Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 14 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

    Psalmul 54

        După Doeg edomitul, zifiţii au fost aceia care, tot mişeleşte, au urzit un complot împotriva lui David. Ei l-au informat pe Saul despre acţiunile şi gesturile rivalului său, ajutându-l să-i dea de urmă. Avem această istorisire relatată în 1 Samuel 23.19 …, însă un detaliu semnificativ nu este menţionat acolo. Este această rugăciune încrezătoare, pe care împăratul respins a înălţat-o către Dumnezeul său în ceasul primejdiei.

        In acelaşi fel, în viaţa creştinului, în împrejurările de fiecare zi, trebuie „urzită” în taină o ţesătură de rugăciuni înspre Dumnezeu. Este ceea ce găsim, de pildă, pe tot parcursul cărţii Neemia (Neemia 1.11; 2.4; 4.4; 5.19; 6.14…). Lumea, care nu-L pune pe Dumnezeu înaintea ei (v. 3), şi care nu poate înţelege nimic din puterea rugăciunii, va atribui unor întâmplări favorabile, unui «hazard de succes» felul în care scapă cel credincios din primejdiile care-l ameninţă (un exemplu concludent îl avem în 1 Samuel 23.26, unde putem vedea cum Saul îl caută pe David întotdeauna pe latura muntelui pe care acesta nu se mai află). Cel răscumpărat cunoaşte însă numele Celui care îl scapă din toate necazurile şi preamăreşte acest nume (v. 1,6,7). Dumnezeu este ajutorul său şi, mai mult decât atât, în tot timpul încercării, El susţine sufletul care ar putea fi descurajat (v. 4).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos; după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste.
    Efeseni 1.3,4

    Mai înainte de întemeierea lumii

    În prima noastră meditație am privit la lucrul minunat că Domnul Isus, Fiul, adresându-Se Tatălui Său, a putut spune: „Tu M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii”.

    În al doilea loc în care apare această expresie ni se spune că Dumnezeu ne-a ales în Hristos mai înainte de întemeierea lumii. Nu ne-a ales în Adam, în cel care L-a dezonorat, ci în Hristos, în Cel care L-a glorificat. Dacă ne-ar fi ales în Adam, totul s-ar fi sfârșit în momentul în care acesta a păcătuit. El ne-a ales însă în Hristos, în Ultimul Adam (1 Corinteni 15.45), care, prin lucrarea Sa, a pus bazele tuturor lucrurilor potrivit voii lui Dumnezeu. Vedem în aceste versete din Efeseni că, Fiul Său devenind Om, Dumnezeu n-a vrut ca El să rămână singur. În Ioan 12.24 ni se spune că Domnul Isus ar fi rămas singur dacă n-ar fi murit. Acum, fiind înviat, El are „însoțitori” (Evrei 1.9), care au parte împreună cu El de tot ceea ce Tatăl I-a dat.

    Cât de uimitor este gândul că Tatăl a vrut să ne aducă, pe noi, care eram păcătoși pierduți și ruinați, în prezența Lui ca fii și să ne binecuvânteze cu orice binecuvântare spirituală, în Hristos! Aici, în Efeseni, vedem că am fost în gândurile și în inima lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii. Fie ca acest adevăr minunat să ne facă să ne odihnim deplin în dragostea nețărmurită a lui Dumnezeu, care ne-a ales, și să ne conducă la închinare înaintea Lui și a Fiului Său!

    K Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … El Însuși îngrijește de voi.
    1 Petru 5.7

    Gânduri

    Domnul nostru cunoaște toate greutățile noastre și inima Lui simte cu noi. El Se uită în jos și ne strigă: „Nu te gândi la slăbiciunea ta, ci gândește-te la puterea Mea!”. Da, „Omul durerilor” știe să ne încurajeze prin puterea milei Sale. El nu îi uită pe ai Săi niciodată.

    Credincioșii uită adesea că Hristos supraveghează asupra lor cu o grijă mult mai mare decât fac ei înșiși.

    Cum se face că oamenii își încredințează sufletul și viitorul lor veșnic lui Hristos, dar nu împrejurările lor temporare? Nu au înaintea ochilor faptul că El trăiește și Se preocupă de tot ce-i privește?

    Pacea, pe care ne-o dă Hristos, nu este niciodată așa de evidentă ca atunci când totul în jur vuiește. Căci El, pacea noastră, pășește între noi și valurile spumegânde și umple sufletul cu pace.

    Există ceva deosebit de frumos în gândul că Hristos a pus viața nouă într-un vas de lut și apoi desigur Se îngrijește de această viață.

    Dacă am putea aduce pe deplin la tăcere voința noastră proprie, am găsi odihnă în toate împrejurările.

    Ar putea cineva să spună: „Știu că Hristos va veni pentru a mă lua cândva la El; dar acum mă uită în greutățile mele”?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CE AI DE FĂCUT ÎNTR-O CRIZĂ (3)

    „La urmă pierdusem orice nădejde de scăpare” (Faptele Apostolilor 27:20)

         Nu dispera. „Furtuna era aşa de puternică … că la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare”. Ultimul lucru pe care îl aruncăm peste bord când întâmpinăm o criză este – nădejdea. Și când ne-am pierdut-o, suntem pe marginea prăpastiei. Te lupți cu o problemă care te-a secătuit de tot? Ai ajuns în punctul în care ai dat totul la o parte și acum ai ajuns în culmea disperării? Adu-ți aminte că marinarii de pe corabia lui Pavel „la urmă au pierdut orice nădejde de scăpare” pentru că au uitat că Dumnezeu este în control. Ei au uitat că El are un plan. Și au uitat că El poate reda speranța într-o situație absolut deznădăjduită.

    Când Biblia vorbește despre „nădejde”, nu se referă la noroc, la șansă sau la accident.  Nu, ci se referă la credință!

    „Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!” (Psalmul 31:24).

    „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte, şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt” (Psalmul 33:18-21).

    „Pentru ce te mâhnești, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:11).

    „Tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4).

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu dispera, ci „pune-ți nădejdea în Dumnezeu”.


  • 13 Ianuarie 2017

     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

     

    Psalmul 53

        Cu excepţia versetului 5 şi a substituirii numelui de Iahve, Psalmul 53 reproduce aproape textual conţinutul Psalmului 14 (în Psalmul 14 era folosit numele propriu, Iahve, în timp ce acum, în Psalmul 53, este folosit numele comun, Elohim, pentru aceeaşi Persoană a lui Dumnezeu). Primele trei versete sunt citate în Romani 3.10-12, demonstrând falimentul general al întregii rase umane, fapt pe care nimeni nu l-a putut infirma vreodată.,,Nu este niciunul care să facă binele” (v. 1); „niciunul măcar”, adaugă versetul 3. Totuşi, noi ştim că a fost un Om, Acela care a venit din cer, sfântă excepţie între fiii oamenilor, pe care Dumnezeu L-a putut privi din ceruri (v. 2, comp. cu Matei 3.16,17).

        „Nu este Dumnezeu!”, pretinde nebunul în inima sa, deşi conştiinţa îi spune tocmai contrariul şi deşi el se mişcă prin voinţa lui Dumnezeu, trăieşte din binefacerile Sale şi respiră prin suflarea Sa (Fapte 17.28). Şi, pentru că Dumnezeu îl încurcă, el caută să se amăgească cu ideea că nu există Dumnezeu, punând în locul Său ştiinţa şi şubredele ei ipoteze. Iar când este silit să admită că există o cauză a tuturor lucrurilor care-l depăşesc, necredinciosul vorbeşte vag despre Natura sau despre Providenţa, evitând să rostească numele care-l face să tremure… deoarece Dumnezeu este Lumină. Şi El îi va face de ruşine pe toţi „lucrătorii nelegiuirii”.

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Doamne, însuflețește lucrarea Ta în mijlocul anilor! În mijlocul anilor, fă-o cunoscut! În mânie, amintește-Ți de îndurare! Habacuc 3.2

    Cuvântul Domnului l-a umplut de teamă pe Habacuc, atunci când el și-a dat seama de stricăciunea propriei sale inimi și de starea decăzută a poporului. Nu putea nicidecum să mijlocească pe baza meritelor sale sau ale poporului, însă, amintindu-și cine era Cel cu care avea de-a face, Habacuc a putut mijloci cu încredere și cu siguranță pentru trezire și binecuvântare.

    Faptul că poporul lui Dumnezeu se află sub apăsarea mâinii Sale, din cauza falimentului, nu constituie un motiv pentru a cădea în disperare, nici pentru a concluziona că sfeșnicul a fost înlăturat și că orice mărturie corporativă a dispărut. O astfel de gândire înseamnă necredință, nu supunere evlavioasă.

    Dumnezeu, în harul Său, a făcut ca adevărul Scripturii să fie adus la lumină prin intermediul trezirii majore din secolul nouăsprezece. Știm însă că a existat mult faliment în trăirea acestui adevăr. Drept rezultat, Dumnezeu a îngăduit să apară diviziuni care au luat locul unității fericite și părtășiei sfinte. Toată această stare trebuie să producă zdrobire și umilință în noi, însă nu descurajare. Oricare ar fi falimentul, Dumnezeu și adevărul Său rămân. A face din faliment un motiv pentru a continua în necredincioșie înseamnă păcat și voință proprie. La fel ca Habacuc, avem și noi motive să ne plecăm în țărână, însă putem conta pe faptul că Dumnezeu va fi cu noi acolo.

    Habacuc se roagă pentru trezire și știm că lui Dumnezeu Îi face plăcere să o acorde după ce disciplinarea Sa și-a făcut efectul asupra celor ai Săi. Rămășița, adusă din Babilon, recunoaște harul Domnului și faptul că El i-a dat o mică înviorare în robia ei (Ezra 9.8). Astfel, putem fi siguri că, dacă ne supunem voii Sale și ne smerim, Dumnezeu este gata să ne dea un timp de trezire și de înviorare.

    H A Ironside

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

     

    … Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide, și nimeni nu va închide, Cel ce închide, și nimeni nu va deschide. Apocalipsa 3.1

    Ușa încuiată

    Pe coridoarele din fața sălilor de examinare domnește mare agitație. Toți vorbesc despre subiectele de examen. Minutele trec fără încetare. Cei examinați intră și ascultă cu încordare subiectul. Câteva clipe mai târziu, sosește un tânăr, respirând cu greutate, și vrea să intre, dar sala este încuiată. Ordinea examenului nu cunoaște nicio excepție. Probabil, tânărul are motive serioase pentru întârzierea lui, dar nu este nimeni ca să-l audă.

    Scriptura vorbește despre o ușă mult mai importantă care, în curând, va fi încuiată. Este ușa cerului. Atunci va fi fără folos să strigi, să te rogi și să implori. Atunci poate să bată cine vrea, ușa nu se va mai deschide niciodată. Secole la rând, ușa a fost larg deschisă. Atunci va fi prea târziu, veșnic prea târziu. Cine se va afla în fața acelei uși închise, va înțelege atunci, de ce îndemnăm cu insistență ca fiecare om să-L caute pe Mântuitorul acum. În judecata veșnică a lui Dumnezeu, nu-l va ajuta pe nimeni faptul că nenumărați oameni îi împărtășesc soarta. Astăzi, ușa cerului este deschisă și pentru tine. Vino, recunoaște-ți păcatele în fața lui Dumnezeu și primește-L pe Mântuitorul în viața ta! Isus Hristos este Ușa și cine vine la El nu va fi respins niciodată.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    CE AI DE FĂCUT ÎNTR-O CRIZĂ (2)

    „Am lepădat uneltele corăbiei” (Faptele Apostolilor 27:19)

         Nu arunca ceea ce are însemnătate. Situația nu a fost prea roz în călătoria lui Pavel spre Roma. „Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei” (v. 18-19).

    Să remarcăm ce lucruri au aruncat:

    a) Încărcătura – ceea ce este important și de valoare.

    b) Uneltele corabiei – exact ceea ce i-ar fi putut stabiliza.

    c) Hrana – ceea ce le era necesar pentru a supraviețui.

    d) Ei înșiși – toți au sărit peste bord și au început să înoate spre uscat.

    Când ne găsim într-o criză, suntem tentați să ne descotorosim exact de lucrurile de care avem nevoie cel mai mult – lucruri care sunt importante pentru noi; valori de care ne-am ținut în vremurile bune. Sub presiune, dorim să scăpăm de orice. Devenim de necontrolat. Renunțăm la visele noastre. Ne abandonăm relațiile. Dăm cu piciorul unor principii importante pe care le-am învățat încă de când eram copii.

    Iosua le-a spus copiilor lui Israel: „alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în ziua aceasta” (Iosua 23:8).

    În loc să te îndoiești de promisiunea lui Dumnezeu față de tine, ține-te de ea cu și mai mare fermitate. În loc să abandonezi planul și scopul Său pentru viața ta, ține-te cu amândouă mâinile de ele.

    „De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58). „Purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1:27). În felul acesta vei supraviețui – și te vei dezvolta chiar și într-o criză.


     

  • 12 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

     

    Psalmul 52

        Până la sfârşitul acestei a doua cărţi a psalmilor, adică până la Psalmul 72 inclusiv, vom întâlni mai mulţi psalmi sorişi de David, dintre care unii, ca şi Psalmul 51, compuşi în împrejurări deosebite. 1 Samuel 22.9 … ne istoriseşte, de pilda, despre Doeg edomitul, cel care i-a dat de ştire lui Saul cu privire la trecerea lui David pe la preotul Ahimelec, precum şl despre masacrul care a urmat. Acest Doeg este o imagine a lui Antihrist, personaj profetic care va fi o întrupare a răului şi care chiar îşi va face un titlu de glorie din aceasta (v. 1). Ce deosebire între versetul 7 din Psalmul 45, adresat Domnului Isus, şi versetele 1-3 din psalmul nostru, în care este interpelat acest „om puternic” (v. 1)! Dar ce mângâietor este pentru cei credincioşi să ştie că profeţia din versetul 5 se va împlini (în Apocalipsa 19.20)!

        Confruntându-se cu această putere a răului, psalmistul îşi găseşte refugiul în Dumnezeu (v. 8) şi în acelaşi timp îi aduce laudă (v. 9). Duhul Sfânt ştie însă să Se folosească chiar de cele mai grele încercări pentru a da tonul laudei în inima celor răscumpăraţi. Cât despre cel necredincios, el nu are niciodată pace, iar lucrurile precare pe care el se bizuie nu merită nicidecum încrederea pe care şi-o pune în ele (v. 7). Nu, acest om puternic nu-L ia pe Dumnezeu ca putere a sa, ci se întăreşte în lăcomia lui (v. 7). Dar bogăţiile sale au putrezit…, aurul lui şi argintul lui sunt ruginite, aşa cum declară Iacov (cap. 5.2,3).

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.
    Romani 5.1

    Simțămintele sunt o piatră de poticnire pentru mulți. Experiențele noastre însă nu afectează realitățile lui Dumnezeu. Fie că cel credincios este într-o stare de pace, fie că este tulburat, realitatea faptului că pacea a fost făcută rămâne neschimbată. Soarele este pe cer, deși norii îl pot ascunde privirilor noastre; faptul că soarele strălucește rămâne neschimbat. Ceea ce credinciosul trebuie să facă este ca, prin credință, să părăsească valea neîncrederii, acoperită de nori, și să urce pe vârful muntelui care se înalță deasupra lor.

    Un prieten de-al meu vorbea de curând cu cineva care se îndoia de favoarea neschimbată a lui Dumnezeu față de cei ai Săi și care nu avea o pace stabilă cu Dumnezeu. El i-a spus: «Dumnezeu este satisfăcut cu ceea ce Domnul Isus este pentru tine. Poate El să-Și ascundă fața de tine? Nu, ci tu ești acela care, prin faptul că privești înăuntrul tău, nu mai poți privi fața Lui. Trebuie să-ți ridici privirea. Dacă soarele strălucește în toată puterea sa, însă tu ții obloanele casei închise, în casă va fi întuneric; însă dacă deschizi obloanele, razele lui vor pătrunde imediat și vor lumina și încălzi întreaga casă. Dacă ești preocupat cu tine însuți, cu simțămintele și cu gândurile tale, ești în întuneric, fiindcă oprești astfel lumina prezenței Sale».

    Inimile noastre sunt înșelătoare, iar gândurile și simțămintele noastre sunt adesea nepotrivite, însă Dumnezeu ne privește ca fiind nu în carne, ci în Hristos. Aceasta este realitatea care oferă pace sufletelor noastre. Trebuie să lăsăm ca adevărul satisfacției perfecte pe care Dumnezeu o are în Hristos să fie lumina sufletelor noastre. Să deschidem obloanele și să nu privim la camera întunecată a inimilor noastre, ci să ne ațintim privirile asupra lui Hristos în glorie.

    H F Witherby

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

     

    … Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine …
    Ioan 14.3

    Vă voi lua

    Familia M. obișnuia, ca în fiecare seară să citească împreună din Biblie. Tata explica pe scurt pasajul citit și se ruga la sfârșit. Apoi, fiecare mergea în camera lui.

    Într-o zi, Tony și Markus, doi băieți din această familie, au fost reținuți după cursurile de seară și au ajuns prea târziu, pentru a putea lua parte la întrunirea familiei. Spre surprinderea lor, lumina era aprinsa și Bibliile erau încă deschise pe masă, dar se părea că familia a fost deodată întreruptă de la întrunire. Dar cum? Speriați, băieții s-au uitat unul la altul. La amândoi le-a trecut prin cap același gând și i-a descumpănit: poate a venit Domnul Isus și a luat pe părinții și frații noștri la Sine – și noi am rămas aici! S-au furișat în dormitorul părinților și… i-au găsit dormind liniștiți în paturile lor. Explicația a venit dimineața următoare: în timpul întrunirii s-a luat curentul, de aceea familia a mers la culcare.

    Cei doi băieți n-au uitat niciodată aceste minute de groază. Au simțit ceva din soarta oamenilor care nu vor merge împreună cu cei mântuiți, când va veni Domnul să-i ia pe ai Săi acasă. Da, Domnul va veni curând pentru a lua la Sine pe toți care cred în El. Pe credincioșii, care au murit deja, El îi va învia, iar credincioșii vii vor fi transformați. Atunci, El îi va răpi pe toți în cer și vor fi pentru totdeauna la El în Casa Tatălui.

    Vei aparține de cei pe care Domnul Isus îi va lua când va veni?

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    CE AI DE FĂCUT ÎNTR-O CRIZĂ (1)

    „Ne-am lăsat duşi în voia lui” (Faptele Apostolilor 27:15)

         Nu te lăsa în voia sorții. În mod tipic, într-o criză reacționăm în aceleași trei moduri în care au reacționat marinarii de pe corabia pe care se afla și Pavel: „Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui”. Primul lucru pe care îl fac furtunile vieții este să ne determine să ne lăsăm duși de val. Nu ne mai vedem scopurile și uităm spre ce ne îndreptăm. Ne ignorăm valorile și ne abatem de la drum. Pentru că nu au fost dotați cu busole  și stelele nu s-au mai văzut din cauza furtunii, marinarii au ajuns în beznă totală.

    Ceea ce ridică următoarea întrebare: Cum reacționezi de obicei într-o situație întunecată, când nu poți vedea stelele și nu ai busolă? Plutești în derivă? Te duci încotro te poartă valurile? Lași ca problemele să te facă să te clatini și să te arunce dintr-o parte în alta? În viață, circumstanțe nefavorabile te pot descuraja și te pot face să te întrebi: „Ce folos? De ce să mă opun?” Așadar, ajungi să fii dus de curent. Dar acum a sosit vremea să faci exact opusul! Ține-te mai strâns de credința ta: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa … Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:23, 35-36).

    Să remarcăm exprimarea: „credincios este Cel ce a făcut făgăduința”.

    Întrebare: te-a abandonat Dumnezeu vreodată? Răspuns: nu! Și nu o va face niciodată. „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (v. 23) așa că El te va scoate din criză.


     

  • 11 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

    Psalmul 51

        Psalmul 51 a fost scris de David în împrejurări deosebit de umilitoare (2 Samuel 12). Găsim aici dezvăluite sentimentele pe care le stârneşte în suflet o convingere reală a păcatului şi totodată drumul pe care-l trasează Duhul Sfânt pentru refacerea comuniunii. Să urmărim dureroasele sale etape: mărturisirea păcatului comis (v. 3); conştientizarea faptului că Dumnezeu a fost Cel lezat, nu numai cutare sau cutare persoană (v. 4); păstrarea vie a adevărului că firea noastră este rea (v. 5); gândul îndreptat spre ce aşteaptă Dumnezeu, ca „adevărul să fie în omul dinăuntru” (să nu uităm niciodată versetul 6!); dorinţa de a avea o conştiinţă curată şi dreaptă (v. 10); în sfârşit, nevoia de a reveni la sfinţenia practică (v. 11), la bucuria şi la slujirea devotată (v. 8 şi 12). Odată restaurat, credinciosul va fi pregătit să le spună şi altora despre harul prin care el a fost iertat (v. 13; comp. cu Luca 22.32).

        Toată această lucrare nu implică nici aducerea vreunei jertfe (v. 16), nici vreun act de «penitenţă». Un duh zdrobit, o inimă smerită cu adevărat – iată ce poate primi Dumnezeu prin eficacitatea lucrării Domnului lsus (v. 16 şi 17)!

        Prieteni, dacă şi pe noi ne ia prin surprindere căderea în vreun păcat, să recitim acest psalm în prezenţa lui Dumnezeu, dar nu ca o mărturisire făcută de David, ci ca fiind propria noastră rugăciune.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” Și le-a spus: „Fiți atenți la ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga. Pentru că oricui are i se va da; și celui care nu are, și ceea ce are i se va lua”.
    Marcu 4.23-25

    Cât am fost sau n-am fost de credincioși, în mărturia pentru Hristos, va fi pe deplin arătat la sfârșit (versetul 22). Secretul pentru a străluci pentru Hristos este să-L ai pe El în inimă. «Dacă inima nu este plină de Hristos, adevărul nu va fi manifestat; dacă inima este plină de alte lucruri, Hristos nu va putea fi manifestat» (J. N. Darby).

    Prin urmare, cum pot inimile noastre să fie umplute cu Hristos? Îndemnul Domnului arată că, dacă vrem să-i luminăm pe alții, trebuie ca noi înșine să ne deschidem urechile pentru a auzi – „Dacă are cineva urechi de auzit, să audă”. Domnul Însuși a putut spune, în mod profetic: „Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic” (Isaia 50.4). Dacă vrem să avem limba unui ucenic, trebuie mai întâi să avem urechea unui ucenic. Dacă dorim să-l ajutăm pe cel obosit, trebuie mai întâi să auzim cuvintele Celui care nu obosește niciodată. La fel ca Maria odinioară, trebuie să ședem la picioarele Lui, pentru a asculta cuvintele Lui, înainte să putem da mărturie altora.

    Mai mult, atunci când dăm mărturie altora, suntem noi înșine binecuvântați, fiindcă Domnul spune: „Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura”. Cu cât dăm mai mult altora, cu atât mai mult ni se va da nouă. Dacă lăsăm să strălucească lumina pe care o avem, vom căpăta mai multă lumină. S-a spus adesea că regula cerească este aceasta: răspândește și vei strânge. Să ne aducem însă aminte că, dacă nu folosim lumina pe care o avem, o vom pierde. Nu viața divină o pierdem, ci lumina.

    H Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu …
    Daniel 1.2

    Calea conducerii divine

    În atotputernicia și în căile Sale de conducere, Dumnezeu poate face, în orice moment, ceea ce găsește cu cale că este spre binele oamenilor. Ca și judecată asupra poporului lui Iuda, Dumnezeu i-a permis lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, să asedieze Ierusalimul și să ia în robie pe împăratul Ioiachim și vasele templului. Am citit în versetul de astăzi că Domnul a dat în mâinile lui Nebucadnețar pe împăratul lui Iuda. Nebucadnețar a venit împotriva Ierusalimului, a împresurat cetatea și a luat-o; totuși, n-a lucrat de la el, ci Domnul i-a dat-o. În spatele scenei era puterea Domnului, o putere de pedepsire a poporului care n-a ascultat de Dumnezeu. Oamenii pot vedea doar că a venit Nebucadnețar și că a fost învingător. Totuși, Dumnezeu Își făcea lucrarea Lui. Da, oamenii nu văd puterea Domnului, care este evidentă pentru ochiul credinței.

    Este o îndurare de nespus pentru acei oameni care doresc să vadă puterea divină și să umble cu Dumnezeu, să știe că există o cale pe care pot să meargă. Dumnezeu a pregătit o astfel de cale pentru răscumpărații Săi, o cale pe care ei pot merge cu toată siguranța, liniștea și fermitatea. Acest mers sigur pe calea conducerii lui Dumnezeu îi este asigurat fiecărui cititor care Îl primește pe Hristos ca Mântuitor și Conducător al vieții sale.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    ASTĂZI, DESCHIDE-TI OCHII !

    „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

    Într-o zi, Elisei și slujitorul său s-au trezit și au descoperit că locuința în care se găseau era înconjurată de o armată de soldați dușmani. Slujitorul a intrat în panică și a întrebat: „Ce ne facem?” Așa că Elisei s-a rugat: „Doamne, deschide-i ochii să vadă” (2 Împărați 6:17). Deodată, el a văzut că dușmanii lor erau înconjurați de o armată și mai mare de îngeri.

    Pe drumul spre Emaus, Cleopa și tovarășul său erau cu inima frântă întrucât Isus, Cel în care își puseseră nădejdea, a fost crucificat și îngropat. Un străin apărut de nicăieri li s-a alăturat pe drum și când au ajuns acasă, l-au invitat să rămână cu ei la cină. În timp ce a rostit binecuvântarea pentru mâncare, ochii lui Cleopa și a tovarășului său s-au deschis și și-au dat seama că străinul era  Însuși Isus (vezi Luca 24:13-25).

    Un bărbat aflat într-un tren de navetiști se tot uita pe fereastră și spunea: „Ce minunat; pur și simplu minunat”! La ce se uita el? La clădiri de apartamente dărăpănate și gunoaie împrăștiate pe trotuar! După ce l-a auzit spunând „minunat” de patru sau de cinci ori, doamna de lângă el a remarcat: „Mie nu mi se pare prea minunat”. La care omul a replicat: „În ultimii treizeci de ani am fost orb. Dar prin măiestria unui chirurg, prin generozitatea unui donator și după un transplant de cornee, am primit darul a doi ochi noi. Pentru mine, tot ce văd este minunat”.

    Bombăneala te face orb la binecuvântările lui Dumnezeu, dar mulțumirea îți deschide ochii să te bucuri de ele. Așadar, astăzi, roagă-L pe Domnul să-ți deschidă ochii ca să vezi toate „lucrurile minunate” care te înconjoară.


  • 10 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

     

    Psalmul 50

        Psalmul 49 le aducea aminte tuturor locuitorilor lumii de nesiguranţa şi de deşertăciunea bogăţiilor şi a onorurilor acestor doi poli de atracţie pentru oamenii din toate timpurile. Acum, în Psalmul 50, Dumnezeu i Se adresează lui Israel, poporului Său (v. 7), pentru a-i arăta inutilitatea jertfelor. Acestea nu pot răscumpăra sufletul şi nici nu pot „să-i desăvârşească pe aceia care se apropie”. Dumnezeu a consfinţit legământul Său cu Israel printr-o singură jertfă (v. 5; Evrei 10.1-10). În schimb, tot ce aşteaptă El acum de la toţi ai Săi este lauda (v. 14 şi 23; Evrei 13.15).

        Scurtul verset 15 rezumă istoria eliberărilor noastre: Întâi rugăciunea, apoi răspunsul divin care ne este asigurat, iar în final acţiunea harului („tu Mă vei glorifica”), de care, regretabil, uităm adesea. Să ne punem în Dumnezeu încrederea noastră; să-L chemăm şi El îşi va ţine promisiunea!

        Versetele 16-22 cuprind o avertizare pe care Dumnezeu o face celui rău. Acesta, deşi are buzele încărcate de cuvinte evlavioase, le tăgăduieşte prin purtarea sa şi urăşte mustrarea. Să ne păzim să nu ajungem aşa!

        Să remarcăm din nou măreţia versetelor cu care se deschide psalmul (v. 1 şi 2) şi care ne oferă, ca de obicei, tema întregului psalm: Dumnezeu vorbeşte pământului, pentru a-i descoperi acestuia splendoarea Sa în Persoana Domnului Hristos, judecător suveran şi împărat glorios în Sion.

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Și, în anul întâi al lui Cirus, împăratul perșilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului prin gura lui Ieremia, Domnul a mișcat duhul lui Cirus, împăratul Persiei; și el a făcut un anunț în toată împărăția sa, chiar în scris, zicând: „Așa zice Cirus, împăratul Persiei: «Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărățiile pământului și mi-a poruncit să-I construiesc o casă la Ierusalim, care este în Iuda. Oricine dintre voi care este din poporul Său, Domnul Dumnezeul său să fie cu el și să se suie acolo!»”.
    2 Cronici 36.22,23

    După captivitatea babiloniană – Decretul lui Cirus

    Aceste versete de la sfârșitul cărții 2 Cronici încep o nouă fază a istoriei lui Israel, poporul pământesc al lui Dumnezeu. Ca rezultat al fărădelegilor repetate și al neascultării, Dumnezeu îi dăduse în mâinile împăratului Babilonului. Acesta cucerise Iuda, arsese templul lui Dumnezeu și palatele Ierusalimului, dărâmase zidurile cetății și luase mulți captivi în Babilon. Acolo stătuseră vreme de șaptezeci de ani.

    Dumnezeu însă nu Se schimbase. El este credincios și Își ține cuvântul. Cu aproape două sute de ani înainte, El spusese prin profetul Isaia: „Zic despre Cirus: «El este păstorul Meu și el Îmi va îndeplini toată plăcerea» și zic Ierusalimului: «Vei fi zidit!», și templului: «Ți se va pune temelia!»” (Isaia 44.28). Cirus cucerise Babilonul și se suise acum pe tronul imperiului medo-persan. Acest nou împărat recunoștea autoritatea Domnului, Dumnezeul cerului, de aceea a dat un decret potrivit voii Acestuia.

    „Inima împăratului în mâna Domnului este ca niște izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). Dumnezeu este la cârma tuturor lucrurilor. „Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor” (Daniel 4.17). El are autoritatea supremă. Ce mare binecuvântare este atunci când cârmuitorii recunosc acest lucru și se supun Lui, căutând să facă voia Sa! Cât de puțin se vede astăzi o astfel de atitudine!

    E P Vedder, Jr

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

     

    Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul … Alege viața, ca să trăiești …
    Deuteronom 30.15, 19

    O nouă șansă

    Doctorul a retrăit acele momente în care aștepta cu disperare răspunsul lui Dumnezeu. Și-a adus bine aminte de calvarul prin care a trecut. Dar Dumnezeu l-a scos din încurcătură. În loc să mai înainteze raportul, a oferit asistentei o nouă șansă. Beneficiind de iertare, acea asistentă, care la vârsta ei a acționat paralizată de frică, a ajuns mai târziu să fie asistenta șefă la cel mai mare spital din Marea Britanie. Acest lucru s-a întâmplat, pentru că la începutul carierei sale cineva i-a acordat o nouă șansă. Dacă cineva ți-a greșit, acordă-i și tu o nouă șansă!

    Această întâmplare conține o mare învățătură pentru sufletele noastre. Scriptura spune că toți am greșit în fața lui Dumnezeu, iar la finalul acestei stări urmează judecata. Dar dragostea lui Dumnezeu față de tine și față de mine a fost fără margini. Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său, ca să șteargă păcatul nostru prin jertfa Sa de pe cruce. Aceasta este marea șansă de salvare pe care Dumnezeu o acordă omenirii. Șansa aceasta este unică, fiindcă numai în Mântuitorul este salvare, „căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele Apostolilor 4.12). Hristos este unicul Salvator. Alegându-L pe El, alegem viața veșnică.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

     

    COPILUL TĂU ESTE UNIC (2)

    „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” (Proverbe 22:6)

         Când vrei să-l crești pe copil „pe cale pe care trebuie s-o urmeze”, trebuie să fii conștient de următoarele lucruri:

    1) Preocupările lui. John Ruskin a spus: „Spune-mi ce-ți place și eu îți voi spune ce vei fi”. Ce îi place copilului tău? Cifrele? Culorile? Activitățile? Cel mai mare cadou pe care i-l poți oferi nu sunt bogățiile, ci descoperirea propriilor sale daruri.

    2) Relațiile lui. Care este afirmația care îl caracterizează cel mai bine pe copilul tău?

    a) „Urmați-mă”.

    b) „Vă anunț eu dacă am nevoie de ajutorul vostru”.

    c) „Putem face lucrul acesta împreună?”

    d) „Spune-mi ce trebuie să fac și voi face”. Nu-i caracteriza pe singuratici ca și indiferenți sau pe cei care caută mulțimea încrezuți. Dumnezeu i-a creat așa. Ce îl mulțumește pe copilul tău și îl face să spună „da”? Îi place să călătorească sau să stea acasă? Îi place să țină lucrurile în ordine sau le preferă împrăștiate? Ceea ce îl încântă pe un copil, pe altul îl deranjează.

    3) Mediul lui. Cactusul se dezvoltă în alte condiții decât trandafirul. În ce sol crește copilul tău? Unora le place să fie remarcați, în timp ce alții preferă să se ascundă în mulțime. Unii se descurcă bine la teste, alții excelează în clasă, dar se împotmolesc când apare examenul. Winston Churchill a căzut de mai multe ori la testele de la școală și cu toate acestea, a  schimbat istoria. Excelăm numai când ne aflăm în mediul potrivit.

    4) Calitățile lui. La doi ani, Van Cliburn a cântat un cântec la pian după ce a auzit pe cineva predând lecții de pian într-o încăpere alăturată. Mama sa a observat lucrul acesta, i-a dat lecții, și puștiul din Kilgore, Texas, a câștigat prima Competiție Internațională pentru Pian „Tchaikovsky” din Moscova. Rezistă tentației de a-ți eticheta copiii înainte de a-i studia și roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să le înțelegi unicitatea.

  • 9 Ianuarie 2016

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

    Psalmul 49

        În continuarea viziunii profetice pe care tocmai au schiţat-o psalmii anteriori, Duhul lui Dumnezeu Se adresează acum tuturor locuitorilor lumii, indiferent de poziţia pe care ei o au în societate (v. 1 şi 2). La ce folosesc bogăţiile cu care ei se mândresc şi în care îşi pun încrederea, dacă cea mai mare comoară din lume nu poate răscumpăra nici măcar un singur suflet? (v. 7 şi 8). Este necesară o răscumpărare inestimabilă, astfel că trebuie să renunţăm la gândul că am putea-o plăti noi înşine vreodată! Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu…”, declară versetul 15 şi cunoaştem ce preţ a trebuit plătit pentru aceasta (1 Petru 1.18,19).

        Dacă cineva caută onorurile acestei lumi, să mediteze asupra versetul 12, completat de versetul 20! Unde duce oare această goană după onoruri, această cale a nebuniei (v. 13) pe care se întrec concurenţi fără număr, săraci sau bogaţi, oameni de rând sau fii ai celor mari? La moarte, unde nimic nu mai ure valoare (v. 17)! Moartea spulberă toate planurile omului, ameninţă hotărârile cele mai prudente, umbreşte orice bucurie şi pune toate proiectele sub semnul unei teribile incertitudini (Luca 12.20). Astfel, oamenii îşi închid ochii, pentru că se tem s-o privească în faţă. Dar, pentru cel răscumpărat, moartea nu este decât cel din urmă pas spre casa Tatălui,… pentru că El îl va primi (v. 15).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Și a fost așa: când a sfârșit el de vorbit lui Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său. 1 Samuel 18.1

    Relația lui Ionatan cu David este o imagine a credinciosului întors de curând la Domnul Isus. Când Goliat l-a provocat pe Israel, toți oamenii de război s-au înspăimântat. Un singur om putea să-i scape. Prin urmare, biruința lui David a fost motiv de mare bucurie pentru toți israeliții. David l-a „cumpărat” pe Israel prin biruința sa asupra uriașului. Domnul nostru Isus a cumpărat lumea (Matei 13.44), întreaga rasă umană, atunci când a murit la Golgota (2 Petru 2.1).

    Ionatan a recunoscut semnificația importantă a biruinței lui David, care a avut un impact puternic asupra lui, personal. Ionatan știa că n-ar fi putut să-l învingă pe Goliat, așa că a recunoscut că datora întreaga sa existență aceluia care îl biruise. Prin urmare, inima lui Ionatan a fost copleșită de recunoștință, iar sufletul său s-a alipit de David, pe care l-a iubit ca pe propriul său suflet (vedeți Matei 16.26). Cine a înțeles cât de cumplită este robia lui Satan și tocmai s-a întors la Domnul Isus va manifesta același atașament față de El. Cel căruia i s-a iertat mult va iubi mult (Luca 7.47).

    Lucrurile pe care Ionatan i le-a dăruit lui David au de asemenea o bogată semnificație. El i-a dat lui David lucrurile care vorbeau despre afecțiunea pe care o avea față de el. I-a dăruit mantia sa – tot ceea ce vorbea despre poziția sa de viitor împărat a fost cedat pentru David. I-a dăruit hainele sale – orice faptă era dedicată lui David. I-a dăruit sabia și arcul său, care reprezintă orice aspect al luptei. Și i-a dăruit de asemenea cingătoarea sa, care vorbește despre gândirea sa care de acum era supusă lui David (Luca 12.35; 1 Petru 1.13). Părtășia cu Domnul Isus mă face să-L cunosc tot mai bine pe Cel care, fiind Fiul lui Dumnezeu, m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine; noi Îl iubim fiindcă El ne-a iubit întâi (1 Ioan 4.19). Așa cum a fost cu Ionatan, așa va fi și cu noi.

    H Hall

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … fără să vrea a omorât pe aproapele lui …
    Iosua 20.5

    O nouă șansă

    Asigurându-se că operația a reușit, doctorul a spus asistentei sale, care avea numai 19 ani, că merge să se culce. Ea însă trebuia să rămână de veghe și să urmărească permanent starea pacientei. În cazul în care va observa că tubul implantat se va înfunda, să-l scoată imediat și să-l curețe, apoi să vină și să-l trezească.

    După câteva ore, tubul implantat s-a înfundat. În loc să-l scoată, tânăra asistentă, cuprinsă de panică, a alergat repede să-l trezească pe medic. Când acesta ajunse la patul pacientei, era prea târziu. Pacienta murise. Văzând că nu i-a respectat instrucțiunile, doctorul s-a mâniat foarte tare. A scris repede un raport, prin care cerea conducerii spitalului, ca asistentei să-i fie retrasă licența de practică medicală. În acele momente de furie, a chemat-o pe asistentă și i-a citit raportul amenințând-o că nu va mai profesa niciodată.

    La auzul acelui raport, asistenta medicală a izbucnit în plâns, cerându-i doctorului să-i mai acorde o șansă. Doctorul a rămas ferm pe poziția lui. Dar cuvintele stăruitoare și lacrimile acelei asistente l-au urmărit toată noaptea. Dimineața, când s-a trezit, și-a amintit că a fost o zi în viața lui, când și el a strigat la Dumnezeu să-i mai acorde o șansă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    COPILUL TĂU ESTE UNIC (1)

    „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” (Proverbe 22:6)

         Ca părinte, fie accelerezi, fie înăbuși darul copilului tău. Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (v. 6).

    Asta nu înseamnă că dacă îl așezi pe copil pe calea dreaptă el nu o va părăsi niciodată. Nu, mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 3:6). Așadar, ce vrea să spună acest verset? O altă versiune a traducerii Bibliei spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o învețe (și să-și păstreze darul sau aptitudinea)”. Să remarcăm cuvântul „aptitudine”.

    Ca părinte, tu ții arcul, iar copilul tău este săgeata. Așa că, roagă-te pentru ajutorul lui Dumnezeu ca să poți recunoaște calitățile și darurile copilului tău și îndreaptă-l spre „calea pe care trebuie s-o urmeze”. De fapt, Dumnezeu l-a pregătit pe copilul tău, stabilindu-i dinainte calitățile și l-a așezat pe o traiectorie, după care ți-a dat ție un proiect de cercetare pe o durată de optsprezece ani!

    Așadar, întreabă-te: „Ce îl diferențiază pe copilul meu?” Tendințele copilăriei anticipează deseori abilitățile maturității. Citește-le. Înțelege-le. Afirmă-le. Aplaudă-le. Gândește-te la viața lui Iosif. La șaptesprezece ani el a avut vise și vedenii în care el însuși era lider (vezi Geneza 37:2-10). Ca adult, a interpretat visele lui Faraon și a ajuns să conducă poporul  (Geneza 40-41).

    Când era doar un băiat, David a dat dovadă de două calități: curajul în luptă și talentul muzical. Mai târziu, a ucis un leu și un urs (vezi 1 Samuel 17:34-37). A fost un cântăreț la harpă înzestrat (vezi 1 Samuel 16). Luptele și muzica au dominat viața lui ca adult și sunt lucrurile pentru care este ținut minte și astăzi.

    Așadar, străduiește-te să înțelegi, să apreciezi și să canalizezi unicitatea copilului tău.


  • 8 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

    Psalmul 48

        Odată cu Psalmul 48 se încheie viziunea profetică începută în Psalmul 42. Asistăm pe scurt la atacul final al împăraţilor pământului împotriva Ierusalimului şi la totala lor derută (v. 4-7). Iudeii evlavioşi vor constata atunci că ceea ce au auzit şi au aşteptat se împlineşte în favoarea lor (v. 8; Psalmul 44.1). Cu siguranţă, nu în zadar şi-au pus ei încrederea în Dumnezeu. După ce au cunoscut atâta suferinţă în exil, ce valoare capătă pentru ei fiecare piatră a cetăţii iubite! Umpluţi toţi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9), ei se regăsesc în mijlocul acestui templu după care au suspinat atât de mult (Psalmul 42.4; 43.3,4) şi toţi sunt pătrunşi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9). Oare nu aceasta este deopotrivă şi preocuparea noastră sfântă atunci când ne aflăm acolo unde Domnul ne-a promis prezenţa Sa şi când medităm la marea Lui iubire!

        Dar atunci lauda va umple nu numai inima credincioşilor risipiţi ici şi colo, cum se întâmplă astăzi; ea se va întinde până la marginile pământului şi va fi într-adevăr demnă de gloriosul Dumnezeu pe care-L vor celebra (v. 10).

        Drag prieten, este acest Dumnezeu care conduce destinele lumii, şi care va împlini tot ceea ce gura Sa a rostit, şi Dumnezeul tău pentru totdeauna, călăuza ta până la cel din urmă ceas al călătoriei tale pe pământ (v. 14)?

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Voi cercetați Scripturile … și ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine.
    Ioan 5.39

    Cu cât studiem mai atent Evangheliile, cu atât vedem mai clar caracterul distinct al fiecăreia și felul perfect în care Duhul Sfânt a imprimat acest caracter fiecărui detaliu. Marele subiect al fiecăreia este Hristos, însă El este prezentat în mod diferit în fiecare Evanghelie.

    În Evanghelia după Matei Îl avem pe Domnul ca Mesia, Fiu al lui Avraam, Fiu al lui David, Iudeu, Moștenitor al făgăduințelor făcute părinților, Moștenitor al tronului lui David, Împlinitor al profețiilor. Scenele și împrejurările, separate de mari perioade de timp, sunt grupate împreună de mâna iscusită a Duhului Sfânt, pentru a prezenta Subiectul într-o admirabilă conformitate cu caracterul Evangheliei. Evanghelia după Matei este Evanghelia dispensațională.

    În Evanghelia după Marcu Îl vedem pe Domnul ca Slujitor, ca Lucrătorul perfect, ca Predicatorul și Învățătorul neobosit, ale Cărui zile erau petrecute în lucrare și ale Cărui nopți erau petrecute în rugăciune. Prin Duhul Sfânt, Marcu ne spune ce a făcut Mântuitorul și cum anume a făcut El orice lucru. Marcu prezintă în mod cronologic toate evenimentele lucrării minunate a Domnului. Nu există genealogie în această Evanghelie, fiindcă pentru Cel venit să slujească nu era nevoie de genealogie.

    Evanghelia după Luca ni-L oferă pe Omul Isus Hristos. Aici găsim genealogia Lui trasată nu doar până la David și la Avraam, ci până la Adam și la Dumnezeu. Aici evenimentele sunt grupate în ordine morală și ne sunt prezentate detaliile ce țin de perfecțiunea omenească a Domnului.

    Evanghelia după Ioan ni-L prezintă pe Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, Viața eternă, Dumnezeu adevărat. Aici Îl vedem pe Fiul, ceea ce El era în Sine Însuși din toată veșnicia; ceea ce El era, deși lepădat de Israel și de lume; ceea ce El era pentru orice sărman păcătos pe care îl întâlnea. Ioan ne oferă cea mai glorioasă revelație a Persoanei Fiului, însă ni-L prezintă mereu singur cu cel păcătos. Ce binecuvântare și mângâiere pentru noi!

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis …
    Ioan 9.4

    Lucrările Domnului

    Orice lucrare are în spatele ei un creator, un executant. Lucrările pe care i le-a dăruit Tatăl ceresc Domnului Isus Hristos ca să le facă, au dat o mărturie puternică despre El, cu privire la faptul că Tatăl este, într-adevăr, Cel ce L-a trimis. În Evanghelia după Ioan avem relatarea mișcătoare a intrării Domnului în slujba Sa publică, în această lume de păcat și de durere. Mântuitorul Însuși a putut afirma: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită …”.

    Când Îl privim pe Hristos trecând prin această vale a umbrei morții, în căutarea inimilor frânte, Îl întâlnim vindecând inima zdrobită a unui păcătos, ștergând lacrimile unei văduve sau ale unui orfan cu inima frântă. Ce har să întâlnești un astfel de Mântuitor! Apostolul Petru putea spune despre Mântuitorul, la sfârșitul lucrării Sale, că El a fost „Om adeverit de Dumnezeu … prin lucrările pline de putere …”. Lucrările Domnului au fost unice, deosebindu-se de orice alte lucrări. Hristos avea puterea în Sine Însuși de a face aceste lucrări deosebite. Este o mare binecuvântare pentru sufletele noastre: preocuparea cu lucrările Domnului. El a făcut multe lucrări care nu au fost scrise. Dar tot ce s-a scris, este suficient, ca noi să credem că Isus este Hristosul și crezând în El să avem viața veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    MOTIVUL ATACULUI

    „Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu”        (Psalmul 41:11)

         Diavolul nu dorește să știi că dragostea lui Dumnezeu este în viața ta sau că ai fost binecuvântat de El cu toate lucrurile bune de care te bucuri. În realitate, diavolul nu dorește să crezi deloc că Dumnezeu a făcut ceva bun pentru tine! El va încerca să te convingă că nu ai nici un scop, nici o putere și nici un potențial. Va încerca să te convingă că datorită trecutului tău nu vei realiza nimic bun nici în viitor și dacă această strategie nu reușește, va încerca să joace cartea amintirilor din copilărie. Dacă nici asta nu merge, el îți va aduce aminte de toate dezamăgirile prin care ai trecut în viață. Și dacă cumperi ceea ce vinde el, vei ajunge să ai o așa mare îndoială și o stimă de sine atât de scăzută că nu vei mai crede că Dumnezeu te-a binecuvântat în vreun fel sau că are un plan minunat pentru viața ta. El însă are!

    Indiferent cât de limitate îți sunt abilitățile sau cât de lipsite de strălucire îți sunt realizările, fiecare binecuvântare de care te bucuri astăzi s-a întâmplat pentru că Domnul este de partea ta.

    Psalmistul a spus: „Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu. Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta”  (v. 11-12). David a înțeles că dușmanii săi îl atacă pentru că a fost martorul dragostei lui Dumnezeu în viața Lui.

    Întrebarea este; înțelegi tu dragostea lui Dumnezeu în viața ta?  Dacă nu o înțelegi, nu te vei aștepta la atac, nu vei înțelege motivul din spatele lui și nici cum poți riposta. Ești binecuvântat și iubit – de aceea ești o țintă!

    Există oameni care îți poartă pică datorită lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu pentru tine? Cum se face că ei o văd, iar tu nu?


  • 7 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

     

    Psalmul 47

        Acest psalm exprimă bucuria care va umple inima credincioşilor atunci când, după judecăţile menţionate în Psalmul 46, Hristos îşi va stabili Împărăţia. Israel va avea atunci o poziţie de întâietate faţă de toate celelalte popoare şi le va învăţa să-L laude în cântare pe Dumnezeu, să celebreze gloriile Sale, supremaţia Sa (v. 3,6; comp. cu Isaia 2.2,3). (Relaţiile poporului cu Dumnezeu fiind restabilite, remarcăm că reapare numele propriu, special, absolut, al lui Dumnezeu, Iahve; vezi deja Psalmul 46.7,11). Sunt gloriile Domnului Hristos care, în sfârşit recunoscut, îşi ia titlul de Împărat peste tot pământul” (Zaharia 14.9). Şi astfel înţelegem de ce noi, creştinii, nu-L numim pe Domnul Isus Împăratul nostru. Noi suntem cetăţeni ai cerului, nu supuşi ai împărăţiei de pe pământ! Domnul Hristos nu va domni asupra Bisericii, ci împreună cu ea; ea va avea aceeaşi poziţie pe care o are o regină alături de rege, soţul ei.

        Oare vor putea cântările noastre să cuprindă atâta mărire, de vreme ce vom avea de celebrat nu numai un împărat, ci şi un Mântuitor divin, un Domn înviat şi un Mire ceresc, care-Şi iubeşte Biserica şi care vine să o caute? Câte glorii sunt reunite în aceeaşi Persoană, glorii minunate care ar trebui să ne umple încă de pe acum gurile şi inimile cu cântecul etern al adevăraţilor adoratori!

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.
    Ioan 17.24

    Mai înainte de întemeierea lumii

    De trei ori în Scriptură ni se spune despre ceva care a existat mai înainte de întemeierea lumii. Primul loc în care această expresie este folosită se află în rugăciunea Domnului către Tatăl, în Ioan 17. În această rugăciune, Fiul Se adresează Tatălui înainte de evenimentul crucii, însă El vorbește despre lucrarea Sa ca fiind deja încheiată: „Eu Te-am glorificat pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (versetul 4). Pe pământul acesta, în acest loc din Univers în care Dumnezeu fusese atât de mult dezonorat, chiar acolo Fiul L-a glorificat. Acest verset are în vedere nu doar viața Sa minunată, ci și moartea Sa ca Jertfă.

    Domnul a putut deci să privească de-a lungul veacurilor, până în zilele noastre, și S-a rugat pentru aceia care aveau să creadă în El prin cuvântul apostolilor. Noi, cei care credem azi, am fost în inima Lui în acea noapte, înainte să meargă la cruce. Însă Domnul, continuând să vorbească despre rezultatele lucrării Sale și despre faptul că cei ai Săi aveau să fie iubiți de Tatăl așa cum Tatăl Îl iubea pe El (uimitor lucru!), privește înapoi, către veșnicia trecută, și vorbește despre faptul că Tatăl L-a iubit pe El, Fiul, mai înainte de întemeierea lumii.

    Este confirmat astfel adevărul cu privire la calitatea de Fiu veșnic a binecuvântatului nostru Domn. Înainte ca Universul să fi fost creat, a existat dragostea, iar Tatăl Îl iubea pe Fiul. Cât de uimitor este faptul că acum, ca rezultat al lucrării Fiului dragostei Sale (Coloseni 1.13), dragostea Tatălui se revarsă și asupra noastră!

    K Quartell

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

     

    Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.
    Matei 25.46

    Existența iadului

    Un evanghelist a intrat cândva într-o discotecă. Patronul a venit la el și i-a spus: „Aici nu are rost evanghelizarea”. — „Dimpotrivă, chiar aici este important să arătăm oamenilor calea spre adevărata fericire. Și dumneavoastră trebuie să vă întoarceți la Dumnezeu, altfel sunteți pierdut pe vecie”, i-a spus evanghelistul. Patronul i-a răspuns: „Eu nu cred în existența iadului. Chiar dacă există, iadul este aici”. — „Nu, domnule, iadul nu este aici și vreau să vă spun de ce: în primul rând, eu și alți oameni credem în Mântuitorul, iar în iad nu sunt credincioși; în al doilea rând avem Biblia, iar în iad nu există Biblie; în al treilea rând, dumneavoastră vindeți băuturi aici, dar în iad există o sete pe care nimeni nu o poate stinge; în ultimul rând, eu voi ieși din acest local, dar din iad nu poate ieși nimeni”.

    Despre existența iadului nu trebuie să se îndoiască nimeni. Iadul a fost pregătit pentru diavolul și îngerii săi. Dumnezeu vrea ca oamenii să fie salvați de la pierzarea veșnică. Dacă cineva merge în pierzare, nu este vina lui Dumnezeu. El a dat pe Fiul Său la cruce, ca toți care cred în Mântuitorul să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Alegerea stă în fața fiecărui om; nimeni nu se poate dezvinovăți înaintea lui Dumnezeu.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    PROFITĂ LA MAXIMUM

    „Fericirea voastră atârnă de fericirea ei” (Ieremia 29:7)

         Când poporul lui Dumnezeu era rob în Babilon, El le-a spus: „către toţi prinşii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: „Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi. Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! … De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (v. 4-11).

    Putem învăța o lecție importantă de aici. În  timp ce așteptăm ca Dumnezeu să rezolve lucrurile pentru noi, mulți credem că nu trebuie să facem nimic, chiar dacă sunt o mulțime de făcut.

    Concluzia este aceasta: am devenit preocupați de  o singură persoană – de noi înșine. Când dăm de necaz, singura persoană pe care tindem s-o vedem suntem noi. Dar Dumnezeu spune: „În timp ce aștepți ca Eu să fac ceva pentru tine, începe să faci ceva bun pentru alții”. Când îi binecuvântezi pe alții, deschizi canalul prin care să intervină Dumnezeu și să te binecuvânteze. Așa funcționează lucrurile!


     

  • 6 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

     

    Psalmul 46

        Cât de mulţi credincioşi aflaţi în necaz au făcut preţioasa experienţă din versetul 1! In ceasul încercării, şi mai ales în clipa ispitirii, tânărul creştin nu trebuie nicidecum să uite că are la dispoziţia sa acest adăpost, această putere, acest ajutor întotdeauna uşor de găsit. Astfel de resurse nu se găsesc nicidecum în el însuşi, nici în hotărârile înţelepte pe care el le-a luat, ci în Dumnezeu, în comuniunea cu El.

        În timp ce Core fusese înghiţit de viu într-o răsturnare de pământ acţionată de însuşi Dumnezeu, de felul celei sugerate în versetul 2, fiii săi au fost scăpaţi în acelaşi fel în care vor fi salvaţi şi credincioşii rămăşiţei iudaice. Ei vor fi în siguranţă, pentru că adăpostul lor va fi însuşi Iahve (Psalmul 91.9,10). Ce mare va fi contrastul între această rămăşiţă credincioasă şi ceilalţi oameni de pe pământ care vor traversa aceeaşi perioadă apocaliptică (comp. cu Luca 21.26 şi cu Apocalipsa 6.14-17)! În faţa acestor ape spumegânde şi care vuiesc, ape ale judecăţii (v. 3), Dumnezeu aminteşte că este un râu al harului răspândindu-se în pâraie generoase – sugerând multiplele sale manifestări – care „înveselesc cetatea lui Dumnezeu”, precum şi pe cei care şi-au găsit acolo adăpostul (v. 4).

        Finalul psalmului ne ajută să-i privim pe cei credincioşi cum urmăresc liniştiţi, din „turnul lor înalt, împlinirea celor din urmă judecăţi ale lui Dumnezeu.

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic … Mi-a deschis urechea … Mă va ajuta!
    Isaia 50.4,5,9

    Cât de minunat și de încurajator este să înțelegem în inimile noastre că Domnul Isus a străbătut înaintea noastră drumul credinței. Isaia a privit în mod profetic la viața Lui perfectă de dependență și de ascultare. Știm că Domnul a avut doisprezece ucenici, însă El Însuși a fost modelul perfect de Ucenic. În fiecare dimineață, Tatăl Îi deschidea urechea pentru instrucțiunile Sale, iar El le păstra în inima Sa, pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binecuvântarea omului. Avem acest lucru exprimat prin cuvintele Sale: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29). Cât de prețios este că El S-a bucurat de credincioșia lui Dumnezeu, deși a suferit atât de mult din partea oamenilor (Isaia 50.5-9)!

    Același principiu este valabil pentru noi. Nu putem să ne ridicăm la înălțimea devotamentului și a ascultării Domnului, însă putem urma exemplul Lui. Petru exprimă acest lucru în felul următor: „Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui” (1 Petru 2.21). Ioan ne îndeamnă: „Cine zice că rămâne în El este dator și el însuși să umble așa cum a umblat El” (1 Ioan 2.6). Pavel ia cuvintele Domnului din Isaia, cu privire la faptul că Dumnezeu L-a ajutat, și le aplică celor credincioși, pentru a-i asigura că același ajutor este la dispoziția lor, în ciuda acuzațiilor și a atacurilor lui Satan și ale lumii, și chiar în ciuda temerilor și a îndoielilor care se iscă în inima lor. Prin puterea Duhului care locuiește în noi și datorită lucrării de Mare Preot a Domnului nostru (Romani 8.27,34), putem fi siguri de aceasta: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”.

    S Attwood

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

     

    Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-și pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!
    Psalmul 146.5

    Încredere

    O mamă istorisea odată următoarele: Cei trei copii mai mici ai mei ședeau pe coșul de rufe întors cu capul în jos și eu le istoriseam întâmplarea biblică despre furtuna pe mare (Luca 8.22-25). Când istorisirea s-a apropiat de punctul culminant, toți stăteau foarte liniștiți și ascultau cu mare atenție. Vedeam cum micuții se transpun în cele întâmplate. În ochii lor se oglindea teama ucenicilor, când le-am spus cum furtuna a devenit tot mai mare și ucenicii L-au trezit în necazul și deznădejdea lor pe Domnul: „Învățătorule, pierim!”. Le-am spus cum Domnul Isus S-a ridicat și a strigat poruncitor vântului puternic care vuia în jurul lor: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4.39).

    Și apoi… Buf! Unul dintre băieții mei a sărit jos dintr-o săritură de pe coșul de rufe și a spus plin de convingere: „Și atunci a trecut furtuna!”. Mulțumit a alergat în camera lui. Pentru el, lucrurile erau foarte clare: dacă a venit Domnul Isus în ajutor, atunci totul a trebuit să aibă un final bun.

    O, băiete, m-am gândit eu, dacă aș putea să cred și eu așa de natural și de simplu ca tine! – Dacă credem și ne încredem ca un copil, putem spune din inimă cu psalmistul: „Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” (Psalmul 13.5,6).

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    PE CINE ÎNCERCI SĂ IMPRESIONEZI?

    „Prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi” (1 Corinteni 4:3)

         Pavel scrie: „Prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi … Cel ce mă judecă, este Domnul” (v. 3-4).

    Îți poți imagina cum este „să-ți pese prea puțin” de critică? Sau să fii eliberat de nevoia de a-i impresiona pe alții; stima ta de sine să nu mai depindă de faptul că oamenii observă cât de mult succes ai, cât ești de deștept sau de atrăgător? Gândește-te cum ar fi să simți dragoste autentică pentru cineva care își exprimă dezaprobarea la adresa ta. Este oare posibil să duci o astfel de viață? Cu ajutorul lui Dumnezeu, da!

    Un pastor spune: „Cu ani în urmă, mi-am dorit să conduc o anumită lucrare. Când nu am fost ales, m-am mâniat. Normal că nu m-am arătat. Nu se poate spune că nu-l iubeam pe Dumnezeu. Doream doar ca lucrarea să-mi slujească mai mult mie decât Lui! Prin faptul că mi-a spus nu, Dumnezeu mi-a corectat o atitudine care avea să distrugă orice lucrarea adevărată pe care aș fi făcut-o mai târziu. Când îl reprezinți pe Dumnezeu într-un mod atât de vizibil, e aproape imposibil ca cineva să-și dea seama că ești fals … cu excepția lui Dumnezeu”.

    Ai auzit vreodată de „dependența de aprobare”?

    Simptomele ei se manifestă prin teama de ceea ce cred ceilalți despre tine; ești rănit cu ușurință de ceea ce spun ei; ai sentimentul supărător că nu ești suficient de bun; încerci neîncetat să-i impresionezi pe oamenii importanți. Și la fel ca toți cei ce au dependențe, ești în stare de orice pentru a ți-o împlini.

    Un autor scrie: „Multe din preocupările mele zilnice sugerează că aparțin mai mult lumii decât lui Dumnezeu. O mică critică mă face să-mi sară țandăra … o mică laudă mă face să mă umflu în pene. Sunt ca o bărcuță pe ocean, aflată în întregime la mila valurilor”.

    Trebuie să te rogi pentru această problemă astăzi?


     

  • 5 Ianuarie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    http://nowheresoonthere.blogspot.com

    Psalmul 45

        Sub acţiunea Duhului Sfânt, „scriitor iscusit” (v. 1), acest psalm ne invită să-L lăudăm pe Hristos, Preaiubitul, Cel care-i întrece în frumuseţe şi în har pe toţi fiii oamenilor. Înainte însă de a ţâşni de pe buze, lauda a fost pregătită, contemplată într-o inimă care clocoteşte (comparaţi cu Matei 12.34); ea celebrează Persoana lui Hristos, cuvintele Sale, lucrările Sale.

        Cineva a spus că închinarea de duminică este cântarea care îngemănează toate strofele pe care Duhul le-a insuflat răscumpăraţilor în timpul zilelor săptămânii, având ca temă inepuizabilă gloriile şi harurile Domnului Isus. El este „Împăratul”, însă versetele 6 şi 7, citate în Evrei 1.8,9, îl numesc „Dumnezeu”. Când apare în măreţia şi în splendoarea Sa, El este obiectul unei admiraţii universale. Puterea Lui se afirmă în judecata înfricoşătoare pe care o înfăptuieşte (v. 3-5). Veşmintele Sale sunt pline de parfumuri: smirna aminteşte de suferinţele Sale, aloea, de moartea Sa (loan 19.39), iar casia, de înălţarea Sa. Dar ce va preţui cel mai mult pentru Hristos dintre toate gloriile Sale va fi frumuseţea Miresei care îi va fi dăruită (aici Ierusalimul) şi dragostea pe care ea I-o va arăta. Drag prieten creştin, este privilegiul tău de a-ţi exprima încă de acum această dragoste născută din recunoştinţă. „Este Domnul tău: adoră-L” (v. 11)!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Acest Isus, care a fost înălțat de la voi în cer, așa va veni, în felul în care L-ați văzut mergând spre cer.
    Fapte 1.11

    Îngerii, de obicei, Îl numesc „Domnul”, însă, atunci când S-a înălțat în glorie, ei au spus: „Acest Isus”. Acum, după ce Domnul a plecat la cer, îmbrăcat cu toată măreția care I se cuvine, Dumnezeu dorește să știm că El este același cu Cel care a umblat pe drumurile Iudeii și ale Galileii, dăruind îndurare și vindecare pretutindeni. Deși acum strălucește cu o glorie mult mai mare decât strălucirea soarelui, El este același Mântuitor care a șezut odinioară la fântâna din Sihar.

    Ioan, care a stat la pieptul Domnului Isus, are în slavă același Prieten cu inima plină de tandrețe. Petru, care s-a aruncat la picioarele Lui și care, mai târziu, a spus: „Tu ai cuvintele vieții eterne”, Îl va vedea pe același binecuvântat Mântuitor. Lazăr, care a stat la masă cu El, și Zacheu, care L-a primit în casă, Îl vor vedea pe același Isus.

    Cuvintele îngerilor au descoperit ucenicilor adevărul prețios că Cel pe care Îl cunoscuseră și care pleca acum din mijlocul lor avea să fie pentru totdeauna Același. Era foarte ușor ca ei să-și închipuie că Domnul lor înălțat, luat acum la cer, nu mai avea să fie același cu Cel care îi hrănise cu pâine și cu pește în pustie.

    El, al Cărui glas alungase adesea temerile din inimile lor, avea să vină din nou. Era o mângâiere nemăsurată pentru inimile lor să afle că Cel care pleca avea să rămână același Isus. Ce minunat că Hristosul din glorie este Hristos tâmplarul! El are aceeași dragoste, aceeași îndelungă-răbdare, aceeași bunătate, deși acum șade pe tronul lui Dumnezeu. Cel care ne încurajează pe cale, care Se îngrijește de noi ca Păstor, va veni din nou.

    L Sheldrake

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.
    Matei 6.20

    Seiful ultimativ

    Participam la o licitație neobișnuită. Puteai să oferi la licitație pentru conținutul seifurilor de bancă, pe care nimeni nu îl revendicase de mulți ani. Aceste lucruri fuseseră cândva așa de prețioase pentru unii oameni, încât au plătit bani mulți pentru a le pune într-un seif. Acolo se aflau documente importante, scrisori, podoabe, articole de ziar și multe altele. În umbra morții, toate aceste obiecte vorbeau despre viață. Dar ele conțineau și o atenționare: viața noastră pe acest pământ are un sfârșit, iar la final nu poți lua cu tine nimic din aceste lucruri materiale.

    Dar ca creștini avem posibilitatea să adunăm comori, pe care le posedăm și după moartea noastră. Fiecare comoară, care am adunat-o pentru cer, nu va trece: „Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură„.

    Cerul este, să zicem așa, un seif ultimativ, unde poți să-ți strângi comorile. Dar timpul este scurt! În următoarea clipă, viața ta poate să se sfârșească pe pământ: Atunci nu mai poți strânge comori.

    Va veni timpul când vom spune despre tot ce a fost în viața noastră fără Hristos: A fost pierdere.

    Este simplu să mergi în cer dacă te afli pe drum într-acolo.

    În viața ta schimbi macazul pentru veșnicia ta!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    DUMNEZEU TE IARTĂ SI TE VINDECĂ

    „Tată, am păcătuit” (Luca 15:18)

         Povestea fiului risipitor începe așa: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălat” (v. 11-13).

    Păcatul acestui tânăr a fost mare, foarte mare! În societatea patriarhală din Orientul Mijlociu, lipsa respectului de care a dat dovadă fiul cel mic față de tatăl său trece dincolo de orice imaginație. Ca fiu mai mic, el avea dreptul la o treime din averea familiei, însă numai după moartea tatălui său. Deci, într-un fel, el i-a transmis un mesaj tatălui său, spunându-i: „Aș vrea să mori”. Dacă ți se pare că acest mesaj este șocant, răspunsul tatălui său a fost și mai șocant. Dacă ai păcătuit foarte tare împotriva lui Dumnezeu, lucrul acesta poate fi o adevărată încurajare pentru tine.

    Când fiul risipitor s-a întors acasă – falit, înjosit și dezgustat – Biblia spune: „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult” (v. 20). În acea cultură, tații nu alergau niciodată. Un patriarh mândru nu și-ar fi ridicat niciodată straiele, nu s-ar fi descălțat și nu ar fi alergat – niciodată!

    Ideea pe care a dorit Domnul Isus s-o sublinieze aici este următoarea: în clipa în care te întorci la Dumnezeu, El va alerga să te întâmpine cu brațele deschise, îți va ierta păcatul și îți va reda locul de drept în familia Sa. Așadar, vino astăzi!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne