domnul. Dacă nu sunt fericit în Domnul și dacă nu sunt hrănit și întărit zilnic în omul dinăuntru, atunci lucrurile pe care le fac pentru a-L sluji nu sunt făcute în duhul potrivit. Am început deci să meditez la Scripturi în fiecare dimineață devreme, iar aceasta nu în vederea slujirii publice în Cuvânt, ci pentru sufletul meu. Am descoperit însă că Domnul adesea folosește ceea ce comunică sufletului meu pentru a-i zidi, mai târziu, pe cei credincioși prin intermediul meu. Acest lucru se întâmplă chiar dacă meditația mea nu a fost în vederea slujirii în Cuvânt, ci pentru folosul sufletului meu.

Am fost adesea uimit că nu am înțeles acest aspect mai devreme în viața mea de credință. Nu l-am găsit scris în vreo carte, n-am auzit vreo predică despre el și nici, în discuțiile mele particulare cu alți credincioși, nu a fost atins acest subiect. Și totuși acum, când Dumnezeu mi l-a descoperit, nu mi se pare nimic mai clar decât faptul că primul lucru pe care un copil al lui Dumnezeu trebuie să-l facă este să dobândească hrană pentru omul său dinăuntru.

Care este hrana pentru omul dinăuntru? Nu rugăciunea, ci Cuvântul lui Dumnezeu! Nu este vorba de simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât el doar să treacă prin mintea noastră, așa cum apa trece printr-o conductă, ci este vorba de a medita la ceea ce citim și de a aplica totul la viețile noastre. Ce diferență mare face faptul de a avea sufletul împrospătat și fericit în Domnul, în slujirea, în deciziile și în încercările noastre!

G. Müller

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu.

Romani 8.7

Yang-Won Son (1)

Yang-Won Son a fost un predicator al evangheliei în Coreea; el a avut mult de suferit din pricina credinței sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat – când Coreea se afla sub ocupație japoneză – pentru că a refuzat să îl venereze pe împăratul japonez ca dumnezeu.

După război, în anul 1948, orașul Soon-chun, unde cei doi fii mai mari ai pastorului Son se aflau la școală, a fost ocupat de partizani comuniști. Câțiva polițiști și cetățeni mai de seamă au fost împușcați pe loc, fără niciun proces. Rebelii i-au țintit și pe creștini. Fiii pastorului, refuzând să renunțe la credința creștină, au fost împușcați și ei.

Rebelii au ocupat orașul timp de o săptămână, după care au venit soldații guvernului și situația s-a schimbat, astfel că toți cei care luaseră parte la rebeliune au fost arestați. Printre ei a fost și Chai-sun, un flăcău care participase la execuția celor doi copii creștini. Sentința lui fusese pronunțată: condamnare la moarte.

Pastorul Son, care îngrijea de un lepros dintr-un sat din apropiere, a auzit că ucigașul fiilor lui era printre cei căutați. A fost atunci reacția lui una de răzbunare? Sau, dacă nu, măcar de împăcare, la gândul că se va face în sfârșit dreptate pentru uciderea fiilor săi!? Dimpotrivă, el urma să se roage, pentru ca pedeapsa cu moartea să fie eventual comutată într-una cu închisoare pe viață.

Citirea Bibliei: Osea 8.1-14 · Iacov 4.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:17-25; 5:1-11

Sisera a fugit pe jos; cele nouă sute de care de fier ale sale nu i-au fost de nici un ajutor. A crezut că poate găsi refugiu în cortul Chenitului. Dar, în loc de refugiu, a întâlnit moartea prin mâna Iaelei, o femeie credincioasă. Familia Chenitului este interesantă. Hobab, strămoşul ei, refuzase cu mult timp în urmă să meargă cu Israel (Numeri 10.29-30). Acum, descendenţii săi îi urmează pe fiii lui Iuda (1.16) şi iau parte la bătăliile şi victoriile lui Israel.

Fără să se aştepte, Barac îl găseşte pe vrăjmaşul lui nimicit de o femeie, pierzând astfel, cum îl prevenise Debora, o parte din onoarea victoriei. Ei bine, Dumnezeu discerne credinţa acolo unde noi nu vedem nimic din strălucirea ei! Numele lui Barac apare pe lista oamenilor de credinţă din Evrei 11 (v.32). Cât har! Puţinul pe care Domnul ne permite să-l facem pentru El, adesea amestecat în întregime cu încrederea în om, are preţ înaintea Lui şi El Îşi va aduce aminte de el. Este departe ziua când tot poporul cânta pe ţărmul Mării Roşii. În aceste zile de slăbiciune nu auzim decât două voci, pe cea a Deborei şi pe cea a lui Barac, un bărbat şi o femeie de credinţă. Dar cântecul lor nu este mai puţin triumfător. El începe cu preamărirea Domnului, Cel căruia Îi aparţine gloria victoriei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE-ȚI DARUL PE CARE ȚI L-A DAT DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:18)

Un respectat învățător biblic spunea: „Pentru că familia mea este numeroasă, trebuie să tragem la sorți pentru a vedea cui vom cumpăra cadouri la Crăciun. Odată, când mi-am deschis cadoul, am fost dezamăgit… mai cu seamă când am văzut că fratele meu geamăn primise două cadouri frumoase! Soția mea mi-a văzut nemulțumirea, a venit la mine și mi-a spus: „Nu-ți face griji. Când ajungem acasă, îl vom schimba cu ceva ce-ți place mai mult!”

La fel se întâmplă și în Trupul lui Hristos: deschidem cadourile pe care Dumnezeu ni le-a dat, și imediat alergăm să vedem ce-au primit ceilalți… Când ne uităm la cadoul nostru, suntem nemulțumiți și imediat ne gândim: „Știu, îl voi schimba cu ceva care-mi place mai mult!” De aceea sunt atât de mulți oameni în jurul nostru care pretind că sunt apostoli, profeți sau învățători, pentru că ei își schimbă darul!”

Nu tu decizi ce dar îți dă Dumnezeu. Dumnezeu „a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El”. Uneori este nevoie de ani de zile pentru a-ți recunoaște darul și a începe să-l pui în practică. În loc să râvnești la darul altei persoane, fii recunoscător pentru al tău și cere-I lui Dumnezeu să-l folosească pentru a binecuvânta cât mai mulți oameni. Iar dacă ai întrebări în legătură cu acesta, cercetează Sfintele Scripturi.

Apostolul Pavel ne-a spus multe în acest sens: „lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11:29); „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6); „fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul” (1 Corinteni 7:7); „toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11).

Așadar, fii liniștit, mulțumit… și folosește-ți darul pe care ți l-a dat Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 ian. 2025

7 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască.

Lăsați-o; de ce îi faceți supărare? Ea a făcut o lucrare bună față de Mine […] Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.

Marcu 12.43,44; 14.6,8

Văduva remarcată de Domnul Isus în primul verset citat era extrem de săracă. Tot ce avea erau două monede de cea mai mică valoare. Venind la templu, ea a aruncat în cutia cu daruri ambele monede – tot ce-i rămăsese ca să trăiască. Ar fi putut să-I dea doar o monedă lui Dumnezeu, iar pe cealaltă s-o păstreze pentru sine. Oricine ar fi înțeles acest lucru, tot astfel cum ar fi înțeles și dacă ea n-ar fi pus nimic în cutia cu daruri. Domnul însă era acolo, și El i-a văzut pe cei bogați aruncând în cutie mult argint și aur. Această văduvă însă, a declarat El, a oferit mai mult decât toți ceilalți care dăruiseră din prisosul lor. Ea Îi dăduse lui Dumnezeu tot ce avea.

Darul femeii din cel de-al doilea verset citat a fost de o mare valoare: trei sute de dinari – salariul pe un an al unui lucrător cu ziua (Matei 20.9,10). Ce dar prețios I-a adus Maria Domnului, potrivit cu Ioan 11.2 și 12.3! În Matei și în Marcu ni se spune că I-a uns capul Domnului cu acest parfum scump, în Ioan 12 ni se spune că I-a uns picioarele Domnului, iar în Ioan 11 ni se spune în mod simplu că L-a uns pe Domnul. Marcu ne spune că ea a spart vasul și că a turnat parfumul din el pe capul Domnului – l-a dăruit pe tot Domnului și n-a păstrat nimic pentru ea.

Poate că darul văduvei a fost disprețuit de cei care l-au văzut. Maria a fost aspru criticată pentru că „a risipit“ acel parfum scump, care este o imagine a închinării noastre. Domnul însă a privit la atitudinea și la motivația acestor femei. Atitudinile și motivațiile noastre atunci când dăruim sau când lucrăm sunt mai importante pentru El decât timpul sau decât banii pe care îi cheltuim pentru El. Să facem și noi ceea ce putem pentru Acela care, din dragoste, S-a dat pe Sine pentru noi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. Și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început … Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate. Și mulți au crezut în El acolo“.

Ioan 10.39-42

Mărturia lui Ioan Botezătorul

Lucrările pe care le-a făcut Isus sunt dovada de necontestat că acolo acționa din dragoste și cu autoritate o Persoană divină. Dumnezeu Tatăl este în Fiul, iar Fiul este revelat ca fiind una cu Tatăl în Însăși Ființa Lui, în gândurile Sale și în planurile Sale lăuntrice.

Dacă adversarii lui Isus în sfârșit au lăsat să le cadă pietrele din mâini, în schimb și-au menținut ura: au vrut să Îl ia captiv – pentru a treia oară (Ioan 7.30,32,44). Dar nu ei hotărau, ci Fiul lui Dumnezeu Însuși era Cel care decidea când era timpul potrivit. Și, cum acesta încă nu venise, El S-a întors în locul unde Și-a făcut prima apariție publică ca Mesia cel promis, lângă Iordan.

Ioan Botezătorul era mort de aproape trei ani. Cu toate acestea, mărturia lui a fost așa de impresionantă, încât mulți iudei încă își aminteau de el. Ioan a fost ultimul dintre profeții din perioada legii. Deși atunci miracolele nu erau la ordinea zilei, cum se întâmplă în general la sfârșitul unei dispensații biblice, mărturia lui despre Hristos a fost credibilă și mai eficientă decât miracolele.

Noi ne aflăm la sfârșitul erei creștine și nu trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni făcute de oameni. Prin urmare, credincioșii de astăzi ar trebui să-l ia ca exemplu pe Ioan Botezătorul și să fie atenți ca ceea ce spun despre Hristos să fie la fel de adevărat.

Citirea Bibliei: Osea 7.1-16 · Iacov 3.13-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:1-16

În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă în Israel” (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat”, nici să ia cuvântul în public  (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creștini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?

Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala” (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI NEVOIE DE AJUTORUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

Cărțile de dezvoltare personală și vorbitorii motivaționali sunt asemenea unor majorete care stau pe margine și strigă: „Poți s-o faci!” Ele pot fi de ajutor, dar dacă filozofia de tip „poți s-o faci” ar fi întotdeauna adevărată, n-am avea nevoie de Dumnezeu!

Apostolul Pavel a înțeles acest lucru. De aceea, a afirmat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13) Descoperirea voii divine necesită credință în imposibil și o dependență copilărească față de Dumnezeu. Biblia este plină de bărbați și femei care și-au descoperit destinul în voia desăvârșită a lui Dumnezeu, făcând lucruri care, în mod normal, ar fi fost de neatins pe cont propriu.

Gândiți-vă la:

1) Noe și proiectul său imposibil. Noe a fost însărcinat să construiască o corabie de mărimea unui portavion – manual, și pe uscat!

2) Avraam și promisiunea sa imposibilă. La nouăzeci de ani, după ani de încercări nereușite de a fi tată, Dumnezeu i-a spus că pruncii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele de pe cer și ca nisipul mării!

3) Maria și sarcina ei imposibilă. Imaginează-ți că-i spui viitorului tău soț: „Sunt însărcinată, iar tatăl copilului meu este Duhul Sfânt!” Dumnezeu a ales întotdeauna oameni obișnuiți pentru a face lucruri extraordinare – și toți au avut ceva în comun: fiecare a fost chemat să facă parte din ceva mai mare decât ei înșiși.

Datorită disponibilității lor de a se supune lui Dumnezeu și de a lăsa ca planurile Lui să se descopere în ei și să se împlinească prin ei, El i-a folosit în moduri uimitoare. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă prin noi lucruri pe care numai El le poate face, astfel încât, la final, El să primească toată gloria, onoarea și lauda.

Amintește-ți azi că și tu ai nevoie de Dumnezeu, pentru că fără El chiar „nu poți face nimic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →