Categorie: Domnul Este Aproape

  • 6 Iulie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 3:1-21

    Temător, dar presat de nevoile sufletului, Nicodim urmează săL întâlnească pe Cel care este Viaţa şi Lumina (cap. 1.4,5). Acest maimare al iudeilor, ilustru învăţător al lui Israel, află de la Învăţătorul venit de la Dumnezeu un adevăr pe cât de străin, pe atât de umilitor pentru el, anume că nici calităţile, nici cunoştinţele, nici vreuna din capacităţile sale omeneşti nui dau dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru că, de îndată ce păşim în lume prin naştere naturală, o altă naştere ne este necesară pentru a intra în acest domeniu spiritual, cel al familiei lui Dumnezeu!

    Găsim doi de trebuie
    în răspunsul Domnului.

    Unul se aplică omului: trebuie să fiţi născuţi din nou.

    Celălalt, în opoziţie acerbă cu cel dintâi, se referă la Însuşi minunatul nostru Mântuitor: trebuie să fie înălţat Fiul Omului. Înălţarea lui Isus Hristos prezentată pe cruce, dacă o privesc prin credinţă, mă salvează de la pierzarea veşnică (v. 14,15; comp. cu Numeri 21.8,9), iar dacă o contemplu, mă învaţă să cunosc dragostea lui Dumnezeu pentru lume (deci pentru mine personal) şi dovada supremă pe care a făcuto prin aceasta.

    Lumea nu va fi judecată fără să fi fost mai întâi iubită. Întreaga evanghelie este cuprinsă în acest minunat verset 16! Este mijlocul de salvare pentru păcătoşi fără număr şi acesta nar trebui niciodată să înceteze să ne copleşească sufletele!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Împăratul și-a scos inelul pe care-l luase de la Haman și i l-a dat lui Mardoheu … Și împăratul Ahașveroș a zis împărătesei Estera și lui Mardoheu iudeul: … Scrieți deci în folosul iudeilor după cum pare bine în ochii voștri, în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului … Împăratul dădea voie iudeilor, în oricare cetate, să se adune și să-și apere viața, să nimicească și să ucidă și să facă să piară orice putere a poporului sau a provinciei care i-ar ataca.
    Estera 8.2,7,8,11

    După captivitatea babiloniană – Un nou decret

    Haman fusese spânzurat pe spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu. Estera și-a făcut cunoscut relația cu Mardoheu, însă decretul ucigaș al lui Haman era încă în vigoare, fiindcă legile imperiului persan nu puteau fi schimbate sau revocate. Domnul ne spune că cerul și pământul vor trece, dar Cuvântul Său nicidecum nu va trece, ci este pentru totdeauna întemeiat în ceruri. Când omul încearcă să ia locul lui Dumnezeu, sfârșește în faliment și în rușine.

    Estera l-a rugat cu lacrimi pe împărat să revoce scrisorile trimise de Haman. Prin urmare, împăratul le-a dat lui Mardoheu și Esterei permisiunea de a scrie alte scrisori și de a le trimite în imperiu, sigilate cu inelul său. Aceste scrisori permiteau iudeilor să-și apere viața și să prădeze averile vrăjmașilor lor, în ziua fixată de Haman pentru nimicirea lor.

    În felul acesta, Dumnezeu, al Cărui nume nu este menționat în carte, a lucrat într-un fel minunat pentru a-Și păzi poporul pământesc. În Zaharia 2.8, El le spune națiunilor care atacau acest popor că cel care se atinge de Israel se atinge de lumina ochilor Săi. În ciuda necredincioșiei lui Israel, dragostea lui Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată. Văzând grija Lui față de poporul Său pământesc, ne putem noi, poporul Său ceresc, îndoi de credincioșia și de dragostea Lui față de noi? El Însuși a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi”.

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate.
    Proverbe 17.17

    Cugetări despre prieteni

    Prieteniile adevărate sunt veșnice.

    Uneori ne dăm seama cine sunt prietenii adevărați doar când este prea târziu.

    Un prieten este unul care îți știe toate defectele, și totuși mai are ochi să-ți vadă și calitățile.

    Un prieten de interes este mai primejdios decât un vrăjmaș.

    Un prieten adevărat este acela care sosește când restul lumii pleacă.

    Prieten adevărat este acela care te îndeamnă la bine și nu acela care îți laudă defectele.

    Prietenul sigur îl cunoști din împrejurări nesigure. Când îți faci un nou prieten, nu uita pe cel vechi.

    Să nu legi prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta. Cât timp vei fi fericit vei număra mulți prieteni.

    Adevăratul caracter al cuiva se vede și din prietenii… pe care nu și-i face.

    Dacă nu poți spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    SUSPINELE ÎN RUGĂCIUNE

    „Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:26)

    Cei mai mulți ne gândim probabil la suspine ca la ceva negativ.

    Însă a suspina în rugăciune este unul din cele mai pozitive lucruri pe care le putem face! „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:26-28)

    Uneori, când ne rugăm pentru o problemă grea, simțămintele noastre pot fi atât de profunde încât să nu le putem exprima în  cuvinte. În acel moment, Duhul Sfânt intervine… și El nu doar că Se identifică, în noi și cu noi, ci ne și ia durerea, și cele mai adânci dorințe, și le prezintă înaintea lui Dumnezeu. Ce ne spune asta despre rugăciune? Ne spune că Duhul Sfânt Se conectează la rugăciunea noastră, atunci când ea vine din inimă și nu doar de pe buze…

    Există momente în care nu suntem în stare să articulăm nici măcar un cuvânt în rugăciune; cu toate acestea, realizăm o conexiune importantă. Ai ajuns vreodată în punctul în care să fi fost atât de îngrijorat de ceva, încât atunci când ai venit înaintea lui Dumnezeu, tot ce ai putut face a fost să suspini? Înveți ceva important despre rugăciune! Dumnezeu ne dă voie să suspinăm; altfel, nu ne-am ruga niciodată cu adevărat. Am rosti cuvinte, însă nu ne-am ruga niciodată cu adevărat din adâncul sufletului – locul unde trebuie să înceapă „rugăciunea fierbinte” (Iacov 5:16).


  • Avatarul lui barzilaiendanBarzilaiendan

    Fără nici o îndoială, președintele Donald Trump a rostit ieri unul din discursurile istorice  care pot schimba fața Americii. Tonul se dă de sus și tonul dat de Trump ne-a făcut să cântăm cu bucurie. N-am numărat de câte ori a fost întrerupt de aplauze, nici de câte ori s-a ridicat audiența în picioare. Mie mi s-a făcut pielea ca de găină …

    Ascultați-l și mirați-vă! Ar fi putut Hillary rosti vreodată astfel de vorbe?
    Reacția lui Obama? Ei ne averizează că am putea avea prea mult patriotism. El, globalistul …

    Cred că încă nu ne dăm seama de ce ne-a scăpat Dumnezeu (deocamdată) și ce frână a pus El planurilor celui rău prin alegerea acestui Trump.

    Ascultați ce spune despre libertatea religioasă în finalul discursului (la minutul 26)

    Has signed 39 laws since president…

    Vezi articolul original

  • 5 Iulie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 2:13-25

    De la Capernaum, Isus Se suie la Ierusalim. Paştele iudeilor era aproape. Această sărbătoare nu mai are caracterul unei zile solemne a Domnului, nici a unei adunări sfinte (Levitic 23.2; comp. cu Ioan 7.2), pentru că un trafic ruşinos umple Templul cu această ocazie. Negustorii vând acolo diverse animale necesare pentru jertfe. Indignat, Domnul curăţă casa Tatălui Său (v. 16).

    Prieteni creştini, trupul nostru este templul Duhului Sfânt. Dacă neam lăsat năpădiţi şi dominaţi de obiceiuri sau gânduri necurate, săI dăm voie Domnului să pună ordine înăuntrul nostru şi să ne sfinţească. El este gelos pe afecţiunile noastre pentru Tatăl nostru.

    Oamenii despre care se vorbeşte în versetele 2325 cred în Isus prin inteligenţă, fără ca inima lor să fie mişcată cu adevărat. Ei recunosc puterea Lui de a face minuni, dar nu aceasta era credinţa şi Isus nu Se încrede în ei. Căci credinţa vine din ce auzim prin Cuvântul lui Dumnezeu (comp. v. 22 cu Romani 10.17)! Perfecta cunoaştere pe care o are Isus cu privire la inima omului este o probă a divinităţii Sale (v. 25; citiţi Ieremia 17.9,10). Iar dragostea Lui nu sa răcit, deoarece motivaţiile pentru a iubi se găsesc în El Însuşi, nu în oamenii spre care se exercită ea.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Și a fost că, în zilele acelea, El a ieșit la munte, ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
    Luca 6.12

    Domnul Isus a fost „Omul rugăciunii”. Duhul Sfânt a fost asupra Lui fără măsură; totuși El S-a rugat. El era înțelepciunea întrupată, nu avea nevoie să-L învețe cineva și a fost infinit în putere și în resurse; totuși El S-a rugat. A petrecut adesea nopți întregi în rugăciune, iar acțiunile Sale publice au fost consacrate prin rugăciune – botezul Său, schimbarea Sa la față, minunile Sale, agonia Sa, moartea Sa.

    Ne plângem deseori de lâncezeală, de credință slabă, de simțăminte reci, de dragoste căldicică. Multe dintre acestea își au motivul în lipsa rugăciunii. Comorile stau încuiate, fiindcă am lăsat cheia să ruginească. Fără rugăciune, suntem ca niște călători fără toiag, ca un marinar fără compas sau ca un soldat fără armă. Pe pământ, părtășia cu caracterele înalte ne oferă și nouă un caracter înalt; tot așa, însă într-un sens mult mai profund, comuniunea cu Domnul ne va transforma în asemănarea cu El. Să facem din orice eveniment un motiv de a merge înaintea Lui în rugăciune. Dacă avem o îndatorire dificilă, să o aducem înaintea Lui! Dacă urmează să trecem printr-o încercare grea, să urmăm exemplul lui Hristos și să ne retragem în rugăciune!

    Să lăsăm ca rugăciunea să consacre totul – timpul nostru, darul nostru, lucrarea, bucuriile, întristările, câștigurile și pierderile noastre! Prin rugăciune, căile aspre se vor netezi, încercările vor pierde din amărăciune, bucuriile se vor limpezi și recunoștința față de Dumnezeu va fi tot mai vie.

    J R MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor … să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate …
    Faptele Apostolilor 17.30-31

    Porunca lui Dumnezeu

    Cuvântul „pocăință” nu prea este plăcut urechilor oamenilor. Dar când îi întrebăm pe oameni de unde au rezultat atâtea necazuri în lume, ei se văd siliți să recunoască: păcatul este cauza răului. Iar în spatele păcatului stă satan care îi îndeamnă pe oameni la lucruri rele. Dar după aceste lucruri păcătoase urmează judecata lui Dumnezeu. Cei care n-au ascultat porunca lui Dumnezeu, vor ajunge acolo unde focul regretelor nu se va stinge niciodată.

    Astăzi trebuie să fim fericiți că Dumnezeu mai vorbește despre pocăință. Mâine poate să ne vorbească despre judecată. Dumnezeu Își iubește creatura și dorește ca toți oamenii să vină în fața Sa cu pocăință. Pocăința nu este altceva decât o schimbare de atitudine față de Dumnezeu și cerințele Sale. Când Dumnezeu spune despre Fiul Său că „în nimeni altul nu este mântuire”, omul nu mai trebuie să caute alți înlocuitori ai Mântuitorului. Pe pământ și în cer nu este alt Nume dat oamenilor în care putem fi mântuiți. Dacă primim Cuvântul lui Dumnezeu, care este mai mare ca al tuturor oamenilor, vom găsi calea vieții, calea dorită de Dumnezeu pentru a nu merge în pierzarea veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    FRICA DE DOMNUL

    „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” (Proverbe 14:26)

         Când Îi ești supus lui Dumnezeu, nu trebuie să te temi de nimic pentru că El este „adăpostul şi sprijinul” tău (Psalmul 46:1). Frica de Domnul nu înseamnă teama că ar putea să-ți facă rău. El este un Dumnezeu plin de bunătate! „Frica de Domnul” e atunci când Îi urmezi poruncile și când Îi recunoști autoritatea în toate lucrurile. Probabil ai observat că în zilele noastre nu prea mai există respect pentru autoritate.

    Sunt tot mai mulți cei care afișează mentalitatea tip: „Nu-mi spune mie nimeni ce să fac!” Dar în Biblie scrie: „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.”

    De ce oare ni se spune asta? Pentru că frica de Domnul înseamnă să ai respect și să fii ascultător. Înseamnă că vei face ce-ți spune Dumnezeu, iar încrederea și credința în El vor continua să crească. Și vei mai observa încă un lucru important: cu cât teama ta este mai plină de respect și de venerație față de Dumnezeu, cu atât mai plin de grijă și de atenție vei fi și tu față de ceilalți! Asta pentru că știi că vei da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru faptele tale și vei recunoaște că ceilalți oameni sunt la fel de valoroși pentru Dumnezeu, ca tine…

    Solomon a scris: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13).

    Moise le-a spus copiilor lui Israel: „Ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău…?” (Deuteronom 10:12).

    Deci, în felul acesta teme-te de Domnul!

    Audio

  • 4 Iulie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 2:1-12

    Isus este invitat la o nuntă. Să remarcăm însă că întreaga scenă se mută în afara sălii unde avea loc ospăţul şi că nu ni se spune nimic cu privire la miri. Tot ce ştim despre ei este că avuseseră gândul fericit de aL invita pe Isus împreună cu ucenicii Lui. Dragi prieteni, Îl putem asocia noi pe Domnul cu fiecare împrejurare dea noastră? Va fi El întotdeauna liber să ia parte la sărbătorile din familia noastră şi la momentele noastre de divertisment? Numai El ne va putea face parte de adevărata bucurie, căreia vinul îi este în Cuvânt o imagine. Cu toate acestea, tocmai apa pentru curăţire este cea folosită pentru a produce acest vin al bucuriei. Aşa va fi şi cu Israel în timpul restaurării lui şi aşa este şi pentru noi: gustăm bucuriile spirituale numai în măsura în care mai întâi ne judecăm pe noi înşine.

    În felul omului este să servească întâi vinul cel bun (v. 10). El se grăbeşte ca încă din tinereţe să profite de tot cei poate oferi viaţa căci, cu vârsta, puţin câte puţin, vor veni grijile, necazurile, declinul, moartea. Vinul cel mai bun a fost pus primul. Isus lucrează altfel. El a rezervat pentru ai Săi bucurii eterne, care nu se pot compara cu fericirea deşartă de pe pământ. Să nu ne dorim altele!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Nu spune: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”. Pentru că nu cu înțelepciune întrebi despre lucrul acesta.
    Eclesiastul 7.10

    I-am auzit cu toții pe unii spunând: «Acelea erau vremuri bune», sau poate chiar noi am vorbit așa. Există o anumită nostalgie pentru zilele din trecut, însă, uneori, această afirmație este făcută și cu privire la sfera spirituală. Privim la starea spirituală a Adunării și la cea a lumii și tragem concluzia că vremurile dinainte erau mai bune. Lucru curios este că cei care au trăit în acele vremuri spuneau aceleași cuvinte cu privire la vremurile de dinaintea lor.

    „Zilele de mai înainte” par întotdeauna mai bune. Este oare adevărat? Cineva a spus că zilele bune din trecut sunt rezultatul unei memorii deficitare și al unei imaginații hiperactive. Oricum, Biblia arată clar că starea de lucruri se va deteriora constant, că răul va crește tot mai mult (2 Timotei 3.1), ceea ce este cu totul adevărat și cu neputință de tăgăduit. Unii trag de aici concluzia că zilele de mai înainte erau într-adevăr mai bune. Totuși, inima omului este aceeași mereu, iar gândurile oamenilor sunt întotdeauna îndreptate spre rău (Geneza 6.5). Iată o realitate solemnă, care declară că zilele bune de mai înainte n-au existat niciodată cu adevărat!

    Prin înțelepciunea care îi fusese dată de Dumnezeu, Solomon a spus că nu este înțelept să întrebi de ce zilele de mai înainte erau mai bune ca acestea. Poetul Robert Browning a scris: «Ceea ce este cel mai bun încă nu a venit». A te plânge că zilele din trecut erau mai bune înseamnă să ignori că cele mai bune zile sunt încă viitoare. Pentru creștin, gloria eternă este doar la o bătaie de inimă distanță. Răpirea poate avea loc în orice moment. Va veni o Împărăție milenială, iar după aceea, „un cer nou și un pământ nou”. Cele mai bune zile dintre cele de mai înainte nici nu se pot compara cu toate acestea.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Luați seama … cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri.
    Evrei 12.25

    Muntele de foc

    În două zile, orașul a fost îngropat complet sub pătura groasă de materie vulcanică. Erupțiile ulterioare au îngropat orașul Pompeii și mai adânc. Acest înveliș a conservat foarte bine clădirile și ce a mai rămas din ele după cutremure. Trupurile oamenilor s-au descompus și au lăsat scobituri în cenușa întărită. Arheologii le-au refăcut formele turnând mase plastice în aceste cavități. Descoperirile arheologilor relatează despre un om bogat, care și-a adunat familia și slujitorii sub adăpostul beciului. Și-au luat cu ei alimente, dar gazele sufocante i-au găsit în ascunzătoarea lor. Stăpânul și un sclav s-au dus să deschidă ușa adăpostului lor. Au descuiat-o, dar mai departe nu au putut merge. Arheologii au găsit stăpânul cu punga cu bani la brâu și sclavul cu cheia. Dar a fost prea târziu pentru a se salva.

    Muntele de foc – Vezuviul – rămâne o lecție dată de Dumnezeu omenirii. De aceea suntem avertizați să luăm seama la Cel ce ne vorbește prin Cuvântul Său. Nu vedem noi că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință? Să nu ne împotrivim chemării la viață, căci ziua arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu este aproape!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    ÎNCEPE SĂ FII DARNIC

    „Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38)

           Generozitatea nu se referă doar la bani. Mulți spun: „Când mă voi îmbogăți, voi fi mult mai generos.” Însă persoanele cele mai darnice au de obicei cei mai puțini bani. Bunicile cu pensiile lor minuscule trimit lunar bani pentru construirea orfelinatelor. Oamenii care abia o duc de la o zi la alta dăruiesc pentru hrana săracilor. Pensionarii se oferă drept mentori pentru angajații tineri. Persoanele necăsătorite și cu resurse limitate își petrec serile ajutându-i pe cei fără adăpost, sau familiile nevoiașe…

    Indiferent care este condiția ta materială, poți începe acest stil de viață. Dacă ai bani suficienți pentru o mașină drăguță, pentru mese în oraș, pentru a merge la film, la mare, la munte sau pentru alte activități relaxante, ai și pentru a dărui – dacă îți dorești cu adevărat.

    Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra” (Luca 6:38). Vrei să primești ceva pe deasupra? Vrei să primești o binecuvântare? Începe să-ți investești timpul, banii și talentul în alții. Domnul Isus fie a mințit, fie a spus adevărul – și tu trebuie să afli!

    Dacă ai convingerea că a spus adevărul, ar fi neînțelept din partea ta să fii zgârcit și să nu dăruiești. Un autor scria: „Când te detașezi mental de tine însuți și te concentrezi să-i ajuți pe alții în necazurile lor, vei reuși să faci față necazurilor tale mai eficient. Într-un fel, dăruirea de sine este un factor de eliberare a puterii personale.” Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da… cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

    Așadar, începe să dăruiești altora – și vei vedea ce se întâmplă!


  • 3 Iulie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 1:35-51

    Umblarea lui Isus (şi nu numai semnul de sus: v. 33) umple inima lui Ioan de convingere şi de bucurie (v. 36). Acestea sunt lucrurile care vorbesc întotdeauna altora! Cei doi ucenici ai lui Ioan Îl aud pe Isus şi I se alătură. Îl urmează şi rămân în compania Sa, privilegiu de care ne putem bucura şi noi acum, potrivit promisiunii Sale (Matei 28.20). Andrei ne dă încă un exemplu: îl aduce la Isus pe fratele său, Simon.

    Înainte de a plănui vreo activitate pe care să o facem, să ne gândim la cei apropiaţi ai noştri care încă nuL cunosc pe Domnul. Andrei este un ucenic şters (retras, modest). Lucrarea sa însă din acea zi va avea consecinţe deosebit de importante, pentru că fratele său, Simon, va deveni apostolul Petru. Filip aude chemarea Domnului şi, la rândul său, îi vorbeşte lui Natanael despre acest Nazarinean care nu este altul decât Mesia cel promis. Niciun argument nu are însă greutatea acestei invitaţii: Vino şi vezi!.

    Câte nume şi titluri grandioase preamăresc, în acest capitol, gloriile eterne actuale sau viitoare ale Domnului Isus Hristos: Cuvântul, Viaţa, Lumina, singurul Fiu din sânul Tatălui, Mielul lui Dumnezeu, Învăţătorul, Mesia sau Hristosul, adevăratul Nazarinean, Împăratul lui Israel şi Fiul Omului!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Am văzut șapte sfeșnice de aur și, în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului.
    Apocalipsa 1.12,13

    Trei adunări

    Adunarea „A” nu are probleme, cel puțin aparent. Toate strângerile laolaltă continuă ca de obicei, Cuvântul este predicat, însă, din pricină că orice declin spiritual este tăgăduit sau ignorat, prăpastia dintre principii și practică se lărgește. Și acest lucru este ignorat, mai puțin de către cei tineri. Multe adunări aflate în această stare au «continuat bine» … până au murit.

    Adunarea „B” continuă să crească numeric. Punând accentul pe creșterea numerică, ea va face tot ceea ce este necesar în această direcție. Orice lucru nou și diferit este automat bun, în timp ce practicile vechi sunt considerate obstructive și depășite. Printre multele lucruri bune care se întâmplă trece probabil neobservat faptul că anumite adevăruri „nepopulare” sunt neglijate sau chiar respinse, că aprobarea și recunoașterea mulțimii sunt tot mai căutate, că accentul se pune pe metode și proceduri, mai degrabă decât pe maturitatea în Hristos. Astfel de adunări nu mor încetul cu încetul, ci se schimbă încetul cu încetul.

    Adunarea „C” se compară pe sine cu Cuvântul lui Dumnezeu și se pocăiește. Privește la modelul lui Dumnezeu pentru Adunarea Sa și mărturisește cât de puțin se potrivește acestuia. Își recunoaște falimentul în predicarea evangheliei, în grija față de cei credincioși și strigă la Dumnezeu după ajutor. Ea nu consideră creșterea numerică sau continua schimbare ca fiind soluții la aceste probleme, ci Îl vede pe Hristos ca singură soluție, considerându-L atotsuficient. Astfel de adunări poate nu reprezintă mare lucru în ochii oamenilor, însă ele se bucură de aprobarea Domnului.

    G W Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare …
    Evrei 2.3

    Muntele de foc

    Dimineața de 24 august a anului 79 d.H. în Pompeii, Italia, trebuie să fi fost una obișnuită. Orașul s-a trezit într-o zi de vară toridă ca toate celelalte dinainte. Locuitorii au luat micul dejun și, ca de obicei, și-au reluat ocupațiile zilnice. Oamenii din Pompeii erau ca și oamenii de astăzi. Unii erau nepăsători și răi. Alții erau cetățeni respectabili, preocupați de problemele orașului. Existau acolo săraci și bogați, oameni bolnavi și sănătoși, oameni care râdeau și plângeau, care se îngrijorau și își făceau planuri ca și cei din vremea noastră.

    Probabil, puțini se gândeau la moarte în acea dimineață de august. La vreo doi kilometri nord de oraș se ridica Vezuviul cu o înălțime de vreo 1.200 metri. Nimeni nu a visat că un vulcan activ clocotea în interiorul muntelui. Era liniște; liniștea dinaintea dezastrului. Dar la începutul după-amiezii, distrugerea a izbucnit cu violență. Vârful muntelui s-a prăbușit și lavă, noroi și cenușă fierbinte, pietre, zgură și gaze sufocante au țâșnit din adâncimi. Aproximativ două mii de oameni și-au întârziat plecarea, pentru a-și salva comorile și pentru a-și căuta membrii familiei. Viețile lor au fost stinse de gazele toxice, iar trupurile lor au fost îngropate cu repeziciune de furtuna de pietre și cenușă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    PETRECE MAI MULT TIMP CU FAMILIA

    „Când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu…” (Iov 29:5)

         Un proverb (tare valabil!) spune: „Familia care se roagă împreună, rămâne împreună.”

    Iar altul: „Familia care ia masa și comunică împreună crește copii bine adaptați.”

    Făcând cercetări pe 500 de copii, Centrul Medical al Spitalului de pediatrie din Cincinnati a descoperit următoarele: copiii care au luat în mod obișnuit masa cu părinții de cel puțin cinci ori pe săptămână au fost mai târziu cel mai puțin expuși consumului de droguri, depresiei sau delincvenței. De asemenea, ei s-au descurcat cel mai bine la școală și au fost înconjurați de un cerc de prieteni care să-i susțină.

    Chiar dacă familia se întâlnea la un fast-food, s-au constatat aceleași rezultate. Prin contrast, adolescenții mai slab adaptați au fost cei care mâncaseră cu părinții numai de trei ori pe săptămână, sau mai rar…

    Ce ne spun aceste constatări?

    1) Trebuie să-ți faci timp să te implici în viața copiilor tăi în fiecare zi, mai ales în anii lor de formare.

    2) Când le oferi copiilor tăi lucruri, le oferi plăcere și distracție pe termen scurt; însă când le dai timp, le dai stimă de sine. Asta ar putea însemna că trebuie să lucrezi mai puține ore, sau să elimini anumite activități… însă e o investiție pe care nu o vei regreta niciodată!

    Iov a fost unul din cei mai înstăriți oameni din generația sa. Dar după ce l-a lovit năpasta și toți cei zece copii ai săi au murit într-o singură zi, el a privit în urmă și a spus: „Cel Atotputernic încă era cu mine… când copiii mei stăteau în jurul meu.”

    Trebuie să te întrebi: „Petrec oare suficient timp cu familia mea?”

    Dacă nu-ți place răspunsul, începe să schimbi lucrurile!

  • 2 Iulie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 1:19-34

    Nu povara păcatelor era aceea carei conducea pe aceşti delegaţi ai iudeilor la Ioan Botezătorul, ci mai degrabă curiozitatea şi dorinţa de aşi forma o părere; poate chiar şi o oarecare îngrijorare. Ancheta lor îi dă totodată ocazia lui Ioan de aşi transmite mesajul (comp. cu 1 Petru 3.15b). Însă nu despre sine le va vorbi el câte ceva (v. 22). El însuşi nu este decât un simplu glas. Este „trimis de la Dumnezeu” ca să mărturisească despre lumină (v. 68). Întrun anumit sens, toţi cei răscumpăraţi sunt chemaţi să dea mărturie despre lumină şi, întâi de toate, umblând „ca nişte copii ai luminii” (Efeseni 5.8). În ei înşişi, ei nu sunt nimic, doar instrumente prin intermediul cărora Hristos, Lumina morală a lumii, trebuie să fie manifestat.

    Dumnezeu ia dat mai dinainte slujitorului Său repere despre cum avea săL recunoască pe Acela pe care era însărcinat săL desemneze. „Iată Mielul lui Dumnezeu” (v. 29), strigă Ioan de îndată ce apare Isus. Dumnezeu Sa îngrijit de o jertfă sfântă care să înlăture păcatul lumii. Ea fusese aşteptată încă de la cădere şi anunţată atât prin profeţi, cât şi prin imaginile vechiului legământ (Isaia 53; Exod 12.3). Şi ce jertfă! Mielul lui Dumnezeu nu este altul decât Fiul lui Dumnezeu (v. 34).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați.
    Isaia 53.5

    Deși împărțirea pe capitole a Bibliei a fost făcută de oameni, este totuși remarcabil că Isaia are același număr de capitole cu numărul cărților din Biblie – șaizeci și șase – și că cea de-a doua parte a ei, care prezintă căile morale ale lui Dumnezeu cu poporul Său, începe cu capitolul patruzeci, la fel cum Noul Testament începe cu a patruzecea carte a Bibliei – Evanghelia după Matei.

    Bineînțeles, suferințele ispășitoare ale Domnului Isus și moartea Sa constituie punctele principale ale Noului Testament. Fără acestea, Dumnezeu nu ar fi putut fi drept și, în același timp, să-l îndreptățească pe cel păcătos (Romani 3.26). Fără vărsarea sângelui Său nu am fi putut avea pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Harul, sângele și credința formează o funie împletită în trei (Eclesiastul 4.12). Domnul Isus, „prin Duhul cel veșnic, S-a oferit ca jertfă fără pată lui Dumnezeu” (Evrei 9.14). El S-a rugat Tatălui în grădina Ghetsimani: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22.42). S-a ridicat și a mers la locul de jertfire, unde, în timpul celor trei ceasuri de întuneric, întreaga judecată divină a căzut asupra Lui. Părăsit de Dumnezeu și lipsit de mângâietori, a suferit pentru păcatele noastre și a fost zdrobit din cauza fărădelegilor noastre. Lăudat fie Dumnezeu pentru toți cei care privesc cu credință la cruce și capătă siguranța mântuirii, datorită cuvintelor Lui: „S-a sfârșit”!

    S Attwood

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.
    Ioan 1.14

    … Cel ce a fost arătat în trup … a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.
    1 Timotei 3.16

    „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Cât de mare și de necuprins este pentru noi acest adevăr! Faptul că acest Cuvânt a devenit Om, care a fost și este în Persoana lui Dumnezeu (Ioan 1.1), întrece toate imaginațiile duhului omenesc. Dumnezeu, care până atunci a rămas ascuns oamenilor, a venit în Persoana Fiului pe pământ.

    „Cel ce a fost arătat în trup” – El a fost văzut printre oameni. El S-a descoperit oamenilor, nu în putere dumnezeiască și slavă judecătorească, ci în slava Sa morală în har și în adevăr. Această slavă morală, care a fost vizibilă toată viața Lui pe pământ, l-a pus pe omul păcătos, căzut, în lumina lui Dumnezeu. Și toți, care au venit prin credință la Isus, au recunoscut în această lumină slava singurului Fiu al Tatălui.

    Da, în această slavă a Fiului se descoperă desăvârșirea lui Dumnezeu, în prim-plan stând în mod deosebit dragostea Lui, căci Tatăl L-a dat pe singurul Lui Fiu. Această dragoste a fost legată cu harul și adevărul; acestea sunt două trăsături, care Îl caracterizează în mod deosebit pe Domnul nostru.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CÂND NU TE AȘTEPȚI (2)

    „Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui (Satan)” (2 Corinteni 2:11)

         Pe culmea victoriei spirituale, e tentant să lași garda jos… însă atunci ești cel mai vulnerabil la atacurile lui Satan! Nu-ți poți permite să fii „în neştiinţă despre planurile lui”! Nici măcar Domnul Isus nu a fost scutit. Într-o manifestare a puterii Sale supranaturale, El a hrănit cinci mii de persoane cu cinci pâini și doi pești. După o asemenea minune, cred că majoritatea dintre noi ne-am fi hotărât „s-o lăsăm mai moale” o vreme… Însă în loc să savureze această minune, Domnul Isus „S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46).

    Nu se întrezăreau la orizont, însă El știa că era pe cale să se confrunte cu vântul potrivnic și cu inimile împietrite ale ucenicilor (vezi Marcu 6:48-52). Autorul creștin Henry Blackaby observă: „Ucenicii s-au îndreptat spre furtună nepregătiți, însă Domnul Isus era pregătit pentru furtună și a întâmpinat criza cu toată puterea lui Dumnezeu.

    Stai cu ochii în patru când te afli pe culme! Când Îl experimentezi pe Dumnezeu cu putere, du-te imediat într-un loc al rugăciunii, astfel încât Tatăl să te poată pregăti pentru ce urmează.” Vremurile s-au schimbat, însă nu și firea omenească. Noi avem în continuare un sine previzibil – iar Satan o știe. De aceea el „dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8).

    Ca să-l împiedicați să aibă vreun câștig de la voi, faceți următoarele lucruri:

    1) „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7).

    2) Întovărășiți-vă cu oameni sfinți (vezi Psalmul 1:1).

    3) Rămâi în relație cu Dumnezeu prin Cuvântul Său și prin rugăciune. Vern McLellan spunea: „Dimineața, rugăciunea deschide comorile îndurărilor și binecuvântărilor lui Dumnezeu, iar seara suntem acoperiți de paza și ocrotirea Sa.”

    Ar trebui să adopți și tu această strategie care te ferește de eșec.


  • 1 Iulie 2017


    Source: 1 Iulie 2017

  • 1 Iulie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 1:1-18

    „Singurul Fiu” făcânduL cunoscut pe Tatăl astfel poate fi rezumată această evanghelie (v. 18; vezi 1 Ioan 4.9). Primul verset deja, în care fiecare termen trebuie bine cântărit, Îl prezintă ca fiind Cuvântul, o Persoană eternă, distinctă de Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu. Cât de departe ne pot purta în trecut gândurile noastre, Cuvântul era (Psalmul 90.2). Acest Cuvânt creator însă, unica sursă de viaţă şi de lumină, nu ni se adresează din înălţimea cerului; nu, ci a venit în lume (v. 9), supunânduSe limitelor noastre de spaţiu şi de timp.

    Ce taină de nepătruns: „Cuvântul Sa făcut trup” (v. 14; 1 Timotei 3.16)! Şi na venit ca un mesager grăbit, care se întoarce repede la cel care la trimis. El „a locuit” (Şia făcut cortul) în mijlocul nostru, fără totuşi a înceta vreodată să fie „în sânul Tatălui” (v. 18). Tot ceea ce este Dumnezeu prin însăşi natura Sa: dragoste şi lumină (har pentru inima păcătosului şi adevăr pentru conştiinţa acestuia), sa apropiat de noi şi a strălucit în această Persoană minunată. Întunecimile morale ale omului nau înţeles însă adevărata lumină (v. 5).

    Lumea nu şia cunoscut Creatorul. Ai Săi nu Lau primit pe Mesia al lor (v. 11).

    Cât despre tine, cititorule, Lai primit? Dacă răspunsul tău la această întrebare este da, atunci eşti un copil al lui Dumnezeu (v. 12; Galateni 3.26).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Sunt unsprezece zile de mers de la Horeb, pe calea Muntelui Seir, până la Cades-Barnea.
    Deuteronom 1.2

    Unsprezece zile! Și le-a luat patruzeci de ani! De ce? Răspunsul este simplu: cu toții suntem înceți în a înainta după voia lui Dumnezeu. Câte șovăieli și câte abateri! Cât de des trebuie să ne întoarcem și să parcurgem din nou anumite distanțe! Înaintăm cu încetineală, fiindcă învățăm cu încetineală. Poate ne mirăm cum lui Israel i-au trebuit patruzeci de ani pentru o călătorie de unsprezece zile; ar trebui să ne mirăm însă și mai mult de încetineala noastră. Suntem, ca și israeliții, ținuți pe loc de necredința inimilor noastre, însă avem mult mai puține scuze decât ei, fiindcă privilegiile noastre sunt cu mult mai mari.

    Trebuie de multe ori să fim rușinați de încetineala cu care învățăm. Cuvintele apostolului ni se potrivesc perfect: „Pentru că, deși de mult trebuia să fiți învățători, aveți din nou nevoie ca cineva să vă învețe care sunt elementele începutului cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte și nu de hrană tare” (Evrei 5.12). Dumnezeul nostru este un Învățător credincios și înțelept, plin de har și de răbdare. El nu va îngădui să trecem peste vreo lecție fără să o învățăm.

    Câteodată credem că stăpânim o anumită lecție și încercăm să trecem la alta, însă El știe mai bine și vede că lucrarea este superficială. El nu vrea să fim doar niște teoreticieni și vom repeta o lecție de câte ori este nevoie, până o vom învăța așa cum trebuie.

    Pentru noi este smeritor să vedem cât de înceți suntem în a învăța, însă putem lăuda răbdarea minunată a Domnului, credincioșia și consecvența Lui față de noi.

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte și ascultați cuvântul meu!
    Isaia 28.23

    Ce se aude și ce nu

    Doi prieteni mergeau ziua în amiaza mare de-a lungul unei străzi foarte aglomerate și gălăgioase. Unul dintre ei întrebă: „Auzi greierele țârâind?”. — „În învălmășeala de glasuri?”, spuse celălalt. Primul, fiind zoolog, avea o ureche exersată pentru astfel de sunete ale naturii. În loc de un răspuns a lăsat să cadă o monedă. Imediat, mai mulți oameni s-au întors. „Auzim numai ce vrem să auzim”, spuse el.

    Și urechea noastră este inundată adesea de informații. Mai este în măsură să audă glasul lui Dumnezeu? Luați de o vâltoare de activități, suntem în pericol să fim surzi la ceea ce este mai important. Dar cum vorbește Dumnezeu? Pe de o parte, El vorbește prin natură: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui … Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit” (Psalmul 19.1-3). Dumnezeu ne vorbește și prin Biblie. Mai presus de toate, Dumnezeu ne vorbește în Biblie prin Fiul Său Isus Hristos. El este Dumnezeu și Om într-o Persoană. Viața Sa dumnezeiască, desăvârșită, dragostea Sa, care este mai tare decât moartea – toate acestea ne pretind să ne încredem în El și să-L cunoaștem mai bine. El ne dă ceea ce nimeni nu ne poate da: viața veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CÂND NU TE ASTEPTI (1)

    „Apoi vine diavolul…” (Luca 8:12)

         Iată ce scria Anne Graham Lotz: „În decurs de o săptămână, boilerul de apă caldă s-a stricat, țevile de apă s-au spart, capul de duș a cedat, iar eu mă confruntam cu neînțelegeri între membrii familiei și probleme cu angajații în lucrare. Am fost tentată să-mi pierd cumpătul, să mă îngrijorez în loc să am credință, și să neglijez viața de rugăciune. Ceea ce părea a fi o frustrare obișnuită devenise o luptă în toată regula. Satan ne atacă folosindu-se și de cele mai banale din lucrurile pământești!”

    Biblia spune că imediat după binecuvântarea spirituală pe care a primit-o la botezul Său, Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie „pentru a fi ispitit de diavolul” (vezi Matei 4:1-11).

    Putem extrage trei lecții importante de aici:

    1) Nu te culca pe lauri. După benedicție, vine războiul! Ce binecuvântare ți-a dat Dumnezeu recent? Fie că e vorba de lucrare, de familie, de carieră sau de umblarea ta personală cu Dumnezeu, ai grijă! Satan țintește asupra noastră când lăsăm garda jos.

    2) Rămâi în voia lui Dumnezeu. Te-ai gândit vreodată: „Pentru că e așa de greu, nu poate fi voia lui Dumnezeu!”, și te-ai hotărât să renunți? Numai pentru că faci ceea ce trebuie nu înseamnă că ești imun! Domnul Isus a fost în voia lui Dumnezeu când L-a atacat vrăjmașul. Când totul pare sumbru, „nu te bizui pe înţelepciunea ta.” A venit vremea să te încrezi „în Domnul din toată inima ta” (Proverbe 3:5).

    3) Invocă Scriptura. De fiecare dată când Domnul Isus a fost atacat, El a răspuns cu „este scris”. Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sabia Duhului” (Efeseni 6:17) pentru că e arma noastră cea mai de preț împotriva răului (vezi v. 16). Domnul Isus a folosit-o pentru a-l înfrânge pe Satan; și tu trebuie să faci la fel!


  • 30 Iunie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Luca 24:36-53

    Domnul ar fi putut să Se înalţe la cer în momentul învierii Sale. Dar dorea săi întâlnească din nou pe iubiţii Săi ucenici (Ioan 16.22); voia să le dea o dovadă nu numai a faptului că era viu, ci şi că a rămas Om pentru totdeauna, acelaşi Isus pe care Îl cunoscuseră, Îl urmaseră şiL slujiseră aici, jos. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Acela pe careL vedem în cer nu este numai „un duh” (v. 37), nici numai un „străin” (v. 18) pentru inimile noastre. Este Isus al Evangheliilor, Fiul Omului, cum ni La prezentat Luca, Mântuitorul cel tandru, pe care vom fi învăţat încă pe pământ săL cunoaştem şi săL iubim.

    „Trebuie”, „trebuia”, „nu trebuia”? (v. 7,26,44,46). Tot planul lui Dumnezeu trebuia să se împlinească prin suferinţele lui Hristos, dar şi prin gloriile Sale.

    Domnul Isus alege ca Betania să fie locul din care El îi va părăsi pe ai Săi. El îi aşază astfel, în chip simbolic, pentru timpul absenţei Sale, pe un nou teren, în afara sistemului iudaic (v. 50): terenul vieţii celei noi şi al comuniunii (Ioan 12.1).

    Cel din urmă cuvânt al Domnului este o promisiune (v. 49), iar cel din urmă gest al Său, o binecuvântare (v. 50). El a plecat, dar inima alor Săi este plină de atunci încoace de bucurie şi de laudă. Ca obiecte ale aceleiaşi iubiri, săL celebrăm şi noi pe Dumnezeul nostru, pe Tatăl nostru, şi ne vom bucura întrun Mântuitor desăvârşit.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Să trecem dincolo!” … Și s-a făcut o furtună puternică de vânt.
    Marcu 4.35,37

    Dacă suntem în compania Domnului, trebuie să ne așteptăm la conflict, fiindcă diavolul este întotdeauna împotriva lui Hristos. Domnul era acolo, cu ucenicii, însă dormea. O astfel de împrejurare reprezintă o reală încercare pentru credința noastră și, precum ucenicii, putem începe și noi să ne întrebăm dacă Domnului Îi pasă de noi. Dacă însă astfel de împrejurări sunt îngăduite pentru testarea credinței noastre, ele devin de asemenea ocazia pentru manifestarea supremației Sale peste orice încercare prin care am putea trece. El poate potoli și astăzi furtuna, la timpul și în felul Său, pentru a aduce liniște și odihnă.

    În același spirit, apostolul Pavel le-a scris tesalonicenilor: „Iar Însuși Domnul păcii să vă dea pacea întotdeauna în orice fel. Domnul fie cu voi toți!” (2 Tesaloniceni 3.16). Credința realizează că, prin orice furtună am trece, Domnul este cu noi pentru a ne da pacea întotdeauna și în orice fel. Dacă suntem prea ocupați cu furtuna, putem uita de Hristos, ajungem să ne gândim doar la noi înșine și vom spune, precum ucenicii: „Pierim!”. Însă nicio furtună pe care diavolul o poate stârni nu va clinti vreodată planurile lui Dumnezeu pentru Hristos și pentru poporul Său. Nicio oaie a Lui nu va pieri și toate vor fi aduse acasă, în cele din urmă. Problema pentru noi, așa cum a fost și pentru ucenici, este că avem un simțământ prea slab al gloriei Persoanei care este cu noi. Ucenicii nu au realizat că Omul care era cu ei era, de asemenea, Fiul lui Dumnezeu.

    H Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
    Psalmul 119.105

    Lucrarea unui tânăr

    Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care conduce toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, țarul Alexandru al II-lea a înțeles imediat importanța misiunii lui Tischendorf și i-a acordat sprijin financiar. Cu toată gelozia și împotrivirea fanatică din partea unora, Tischendorf s-a întors de la Sinai cu celelalte fragmente din copia traducerii Septuaginta. Numit ulterior Codex Sinaiticus, acest manuscris este și astăzi unul dintre cele mai vechi manuscrise biblice cunoscute. Întorcându-se la St. Petersburg, Tischendorf s-a grăbit să ajungă la Palatul imperial de iarnă, reședința țarului. El i-a propus acestuia să finanțeze unul dintre cele mai mari proiecte în materie de studiu analitic al Bibliei, și anume publicarea manuscriselor biblice abia descoperite într-o ediție, care ulterior a fost așezată în Biblioteca imperială. Fără să stea pe gânduri, țarul a fost de acord, iar Tischendorf a scris mai târziu plin de entuziasm: „Providența a dat generației noastre… Biblia Sinaitică pentru a revărsa o lumină clară și puternică asupra textului exact al Cuvântului scris al lui Dumnezeu și pentru a ne ajuta să apărăm adevărul stabilind forma sa autentică”.

    Cu toate împotrivirile diavolului și ale supușilor săi, Dumnezeu a lucrat în așa fel, ca textele originale ale Scripturilor să ajungă la noi. Datoria noastră este să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    LUCRAREA DE MÂNGÂIERE (2)

    „Mângâiați-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)

         Un profesor și pastor trebuia să participe la înmormântarea unei cunoștințe și, din greșeală, a ajuns la altă capelă. Acolo era depus trupul unui om în vârstă și văduva era singura persoană prezentă. Părea atât de singură, încât omul nostru a rămas la înmormântare, și apoi a însoțit-o la cimitir. După serviciul de înmormântare, în timp ce se aflau în mașină, pastorul a mărturisit că de fapt nu-l cunoștea pe soțul femeii. „M-am gândit eu”, a răspuns ea. „Nu v-am recunoscut! Dar ce contează… Nu veți ști niciodată ce mult a însemnat pentru mine să fiți acolo!”

    Philip Yancey scrie: „Simpla disponibilitate este cea mai tare forță cu care putem contribui la ceva. Pe bună dreptate îi discredităm pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru răspunsul lor insensibil la suferința lui. Dar să citim relatarea din nou: „au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă”. Acelea au fost cele mai semnificative clipe pe care le-au petrecut cu el.

    Prin natura mea, eu mă depărtez de cei aflați în suferință. Cine știe dacă ei doresc să vorbească despre necazul lor sau nu? Vor să fie consolați sau înveseliți? La ce bun prezența mea? În mintea mea se învârtesc toate aceste raționamente și drept rezultat, ajung în cea mai rea situație posibilă: stau deoparte. Nimeni nu pronunță numele unui filozof când îl întreb: „Cine te-a ajutat cel mai mult?” Cel mai adesea, ei descriu o persoană liniștită, la locul ei, care a fost aproape, care a ascultat mai mult decât a vorbit, care nu s-a tot uitat la ceas, care a îmbrățișat, a mângâiat și a plâns… cineva care a fost disponibil și care a venit în ajutor în termenii suferindului, nu în proprii săi termeni.”

    Așa trebuie să-i mângâi și tu pe alții!


  • 29 Iunie 2017


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Luca 24:13-35

    Doi ucenici merg trişti pe drumul spre Emaus. După ce şiau pierdut speranţa pământească întrun Mesia pentru Israel, se întorc acum la câmpurile şi la treburile lor (Marcu 16.12). Misteriosul străin care li Se alătură le va schimba însă complet firul gândirii. El începe prin a se mira de lipsa lor de pricepere şi de necredinţa lor (v. 25). Acestea două merg adesea împreună. Şi de câte ori neştiinţa noastră nu rezultă din faptul că noi nu ne încredem (Evrei 11.3)! Apoi Domnul le deschide Scripturile acestor doi însoţitori de drum şi le dezvăluie în ele „cele despre El” (v. 27). Să nu uităm niciodată aceasta: cheia Vechiului Testament şi în special a profeţiilor constă în aL căuta în ele pe Isus!

    Remarcaţi cum Domnul Se lasă reţinut de cei care au nevoie de El: „a intrat ca să rămână” cu aceşti doi ucenici (v. 29). Deam putea avea şi noi această experienţă! Şi mai ales atunci când suntem descurajaţi şi când împrejurările au luat o întorsătură nedorită de noi, să învăţăm în prezenţa Lui să le acceptăm aşa cum sunt. Încurajarea pe care neo dau Scripturile (Romani 15.4: „încurajarea Scripturilor”) ne va îndrepta apoi gândurile spre un Mântuitor viu şi ne va face inimile să ardă.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Și Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie aceasta spre aducere-aminte în carte și spune lui Iosua că voi șterge de tot amintirea lui Amalec de sub ceruri”. Și Moise a zidit un altar și i-a pus numele: „Domnul, steagul meu”. Și a zis: „Pentru că Domnul a jurat, Domnul va purta război cu Amalec din generație în generație”.
    Exod 17.14-16

    Cred că mulți dintre noi, după ce am înțeles necesitatea dependenței de Domnul, am crezut că o singură biruință împotriva lui Satan este suficientă. Lucrurile însă nu stau deloc așa. Avem promisă certitudinea biruinței, însă nu ni se promite niciodată încetarea conflictului, atâta vreme cât ne aflăm încă în pustie. Dumnezeu a promis că îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre, așa cum i-a promis lui Israel că va șterge de tot amintirea lui Amalec de sub ceruri; totuși, El a spus că va purta război cu Amalec din generație în generație.

    Până va veni Hristos și până Satan va fi legat, trebuie să ne așteptăm mereu la conflict, nu la robie față de faraon în Egipt, ci la război cu Amalec în pustie. Avem însă mângâierea dată de faptul că Domnul este Cel care poartă războiul, deși o face prin noi și noi suntem cei care trebuie să luptăm. Este războiul Domnului împotriva lui Satan – iată lucrul care ne întărește. Avem însă de purtat o bătălie, de aceea trebuie să fim într-o stare de dependență neîncetată. De îndată ce nu mai suntem dependenți, avem de suferit.

    Biruința este schimbată în închinare – „Moise a zidit un altar, pe care l-a numit Iahve-Nisi [Domnul este steagul meu]”. Când biruința nu conduce la închinare, atunci ne despărțim de Dumnezeu imediat după ce am dobândit biruința. Cât de trist este să vedem cum biruința conduce adesea doar la bucurie, și nu la o mai mare dependență de Dumnezeu și la o mai îmbelșugată savurare a Lui! Să contemplăm căile Lui minunate și să descoperim în ele tot mai mult adâncimile dragostei Sale divine!

    J N Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare …
    1 Timotei 4.12

    Lucrarea unui tânăr

    Înainte de a pleca în această nouă misiune, a apelat la țarul Rusiei pentru sprijin. Mai mult ca sigur că Tischendorf s-a întrebat cum avea să fie primit el, un teolog protestant, în Rusia, o țară întinsă, care practica religia ortodoxă. Din fericire, Rusia parcurgea atunci o perioadă de schimbări și reforme. Importanța acordată instruirii dusese la fondarea Bibliotecii imperiale din St. Petersburg în 1795 de către împărăteasa Ecaterina a II-a. Fiind prima bibliotecă publică a Rusiei, ea a pus la dispoziția a milioane de cititori o uriașă cantitate de informații tipărite. Considerată una dintre cele mai mari biblioteci a Europei, Biblioteca imperială avea totuși un inconvenient. După 50 de ani de la înființarea ei, biblioteca nu dispunea decât de 6 manuscrise ebraice, ceea ce nu-i permitea să satisfacă interesul tot mai mare din Rusia pentru studierea limbilor originale ale Bibliei. Ecaterina a II-a trimisese erudiți la universități europene să studieze ebraica. La întoarcerea lor în țară, s-au introdus cursuri de ebraică în cele mai importante seminarii ortodoxe rusești și, pentru prima dată, învățații ruși au început să lucreze la o traducere exactă a Bibliei din ebraica veche în limba rusă. S-au confruntat însă cu lipsa resurselor financiare și chiar cu împotrivire din partea conducătorilor conservatori ai bisericii.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    LUCRAREA DE MÂNGÂIERE (1)

    „Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca… să putem mângâia…” (2 Corinteni 1:3-4)

         Cu ani în urmă, o doamnă a vizitat un orfelinat și a întrebat-o pe directoare: „Există vreun copil pe care nimeni nu s-a oferit să-l adopte?” Directoarea a răspuns: „Da! E o fetiță de zece ani, care arată rău și e cocoșată!” Doamna a spus: „Ea e copilul pe care-l vreau!” Treizeci și cinci de ani mai târziu, directorul departamentului de Inspecție a Orfelinatelor din Iowa a transmis următorul raport cu privire la această facilitate, aflată în subordinea statului: „Acest cămin este impecabil. E curat, mâncarea este bună, copiii sunt bine îngrijiți, iar atmosfera este diferită față de tot ce am experimentat vreodată. Directoarea, Mercy Goodfaith, are un suflet din care emană dragostea, și are niște ochi atât de frumoși că am uitat că nu e tocmai frumoasă… ori că e cocoșată!” Pentru că un bun samaritean avusese curajul să iubească și să îngrijească o fetiță pe care ceilalți o ignoraseră, Mercy Goodfaith a ajuns să răspândească ea însăși acea dragoste față de alți o sută de orfani!

    Pavel a scris: „Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” Și Billy Graham adaugă: „Cei ce au suferit cel mai mult pot cel mai bine să-i mângâie pe alții, și să empatizeze cu necazurile lor, din cauza experienței pe care au avut-o. Suferințele noastre pot fi greu de îndurat, însă scopul nostru ar trebui să fie acela de a învăța tot ce putem din ceea ce suntem chemați să îndurăm, pentru a putea împlini lucrarea mângâierii așa cum a făcut-o Domnul Isus. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Cel ce suferă devine cel ce mângâie în slujirea Domnului.”

    Astăzi, tu poți fi unul din aceștia!


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne