Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 25 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a ajuns cel dintâi la mormânt, și a văzut și a crezut.
    Ioan 20.8

    Multe lucruri au fost scrise cu privire la suferințele, moartea, învierea și înălțarea Domnului nostru Isus. În legătură cu învierea Domnului citim că Ioan „a văzut și a crezut”. Literal, este spus că el „vede și crede”, iar aceasta implică ceva care rămâne și care nu poate fi niciodată uitat. Versetele 2 și 8 descriu trei feluri diferite de a vedea (textul grecesc folosește trei verbe diferite).

    Mai înainte ca Ioan să vadă, au văzut Petru și Maria Magdalena. Despre aceasta din urmă se spune că „vine și vede”, o expresie sugestivă a emoției ei. Verbul grecesc folosit în versetul 1 semnifică faptul că Maria a privit și a devenit conștientă de faptul că piatra fusese dată la o parte. Apoi ea a tras concluzia greșită că Domnul fusese luat din mormânt (versetul 2). Anunțați de către Maria, Petru și Ioan au fugit la mormânt, în care Petru a intrat și a văzut fâșiile de pânză pe jos. Verbul folosit aici înseamnă că el a perceput, că a înțeles. Cuvântul teorie este derivat din acest cuvânt. El implică un efort, un exercițiu mental.

    În cele din urmă, Ioan a intrat în mormânt și „a văzut și a crezut” o dată pentru totdeauna. Ioan remarcă faptul că „ștergarul care era pe capul Lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte, înfășurat într-un loc” (versetul 7). Acest amănunt a fost lucrul care l-a convins pe Ioan, fiindcă ceea ce a văzut l-a condus, prin credință, la convingere. Adesea, în scrierile lui Ioan, ceea ce cineva vede cu ochiul natural implică o legătură cu inima sau cu ceea ce se află dincolo de sfera naturală, legătură care adesea lipsea în Israel. Totuși, deși a căpătat această convingere, Ioan a plecat acasă, fiindcă nu știa Scriptura, că El trebuia să învieze dintre cei morți. Nevoia de căpătâi este să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu și să fim călăuziți de el.

    A E Bouter


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși…”
    Ioan 10.17,18

    Atotputernicia Mântuitorului

    Iudeii au fost mereu și mereu acuzați că L-au omorât pe Isus. Acuzația a fost dreaptă, cu siguranță. Cu toții însă suntem vinovați prin păcat. Vina sângelui vărsat stă la ușile noastre. Dar, oricât de ciudat ar părea pentru mintea noastră ceea ce citim în legătură cu aceasta, sunt foarte

    limpezi  în  fața  ochilor  credinței  cuvintele  Domnului:

    „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau…” Domnul a acționat liber, și totuși la poruncă: „Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” Pare ciudat pentru necredință, însă pentru credință totul este limpede.

    Nu epuizarea din pricina suferinței, nici violența crucii i-au provocat moartea Domnului, ci El Şi-a dat viața de la Sine Însuși. Ca dovadă că era deplin stăpân pe viața care urma să Şi-o dea, „a strigat tare”, iar apoi „Şi-a dat duhul”. Felul cum s-au desfășurat lucrurile în acele momente nu lasă loc vreunui alt gând. Pilat s-a mirat că Isus murise deja; nu putea să creadă așa ceva și a trebuit să se convingă. Nu trecuse timp suficient ca o viață să se sfârșească pe cruce, de aceea picioarele celorlalți au trebuit să fie zdrobite. Însă Isus era deja mort, pentru că Își dăduse viața. Dumnezeu să dea har sufletelor noastre pentru a înțelege atotputernicia Mântuitorului asupra vieții și a morții!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU FOLOSEȘTE OAMENI OBIȘNUIȚI (1)

    „Îmi veţi fi martori în Ierusalim…” (Faptele Apostolilor 1:8)

    Martorul este acea persoană care vede și experimentează un eveniment, apoi depune mărturie despre el la tribunal într-un mod convingător. Asta ai fost chemat să faci și tu!

    „Dar nu mă simt calificat”, spui tu.

    Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați, ci El îi califică pe cei chemați. Nu-l lăsa pe Satan să te convingă de altceva (pentru că va încerca!) El îți va spune că Dumnezeu are un anumit standard de inteligență sau o taxă de intrare; că El angajează numai specialiști, experți și personalități influente. Nu, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Îmi veţi fi martori… până la marginile pământului.” Voi, oameni needucați și simpli… voi, aruncători de năvoade plini de toane, și vameși: „Îmi veți fi martori!”

    Singurul lucru pe care ucenicii l-au avut în avantajul lor a fost disponibilitatea de a face pasul când Domnul Isus a spus: „Veniți după Mine.” Așadar, dacă ești mai mult un muncitor decât un director sau dacă albastru e culoarea blugilor, nu a sângelui, atunci ești calificat! „Printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:26-27).

    Așadar, roagă-te: „Doamne, m-ai chemat în Împărăția Ta ca să Te slujesc în acest loc specific, în această perioadă specifică, cu acest scop specific… În ciuda faptului că sunt un om obișnuit, eu Îți aparțin – iar Tu nu ești obișnuit! Astăzi, ajută-mă să torn harul și compasiunea Ta peste alții, ca și ei să poată experimenta bogăția dragostei Tale!” Amin!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Ioan 3.13-24

    Ura lumii faţă de copiii Tatălui nu ar trebui nicidecum să ne surprindă (v. 13; comp. cu Ioan 15.18). Mai curând amabilităţile ei ar trebui să ne pară suspecte. În ce priveşte dragostea, lumea nu poate produce decât contrafaceri, motivele ei nefiind niciodată sincere, niciodată total dezinteresate. Adevărată este doar dragostea lui Dumnezeu, care-şi are izvorul în El Însuşi, nu în obiectul ei. Cu o asemenea dragoste avem nevoie să fim iubiţi, pentru că în noi nu este nimic vrednic de iubit (Tit 3.3). Şi crucea este locul unde vom învăţa să cunoaştem această dragoste divină infinită (v. 16).

    Versetele 19-22 subliniază necesitatea unei conştiinţe bune, a unei inimi care nu ne condamnă. Dacă facem numai ceea ce Îi este plăcut Domnului, El va putea răspunde fără excepţie la toate rugăciunile noastre. Părinţii care aprobă purtarea copilului lor îi oferă cu plăcere ceea ce cere (v. 22; comp. cu Ioan 8.29; 11.42). A rămâne în El aceasta este ascultarea. El în noi aceasta este comuniunea care rezultă din ascultare (v. 24; cap. 2.4-6; 4.16; Ioan 14.20; 15.5,7). Cufundaţi în mare un vas deschis; el va fi în acelaşi timp şi spălat şi umplut. Aşa să fie şi inimile noastre în dragostea lui Hristos!

  • 24 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.
    Matei 18.20

    Acest verset ne aduce multă mângâiere. În ziua Domnului, când venim la adunare, nu venim pentru o învățătură, pentru un nume, pentru un grup de prieteni sau pentru anumite interese, nici pentru cântări, pentru un anume predicator sau pentru clădirea în sine. Motivul trebuie să fie prezența Domnului nostru Isus Hristos, Cel alături de care ne vom petrece întreaga veșnicie.

    Are însă această prezență a Lui un efect practic asupra purtării noastre? Ne comportăm noi potrivit demnității Persoanei Sale?

    Cum stau lucrurile cu punctualitatea noastră? Întârziem de regulă, sau căutăm să fim mai devreme de ora stabilită?

    Îi educăm și pe copiii noștri să arate o atitudine plină de respect față de Domnul? Ne îmbrăcăm potrivit cu demnitatea Persoanei Domnului, sau ne îmbrăcăm pentru a-i impresiona pe alții? Știm că Domnul privește la inimă, dar El Se uită în egală măsură la ceea ce manifestăm în exterior.

    Domnul să ne dea harul să ne preocupăm cu El de-a lungul săptămânii, pentru ca astfel să fie plăcerea noastră de a veni în prezența Lui și de a-I aduce rodul buzelor noastre! „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat” (Apocalipsa 5.12).

    A Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.”
    2 Corinteni 8.9

    Bunătatea unui om

    Viața Domnului și Mântuitorului nostru a fost una de sărăcie voluntară în așa fel, încât nu avea unde să-Şi plece capul. „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul” (Matei 8.20). Prima remarcă, pe care o putem face când citim Evangheliile, este că Mântuitorul nu a făcut niciodată nimic pentru El Însuși. Ce minune de a găsi aici, pe pământ, un astfel de Om! Dumnezeu era singura Lui rațiune de a trăi. Ce a fost viața  Mântuitorului?  O  viață  de  activitate  neobosită,  ca dragostea lui Dumnezeu să fie cunoscută în colțurile cele mai întunecoase ale societății, pretutindeni unde erau cele mai mari nevoi. Cu cât Domnul Se purta cu mai multă credincioșie, cu atât era mai disprețuit și batjocorit; cu cât era mai mare smerenia Sa, cu atât mai puțin era luat în seamă.

    Testamentul bărbatului, despre care am vorbit ieri, a dus la alimentarea cu apă pentru toți cei aflați în nevoie. Însă Domnul, prin moartea și învierea Sa, a asigurat fiecărei persoane care va veni la El, o rezervă suficientă de apă vie, care nu va seca niciodată. Numai Mântuitorul poate spune: „Cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Bunătatea Domnului Isus Hristos este așa de mare, încât nu-i putem cunoaște limitele. Chiar acum, fiecare om în parte este chemat să guste bunătatea Domnului și Mântuitorului nostru.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU… ȘI TRECI LA FAPTE!

    „Poate că Domnul va lucra pentru noi” (1 Samuel 14:6)

         În primii ani ai domniei lui Saul, filistenii controlau granița de vest a țării lui Israel și au mobilizat trupe la trecătoarea numită Micmaș. Saul părea bucuros să stea în liniile de pe margine, dar Ionatan a dorit să fie în prima linie. „Vino, şi să pătrundem până la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta” (1 Samuel 14:1). Acolo se afla doar Ionatan și  purtătorul armurii, deci șansele nu erau prea mari. Însă atunci când faci o mișcare motivată de slava lui Dumnezeu, inima și mâna lui Dumnezeu se mișcă. Este nevoie doar de un pas al credinței. Și deseori e cel mai lung, cel mai greu și cel mai înfricoșător pas pe care l-ai făcut vreodată. Deseori când regii lui Israel se duceau la luptă, o făceau pentru că primiseră un cuvânt de la Domnul, care-i asigura de victorie.

    Ionatan nu a primit un astfel de cuvânt. El a spus doar: „Poate că Domnul va lucra pentru noi.”

    Majoritatea oamenilor operează în virtutea unei mentalități opuse: „Poate că Domnul nu va lucra pentru noi.” Ei lasă ca teama să le dicteze deciziile, și nu credința. Așadar, ei aleg să stea deoparte cu Saul. Cum s-a terminat lupta pentru Ionatan și cel ce-i purta armele? „Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea” (1 Samuel 14:23). A fost nevoie numai de o decizie îndrăzneață! Și așa va fi întotdeauna!

    Când acționezi, Dumnezeu va acționa și El pentru tine. Și dacă nu acționezi, mereu te vei întreba „dar dacă”! Regretele care durează cel mai mult sunt acelea că nu am făcut nimic – lucrurile pe care le-am fi făcut, am fi vrut să le facem sau pe care ar fi trebuit să le facem, dar pe care nu le-am făcut. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Încrede-te în Dumnezeu, și treci la fapte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Ioan 3.1-12

    Ceea ce constituie, într-o familie normală, legătura dintre membrii ei este dragostea. Copiii o primesc şi o învaţă de la părinţii lor, apoi o imită şi o realizează între ei. Este o imagine ştearsă a dragostei pe care ne-a dăruit-o Tatăl, numindu-ne copii ai Săi! Această dragoste nu suntem chemaţi s-o înţelegem, ci s-o vedem (v. 1) şi, constatând-o, să-i răspundem.

    Din versetul 9, unii credincioşi ar putea deduce că nu au viaţa de la Dumnezeu, pentru că li se întâmplă să păcătuiască (vezi cap. 5.18). Dar să înţelegem bine că adevăratul „eu” al creştinului este omul cel nou, şi acesta nu poate păcătui.

    Împărţirea omenirii între copii ai lui Dumnezeu şi copii ai diavolului este stabilită în modul absolut prin versetele 7-12 (comp. cu Ioan 8.44). Astăzi, în multe medii religioase, această diferenţă nu este cunoscută. Că sunt creştini mai mult sau mai puţin practicanţi, aceasta este recunoscut. Dar că unii se declară salvaţi, în timp ce alţii ar fi pierduţi, aceasta îi taxează de orgoliu şi de îngustime pe cei care s-au pus la adăpost. Neînţelegerea lumii, care poate merge până la ură, ne dă ocazia ca aici, pe pământ, să semănăm puţin cu Isus (v. 1b; Ioan 16.1-3). Curând vom fi asemenea Lui, în glorie, şi Îl vom vedea cum este (v. 2).

  • 23 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când ședea la intrarea cortului său, în arșița zilei.
    Geneza 18.1

    Dumnezeu vine la cortul lui Avraam, intră, conversează și apoi umblă împreună cu Avraam. Pentru noi, în harul Său infinit, El a pregătit ceva încă și mai minunat: a venit aici și S-a revelat în Isus, Fiul Său. Iar noi suntem acum cu totul siguri că în El, în Omul Isus Hristos, Îl avem pe Cel care întotdeauna mijlocește pentru noi. Da, ne vedem pe noi înșine în Hristos, înaintea lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt ne oferă o apropiere de Dumnezeu de care nici chiar Avraam nu s-a bucurat, fiindcă, în acel timp, temelia care făcea posibilă o astfel de apropiere nu fusese încă așezată.

    Este adevărat că poate ne bucurăm puțin de această apropiere de Dumnezeu, însă ea constituie privilegiul nostru ca poziție; deși nu este un lucru palpabil și vizibil, totuși realitatea ei este certă.

    Avraam nu se teme de prezența Domnului; o astfel de teamă este efectul păcatului. Dacă am văzut gloria lui Dumnezeu în Isus, prezența divină este dulce pentru noi și în ea ne găsim deplina tărie și încredere. A-L cunoaște este într-adevăr viața eternă, iar prezența Lui ne face fericiți și ne umple de cea mai profundă bucurie.

    Când un suflet se bucură de această încredere, Dumnezeu îi împărtășește gândurile Sale, la fel cum aici El îl tratează pe Avraam ca pe un prieten, dezvăluindu-i lucrurile privitoare la această lume (Geneza 18.17; Ioan 15.15). Unui prieten îi spunem nu doar lucruri generale, ci ne deschidem inima înaintea lui. Avraam, fiind separat de această lume și aflându-se împreună cu Domnul pe munte, are comuniune cu privire la judecata care urma să cadă asupra lumii. Adunarea este într-o poziție încă și mai complet separată față de lume, pentru Dumnezeu, bucurându-se de favoarea și de dragostea Lui. Dumnezeu îi dezvăluie Adunării gândurile Sale, nu doar cu privire la intențiile Sale față de ea, ci și cu privire la intențiile Sale față de lume. Fiul Omului urmează să-i judece pe cei vii și pe cei morți, iar El ne-a dezvăluit acest lucru.

    J N Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate…”
    Psalmul 49.4

    Bunătatea unui om

    Într-o regiune uscată nu existau rezerve locale de apă. Pentru nevoile zonei s-a construit un canal, prin care apa venea de la o distanță de 150 km.

    Cu mult înaintea acestei perioade, în acea zonă trăia un bărbat, care era veșnic ocupat și se părea că nutrea o singură ambiție, aceea de a strânge bani. Hrana lui era simplă. Locuia singur, refuzându-și luxurile și chiar cele mai mărunte lucruri ale vieții obișnuite. Oamenii îl considerau ca fiind un om zgârcit și, cu toate că era cinstit în toate afacerile pe care le făcea în îndeplinirea datoriilor care-i reveneau, era disprețuit de toată lumea.

    La sfârșitul vieții sale s-a descoperit că adunase în aur o valoare egală cu mai bine de 200.000 de dolari. Iar în testamentul său scria: „Am fost sărac și am văzut că oamenii suferă greu din cauza lipsei de apă. Neavând familie, mi-am consacrat viața adunând o sumă de bani pentru a construi o conductă de apă, așa încât cel mai sărac om să aibă apă.”

    Acel om a trăit pentru un scop: folosul semenilor săi. El a știut să facă bine semenilor și l-a făcut. Aceasta este o frumoasă învățătură și pentru noi, care poate fi pusă în practică. Este scris: „Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4.17).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O PROMISIUNE PENTRU PĂRINȚII CARE SE ROAGĂ

    „Ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului” (Ieremia 31:16)

    Trăiești cumva astăzi sub un nor de teamă, simțind că ai eșuat ca părinte deoarece odrasla ta a luat-o pe căi greșite? Nu te simți așa! Biblia ne învață că uneori copiii pur și simplu nu vor să asculte de sfaturile părinților. Probabil Solomon a făcut o mărturisire personală, când a scris: „Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.” (Proverbe 13:1).

    Domnul Isus nu l-a făcut responsabil pe tată pentru faptul că fiul său risipitor „a ajuns la cocina porcilor” (vezi Luca 15:11). Și, dacă ți-ai dat toate silințele, Dumnezeu nu te face responsabil nici pe tine. De fapt, părinții nepricepuți uneori modelează copii cuminți, așa cum părinți pricepuți uneori au copii care o iau pe căi greșite. Primii copii ai lui Dumnezeu au fost așezați într-un paradis perfect, și cu toate acestea s-au răzvrătit. La urma urmelor, toți avem puterea de a alege. Vine o vreme în care copiii nu mai sunt copii și trebuie să-și asume responsabilitatea pentru faptele lor.

    Așadar, dacă ai făcut tot ce ți-a stat în putință, nu-l lăsa pe diavol să te facă vinovat. Iar dacă ai greșit ca părinte, nu ai comis un păcat de neiertat. Nu numai că Dumnezeu te va ierta, dar poți conta pe promisiunea Lui minunată: „Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!” (Ieremia 31:16-17).

    Nu renunța la copiii tăi, pentru că nici Dumnezeu nu a renunțat la ei. Roagă-te, crede în continuare și lasă-L să lucreze în ei.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Ioan 2.20-29

    „Şi aceasta este promisiunea pe care El ne-a dat-o: viaţa eternă” (v. 25). Ioan se referă la acest cuvânt al Păstorului celui bun: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le dau viaţa veşnică” (Ioan 10.27,28).

    O altă promisiune a Domnului era darul Duhului Sfânt (Ioan 16.13). Această „ungere din partea Celui Sfânt” se află astăzi nu numai peste cei numiţi „părinţi”, ci şi peste „copilaşii” în Hristos, pentru a-i călăuzi în tot adevărul. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” a spus Domnul Isus „nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).

    Apostolul confirmă aici că acela care-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl.

    „Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine” le-a spus Isus fariseilor „aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu” (v. 23; Ioan 8.19). Tatăl nu poate fi cunoscut în afara lui Isus (Matei 11.27). De aceea vrăjmaşul depune atâta efort împotriva Fiului sfânt al lui Dumnezeu şi mai ales pentru a arunca îndoială asupra existenţei Lui veşnice şi a divinităţii Lui. Să ştim să recunoaştem vocea mincinosului (v. 22).

    Ceea ce este „de la început” rămâne valabil până în „ceasul din urmă” (v. 24, 18). Faţă de toate „noutăţile”, siguranţa noastră constă în a rămâne la învăţătura de la început (Galateni 1.8,9).

  • 22 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Să faci o placă subțire de aur curat și să gravezi pe ea, asemenea gravurilor de pecete, „Sfințenie Domnului!”. Și s-o pui pe un șnur albastru și să fie pe mitră; să fie pe partea dinainte a mitrei. Și va fi pe fruntea lui Aaron, și Aaron va purta nelegiuirea făcută în aducerea lucrurilor sfinte, pe care le vor sfinți fiii lui Israel în toate darurile lucrurilor lor sfinte; și va fi neîncetat pe fruntea lui, ca să fie primite pentru ei înaintea Domnului.
    Exod 28.36-38

    Diadema sfântă, așa cum este numită în Exod 39 și în Levitic 8, era o placă făcută din aur curat, având gravată pe ea inscripția: „Sfințenie Domnului!”. Ea era pusă pe partea din față a mitrei lui Aaron, pe fruntea lui, și vorbește astfel de un alt aspect al slujirii ca Mare Preot a Domnului Isus. În afară de faptul că simpatizează cu noi în slăbiciunile noastre și ne oferă ajutor pentru vreme de nevoie în călătoria noastră prin pustie (Evrei 4.14,15), Marele nostru Preot a trebuit de asemenea să poarte „nelegiuirea făcută în aducerea lucrurilor sfinte, pe care le vor sfinți fiii lui Israel în toate darurile lucrurilor lor sfinte; și va fi neîncetat pe fruntea lui, ca să fie primite pentru ei înaintea Domnului” (Exod 28.38). În ciuda slăbiciunilor noastre, închinarea pe care o aducem Îi este plăcută lui Dumnezeu.

    Domnul Isus, pe cruce, a rostit cuvintele: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Răspunsul îl găsim în Psalmul 22: „Totuși Tu ești Cel sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Acolo Îl vedem pe Cel fără pată, încununat cu spini, disprețuit și lepădat de oameni, purtând judecata unui Dumnezeu sfânt împotriva păcatului. Acum Îl vedem purtând pe frunte o diademă de aur, cu inscripția: „Sfințenie Domnului!”, diademă care va fi pe capul Lui pentru toată eternitatea. Marele nostru Preot ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu, potrivit cu propriile Sale perfecțiuni. Minunat har!

    J Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.”
    Matei 7.24

    O fundaţie solidă

    În iulie 1976, în Tangshan (China) a avut loc cel mai devastator cutremur din secolul al XX-lea, din punct de vedere al numărului de vieți omenești pierdute: 240.000. Victimele cele mai numeroase au fost din rândul țăranilor care locuiau în case construite defectuos, pe o fundație slabă. Același lucru s-a întâmplat pe 16 decembrie 1920, în  Gansu (China), unde s-a produs un cutremur cu o magnitudine de 8,6 grade pe scara Richter, care a dus la moartea a 200.000 de persoane. La fel se întâmplă peste tot în lume. Fie că este vorba de regiunea nordică a Perului, fie de America Centrală sau de sudul Turciei, dacă locuințele nu sunt bine construite, dezastrele ating cote maxime. Clădirile slab executate nu supraviețuiesc cutremurelor.

    Acest principiu este valabil și în viața de credință. Unii oameni se descurcă destul de bine când viața este ușoară. Par a duce o viață prosperă, însă când furtunile adversităților se abat asupra lor, ei se prăbușesc. De fapt, experiența lor spirituală este construită pe fundația slabă a împrejurărilor. Dumnezeu ne pune la dispoziție Cuvântul Său ca fundație  solidă.  Când  medităm  la  adevărurile  Scripturii,  ne maturizăm în viața creștină. Credința noastră este mai puternică și mai stabilă prin Cuvântul lui Dumnezeu. El ne ajută să stăm în picioare atunci când furtunile vieții se întețesc, El ne susține atunci când totul în jur se prăbușește. Ancorează-ți mintea de Cuvântul lui Dumnezeu!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII CONȘTIENT DE PREZENȚA LUI DUMNEZEU!

    „…Eu n-am ştiut.” (Geneza 28:16)

         Într-o noapte, Iacov a avut un vis. A văzut o scară cu îngeri pe ea, care ajungea până la cer, și Dumnezeu i-a zis: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge” (Geneza 28:15). În dimineața următoare, Iacov a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” Când vorbim despre recunoașterea faptului că Dumnezeu lucrează în viața noastră, poți fi conectat din punct de vedere spiritual, sau poți fi ca Iacov și „să nu știi” nimic despre El. Pentru Moise a fost ceva obișnuit să vadă un rug aprins – și nu era o priveliște neobișnuită pentru un climat fierbinte din deșert. Numai că de data aceasta rugul nu se mai stingea, iar când „s-a întors să vadă… Dumnezeu l-a chemat…” (Exod 3:4).

    Vei avea cele mai mari întâlniri cu Dumnezeu în experiențele zilnice din viața ta. Dar trebuie să fii deschis și receptiv, altfel Îl vei pierde. Autorul William Barry spune: „Fie că suntem sau nu conștienți de asta, noi Îl întâlnim pe Dumnezeu în fiecare clipă din viețile noastre”! Un Dumnezeu care încearcă să ne atragă atenția și să ne conducă spre o relație reciprocă benefică și conștientă. Nu vei ști niciodată unde Se va arăta sau cui îi va vorbi. După înviere, Maria Magdalena a crezut că Isus era doar un grădinar. Pavel scrie: „Deşteaptă-te tu, care dormi” (Efeseni 5:14). Poți fi trezit de o vindecare miraculoasă, de o relație refăcută sau chiar de o încercare mare.

    Nu-L căuta pe Dumnezeu numai în triumfuri, caută-L și la vreme de necaz! Teologul Frederick Buechner a spus: „Nu există un eveniment mai obișnuit decât acela că Dumnezeu este prezent și că îți dă timp să-L recunoști sau să nu-L recunoști!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Ioan 2.12-19

    Pavel îi priveşte pe creştini ca formând Adunarea lui Dumnezeu. Pentru Petru, ei constituie poporul Său ceresc şi turma Lui. Pentru Ioan, ei sunt membri ai familiei Sale, uniţi prin aceeaşi viaţă primită de la Tatăl. În general, într-o familie, fraţii şi surorile au vârste şi stadii de dezvoltare diferite, chiar dacă relaţia şi partea de moştenire a ultimului născut sunt aceleaşi ca şi ale fiului de douăzeci de ani. Aşa este şi în familia lui Dumnezeu. În ea se intră prin naşterea din nou (Ioan 3.3), după care urmează, în mod normal, o creştere spirituală. Copilaşul, care ştia numai să-şi recunoască Tatăl (comp. cu Galateni 4.6; Romani 8.15-17), trece la stadiul tinereţii şi al luptelor. Aceste lupte au ca miză inima lui: va fi ea pentru Tatăl, sau pentru lume? Pofta cărnii, cea a ochilor şi lăudăroşia vieţii sunt cele trei chei pe care le foloseşte cel rău pentru a introduce lumea în orice inimă în care găseşte loc.

    În final, tânărul devine, sau trebuie să devină, un tată, având o experienţă personală cu Hristos.

    Şi tocmai copilaşilor, apostolul le scrie cel mai mult, pentru că, prin lipsa lor de experienţă, sunt cei mai expuşi la „orice vânt de învăţătură”. Să fim atenţi să nu rămânem copilaşi tot restul vieţii (Efeseni 4.14).

  • 21 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său? Vezi cum credința lucrează împreună cu faptele lui și, din fapte, credința a fost făcută desăvârșită. Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate”; și a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu”.
    Iacov 2.21-23

    În Romani 4 ni se spune că Avraam a fost îndreptățit prin credință, așa că pare o contradicție cu ceea ce Iacov afirmă, anume că Avraam a fost îndreptățit prin fapte. Pot fi adevărate ambele afirmații? Da, pot fi și sunt adevărate amândouă! Răspunsul se găsește în Romani 4.2: „Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit din fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu”. De vreme ce Avraam nu are cu ce să se laude înaintea lui Dumnezeu, înaintea cui se poate lăuda el? Se poate lăuda înaintea oamenilor! Epistola către Romani tratează subiectul despre îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu, iar Epistola lui Iacov vorbește despre îndreptățirea înaintea oamenilor.

    Dumnezeu deja socotise credința lui Avraam ca îndreptățire, atunci când i-a poruncit să-l aducă jertfă pe Isaac: „Și el L-a crezut pe Domnul; și El i-a socotit aceasta ca dreptate” (Geneza 15.6). Mai târziu, în Geneza 22, găsim întâmplarea cu Isaac. Această întâmplare a fost menită să demonstreze tuturor că Avraam avea o credință reală în Dumnezeu. Fapta lui Avraam de a-l aduce jertfă pe Isaac l-a îndreptățit înaintea oamenilor, demonstrând realitatea credinței lui.

    Citim în Iacov 2.18: „Dar va spune cineva: «Tu ai credință și eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea»”. Aceasta este trăsătura Epistolei lui Iacov: Arată-mi, iar eu îți voi arăta.

    Dumnezeu știe, fără să vadă faptele noastre, dacă avem credință sau nu. Credința este legătura vitală a relației noastre cu Dumnezeu, iar ea nu este un lucru pasiv și neproductiv, ci din contră. Caracterul ei este să producă fapte bune pentru Cel care ne-a mântuit.

    L M Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei?”
    Ieremia 8.9

    Mândrie și necredință

    Oh, cât de mulți oameni se aseamănă cu acel căpitan! În mândria și necredința lor, oamenii disprețuiesc avertizările Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trăiesc fără să se lase atenționați de atâtea avertizări care vin din partea lui Dumnezeu. Ei se aliniază vorbelor acelor batjocoritori ai zilelor din urmă care vor spune: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii” (2 Petru 3.4). Adevărata înțelepciune  este  cea  descoperită  în  cuvintele  Sfintei Scripturi.  Necredința  omului,  în  timp  ce  se  autoînșală, înșală în același timp și pe alții. „Nu există Dumnezeu și nici iad”, este strigătul mulțimilor necredincioase. Dacă ar fi sinceri, ar putea spune: „Noi am vrea să nu fie nici Dumnezeu și nici iad.” Iată deviza omului care se lasă manevrat de vrăjmașul cel vechi, diavolul!

    Cititorule, lasă te rog, ca această întâmplare să vorbească conștiinței tale! Nu lăsa ca falsa înțelepciune a oamenilor să înlocuiască Cuvântul lui Dumnezeu! Ascultă mărețul mesaj al mântuirii: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Acesta este mesajul Evangheliei pentru tine. Milioane de oameni l-au crezut și au trecut de la mândrie și necredință la adevărata credință în Mântuitorul care dăruiește salvarea veșnică.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (4)

    „Nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:33)

         Apostolul Pavel a scris asta: „Nevasta să se teamă de bărbat.” Să ne uităm cu atenție la cuvintele „să se”… Ele sunt de fapt o poruncă din partea Domnului, nu o sugestie sau un subiect deschis dezbaterilor (vezi Efeseni 5:33). Vom reține faptul că Biblia nu spune că femeia trebuie să-și iubească soțul, ci spune să se teamă de el. Bărbaților, înainte să vă urcați pe tron și să începeți să dați decrete, asta înseamnă că trebuie să vă dovediți demni de respect! A-ți respecta soțul înseamnă a-l stima și a-l onora. Ceea ce are nevoie femeia de la un bărbat se află în inima ei, și ceea ce are nevoie un bărbat de la o femeie se află în mintea lui. Se numește eu. Tu spui: „Nu am de gând să-i alimentez eul!” Ar fi ca și cum soțul tău ar spune: „Nu am de gând să-ți alimentez inima.”

    Bărbații tânjesc ca eul lor să fie hrănit. Când nu reușești să faci lucrul acesta pentru soțul tău, el va ajunge să fie vulnerabil față de altcineva care i-l va hrăni! Ca soție, tu ai fost creată cu capacitatea de a alimenta eul soțului tău în mod sănătos, respectându-l și cinstindu-l. Nimic nu este mai periculos într-o relație de căsătorie decât lipsa respectului. Când bărbatul nu se simte respectat, fie se va revolta împotriva ta, fie va pleca sau va deveni pasiv. Dumnezeu a dat două porunci simple cu privire la o relație de căsătorie reușită. Prima este ca bărbații să-și iubească soțiile, iar a doua: ca soțiile să se teamă de soții lor. Când trăiești după legea lui Dumnezeu, obții rezultatele lui Dumnezeu. Așadar, dacă dorești binecuvântarea lui Dumnezeu, începe să-ți trăiești viața după poruncile Sale.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Ioan 2.1-11

    Cu privire la tema păcatului, aceste versete reunesc mai multe adevăruri deosebit de importante:

    1. Pe parcursul întregii vieţi, noi avem păcatul în noi (cap. 1.8), care este carnea sau firea veche.

    2. Până la întoarcerea noastră la Dumnezeu, el a produs singurele roade pe care le-am fi putut aştepta: am păcătuit (cap. 1.10).

    3. Sângele lui Hristos ne curăţă de toate aceste fapte comise (cap. 1.7).

    4. Putem să nu mai păcătuim prin puterea vieţii ce ne-a fost dată (cap. 2.1).

    5. Dacă totuşi se întâmplă să păcătuim şi experienţa noastră de zi cu zi confirmă aceasta cu prisosinţă, Domnul Isus intervine şi atunci, nu ca un Mântuitor al cărui sânge a fost vărsat, ci ca un Apărător la Tatăl, pentru a restabili comuniunea.

    Ascultarea (v. 3-6) şi dragostea de fraţi (v. 7-11) sunt două dovezi că viaţa este în noi. De altfel, cea de-a doua rezultă din prima (Ioan 13.34). Totuşi, dacă noi Îl iubim pe Domnul, niciodată nu vom considera dureroase poruncile Lui (cap. 5.3). În versetul 6 însă, Dumnezeu ne dă o măsură şi mai mare: a umbla cum a umblat El este mai mult decât a asculta de poruncile Lui. Găsim în Evanghelia lui Ioan ce este adevărat în Hristos, iar în epistola lui, ce este adevărat în noi (v. 8). Aceeaşi viaţă trebuie să se arate în acelaşi fel (cap. 4.17b).

  • 20 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și căpeteniile poporului locuiau în Ierusalim; și restul poporului au aruncat sorți, ca să aducă pe unul din zece să locuiască în Ierusalim, cetatea sfântă, iar nouă părți în celelalte cetăți. Și poporul a binecuvântat pe toți oamenii care s-au înfățișat de bunăvoie să locuiască în Ierusalim.
    Neemia 11.1,2

    Genealogiile – Importante pentru Dumnezeu

    După ce zidul și porțile Ierusalimului au fost reconstruite și după ce ordinea a fost instaurată în cetate, poporul i-a cerut lui Ezra ca, ajutat de către leviți, să citească din legea lui Dumnezeu înaintea tuturor. Dorința lor de a înțelege mai mult din ceea ce Dumnezeu le poruncise crescuse tot mai mult și a avut ca rezultat mărturisirea din inimă și semnarea unui angajament de a împlini tot ceea ce Dumnezeu le poruncea.

    În Neemia 11 vedem mai întâi numele celor care locuiau în Ierusalim, unde se afla templul, centrul închinării lui Israel. Unii au cerut de bunăvoie să locuiască acolo, iar alții au fost aleși prin tragere la sorți. Numele și numărul lor erau prețioase înaintea Domnului și au fost înregistrate pe paginile Scripturii pentru folosul nostru.

    Rolurile lor difereau; nu toți aveau aceeași misiune, însă slujeau Domnului împreună. Exemplul lor este important pentru noi astăzi. Cei din poporul lui Dumnezeu au multe misiuni și slujbe de împlinit. În Israel, aceste slujbe nu se schimbau, însă astăzi Duhul Sfânt dorește să ne călăuzească și câteodată ne schimbă misiunile și slujbele, potrivit cu voia Sa suverană și cu măsura în care ne maturizăm spiritual.

    Să remarcăm varietatea din versetele 4-24: fii ai lui Iuda, ai lui Pereț și ai lui Beniamin; viteji, supraveghetori, preoți, conducători, căpetenii de familii, leviți, păzitori ai porților, cântăreți etc.

    E P Vedder, Jr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.”
    Proverbe 29.23

    Mândrie și necredință

    Căpitanul a continuat: „Ne aflăm acum exact în punctul respectiv. În trei minute vom trece de pericolul imaginar.” Între pasageri era tăcere și tensiune, în timp ce căpitanul urmărea minutarul ceasului său. Toți așteptau cu sufletul la gură. Căpitanul exclamă cu mândrie: „Ne aflăm acum exact în punctul respectiv. Acum îl traversăm. Mi-am dovedit punctul meu de vedere: aici nu există nicio stâncă submarină.”

    Dar abia rostise aceste cuvinte, când pasagerii și echipajul tresăriră, căci vaporul se frecă de o stâncă, după care se auzi un bubuit groaznic. A urmat panica. Curând, vaporul a început să se scufunde. Căpitanul cel mândru s-a trezit prea târziu, ca să repare efectul necredinței sale. Dacă n-ar fi fost calmul și curajul echipajului împreună cu faptul  că  nu  erau  prea  departe  de  țărm,  toți  ar  fi  pierit datorită neascultării și necredinței căpitanului în existența acelei stânci. Atât pasagerii, cât și echipajul au fost salvați. Căpitanul a refuzat să părăsească nava. Scufundându-se în apele mării, el a fost văzut cu fața întunecată ținându-se strâns de grilajul punții, alegând să stea în fața morții decât în fața consecințelor necredinței sale în existența acelei stânci submarine. Mândria căpitanului a fost așa de mare, încât l-a coborât în locuința morților pentru totdeauna. Şi tot mândria oamenilor de a nu se lăsa atenționați de chemarea Mântuitorului la adevărata viață, îi va duce pe mulți în pierzarea veșnică.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (3)

    „…Vor moşteni împreună cu voi harul vieţii.” (1 Petru 3:7)

         O căsnicie trainică se clădește pe sacrificiu reciproc. Adam a trebuit să sacrifice ceva ce era aproape de el și care îi era foarte scump, pentru a o avea pe Eva – și anume: o coastă. Și soția ta va ști că o iubești când ești dispus să renunți la lucrurile importante pentru tine, pentru a-i împlini nevoile și pentru a-i ușura viața. Prea mulți bărbați vor să fie căsătoriți, dar cu toate acestea să-și ducă viața ca și cum ar fi necăsătoriți. Ei nu-și doresc să sacrifice timp, atenție sau resurse spre folosul soțiilor lor. Ei nu-și doresc o soție; ei își doresc o fată în casă. Ei vor să se căsătorească pentru a fi slujiți. Nu, tu trebuie să faci exact opusul! Biblia spune că tu și soția ta sunteți „împreună moștenitori.” Asta înseamnă că ea este un partener egal. Așadar, părerile ei, gândurile ei și punctele ei de vedere contează. Da, în calitate de lider al familiei, poate că tu iei deciziile finale, dar când nu ții cont de reacțiile ei și nu iei în considerare punctul ei de vedere, sfânta căsătorie se poate transforma într-o căsnicie lipsită de sfințenie. Soția ta îți va răspunde atunci când se simte prețuită și apreciată (vezi Efeseni 5:29). Tu spui: „Dar soția mea este rece ca gheața!” Cum a ajuns să fie așa? Gheața rămâne înghețată numai într-un mediu rece. Așa că în loc să te plângi, schimbă-ți mediul înconjurător. Soții sunt termostate, iar femeile sunt termometre. Soții determină climatul, iar soțiile înfloresc sau se ofilesc. Există un motiv pentru care soția ta este „rece,” iar tu-l cunoști. Și există o soluție: încălzește-o și vei vedea cum se va topi! Când începi s-o iubești, s-o hrănești și s-o ocrotești așa cum a făcut Hristos cu biserica, vei avea în brațele tale aceeași femeie, dar o cu totul alta! Încearcă, și ai să vezi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Ioan
    1.1-10

    „Şi mărturisiţi şi voi” le spusese Domnul celor doisprezece „pentru că de la început sunteţi cu Mine” (Ioan 15.27). Aceasta face aici apostolul Ioan, subiectul lui fiind viaţa veşnică, mai întâi „auzită”, apoi „văzută” şi „pipăită” în Fiul, acum transmisă celor care, prin credinţă, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1.12).

    Trebuie să facem distincţie între relaţia propriu-zisă cu bucuria şi relaţia numită comuniune.

    Prima este partea tuturor copiilor Tatălui.

    Cea de-a doua, numai partea acelora care umblă în lumină (v. 7).

    De la versetul 6 până la capitolul 2.2 ni se explică în ce fel poate fi întreţinută comuniunea şi cum poate fi restabilită dacă a fost întreruptă. Din partea lui Dumnezeu, o provizie inepuizabilă răspunde la toate nelegiuirile: sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui. Nu există păcat atât de mare, încât acest sânge scump să nu-l poată şterge. El curăţă orice păcat (v. 7b), orice nelegiuire (v. 9).

    Din partea noastră, un singur lucru ni se cere: mărturisirea completă a fiecărei greşeli pentru a obţine o iertare deplină (v. 9; Psalmul 32.5). Datoria mea cea mare a fost plătită de Altul şi Dumnezeu nu ar fi drept faţă de Înlocuitorul meu dacă ar cere să I se plătească din nou.

  • 19 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    David s-a ridicat și a mers spre Baale-Iuda cu tot poporul care era cu el, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, chemat pe nume după Numele Domnului oștirilor care șade între heruvimi.
    2 Samuel 6.2

    Dorința lui David de a aduce chivotul lui Dumnezeu a fost foarte bună. Chivotul este o imagine a lui Hristos. Dorim noi, ca și David, prezența Domnului și apropierea de El?

    Chivotul nu era un lucru obișnuit; el era „chemat pe nume după Numele Domnului oștirilor care șade între heruvimi”. Exista un fel anume în care chivotul trebuia adus, pentru ca David și poporul să se poată bucura de binecuvântarea prezenței lui. Din nefericire, David a fost influențat de modul în care filistenii transportaseră chivotul (1 Samuel 6.10,11). Ei nu știuseră cum să procedeze, însă David n-ar fi trebuit să fie ignorant cu privire la modul de purtare a chivotului. Greșeala sa a condus la moartea lui Uza, la confuzie, la teamă și rușine. David însă a învățat din greșeala sa și, încurajat de binecuvântarea care venise asupra casei lui Obed-Edom, a adus chivotul în felul prescris de Dumnezeu.

    Cu toții ne dorim prezența lui Hristos în viețile, în căminele și în adunările noastre, însă trebuie să învățăm că El este sfânt și, de asemenea, că El este Domn. Nu putem trăi așa cum trăiește lumea, nici folosi mijloacele pe care ea le folosește. Există un anume fel în care trebuie să purtăm Numele Lui, iar acest fel îl găsim descris în Scriptură. Nu putem purta acest Nume prin metodele lumii și conform standardelor ei. Așa ceva n-ar aduce decât moarte spirituală, teamă și confuzie, din cauza unei purtări dirijate de împrejurări în care nici măcar n-ar trebui să ne aflăm.

    Însă, dacă procedăm conform Cuvântului lui Dumnezeu, vom beneficia de binecuvântarea îmbelșugată care decurge din prezența lui Hristos.

    A Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: «Iată ceva nou!», de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.”
    Eclesiastul 1.10

    Mândrie și necredință

    Cu mulți ani în urmă, nava britanică de război „Thetis” brăzda apele Mării Mediterane îndreptându-se spre Italia. La bord se afla și ambasadorul englez împreună cu personalul său. Într-o după-amiază, căpitanul vasului era în camera cu hărți, preocupat cu urmărirea mersului navei. Pasagerii erau în salonul navei, angajați în diverse discuții. Nimeni nu bănuia ce avea să se întâmple peste câteva minute. „Ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere” (Iacov 4.14). O, dacă ar lua aminte toți cititorii la acest adevăr biblic!

    Deodată a apărut căpitanul vasului cu o busolă în mână. Emoționat,  căpitanul  întrerupse  conversațiile  celorlalți, spunând: „Doamnelor și domnilor, am să vă spun ceva care probabil vă interesează pe toți. Cu doi ani în urmă, traversam Mediterana cu această navă. Am fost trimis de amiralul marinei militare să localizez o presupusă stâncă submarină și să raportez. Unul dintre ofițerii mei totuși nua fost de acord cu mine când am raportat: Nu există nicio stâncă submarină. El a reușit să convingă conducerea să-l trimită în aceeași misiune. Mai târziu a raportat că a localizat stânca și acest lucru a fost crezut. Acum presupusa stâncă submarină este marcată pe hartă. Eu nu cred că există. Totul nu este altceva decât o presupunere. Am jurat că dacă vreodată datoria mă va conduce pe această cale maritimă din nou, voi trece peste punctul respectiv.”


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (2)

    „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Efeseni 5:25)

         Cuvântul „dragoste” este pronunțat cu prea mare ușurință, lăsând posibilitatea de a fi înțeles în multe feluri și aspecte. Oamenii spun: „Iubesc prăjitura cu ciocolată”, „Iubesc fotbalul” sau „Iubesc această emisiune”… Ce doresc ei să spună este că le „place” și „se bucură” de acestea.

    Definiția biblică a dragostei este mai profundă decât ceea ce reprezintă pentru noi plăcerea și divertismentul, și decât ceea ce ne face să ne simțim atașați unii față de alții din punct de vedere emoțional. A iubi pe cineva înseamnă a urmări binele acelei persoane și a face din el o prioritate. Prima grijă a dragostei trebuie să fie întotdeauna: „Cum contribuie fapta mea la binele partenerului meu?” Dacă nu contribuie – sau dacă determină exact opusul – atunci nu este dragoste.

    Biblia spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag…” (Efeseni 5:25-29).

    Ca soț, poți învăța două lucruri din aceste versete:

    1) Cu toții avem un egoism înnăscut. Deci, cea mai mare provocare pentru tine va fi să pui interesele soției mai presus de ale tale și să fii dispus să-ți sacrifici propriul program pentru a le împlini.

    2) Trebuie să exersăm capacitatea de a fi sensibili. Gândește-te cât de sensibil ești față de durerile și nevoile propriului tău trup și aplică același principiu preocupării tale pentru soția ta. Poate că spui: „E o sarcină prea mare!” Da, dar Dumnezeul care îți poruncește s-o faci îți va da harul de-a reuși zi de zi. Așadar, bazează-te pe harul Său!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Petru 3.11-18

    Aceste ultime îndemnuri nu se întemeiază, ca cele anterioare, pe „promisiunile Lui nespus de mari şi de scumpe” (cap. 1.4), ci pe nesiguranţa a tot ce umple scena prezentă. Să facem din când în când un inventar mental al bunurilor pământeşti la care noi ţinem mai mult, scriind dedesubt: „toate acestea deci urmând să fie descompuse” (v. 11). Astfel vom fi puşi în gardă de a nu ne lega inima de ele. Cum ar trebui să ne stimuleze faptul că noi cunoaştem aceste lucruri mai dinainte, la o purtare sfântă (încă un cuvânt caracteristic lui Petru: vezi prima epistolă 1.15,17,18; 2.12; 3.1,2,16) şi la evlavie! Nimic nu ne împinge mai mult la despărţirea de lume şi de rău decât gândul la întoarcerea iminentă a Domnului. Nimic mai mult nu incită atâta la evanghelizare, cât aceasta, că venirea Lui va marca sfârşitul răbdării pentru mântuire (v. 15). Să ne cercetăm, astfel ca venirea lui Hristos (v. 14; Filipeni 1.10) să ne găsească înaintaţi în har şi în cunoştinţa Lui (v. 18), aşa cum doreşte El.

    Apostolul şi-a încheiat lucrarea; este gata acum să-şi „dezbrace cortul”. El ne dă întâlnire în ziua veşniciei, pe care credinţa noastră o anticipează şi o salută, glorificându-L chiar de acum pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos.

  • 18 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    După cum păcatul a domnit în moarte, tot așa și harul să domnească prin dreptate spre viață eternă, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 5.21

    Să nu întunecăm cu nimic gloriosul adevăr că harul domnește astăzi! Toți cei care cred în Domnul Isus Hristos trebuie să știe că nu sunt sub lege, ci sub har. Harul stă pe tron! Cei timizi și temători, precum Timotei, trebuie să se întărească în harul care este în Hristos Isus! Cei suferinzi și încercați trebuie să se apropie cu îndrăzneală de tronul harului și să găsească ajutor pentru timpul de nevoie! Toate strângerile laolaltă să știe că răspunsul pentru toate nevoile lor stă în harul și în pacea care vin de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

    Domnul nostru șade pe tronul Tatălui în ceruri, după ce, într-un har desăvârșit, a coborât în cele mai profunde adâncimi ale durerii, iar acum este uns cu un untdelemn de bucurie, pe tronul Măreției divine. Aici jos însă El S-a născut într-un staul, a suferit de foame și de sete, a îndurat lepădarea, disprețul, batjocura, loviturile, cununa de spini și întunericul abandonului de pe cruce.

    Acum însă este înălțat în cel mai de sus loc – pe tronul lui Dumnezeu – încununat cu glorie și cu cinste, mai presus de toate cerurile. După ce L-a glorificat pe Dumnezeu pe pământ a fost El Însuși glorificat în Dumnezeu în cer. Isus, Cel care a murit odinioară pentru păcatele noastre, este acum viu pentru totdeauna și înălțat la dreapta Tatălui. Prin urmare, harul domnește prin dreptate, spre viață eternă. Harul este triumfător!

    H J Vine


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …nu cu lucruri pieritoare… ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire…, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” 1 Petru 1.18,19

    Adâncimi tainice

    Trăim într-o lume unde domnesc păcatul și moartea, acestea fiind urmările triste ale neascultării primilor oameni: Adam și Eva. Toți avem parte de această stare, deoarece  toți  am  păcătuit  și  moartea  a  trecut  asupra tuturor. Însă în această scenă a intrat al doilea Om, Mielul lui Dumnezeu, Omul durerii, Domnul din cer, luând parte la sânge și carne, dar fără păcat. Prin moartea Sa, Mântuitorul a nimicit pe cel ce avea puterea morții, pe diavolul, și, prin sângele Lui, a făcut ispășire pentru păcat. Prin  harul  lui  Dumnezeu  a  gustat  moartea  pentru  toți, pentru ca noi să avem parte în gloria pe care Domnul Isus a dobândit-o prin lucrarea Lui încheiată. Gloria va veni cu siguranță  și  toți  cei  care  cred  în  Mântuitorul  vor  avea parte de ea.

    Deși nu putem înțelege niciodată adâncimile tainice ale suferințelor Mântuitorului, ar trebui cel puțin să căutăm să medităm mai mult la jertfa de pe cruce și la suferințele Domnului Isus și astfel să avem o înțelegere mult mai adâncă a grozăviei păcatului înaintea lui Dumnezeu. O astfel de meditare la suferințele Mântuitorului îl va  ajuta  pe  cititorul  credincios  să  înțeleagă  prețul  dat pentru salvarea sa. Iar pe cititorul care încă nu și-a pus încrederea în Isus Hristos, aceste meditații cu privire la Mielul lui Dumnezeu dorim să-i fie de folos veșnic prin acceptarea Mântuitorului în viața sa.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (1)

    „Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul” (1 Corinteni 7:10)

         Binecuvântarea lui Dumnezeu în căsnicia ta este condiționată de trăirea după legile Sale. Pentru a te bucura de ocrotirea sa, de pacea și de belșugul pe care ți le dă El, trebuie să respecți poruncile sale. De exemplu, te poți certa ore în șir și cu toate acestea să nu rezolvi problema, pe câtă vreme dacă ai fi ascultat de poruncile lui Dumnezeu, cearta s-ar fi terminat în câteva minute, iar ambele părți ar fi fost mulțumite după tot acest proces. Când ți se strică mașina, o duci la reprezentanță. De ce? Pentru că ei ți-au vândut-o și ei știu s-o repare! Dumnezeu a oficiat prima căsătorie. Așadar, când relația ta devine șubredă, dacă ești înțelept, vei vorbi cu El despre asta înainte de a discuta cu partenerul sau partenera.

    În plus, dacă te căsătorești având atitudinea „dacă nu merge, pot oricând să divorțez”, alergi în direcția opusă adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel scrie: „Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei. Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.” (1 Corinteni 7:10-11). Da, există anumite motive acceptate pentru divorț, însă acestea sunt excepția și nu regula! Recent, o personalitate de la Hollywood a cheltuit milioane de dolari pe nunta sa, iar după două luni a divorțat pe motiv de „nepotrivire de caracter”. Când spui „până când moartea ne va despărți”, o spui înaintea lui Dumnezeu, și crezi cu adevărat lucrul acesta. Așa că, DA-ul vostru să fie DA până la capăt!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Petru 3.1-10

    Petru nu se teme de repetiţii. El nu încetează să le reamintească aceleaşi adevăruri copiilor lui Dumnezeu (v. 1; cap. 1.12,13; Filipeni 3.1; Iuda 17). Nici noi să nu încetăm să le recitim şi să medităm asupra lor. Exemplul potopului a revenit pentru a treia oară sub pana apostolului. Spre deosebire de aceia care ignoră în mod voit tot avertismentul (Efeseni 4.18), preaiubiţii Domnului nu trebuie să ignore intenţiile Sale.

    „Sfârşitul lumii”, despre care mulţi vorbesc fie cu teamă, fie cu uşurătate, nu va veni decât la momentul hotărât de El. Cerul şi pământul de acum vor fi distruse atunci. Numai răbdarea lui Dumnezeu, care are în vedere mântuirea păcătoşilor, a suspendat până acum judecata. El vrea ca niciunul să nu piară (Ezechiel 33.11). Şi această răbdare este şi în favoarea batjocoritorilor care o contestă şi care Îl insultă. Însă omenirea este angajată într-o numărătoare inversă implacabilă şi va veni clipa din urmă când promisiunile auzite de atâtea ori vor deveni dintr-o dată realităţi. Evenimentele se vor încheia îndreptăţind speranţele copiilor lui Dumnezeu, spre confuzia batjocoritorilor şi a celor necredincioşi. Atunci va fi prea târziu ca „să vină la pocăinţă” (v. 9b). Acum trebuie să o facă.

  • 17 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Să faci și o masă de lemn de salcâm … s-o îmbraci cu aur curat … să-i faci patru verigi de aur.
    Exod 25.23,24,26

    Asemeni chivotului și altarului pentru tămâiere, masa de aur avea și ea verigi de aur, în care intrau drugii din lemn de salcâm, acoperiți cu aur, pentru ca ea să poată fi purtată în călătoria prin pustie. Aceste verigi, aflate aproape de chenarul mesei, ne sugerează poate faptul că sfințenia mesei lui Dumnezeu nu trebuia să-i priveze pe cei din poporul Său de savurarea comuniunii cu El, în pustie. Oriunde El îi conducea, masa Lui îi însoțea, fiindcă doar întinarea este aceea care întrerupe comuniunea, și nu încercarea. Orice drum pe care picioarele ostenite ale sfinților trebuie să-l calce a fost deja străbătut de Domnul Isus, masa fiind o imagine a Lui.

    Această masă deci vorbește despre mâncarea lui Dumnezeu – Persoana lui Hristos – aceasta constituind subiectul comuniunii Sale cu cei ai Săi. Omul nu-I poate aduce lui Dumnezeu ceva în care sufletul Său să-și poată găsi plăcerea. Orice lucru adus de el nu este altceva decât jertfa lui Cain, rod al pământului blestemat din pricina păcatului omului. Hristos însă a instituit o masă la care Dumnezeu găsește totul ca fiind potrivit sfințeniei Sale. Cel Binecuvântat, Domnul nostru Isus, după ce a purtat judecata care ni se cuvenea, ne-a oferit un loc la masa lui Dumnezeu, unde ne putem bucura împreună cu Tatăl de Fiul Său preaiubit. Iată minunea pe care harul a făcut-o pentru noi: „Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos” (1 Ioan 1.3).

    Pe măsură ce medităm la această părtășie și vedem starea divizată a creștinătății, înțelegem că motivul pentru această stare este că Hristos nu reprezintă unicul Obiect al sufletelor celor credincioși. Acest neajuns face loc părtășiei cu lumea, în locul celei cu Dumnezeu. Fie ca binecuvântatul nostru Domn și Mântuitor să constituie Obiectul sufletelor noastre, iar rezultatul va fi părtășia binecuvântată cu El și cu Dumnezeu!

    S Ridout


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Slavă, cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele… Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.”
    Romani 2.10,11

    Plata strâmbătăţii

    Următoarea întâmplare s-a petrecut într-un avion care zbura de la Johannesburg la Londra. O femeie albă avea locul lângă un pasager de culoare. Intrigată, a chemat stewardesa.

    Vă pot fi de folos cu ceva, doamnă?

    În mod sigur n-ați observat. M-ați așezat lângă un negrotei. Vreau un alt loc!

    Vă rog să vă calmați. Aproape toate locurile cursei sunt ocupate. Merg să caut un loc.

    După câteva minute, stewardesa s-a întors:

    După cum am bănuit, la clasa economic nu mai sunt locuri. Am vorbit cu căpitanul și mi-a spus că mai există un loc la clasa întâi. Însă înainte ca femeia să poată spune ceva, stewardesa a continuat: Este neobișnuit pentru compania noastră să permită vreunui pasager de la clasa economic să călătorească la un standard superior. Date fiind împrejurările, căpitanul consideră că ar fi scandalos ca cineva să stea lângă cineva atât de respingător. Apoi s-a întors spre bărbat și a zis: Stimate domn, vă rog să vă luați bagajul de mână și să poftiți la clasa întâi.

    Toți ceilalți pasageri s-au ridicat și au aplaudat.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂT DE MULT ÎL IUBEȘTI PE ISUS?

    „Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.” (Matei 13:46)

         În timpul uneia dintre cele mai mari asimilări corporatiste, Stanley Tam a transferat pe cale legală 51% din acțiunile companiei sale lui Dumnezeu. El era fondatorul companiei United States Plastic Corporation, care începuse cu un capital de treizeci și șapte de dolari. Când i-a dat lui Dumnezeu o parte din afacerea sa, veniturile anuale erau sub două sute de mii de dolari. Dar Stanley Tam a crezut că Dumnezeu îi va binecuvânta afacerea și a vrut să-L onoreze pe Dumnezeu de la început. În acel moment, majoritatea dintre noi ne-am fi consolat singuri. Nu și Stanley! S-a simțit vinovat pentru că a păstrat 49% pentru el. După ce a citit pilda negustorului care a vândut totul pentru a obține un mărgăritar de mare preț, a luat hotărârea de a se descotorosi de toate acțiunile pe care le mai avea.

    El și-a spus: „E de-ajuns și să mănânci o singură masă pe zi, să porți un singur rând de haine, să conduci o singură mașină. Eu am toate acestea. Nu-i destul?” Așa că în 15 ianuarie 1955, toate acțiunile I-au fost transferate lui Dumnezeu, iar Stanley a devenit salariat al companiei pe care el o fondase. Iar înainte de asta, Stanley a donat 120 de milioane cauzei lui Hristos.

    Dacă dorești să măsori adâncimea dragostei tale pentru Hristos, uită-te la agenda ta și la extrasul tău de cont. Ele nu mint. Modul în care îți cheltuiești timpul și banii reprezintă cele mai bune barometre ale adevăratelor tale priorități. Este Hristos pentru tine mărgăritarul de mare preț? El dorește să fie și merită să fie!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Petru 2.11-22

    Pentru a răsturna adevărul stabilit în capitolul 1, Satan foloseşte mereu aceleaşi două mijloace: se înverşunează să corupă capitolul 2 sau să nege deschis, cum vedem în capitolul 3. Instrumentele pe care le foloseşte pentru a rătăci sufletele sunt prezentate aici în adevărata lor înfăţişare. Şi ce groaznic portret au conducătorii religioşi, la care răul moral se împleteşte cu răul doctrinar (v. 12-17; Matei 7.15)!

    Aceşti oameni care le promit altora libertatea sunt ei înşişi robi ai poftelor lor celor mai josnice (v. 19), pentru că, lucru serios şi pentru cel credincios, „fiecare este robul lucrului de care este biruit”.

    Este fiecare dintre noi liber, eliberat de Domnul? (Ioan 8.34-36; Isaia 49.24,25). Sau este încă legat cu un lanţ nemărturisit? Lumea este captivantă în sensul literal al cuvântului, ea reţinând, ca un noroi (v. 22b), piciorul imprudent care se aventurează în ea şi murdărind, în acelaşi timp, şi sufletul (v. 20 spune de întinăciunile lumii).

    Sfârşitul capitolului denunţă iluzia celor pe care un creştinism social sau intelectual i-a făcut să iasă momentan de pe calea păcatului.

    O reformă morală nu este o convertire.

  • 16 Noiembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    El le-a spus: „De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția cerurilor este asemenea unui stăpân al casei care scoate din comoara lui lucruri noi și vechi”.
    Matei 13.52

    Împărăția cerurilor

    Această Împărăție, deja formată pe pământ, nu are un împărat vizibil. În împărățiile lui David, Solomon, Nebucadnețar, Darius, Alexandru sau Cezar, nu a existat o astfel de taină. Deși Împăratul acestei Împărății nu este văzut, totuși mulțimi de oameni de pe pământ mărturisesc că Îi sunt supuși. Împărăția în forma ei prezentă îi cuprinde pe toți aceștia. Doar în Matei întâlnim expresia „Împărăția cerurilor”, care îi desemnează pe cei de pe pământ care recunosc cârmuirea venită din ceruri. În Luca, unde avem parabole asemănătoare, schimbarea se face de la loc la Persoană: „Împărăția lui Dumnezeu”. În Matei este vorba de locul de unde vine cârmuirea; în Luca, de Persoana a cărei cârmuire este recunoscută.

    Există o altă expresie în Romani 14.17: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Adevărul cuprins în acest pasaj este de ordin individual și moral. Când un copil al lui Dumnezeu umblă într-o supunere adevărată, el nu va insista asupra diferențelor cu privire la mâncăruri și la băuturi, așa cum sunt ele descrise în capitolul acesta, ci va fi mai degrabă caracterizat de trăsăturile Împărăției lui Dumnezeu: dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

    O astfel de viață este o ilustrare în miniatură a trăsăturilor Împărăției lui Dumnezeu. Astfel de oameni au inimile mișcate și guvernate de Dumnezeu Însuși. Iată o linie de învățătură pe care trebuie să o promovăm, în special în zilele noastre, când principiile dreptății sunt în mare măsură abandonate! Principiul dreptății este primul menționat între trăsăturile Împărăției lui Dumnezeu.

    A E Booth


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa? Suflarea omului este o lumină a Domnului…”
    Proverbe 20.24,27

    Doi frați – două căi

    Nu cunoaștem sfârșitul felului de viețuire a celor doi frați. Dar cu siguranță putem spune că cel care și-a încredințat viața în mâinile atotputernice ale Mântuitorului va ajunge în fericirea veșnică. Un astfel de credincios nu este un om părăsit. Un astfel de om și-a găsit familia între cei credincioși. Dar mai important este faptul că el are un Tată în ceruri.

    Cititorule, probabil cunoști astfel de cazuri asemănătoare chiar în familia ta! Te-ai simțit vreodată părăsit? Dacă da, atunci, te rog, nu reacționa ca al doilea dintre cei doi frați. Nu te teme să-L primești pe Isus ca Mântuitor, pe motiv că nu înțelegi de ce ți s-au întâmplat anumite lucruri. Probabil, chiar acele întâmplări au fost semnalul de alarmă că nu mergi pe calea bună, pe calea dorită de Dumnezeu. Nu căuta pretexte care să justifice decizia de a nu-L accepta pe Hristos și dea trăi mai departe în păcat. Uneori ne simțim nedreptățiți sau chiar părăsiți. De aceea să nu uităm că Domnul îndreaptă pașii celui care se încrede în atotputernicia Mântuitorului. Cine Îl urmează pe Mântuitorul va fi binecuvântat. Dacă încă nu L-ai primit pe Mântuitorul, o poți face chiar acum. Nu uita că există doar două căi în viață: de partea Mântuitorului sau departe de El. Dumnezeu dorește să-ți îndrepte pașii, chiar astăzi, spre o nădejde cu temelii tari, al cărei Autor este El Însuși.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU ÎNCETA SĂ TE ROGI!

    „Stăruiţi în rugăciune.” (Coloseni 4:2)

         În 1964, rebelii comuniști Simba au asediat orașul Bunia din Zair. Au arestat și au executat numeroși cetățeni. Un pastor, pe numele său Zebedayo Idu a fost una dintre victimele lor. El a fost condamnat la moarte prin împușcare, de către un pluton de execuție și a fost aruncat în închisoare până a doua zi. Dimineața, împreună cu un mare număr de prizonieri, a fost îngrămădit într-un camion care i-a dus spre o piață publică de execuție. Fără nici o explicație, oficialul le-a spus deținuților să se „alinieze și să numere – unu, doi, unu, doi, unu, doi.” Cei care au rostit „unu” au fost aduși în fața plutonului de execuție, iar cei care au spus „doi” au fost duși înapoi în închisoare. Pastorul Idu s-a numărat printre cei care au fost cruțați. Întorși în celulele din închisoare, deținuții au auzit sunetul împușcăturilor. Pastorul a profitat de momentul dramatic și le-a relatat despre Domnul Isus și despre nădejdea vieții veșnice. Opt dintre deținuți și-au predat viețile lui Hristos în acea zi. Pe când Pastorul Idu și-a încheiat povestirea, un mesager nerăbdător a sosit la poarta închisorii cu un ordin de eliberare. Pastorul fusese arestat din greșeală – așa că a fost eliberat! Și-a luat rămas bun de la deținuți și s-a grăbit spre casa lui care se afla în apropierea capelei. Acolo, a descoperit o mulțime de credincioși care se rugau pentru eliberarea sa. Când au văzut că răspunsul la rugăciunile lor a pășit pe ușă, întâlnirea lor de rugăciune s-a transformat într-o întâlnire de laudă. Același Dumnezeu care a auzit rugăciunile bisericii Noului Testament din Ierusalim și l-a salvat pe Petru de la moarte (vezi Faptele Apostolilor 12:5), a auzit rugăciunile din Zair și l-a scăpat pe pastor. Dumnezeu ascultă și astăzi, așa că nu înceta să te rogi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Petru 2.1-11

    Sectele pierzării sunt înfloritoare în prezent. Apariţia lor ne-a fost anunţată cu mult înainte, pentru ca astăzi să nu fim nici miraţi, nici descurajaţi (v. 1). Ele fac negoţ cu suflete (v. 3; Apocalipsa 18.13b).

    În capitolul 1, perspectiva gloriei viitoare a fost afirmată de o triplă mărturie: viziunea anticipată de pe munte, profeţia, în sfârşit, luceafărul splendid răsărit în inimile noastre. Tot aşa şi siguranţa judecăţii care se va abate asupra lumii este întărită prin trei exemple: soarta îngerilor căzuţi (Iuda 6), potopul (Matei 24.36) şi sfârşitul Sodomei şi Gomorei (Iuda 7). Dar, din mijlocul unei generaţii necredincioase, Domnul deosebeşte şi eliberează pe cel care se teme de El (v. 9). În pofida mondenităţii sale, Lot era un om drept. Paranteza din versetul 8 arată că Dumnezeu înregistrează fiecare suspin al celor ai Săi. Dar Lot s-ar fi cruţat de toate aceste frământări dacă ar fi ştiut, ca Avraam, să aprecieze ţara promisiunii.

    O poziţie falsă şi îndoielnică înaintea oamenilor este întotdeauna o sursă de mizerie pentru copilul lui Dumnezeu. Lot este imaginea unui credincios mântuit „ca prin foc” (1 Corinteni 3.15). El nu va avea „din belşug intrarea în Împărăţia” Sa (cap. 1.11). Să ne ajute Domnul să nu ne asemănăm cu el!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne