Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 13 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vorbesc despre lipsuri, pentru că eu am învățat, în împrejurările în care sunt, să fiu mulțumit.

    Filipeni 4.11


    Este foarte încurajator pentru noi să vedem că până și marele apostol Pavel a trebuit să se deprindă să fie mulțumit, căci acest lucru nu vine din punct de vedere natural. Mai mult, atunci când a scris această epistolă, el a scris-o nu folosind titlul de apostol, ci pe cel de slujitor, împreună cu Timotei. Viața creștină normală, despre care el scrie și pe care o ilustrează prin exemplul lui, este deci la îndemâna oricărui credincios, căci cu toții suntem slujitori ai lui Isus Hristos. Prin urmare, Pavel nu se prezintă ca fiind un super-creștin, ci demonstrează prin propriul exemplu că este posibil ca și noi să trăim o viață de bucurie și de biruință, de vreme ce avem aceleași resurse pe care el le-a avut. Scriind din închisoare, el ne spune că lanțurile sale era din pricina lui Hristos (Filipeni 1.13); și că el nu era un prizonier al lui Nero, ci al Domnului (Efeseni 3.1; 4.1). Lucrul important este că el învățase să fie mulțumit prin faptul că-L introducea pe Domnul în împrejurările sale.

    Alții înaintea lui au procedat la fel. Iosif a spus: „Pentru păstrarea vieții m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră” (Geneza 45.5); David a scris: „Știu, Doamne, că judecățile Tale sunt dreptate și că din credincioșie m-ai smerit” (Psalmul 119.75). Ei au suferit mult, la fel ca Pavel, însă au privit la suferințele lor ca venind de la Domnul. Procedând în același fel, vom fi ajutați să evităm iritarea, tulburarea și spaima pe care adesea le experimentăm atunci când trecem prin necazuri.

    Mulți dintre noi avem mai mult decât merităm și totuși deseori suntem nemulțumiți și dorim mai mult; iar câteodată suntem amăgiți să credem că «iarba e mai verde în altă parte». Dumnezeu le-a dat lui Adam și Evei tot ce aveau nevoie, însă, amăgiți de șarpe, au devenit nemulțumiți și au vrut mai mult. Au pierdut astfel tot ceea ce Dumnezeu le dăduse. Domnul să ne ajute să fim mulțumiți în starea în care ne aflăm!

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.

    Matei 11.28



    Speranță și dragoste (1)

    Într-adevăr, mulți oameni nu au o viață ușoară. De fapt, toți poartă poveri, toți au parte de îngrijorări și de temeri.

    Unii sunt chiar conștienți că s-au împovărat cu vină. Ce să facă acum? Cine îi poate ajuta? Cine îi poate elibera de vină? Mai există speranță? Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne cheamă la El.

    Vino la El!

    Oamenii au minunata posibilitate de a intra în legătură cu Dumnezeu, de a comunica cu El. Ei pot – cu voce tare sau șoptită – să se adreseze Creatorului lor în rugăciune. „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema și veți pleca; Mă veți ruga și vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi … Mă voi lăsa să fiu găsit de voi” (Ieremia 29.11-14).

    Încrede-te în Dumnezeu!

    Poți să-I spui cu deplină încredere lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, tot ce te împovărează. El te aude. „Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la El este mântuirea mea. Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru!” (Psalmul 62.2,9).

    Recunoaște vina ta!

    Te mai apasă vina păcatelor? Mai stau acestea ca un zid de despărțire între tine și El? Recunoaște vina ta în fața Lui și roagă-L să devină Răscumpărătorul și Domnul tău. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII REALIST CU PRIVIRE LA ABILITĂȚILE TALE! – Fundația SEER

    „Să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3)

    Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu” (Exodul 3:10). Dar în loc să se gândească: „Ce onoare!” Moise a răspuns: „Cine sunt eu… să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Exodul 3:11). Creșterea lui Moise ca nepot adoptat al lui Faraon îl pregătise pentru această lucrare, dar acum el se afla în exil, din cauză că ucisese un egiptean. E ușor să critici ezitarea lui Moise, dar cum observa Mark Roberts: „Liderii înțelepți au o oarecare reticență care vine din smerenia personală și din faptul că iau în serios responsabilitatea conducerii.” La urma urmelor, Dumnezeu l-a ales pe Moise știind bine că va fi reticent. Dumnezeu ar fi putut chema pe cineva cu mai multă încredere în sine, dar nu a făcut-o. Să ne imaginăm cât de diferită ar fi fost scena dacă Moise ar fi răspuns: „Nici o problemă, Doamne, eu sunt persoana pe care o cauți!… Am acumulat ani de experiență la curtea lui Faraon!”

    Oare o persoană cu o așa mare încredere în sine ar fi fost potrivită pentru această misiune? Mă îndoiesc.

    Dacă reticența noastră de a fi lideri provine dintr-un simț realist al limitărilor noastre și dintr-o recunoaștere autentică a marii responsabilități, ne găsim în postura perfectă de a ne bucura de o încredere sănătoasă ca lider. În loc să enumere abilitățile și realizările lui Moise, Dumnezeu a spus doar atât: „Eu voi fi negreşit cu tine” (Exodul 3:12). Cu alte cuvinte: „Știu că nu poți face asta singur, dar Eu voi fi cu tine, și asta contează de fapt!”

    Apostolul Pavel scrie: „eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3). Nu contează câte știi sau câți oameni te urmează, destoinicia ta ca lider derivă din încrederea ta în tăria lui Dumnezeu și nu în tăria ta. „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 6:1-11


    Primul gând al lui David la inaugurarea împărăţiei se îndreaptă spre chivotul Domnului. El mobilizează treizeci de mii de oameni, elita lui Israel, de data aceasta nu pentru o bătălie, ci pentru a escorta chivotul într-un mod demn, până la Ierusalim. Oricâtă onoare am acorda Persoanei Domnului Isus, nu este niciodată prea mare. Numai că acest omagiu şi această închinare trebuie să I le aducem într-un fel înţelept şi în ascultare. Potrivit dispoziţiei divine, chivotul ar fi trebuit purtat pe umeri (Numeri 7.9); însă David şi poporul n-au ţinut cont de aceasta. În opinia lor, un car nou, asemenea celui folosit mai înainte de filisteni în ignoranţa lor, servea mult mai bine scopului lor. Nu era mai practic aşa, decât să-l transporte pe jos? Şi iată că Uza, care a atins chivotul, este rupt pe loc! Ce consternare! Noi nu l-am fi considerat atât de vinovat. Dar a fost vinovat! Dumnezeu a vrut să ne facă pe noi, ca şi pe David, să înţelegem cât de grav este să înlocuim învăţătura şi îndrumările Sale cu propriile noastre bune intenţii, în special acolo unde este implicată închinarea şi adorarea.

    Amară întrerupere a acestei frumoase ceremonii! David, iritat şi înfricoşat în acelaşi timp, schimbă destinaţia chivotului şi pierde astfel o binecuvântare de care se va bucura, în schimb, familia lui Obed-Edom.

  • 12 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când veți intra în țara pe care v-o dau și veți secera secerișul ei, atunci să aduceți la preot un snop din cel dintâi rod al secerișului vostru. Și el va legăna snopul înaintea Domnului ca să vă fie primit; preotul îl va legăna a doua zi după sabat.

    Levitic 23.10,11


    Sărbătoarea celor dintâi roade este o imagine a învierii lui Hristos. Ea era strâns legată de Paște și era celebrată în timpul sărbătorii Azimelor. Prin moartea lui Hristos, Paștele nostru, vechile noastre legături au fost tăiate, iar prin învierea Lui am fost duși într-o nouă poziție înaintea lui Dumnezeu. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Hristos este pârga celor adormiți și, astfel, învierea Sa este garanția că toți cei care au adormit în Isus vor fi de asemenea înviați.

    Sărbătoarea celor dintâi roade putea fi ținută doar după ce poporul Israel avea să se afle în țara promisă. Înainte ca israeliții să poată mânca din roadele țării, trebuia ca un snop din cele dintâi roade să fie adus și legănat înaintea lui Dumnezeu. El trebuie să-Și aibă partea mai întâi. Prin căderea lui Adam și, în consecință, a tuturor oamenilor, Dumnezeu a fost privat de partea Sa. Însă prin Hristos, ultimul Adam, totul a fost recuperat și Dumnezeu este glorificat.

    Snopul era legănat în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Aceasta a fost ziua în care Hristos a înviat triumfător dintre cei morți. Acum noi, ca oameni răscumpărați, suntem acceptați de Dumnezeu în Fiul Său preaiubit, Mântuitorul biruitor. Pe bună dreptate, inimile noastre trebuie să fie pline de laudă la adresa Lui. „Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta.

    Isaia 35.5,6



    Exact așa s-a întâmplat!

    Această profeție a lui Isaia s-a împlinit în timpul când Isus Hristos a trăit și a lucrat în Israel.

    1. Ochii orbilor s-au deschis: Orbul Bartimeu a crezut că Isus era Mesia cel promis. De aceea a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”. Strigătul său nu a fost în zadar. Domnul l-a chemat la Sine și i-a spus: „Du-te! Credința ta te-a mântuit”. Atunci orbul a putut imediat să vadă (Marcu 10.46-52).

    2. Urechile surzilor s-au deschis: În ținutul Decapole au adus la Isus Hristos un surd care nu putea vorbi bine. Mântuitorul Și-a pus degetele pe urechile acestuia și i-a atins limba. Apoi i-a spus cu putere divină: „Deschide-te!”. Imediat urechile s-au deschis și limba i s-a dezlegat (Marcu 7.31-37).

    3. Ologii au putut din nou umbla și sări: Odată, patru oameni au adus pe un pat un om paralizat la Domnul Isus. Credința lor n-a rămas fără răspuns. Isus i-a spus omului aceluia: „Scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă”. Imediat, omul a primit putere să se ridice. El a mers acasă și L-a proslăvit pe Dumnezeu (Luca 5.18-25).

    4. Muții și-au primit din nou graiul: Un om care era mut, deoarece era stăpânit de un demon, a venit în contact cu Fiul lui Dumnezeu. După ce Mântuitorul a izgonit demonul, omul a putut vorbi din nou (Matei 9.32,33).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREI REGULI BIBLICE PENTRU IZBÂNDĂ (2) – Fundația SEER

    „Cugetă asupra ei zi şi noapte” (Iosua 1:8)


    A doua regulă biblică pentru izbândă este: lasă Cuvântul să te pătrundă.

    Cuvântul „a cugeta” înseamnă „a cântări, a rumega sau a analiza cu atenție.” Așadar, nu te limita la citirea Scripturii, ci diger-o în întregime. Roagă-te: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18). Poți citi un verset de zeci de ori, și brusc să vezi ceva ce nu ai văzut până atunci. Ideea este să-ți antrenezi mintea să vadă lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Mark Twain a spus că două dintre cele mai bune zile din viața cuiva sunt ziua în care s-a născut și ziua în care a descoperit de ce s-a născut. Și singura persoană care îți poate spune lucrul acesta este Cel ce te-a creat.

    Iar a treia regulă biblică pentru izbândă este: trăiește Cuvântul. „Căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Da, studiază Biblia, cugetă asupra ei și memoreaz-o. Dar dacă dorești să ai izbândă în viață, trebuie să te supui Bibliei. Trebuie să transpui adevărul în viață. Nimeni nu-ți poate garanta izbânda, în afară de Dumnezeu – și această garanție se găsește în lecturarea, meditarea și împlinirea Cuvântului sfânt. Valoarea și prețul sunt direct legate de scop. O mașină care nu merge este lipsită de valoare. Un stilou care nu scrie este lipsit de utilitate. Tot astfel, dacă dorești să fii ceea ce trebuie să fii, trebuie să-ți găsești scopul în viață și să-l împlinești.

    La moarte, faima și averea ta nu mai contează. Lucrul care are o valoare eternă va fi răspunsul tău la întrebarea: „Mi-am trăit eu viața în prezența lui Dumnezeu și după planul Său?” C.S. Lewis a spus-o astfel: „Cel care Îl are pe Dumnezeu, are totul!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 5:10-23


    Am admirat calităţile de credinţă şi de dependenţă manifestate de David în atât de multe situaţii (şi o dată în plus în v. 19 şi 23, în lupta contra filistenilor). Din nefericire, viaţa lui de familie este departe de a ajunge la acelaşi nivel. În pofida uneia dintre poruncile Domnului adresate special împăraţilor (Deuteronom 17.17), David îşi ia multe soţii, întâi la Hebron, apoi la Ierusalim. Dacă ar fi avut-o numai pe credincioasa Abigail de soţie (numele ei semnificând bucuria tatălui, fiind o prefigurare a Bisericii), n-am mai fi întâlnit trei nume care urmau să devină sursa unei dureri atât de mari pentru el: Amnon, Absalom şi Adonia (3.2-4).

    Războiul contra filistenilor poate fi reluat cu triumf, urmând instrucţiunile Domnului. Înaintea celei de-a doua bătălii, David şi-ar fi putut spune: ŤSă procedăm ca şi întâia dată, pentru că atunci am reuşit!ť Dar îl veţi remarca, din contră, întrebându-L din nou pe Domnul. Şi face foarte bine că întreabă, pentru că răspunsul este cu totul diferit. De aceea, să nu ne încredem în propria înţelepciune, ci să cerem de la Domnul îndrumarea; atunci vom fi şi noi capabili să câştigăm victoriile pe care El ni le-a pregătit.

  • 11 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar Isus, auzind cuvântul rostit, i-a spus mai-marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai”.

    Marcu 5.36


    Această scurtă expresie, „crede numai”, se află la loc de frunte printre expresiile pline de mângâiere folosite de Domnul Isus. Ea conține esența întregului adevăr mântuitor. Dacă te descurajează gândul la păcatele tale trecute, prezente sau viitoare, nu te teme! „Crede numai” că El a murit pentru tine, că trăiește pentru tine și că mijlocește pentru tine! Ești adânc încercat? Apele necazului au năvălit peste tine? Simți că Domnul a uitat să fie plin de har față de tine? Răspunsul Lui pentru o astfel de situație este simplu: „Crede numai!”. Crede că există un motiv important pentru încercare și o lecție de har pe care trebuie s-o înveți! Crede de asemenea că loviturile grele sunt date de o mână a dragostei, că vei fi făcut mai bun prin ele și că Dumnezeu va fi glorificat prin încercarea ta!

    Ești chinuit de gândul morții? Crede că îți va fi dat har la acel timp și un braț puternic de va sprijini! Nu există niciun nor negru pe care puterea învierii Sale să nu-l poată risipi. „Acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12).

    Domnul Isus nu are alt remediu pentru păcat, pentru suferință și pentru încercare, decât acela pe care l-a oferit și ucenicilor Săi, atunci când le-a spus: „Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine” (Ioan 14.1).

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră păcătoasă, … El [Dumnezeu] v-a adus la viață împreună cu Sine [Hristos], iertându-ne toate greșelile.

    Coloseni 2.13



    Din moarte la viață (2)

    „În timp ce soldatul intona mai departe versurile cântării «Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?», mi-am dat seama că, într-un sens cât se poate de real, eu am fost de față la răstignirea Domnului Isus, pentru că eram la fel de împotrivitor ca oamenii care L-au răstignit. Și eu L-aș fi batjocorit pe Domnul Isus. Și eu aș fi luat Numele Domnului în deșert, pentru că nu voiam să am de-a face cu Domnul Isus. Așa că, pentru prima dată în viața mea, mi-am dat seama că, într-adevăr, am fost de față la răstignirea Domnului Isus. Și am fost copleșit de gândul acesta, înțelegând că eu eram la fel de vinovat de moartea Mântuitorului ca și acei oameni care L-au răstignit.

    În timp ce soldatul continua să cânte, am înțeles un lucru măreț, care mi-a schimbat viața. Am înțeles că, dacă am fost la cruce când Domnul Isus a fost răstignit și dacă am fost responsabil de ceea ce s-a întâmplat acolo – și am fost! – însemna că eu am fost de față și atunci când Domnul Isus S-a rugat: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!». În acel moment mi-am dat seama că semnificația reală a crucii era faptul că Domnul Isus a murit pentru mine, în locul meu, ca eu să fiu iertat de Dumnezeu”.

    Situația lui Tom Allen este a noastră, a fiecăruia în parte. Ne-am născut cu o natură împotrivitoare față de Dumnezeu și față de Fiul Său. Prin necredința noastră, sau prin credința noastră de formă, suntem ca acei oameni care L-au răstignit pe Mântuitorul. Vestea cea bună vine de la Dumnezeu chiar acum: pe noi, Dumnezeu vrea să ne aducă la viață prin credința în lucrarea Fiului Său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREI REGULI BIBLICE PENTRU IZBÂNDĂ (1) – Fundația SEER

    „Atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

    Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Dumnezeu vede izbânda ca pe un lucru simplu de atins, și la fel de simplu, pentru El, de măsurat. Dacă vrem să avem izbândă în lucruri care contează cu adevărat, trebuie să urmăm instrucțiunile pentru viață care se găsesc în Scriptură.

    Așadar, iată trei reguli biblice pentru izbândă: Prima, caut-o! „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta.” Cu alte cuvinte: „nu pleca de acasă fără ea!” Izbânda atrage după sine studierea Cuvântului lui Dumnezeu ca o componentă constantă a vieții. Asta ar putea însemna o schimbare radicală pentru tine. Într-un studiu comandat de Biserica Anglicană în 2017, 55% dintre cei care se declară creștini nu au citit niciodată Biblia, 29% nu se roagă niciodată și 33% nu merg niciodată la biserică. Dar numai 6% din adulții din Marea Britanie au spus că ei nu au fost niciodată creștini „practicanți”. Imaginează-ți că mergi la doctor când ești bolnav și primești un tratament care te poate face bine. Dar tu îl iei numai o dată pe săptămână, sau când ai chef, sau deloc… Vei da vina pe doctor pentru că nu te-ai însănătoșit? Unii dintre noi facem lucrul acesta cu Dumnezeu: „Doamne, de ce mi s-a întâmplat mie lucrul acesta? Nu înțeleg!” Vei spune că medicamentul nu are efect? Nu știi, dacă nu-l iei! „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6).

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu… și el va produce schimbarea în tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 3:1-5; 5:1-9


    În timpul acestor evenimente, David a aşteptat în linişte la Hebron ca Domnul Însuşi să-l stabilească împărat peste tot Israelul.

    Tot astfel Isus, acum în ceruri, aşteaptă ca Dumnezeu să-I dea împărăţia Sa universală.

    Pentru Israel, începutul capitolului 5 marchează o dată importantă în istoria lui şi anume transferul scaunului de domnie al lui David la Ierusalim, oraş care, de acum înainte, va ocupa un loc atât de important în istoria poporului şi în scopurile lui Dumnezeu. Dar, în interiorul zidurilor cetăţii, pe Muntele Sion, exista un oraş de nepătruns, păstrat de iebusiţi încă din timpul lui Iosua. În ciuda laudei de sine a ocupanţilor, David îl cucereşte. Totuşi aici David uită harul care l-a caracterizat atât de des, prin aceea că interzice accesul şchiopilor şi al orbilor în casa lui Dumnezeu. Ce contrast cu Domnul, care i-a primit în templu pentru a-i vindeca, în mod expres pe orbi şi pe şchiopi (Matei 21.14); ce contrast, de asemenea, cu omul care „a dat o cină mare” (Dumnezeu Însuşi) şi care, pentru a-Şi umple casa, îi strânge pe aceşti oameni nenorociţi (reprezentându-ne pe tine şi pe mine) ca să-şi ocupe locurile lor la sărbătoarea harului (Luca 14.21-23).

  • 10 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Suntem datori să-I mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților … pentru răbdarea și credința voastră în toate persecuțiile și necazurile voastre pe care le suferiți.

    2 Tesaloniceni 1.3,4


    O adunare în care credința și dragostea cresc nu va scăpa niciodată de atacurile lui Satan. Vedem deci că și tesalonicenii treceau prin încercări și persecuții. Totuși Dumnezeu îngăduia aceste suferințe pentru încercarea credinței lor, fiindcă încercarea credinței „lucrează răbdare” (Iacov 1.3). În ce-i privește pe tesaloniceni, eforturile lui Satan fuseseră doar un mijloc de întărire a credinței lor în Hristos, a dragostei unora pentru ceilalți și a răbdării lor în încercare. Astfel de calități au stârnit recunoștința apostolului față de Dumnezeu și l-au făcut să se laude cu ei înaintea altor adunări.

    Orice efort al vrăjmașului este pentru a șubrezi credința noastră în Hristos, pentru a ne slăbi în dragostea unii pentru alții și pentru a ne face să ne răzvrătim împotriva răului, decât să-l îndurăm cu răbdare. În mijlocul încercărilor speciale din zilele din urmă poate că noi, în țările în care ne aflăm, nu ne confruntăm cu persecuția, însă vom avea negreșit necazuri. În aceste zile de confuzie și de împrăștiere a poporului lui Dumnezeu, necazurile pe care le suferim vin mai degrabă din mijlocul mărturiei creștine, decât din afara ei. Astfel de încercări sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a lucra răbdare.

    Din nefericire, ratăm lecțiile pe care Dumnezeu dorește să le învățăm atunci când trecem prin încercări și răspundem cu rău la rău. În astfel de împrejurări, încercarea este lăsată să dureze sau, dacă este totuși îndepărtată, pierdem binecuvântarea pe care Dumnezeu a intenționat să ne-o dea și va trebui să trecem prin alte încercări similare. Ferice de noi dacă luăm orice încercare din mâna lui Dumnezeu și mergem cu ea înaintea Lui. În felul acesta, după ce încredințăm toate lucrurile în mâna Lui, vom învăța „răbdarea”, care aduce cu ea o mare binecuvântare pentru sufletele noastre acum, iar în viitor, o răsplată minunată în glorie.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului.

    Efeseni 2.1,2



    Din moarte la viață (1)

    Cu mulți ani în urmă, în Scoția trăia un predicator renumit, cu numele Tom Allen, pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a-i conduce pe mulți oameni la Hristos. De asemenea, el și-a dedicat viața ca să-i ajute pe săracii din oraș. În anul 1945, când al doilea Război Mondial era pe sfârșite, Tom era soldat în Franța. În ziua de Paște, care era chiar cu câteva zile înainte de sfârșitul războiului, un sergent american l-a invitat să meargă cu el la biserică. La început, Tom nu a vrut, dar, din respect, în cele din urmă a acceptat să meargă cu el și să asculte evanghelia.

    Mai târziu, după convertirea lui, Tom Allen a povestit următoarele:

    „La început nu prea mi-a plăcut programul de la biserică. Într-adevăr, ceea ce se întâmpla acolo era foarte mișcător, pentru că predica se ținea într-o catedrală renumită din Franța, la care participau peste o mie de soldați. Eu eram copleșit de gândul că unii dintre acei soldați urmau să moară înainte de sfârșitul războiului, așa că nu ascultam în mod deosebit ceea ce se spunea. La un moment dat, un soldat american de culoare s-a ridicat și a intonat un imn foarte frumos, ale cărui cuvinte m-au răscolit:

    Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?
    Câteodată încep să tremur, să tremur!
    Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?

    Atunci, pentru prima oară, am început să mă gândesc la cruce. Dar apoi mi-am zis: «Cum aș fi putut să fiu de față când L-au răstignit acei oameni pe Domnul Isus? Aceasta s-a întâmplat acum aproape 2.000 de ani!»”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRĂIEȘTE O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ! – Fundația SEER

    „Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” (Filipeni 4:5)

    Pentru a avea o viață echilibrată, trebuie să aplici în viața ta aceste două versete:

    1) „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7).

    2) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Când nu reușești să faci niciunul din aceste două lucruri, i-ai deschis ușa lui Satan ca să te atace.

    Prea mult, chiar și dintr-un lucru bun, provoacă probleme. De exemplu, munca este bună… dar prea multă muncă produce stres, care poate duce la boală, resentiment, depresie și stricarea relațiilor. Mâncarea este bună… dar prea multă poate duce la probleme serioase de sănătate. E bine să fii organizat… dar dacă devii perfecționist, poți să-i înnebunești pe ceilalți, dar și pe tine. Orice domeniu din viața ta care scapă de sub control, îți va fura bucuria pe care vrea Dumnezeu s-o ai. Una dintre cele mai mari provocări cu care te vei confrunta în viață este să menții o viață echilibrată.

    „Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.”

    Dacă ai o personalitate impulsivă, reține cuvântul „blândețe” (în limba engleză se folosește cuvântul „moderație” – n.tr.). Acest lucru înseamnă „a nu merge la extreme.” Pastorilor, excelați în lucrare, dar nu vă neglijați familia. Părinților, nu vă limitați la câștigarea existenței, bucurați-vă de persoanele pentru care munciți. E bine să fii preocupat de înfățișare, dar nu fi obsedat de asta, întrucât nu aceasta este adevărata măsură a valorii tale ca persoană.

    Uită-te la viața ta și întreabă-te: „Care sunt domeniile în care mi-am pierdut echilibrul?” Apoi, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți refaci echilibrul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 2:12-31


    Până la sfârşitul capitolului 4 citim despre conflictul dintre David şi Iş-Boşet sau, mai degrabă, dintre generalii lor, respectiv Ioab şi Abner. Este o confruntare de
    prestigii, fiecare dintre aceşti oameni mândri dorind să fie întâiul; şi va sfârşi prin moartea lui Abner şi apoi a lui Iş-Boşet. Împrejurările acestea triste, echivalând cu un război civil, sunt folosite de Domnul pentru a stabili, puţin câte puţin, domnia împăratului Său.

    Violenţei şi spiritului de răzbunare li se dă frâu liber. Aproape de iazul lui Gabaon, încercarea puterii începe ca un joc. Ei doresc numai să-i vadă pe aceia dintre ei care sunt mai îndemânatici şi mai puternici. Dar, de la mândrie până la ucidere, iată ce pas mic este! Exaltarea conduce la pierderea controlului de sine şi actul criminal se înfăptuieşte înainte ca cineva să-şi poată da seama de ce va rezulta din aceasta. Cei douăzeci şi patru de tineri nefericiţi cad în acelaşi timp, fiecare străpuns de sabia celuilalt.

    Să observăm că David rămâne deoparte faţă de competiţiile pe care Ioab pretinde că le susţine în numele său. Astfel facem cunoştinţă cu caracterul acestuia: om şiret şi fără scrupule, care apără cauza lui David pentru că aceasta îi va aduce un câştig personal.

  • 9 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în trup”.

    1 Timotei 3.16


    În timp ce Iosif și Maria se aflau la Betleem, Maria „L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut și L-a înfășat în scutece și L-a culcat în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în han” (versetul 7). Fiul lui Dumnezeu S-a născut în această lume, însă nu S-a găsit niciun loc pentru El aici. Lumea este la ea acasă; prin propriile resurse, ea găsește un loc la han, însă pentru Fiul lui Dumnezeu nu există un loc, decât în iesle.

    Duhul Sfânt nu menționează în zadar această împrejurare. Nu există loc pentru Dumnezeu în această lume, nici pentru ceea ce este de la Dumnezeu. Cu atât mai perfect se manifestă dragostea Domnului Isus, care a binevoit să vină pe pământ. Însă El Și-a început viața aici într-o iesle și a sfârșit-o pe o cruce, iar în tot timpul dintre aceste două evenimente nu a avut niciun loc unde să-Și plece capul.

    Prin urmare, noi, cei credincioși, suntem constrânși de o asemenea dragoste să ne plecăm capetele cu reverență și adorare în prezența Lui, „Dumnezeu arătat în trup”, contemplând harul Său infinit, prin care, deși era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, astfel ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. Acel Prunc din iesle era Obiectul tuturor planurilor lui Dumnezeu, Susținătorul și Moștenitorul întregii creații, Mântuitorul tuturor celor care vor moșteni gloria și viața eternă.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de omul care găsește înțelepciune și de omul care capătă pricepere.

    Proverbe 3.13



    Afirmații

    „Încredințează trecutul tău milei lui Dumnezeu, prezentul, dragostei Sale, iar viitorul, providenței Sale.”

    Augustin

    „Nu-ți fie teamă niciodată să-ți încredințezi viitorul pe care nu-l cunoști unui Dumnezeu pe care-L cunoști.”

    Corrie Ten Boom

    „Mulți din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor.”

    Henry Coandă

    „Ceea ce știm este o picătură, iar ceea ce ignorăm este un ocean. Minunata alcătuire a Universului, cu armoniile sale incomparabile, nu s-a putut face decât după planul unei Ființe atotștiutoare și atotputernice. Aceasta este și rămâne convingerea mea ultimă.”

    Isaac Newton

    „Recunoștința este memoria inimii.”

    Balzac

    „Trufașul nu poate fi recunoscător; el crede totdeauna că a meritat mai mult.”

    Nicolae Iorga

    „Dacă nu poți spune ceva frumos, nu spune nimic.”

    Benjamin Franklin

    „Corectarea face mult, dar încurajarea face mult mai mult.”

    Johann Wolfgang Goethe

    „Mintea și experiența ne arată că niciun popor nu poate fi moral dacă nu are credință.”

    George Washington

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXISTĂ O CALE MAI BUNĂ? – Fundația SEER

    „Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine… în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronomul 28:8)



    Aproape oricine poate depista o problemă, poate discuta despre ea și se poate plânge din cauza ei. Dar o persoană orientată spre soluții caută căi de a rezolva problema. Murray Spangler a fost o astfel de persoană. El era om de serviciu într-un magazin, și s-a gândit că singurul mod de a învinge plictiseala din slujba sa (care consta în măturarea podelelor) era să găsească o alternativă inovatoare în a-și face treaba. Era motivat în plus de faptul că… era alergic la praful pe care îl mătura în fiecare zi. Așa că s-a gândit: „În loc să mătur praful, poate există o modalitate de a-l aspira.”

    De unde vin astfel de gânduri creative? De la Dumnezeu, Creatorul nostru. Și pentru că ești creația Sa, El Își va împărtăși ideile cu tine.

    Întrebările lui Spangler l-au condus la inventarea formei brute, dar funcționale a aspiratorului. Apoi a căutat un vechi prieten din domeniul pielăriei, pentru a finanța producția invenției sale. Numele acestuia era H.W. Hoover. Nu numai că aspiratoarele Hoover au devenit foarte populare, dar „aspiratul” a devenit, cel puțin pentru o generație, sinonim cu măturatul podelelor.

    În fiecare obstacol există o oportunitate; în fiecare întrebare, un răspuns; în fiecare problemă, o soluție. Așa că, nu-ți fie teamă să pui la îndoială metode, sisteme și echipamente și întreabă: „Există o cale mai bună?” Lumea a fost îmbogățită de oameni care au îndrăznit să-și pună această întrebare. Și tu poți fi o astfel de persoană, căci Dumnezeu promite să binecuvânteze „toate lucrurile pe care vei pune mâna.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 2:1-11


    Înainte de a fugi în ţara filistenilor, David nu-L consultase pe Dumnezeu (1 Samuel 27.1) şi faptul acesta îl dusese în necaz. Dar această experienţă amară n-a fost fără un folos. Acum Îl întreabă pe Domnul de două ori.

    Niciodată nu se poate spune că insistăm prea mult asupra acestui principiu fundamental al vieţii creştine: dependenţa. Ea este o datorie în faţa lui Dumnezeu, dar şi sursa puterii şi a siguranţei noastre.

    Hebronul, în care Dumnezeu îl aduce pe unsul Său, este un loc care ne vorbeşte despre moarte. Mormintele patriarhilor se găseau acolo. Hristos, Preaiubitul lui Dumnezeu, adevăratul David, înainte de a-Şi prelua oficial împărăţia, a mers până la moarte prin ascultare de Dumnezeu. Şi acesta este şi locul spre care Dumnezeu îi îndreaptă pe ai Săi. Credinciosul a murit împreună cu Hristos.

    David nu-i uită pe locuitorii Iabesului din Galaad, care îşi arătaseră bunătatea faţă de Saul. Oare Domnul va uita micile acte de caritate pe care ne-a permis să le exersăm? (Evrei 6.10).

    Suveranitatea lui David avea să fie stabilită treptat- treptat. Pentru moment, numai Iuda l-a recunoscut. Restul poporului s-a supus lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, susţinut de Abner, fosta căpetenie a armatei lui Saul.

  • 8 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt Vița cea adevărată și Tatăl Meu este Vierul.

    Ioan 15.1


    Vierul veghează asupra viei, pentru ca ea să aducă rodul dorit. Fiind Vița, Domnul Isus a fost dependent de Viticultor. El a avut o încredere desăvârșită în Cel a Cărui voie venise s-o împlinească (Ioan 4.34)! Domnul i-a spus lui Filip: „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care Eu vi le spun nu le vorbesc de la Mine Însumi; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face lucrările acestea” (Ioan 14.10).

    Fiind atașați de Viță, adică de Hristos, avem o relație de dependență față de Tatăl și, ca rezultat, putem avea încredere deplină că Tatăl nostru ne va păzi și ne va oferi orice resursă dacă rămânem în Viță și dacă vom căuta să aducem roadă pentru plăcerea Sa.

    Isaia 27.2-6 descrie ziua când Dumnezeu va răscumpăra și va restabili via Sa pământească, Israel. Însă cântarea de acolo revelează de asemenea mult din caracterul Vierului. Vedem că El este un Vier care veghează cu credincioșie asupra viei Sale, zi și noapte, o păzește, o udă și îi oferă tot ceea ce are nevoie pentru a rodi din belșug.

    Ceea ce Vierul va face pentru Israel în viitor, El face acum pentru noi, dacă rămânem în Viță. Așa că, înainte de a vorbi despre mlădițe și despre aducerea de rod, să ne aducem aminte că este nevoie ca inimile noastre să se încreadă pe deplin în Viticultor și să fie complet dependente de El! Până la urmă, rodul este pentru El și pentru gloria Sa!

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă vorbește cineva, să vorbească așa ca și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să fie după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.

    1 Petru 4.11



    Încredere și curaj (2)

    Toți avem nevoie de mângâiere, de sprijin și de încurajare, în special atunci când trecem prin durere și prin descurajare.

    Mângâierea nu înseamnă doar vorbe de încurajare prin care o persoană o sfătuiește pe o altă persoană să stea tare pe poziție, să rămână fermă în fața greutăților sau să fie indiferentă. Încurajarea nu este o încercare de a explica de ce se întâmplă nenorociri. Încurajarea nu înseamnă o mulțime de cuvinte pozitive despre faptul că Dumnezeu controlează toate lucrurile și că totul este în regulă. Toate aceste cuvinte pot fi bune și folositoare.

    Cei de lângă noi primesc mângâierea din partea noastră doar atunci când noi simțim durerea și necazul alături de ei, astfel încât să știe că nu suferă singuri. Pavel ne-a sfătuit: „Bucurați-vă cu cei care se bucură; plângeți cu cei care plâng” (Romani 12.15). Când prietenul tău cel mai bun suferă dintr-un motiv sau altul, spune-i cuvinte ca acestea: „Știu că doare”, sau „Sufăr împreună cu tine”. Avem nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu, ca să știm când trebuie să vorbim și când trebuie să tăcem. Păstrează-ți sfaturile și povețele din Biblie pentru a le da doar după ce ai acordat tu însuți suficientă atenție sentimentelor pe care le trăiește celălalt! Aceasta este mângâierea biblică.

    Dragostea adevărată este cea care satisface nevoia de sprijin și poți spune că sprijini pe cineva doar atunci când încerci să ușurezi povara acelei persoane într-un mod practic și folositor.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IZBÂNDA – Fundația SEER

    „Atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8)

    Când Iosua a devenit conducătorul Israelului, în locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

    Există două tipuri de succes: succesul care împlinește voia lui Dumnezeu pentru viața ta; și succesul care este trecător, care îți lasă un sentiment de goliciune și care moare odată cu tine.

    Se spune că Boris Becker, campionul german de tenis, a dorit să se sinucidă din cauza unui gol lăuntric pe care l-a experimentat în viață. Chiar dacă era un jucător de succes, el știa că viața sa nu este în totalitate așa cum trebuia să fie. „Am câștigat Wimbledonul de două ori până acum, odată ca cel mai tânăr jucător,” a spus el. „Eram bogat. Aveam toate posesiunile materiale de care aveam nevoie: bani, mașini, femei, totul… Știu că pare un clișeu. E vechiul cântec al starurilor de film și muzică… ce sfârșesc totuși prin a se sinucide. Ei au totul și totuși sunt atât de nefericiți… Nu aveam pace lăuntrică. Eram o marionetă!”

    Cineva a zis: „În tot ceea ce face omul fără Dumnezeu, fie va eșua lamentabil, fie va reuși – într-un mod și mai lamentabil!” Știi de ce această afirmație este adevărată?

    Pentru că fără Dumnezeu orice succes se termină în eșec (nu aduce satisfacție). Definiția pe care a dat-o Domnul Isus nebunului a fost aceasta: „Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:21). Izbânda înseamnă să-L pui pe Dumnezeu pe primul loc și să-L lași să rezolve totul pentru tine.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 1:17-27


    Departe de a se bucura de nenorocirea care-l ajunsese pe rivalul şi prigonitorul său, David compune pe această temă un mişcător cântec de jale. Acest Cântec al Arcului laudă calităţile omeneşti ale lui Saul: puterea, generozitatea, popularitatea lui. Şi, acoperindu-i răutatea împăratului, din pricina căreia suferise atât de mult până atunci, David ar dori totodată, dacă este posibil, să ascundă înfrângerea care ar alimenta bucuria şi dispreţul din partea vrăjmaşilor Domnului: „Nu spuneţi în Gat …” (v. 20).

    Ne este necesar să învăţăm, ca şi fiii lui Iuda (v.18), lecţiile pe care le oferă acest Cântec al Arcului: să plângem cu cei nenorociţi; să căutăm lucrurile bune la aceia care nu ne plac; să ne abţinem să vorbim ce ştim că este neplăcut despre cineva; mai presus de orice, să acoperim neajunsurile surorilor şi fraţilor noştri, pentru o bună mărturie a poporului lui Dumnezeu în faţa lumii (1 Petru 4.8).

    Apoi inima lui David, copleşită de durere, se exprimă avându-l ca subiect pe Ionatan. Dragoste minunată, plină de farmec; cu toate acestea, palidă imagine a dragostei lui Hristos; dragoste nemărginită, de care nimic „nici chiar moartea” nu ne va putea despărţi niciodată (Romani 8.38, 39).

  • 7 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu erau etiopienii și libienii o oștire mare, cu multe care și călăreți? Dar, pentru că te-ai sprijinit pe Domnul, El i-a dat în mâna ta … Și Asa s-a mâniat pe văzător și l-a pus în închisoare, pentru că era înfuriat pe el din cauza aceasta.

    2 Cronici 16.8,10


    Împăratul Asa (3)

    Împăratul Asa a început bine, L-a căutat pe Dumnezeu, s-a sprijinit pe El și a fost răsplătit cu o mare biruință. După o perioadă de pace în împărăția sa, el L-a uitat pe Dumnezeu și a suferit un declin spiritual. Vom vedea acum că, la sfârșitul vieții sale, el s-a împotrivit lui Dumnezeu. Asa a început bine, dar s-a încrezut în sirieni, în loc să se încreadă în Dumnezeu (2 Cronici 16.7,8). Când Hanani, credinciosul văzător, i-a reproșat acest lucru, Asa ar fi trebuit să se smerească și să învețe din greșeala lui. Dar Asa nu a procedat așa, ci s-a mâniat atât de tare, încât l-a aruncat pe Hanani în închisoare și i-a asuprit pe unii din țară (versetul 10). Este acesta același Asa pe care l-am văzut în capitolele 14 și 15? Ce s-a întâmplat oare cu el?

    Când credincioșii nu mai umblă prin Duhul sau nu se mai judecă pe ei înșiși în fiecare zi, se află în pericolul de a cădea în păcate morale sau doctrinale grave. Dacă am început în Duhul, să nu sfârșim în carne (Galateni 3.3; 5.7)!

    Este tragic să vedem cum Asa, care a început atât de promițător, a fost plin de nelegiuire, de amărăciune, de mânie și de necredință (2 Cronici 16.10-12). Să remarcăm cum scoate Duhul Sfânt în relief acest aspect: „Și, iată, faptele lui Asa, cele dintâi și cele de pe urmă, iată, sunt scrise în Cartea Împăraților lui Iuda și ai lui Israel” (versetul 11).

    Doi creștini în vârstă mergeau pe un câmp înghețat, braț la braț, ca să nu cadă. Ajunși aproape de capăt, unul dintre ei a spus: «Am reușit să nu cădem». Celălalt l-a atenționat: «Adu-ți aminte de Ghedeon!». Ghedeon a repurtat o mare biruință prin puterea lui Dumnezeu, însă la sfârșit a căzut în idolatrie. Să luăm seama la lecțiile din viața lui Asa și a lui Ghedeon!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț.

    Proverbe 24.3,4



    Încredere și curaj (1)

    Vameșul Nathaniel Hawthorne, întorcându-se într-o zi de la slujbă, i-a spus soției sale, Sofia, că a fost concediat. Mare i-a fost însă surpriza când, în loc să se supere, soția l-a întâmpinat cu o exclamație de bucurie: „Acum poți să-ți scrii și tu cartea!”. Neîncrezător, el i-a replicat: „Și din ce vom trăi până o termin?”. Atunci ea a deschis un sertar din care a scos mai mulți bani. În fiecare săptămână, din banii pe care îi primea de la soțul ei pentru gospodărie, ea economisea câte puțin, iar suma pe care o aveau acum urma să le ajungă pentru un an. „Știam că vei scrie o capodoperă, știam că poți.” – Cuvintele acestea l-au motivat pe Hawthorne.

    Din încrederea și curajul acelei femei s-a născut unul dintre cele mai bune romane din literatura americană. Nathaniel Hawthorne (1804-1864) este un autor american, care a scris romane psihologice remarcabile prin acuitatea observației, forța descriptivă și valoarea simbolică. Dacă n-ar fi existat o soție încrezătoare ca Sofia, poate că astăzi în literatura universală nu am fi auzit de numele acestui scriitor. Succesul a venit în urma unor cuvinte de încurajare și de încredere din partea unei soții înțelepte.

    Dar, privind dincolo de acest exemplu, putem afirma că orice soție și orice soț pot fi, prin harul lui Dumnezeu, o încurajare unul pentru celălalt.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VERIFICĂ-ȚI ATITUDINEA! – Fundația SEER

    „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

    Un instructor de zbor îți va spune că din când în când avionul trebuie „îndreptat” sau „echilibrat în zbor.” După ce a zburat prin furtună, avionul își pierde traiectoria, care trebuie ajustată. Același lucru se întâmplă și în călătoria ta spirituală. Furtunile vieții te pot face „să-ți pierzi traiectoria.” „Condiții meteo” neașteptate, cum ar fi boala, depresia, șomajul, divorțul, dezamăgirea sau moartea cuiva drag te pot obliga să-ți schimbi direcția și strategia. De aceea atitudinea ta trebuie verificată cu regularitate și ajustată.

    Așadar, cu ce te confrunți în prezent și trebuie să-ți verifici atitudinea?

    Apostolul Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” E posibil un astfel de mod de viață? Da, însă trebuie să faci din el o prioritate și să-l urmărești în fiecare zi. Iosua a vrut să transforme o mulțime de plângăcioși într-o armată capabilă să cucerească Țara Promisă. Așa că Dumnezeu i-a dat această formulă a succesului: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).

    Încearcă tehnica „cartonașelor.” În fiecare săptămână, identifică un verset care are legătură cu un domeniu în care dorești să crești, scrie-l pe un cartonaș și memorează-l. Într-un an de zile, vei avea cincizeci și două de versete pe care să ți le amintești și pe care să te bazezi. Gândește-te ce impact vor avea în viața ta! Nu numai că atitudinile tale greșite se vor corecta, dar și viața ta în general o va lua într-o direcție bună!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 1:1-16


    Episodul de la Ţiclag l-a lăsat pe David umilit, conştient de propria-i slăbiciune; dar l-a şi restabilit în relaţia lui fericită cu Domnul. El a fost pregătit astfel pentru domnia asupra căreia se deschide acum cartea a doua a lui Samuel.

    Omul care-i aduce vestea morţii lui Saul credea că aduce „o ştire bună” (4.10). Oare nu era vorba pentru David de moartea vrăjmaşului său şi de ocazia de a urca pe tron? Dar acest om nu-l cunoaşte pe cel căruia îi vorbeşte. În inima „iubitului” Domnului străluceşte harul dezinteresat, însoţit de dragostea pentru poporul Lui şi de respectul pentru dispoziţia dată de Dumnezeu. Cum s-ar fi putut bucura el când israeliţii erau înfrânţi, iar prinţul lor, dezonorat în faţa vrăjmaşilor Domnului?

    David îl întreabă pe noul venit: „De unde eşti?” (v.13). Omul confirmă că face parte dintre vrăjmaşii lui Israel, şi încă dintre cei mai răi: era amalecit! Încercând să-l trişeze pe David printr-un mesaj înşelător, n-a făcut decât să se trişeze pe sine (vezi Prov. 11.18). I-ar fi plăcut ca noul împărat să-şi ia coroana din mâna lui. În aceasta, el se aseamănă marelui Vrăjmaş care a încercat, deşi fără succes, să-L facă pe Domnul Isus să primească din mâna lui toate împărăţiile lumii şi gloria lor (Matei 4.8-10).

  • 6 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului.
    Dar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de lut; și unele sunt spre onoare și altele spre dezonoare.

    1 Timotei 3.15; 2 Timotei 2.20


    Există o diferență clară între cele două epistole către Timotei. Prima contemplă adunarea în rânduiala instituită de la început, totul cu privire la ea fiind reglementat prin cuvântul divin; cea de-a doua descrie drumul celui credincios într-un timp de confuzie și de depărtare de la adevăr. Există două versete care exprimă această diferență. În primul, apostolul scrie despre „casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului” (1 Timotei 3.15); în timp ce în al doilea, el vorbește despre cei „care s-au abătut de la adevăr, spunând că învierea a fost deja; și răstoarnă credința unora. Totuși temelia tare a lui Dumnezeu rămâne” (2 Timotei 2.18,19).

    Aceasta era acum consolarea: chiar dacă domnea confuzia în casa lui Dumnezeu, temelia, așezată de Dumnezeu Însuși, rămânea tare. Totuși era o durere nespusă pentru apostol să vadă decăderea și coruperea creștinismului, depărtarea adunării de terenul sfânt pe care el, prin harul lui Dumnezeu, o așezase. Era de fapt o nouă manifestare a ceea ce s-a întâmplat în orice dispensație, anume falimentul a ceea ce a fost încredințat responsabilității omului. În a doua Epistolă către Timotei, apostolul nu numai că dă glas simțămintelor inimii sale cu privire la trista stare de lucruri, însă oferă și îndrumări prețioase pentru călăuzirea și purtarea sufletelor care doresc să facă voia lui Dumnezeu, chiar și într-o astfel de stare de confuzie.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu.

    Romani 8.28



    Ce se poate învăța într-un spital

    „Când trebuie să stai pe spate, ochii sunt îndreptați în sus”, a explicat un creștin bolnav unui prieten care l-a vizitat. „Știi de ce m-a așezat Domnul pe acest pat de spital? – Ca să mă uit spre El.

    Această perfuzie, care mă leagă de un sistem de sticle, este lanțul meu, care mă învață dependența. Agenda mea era plină cu diverse programări. A trebuit să le anulez pe toate și să-mi pun întrebarea: Ai cerut Domnului îndrumarea Sa, înainte să-ți faci planurile?

    Eu, omul activ, tot timpul pe grabă, stau acum ca într-o cursă. Și totuși, privește acest salon! – Am descoperit că nu este o închisoare, ci mai degrabă un loc de întâlniri: întâlnire cu acest bolnav care a văzut ieri că am citit din Biblie și care mi-a pus diverse întrebări; întâlnire cu personalul spitalului, de la doctor până la femeia de serviciu – o lume întreagă, despre care n-am știut nimic, dar ale căror dăruire, amabilitate și servicii le cunosc acum; întâlnire cu vizitatori ca tine, care îmi aduc mângâiere și îmbărbătare. Aș dori așa de mult ca fiecare să poată lua ceva de aici: amintirea unui pacient care a profitat întrucâtva de lecțiile bune ale Domnului: răbdare, altruism, încredere în Dumnezeu…

    În sfârșit, dar mai presus de orice, este un loc de întâlnire cu Însuși Învățătorul. Niciodată n-am avut așa de mult timp să citesc Biblia, să mă rog și să meditez la Cuvânt. – Mulțumesc, Doamne, pentru această experiență!”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM NE ISPITEȘTE SATAN? – Fundația SEER

    „…Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.” (1 Corinteni 10:13)

    Satan a încercat să-L facă pe Domnul Isus să cedeze la trei ispite diferite, și va încerca același lucru și cu tine:

    1) Satisfacție fără Dumnezeu. Știind că lui Isus îi era foame, Satan i-a spus să transforme pietrele în pâine. Dar Isus a spus nu, deoarece știa că planul lui Dumnezeu era să-L hrănească și să-L întărească în mod supranatural; El a refuzat să se mulțumească cu mai puțin – și tu trebuie să faci la fel.

    2) Succes fără Dumnezeu. După aceea, Satan L-a dus pe Isus pe acoperișul Templului și I-a spus să sară, spunându-I că Dumnezeu va trimite îngeri să-L protejeze. Dar planul lui Dumnezeu pentru Domnul Isus presupunea altceva: crucea, învierea, mulțimile care aveau să creadă în El… Satan a încercat să-L convingă pe Isus să se mulțumească cu mai puțin, și el va încerca același lucru și cu tine. Nu înghiți momeala!

    3) Semnificație fără Dumnezeu. Satan i-a oferit Domnului Isus împărățiile acestei lumi, cu o condiție: să se plece înaintea lui și să i se închine. Ce ofertă! Semnificație fără Dumnezeu! Dar în realitate, împărățiile acestei lumi nu erau ale lui Satan, ca să le poată oferi! Așa că el L-a mințit pe Isus – și te va minți și pe tine! Calea spre o mulțumire de durată este calea crucii, ceea ce înseamnă jertfă de sine. Domnul Isus l-a mustrat pe Satan printr-un verset din Scriptură, care spune că numai Dumnezeu este demn de slavă.

    Să înțelegem un lucru: Satan îți va lua toate dorințele legitime pe care le ai și va încerca să te facă să ți le împlinești pe căi nelegitime. Dar îl poți învinge! Cum? Stând aproape de Dumnezeu și trăind după Cuvântul Său, căci El „împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 31:1-13


    În timp ce au loc aceste evenimente, între Israel şi filisteni începe lupta. Curând sorţii înclină în favoarea filistenilor, pentru că aceştia au la dispoziţie un corp de arcaşi împotriva cărora israeliţii, loviţi de la distanţă, nu-şi mai pot folosi armele. Apoi deodată totul este pierdut pentru Saul. Şi, prin contrast cu David în capitolul precedent (v. 6), nici Dumnezeu nu este cu el. Singura cale de ieşire pe care o poate vedea, deşi e tragică, este săşi ia viaţa. Acelaşi lucru îl va face şi Iuda. Astfel, asemenea multor oameni sărmani a căror disperare i-a condus la sinucidere (mai degrabă decât în braţele Domnului), dorind să scape de o dezonoare pe pământ, Saul nu face decât să se arunce mai repede într-o nenorocire eternă. Sărmanul om! Avusese împărăţia şi tot ce şi-ar fi putut dori cineva în lumea aceasta. Dar la ce îi folosesc toate acestea celui care „şi-ar pierde sufletul?“ (Marcu 8.36).

    Locuitorii Iabesului din Galaad, o cetate având legături de sânge cu seminţia lui Beniamin (Judecători 21.14), îşi arată recunoştinţa faţă de Saul, care cândva îi salvase (cap. 11).

    Acum vechea ordine a lucrurilor este dată deoparte, pentru a face loc împăratului ales de Dumnezeu, David, o imagine a Domnului Hristos venind să domnească în glorie.

  • 5 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Despre această mântuire au căutat și au cercetat stăruitor profeții care au profețit despre harul arătat față de voi, cercetând spre care sau ce fel de timp arăta Duhul lui Hristos, care era în ei, mărturisind dinainte patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea.

    1 Petru 1.10,11


    Suferințele lui Hristos și gloriile de după acestea ocupă o parte importantă în Scriptură – și pe bună dreptate, fiindcă nu este altă temă mai minunată și mai înălțătoare ca aceasta. Ni se amintește în 2 Petru 1.21 că „oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt”. Misiunea cea mai importantă a Duhului este să înalțe Persoana și lucrarea lui Hristos. Această temă străbate cele două epistole ale lui Petru.

    În prima Epistolă a lui Petru, suferințele lui Hristos sunt cele scoase în relief, iar Petru vorbește despre sine ca fiind „martor al suferințelor lui Hristos” (1 Petru 5.1). În cea de-a doua Epistolă, accentul este pus pe gloria viitoare, dar și acolo Petru vorbește despre faptul că a fost martor ocular al măreției Lui (2 Petru 1.16). Toți cei care au fost născuți din nou au acum parte de suferințele lui Hristos, iar în curând vor avea parte în slava Lui viitoare.

    Rezultatul trist al neascultării lui Adam este că acum trăim într-o lume în care domnesc păcatul și moartea. Cu toții avem o parte în aceasta, fiindcă toți au păcătuit și astfel moartea a venit peste toți. În această scenă însă a venit Domnul din cer, luând parte la carne și la sânge. Vărsându-Și sângele, El a făcut ispășire pentru păcat și a gustat moartea pentru noi, ca noi să putem avea parte în acea glorie viitoare făcută sigură prin lucrarea Sa împlinită. „Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți, pentru o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi, care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru o mântuire gata să fie descoperită în timpul din urmă” (1 Petru 1.3-5).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a explicat în toate Scripturile lucrurile cu privire la El.

    Luca 24.27



    Bucuria în Hristos

    Doi ucenici străbăteau descurajați drumul dinspre Ierusalim spre Emaus. Subiectul discuției lor era cel al morții recente a Domnului Isus. În timp ce vorbeau, Mântuitorul S-a apropiat, mergând alături de ei, fără ca ei să-L recunoască. Cât de prețios este modul în care Domnul Se ocupă de tristețea și de necredința lor! Domnul nu li Se descoperă până nu le deschide mai întâi Scripturile, explicându-li-le. Ucenicii, credincioși evrei, erau preocupați în mod exclusiv cu manifestarea și cu întemeierea Împărăției, precum și cu izbăvirea poporului Israel din mâna vrăjmașilor lor. Ei pierduseră complet din vedere faptul că Domnul Isus trebuia să pătimească înainte de a veni gloria Împărăției.

    Acesta este un pericol care ne amenință și pe noi. Dacă ochii noștri nu sunt ațintiți spre Hristos, ne putem limita la un singur aspect al adevărului, în loc să citim în toate Scripturile cele scrise despre Mântuitorul nostru. Și cât de multe locuri din Scriptură vorbesc despre exact timpul în care acele adevăruri se petreceau chiar sub ochii ucenicilor!

    Cu câtă bucurie Îl ascultau cei doi pe Domnul în timp ce le explica ce era cu privire la El Însuși! Bucuria a fost așa de mare, încât ucenicii L-au rugat pe Domnul să rămână cu ei. Și această bucurie poate să fie și partea noastră. Când suntem preocupați cu Domnul, cât de mici devin necazurile acestei lumi!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT! – Fundația SEER

    „Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” (1 Timotei 6:6)

    Când vorbești despre mulțumire, unii cred că ești împotriva progresului. Nu! Apostolul Pavel spune că mulțumirea nu vine niciodată din exterior! Reclamele de la radio și de la televizor încearcă să ne convingă că mulțumirea nu este posibilă fără produsele lor. Nu te lăsa ispitit! Dorința de a avea mai mult poate fi de neoprit. Câtă vreme crezi că mai bine înseamnă mai multe, nu vei fi niciodată satisfăcut. De ce? Pentru că nu vei putea trăi suficient de mult ca să ai totul! Gândește-te puțin: când obții ceva sau când realizezi ceva, ai măcar timp să te bucuri de lucrul acesta? Sau pornești în galop spre altceva, fără odihnă?!

    Pentru a evita să îmbătrânești prea devreme sau să ajungi înțelept prea târziu, citește aceste versete:

    1) „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.” (1Timotei 6:7). Când vei muri și lumea va întreba: „Cât a lăsat?” răspunsul va fi „totul” (inclusiv o moștenire, bună sau rea).

    2) „Unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă” (1Timotei 6:10).

    Dacă goana ta după lucruri materiale nu îți mai lasă timp pentru Dumnezeu, reanalizează-ți prioritățile și începe să le schimbi câtă vreme mai poți. Nu mai gândi: „Dacă aș avea o casă mai mare, un partener mai înțelegător, un anume loc de muncă, o transformare radicală, un IQ mai mare sau acceptarea unei persoane anume etc. etc. – atunci aș fi fericit!” Lucrurile nu stau așa.

    Biblia spune: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24). Deci, învață să fii mulțumit!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 30:11-31


    Sărmanul sclav  egiptean abandonat de stăpânul lui, pe care David îl adăposteşte şi îl înviorează cu apă şi hrană, ne reaminteşte de condiţia păcătosului pierdut. Când Satan l-a lăsat într-o stare de slăbiciune totală şi de moarte morală, Isus, asemenea bunului Samaritean, îi dă acestui păcătos atât viaţa, cât şi puterea şi capacitatea de a-I sluji.

     Conduşi de băiatul acesta, David şi oamenii lui cad fără veste asupra amaleciţilor ocupaţi cu sărbătorirea victoriei. Dumnezeu permite ca ei să recupereze tot ce le fusese furat şi să intre în posesia unei prăzi bogate. Acesta este harul divin de care toţi trebuie să profite, chiar şi cel care „a rămas la bagaje”! Iată răspunsul lui David pentru însoţitorii săi egoişti şi geloşi! Nu este aceasta şi învăţătura Evangheliei? Lucrătorul de la ceasul al unsprezecelea va primi tot atât cât prietenii lui care au început de dimineaţă, în ciuda resentimentului lor; pentru că el s-a învoit cu un stăpân plin de bunătate (Matei 20.14, 15). Să nu credem, de exemplu, că un credincios infirm sau bolnav va fi mai puţin favorizat în ziua lui Hristos deoarece, aparent, nu se găseşte în prima linie. Noi nu suntem în stare să judecăm serviciul altor creştini, nici să estimăm răsplata lor. Domnul le-a pregătit-o pe măsura dragostei Sale desăvârşite.

  • 4 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, în timpul acela, Hanani, văzătorul, a venit la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea oștirea împăratului Siriei ți-a scăpat din mână”.

    2 Cronici 16.7


    Împăratul Asa (2)

    După biruința lui Asa asupra etiopienilor și după binecuvântarea venită în urma ascultării, a urmat o perioadă de timp în care nu mai avem relatări cu privire la viața lui Asa. Adesea, cel mai periculos timp pentru noi este cel de după o biruință spirituală și, de asemenea, cel în care nu există încercări ale credinței. În astfel de perioade pot apărea declinul și pierderea comuniunii cu Dumnezeu. O asemenea stare însă este dată pe față atunci când apare prima încercare.

    Noul test pentru Asa a venit sub forma unui om numit Baașa, împăratul lui Israel. Baașa a intrat în țara lui Iuda și a construit o blocadă militară, pentru a împiedica mișcările armatei lui Asa în propria lui țară. În replică, Asa a făcut o alianță cu împăratul Siriei și, cu ajutorul acestuia, l-a învins pe vrăjmașul său (2 Cronici 16.1-6). Totuși, înaintea lui Dumnezeu, Asa a falimentat teribil. Văzătorul Hanani i-a zis lui Asa: „Te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău”. El nu s-a sprijinit pe Dumnezeu, ci pe Siria! Rezultatul a fost că nu avea să mai înfrângă Siria.

    Peste tot în Scriptură, poporul lui Dumnezeu este avertizat: „Nu vă încredeți în cei mari, în fiul omului, în care nu este salvare” (Psalmul 146.3). A te sprijini pe lume pentru biruința împotriva lumii este o nebunie. Sprijinirea lui Asa pe Siria trebuie să fie o atenționare pentru noi toți. Eforturile Bisericii de a promova «valorile creștine» sau reformarea lumii prin politică sunt sortite eșecului. La fel cum i s-a întâmplat lui Asa în privința Siriei, tot așa ni se va întâmpla și nouă: o astfel de atitudine ne va răpi biruința morală asupra lumii. Să ne sprijinim doar pe puterea lui Dumnezeu, „pentru că armele luptei noastre nu sunt firești, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu” (2 Corinteni 10.4)!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!

    Psalmul 139.23,24



    „Tatăl meu mă cunoaște”

    Un băiețel, al cărui tată lucra într-o mină de cărbuni, stătea într-o seară la poarta minei. Aștepta răbdător ca printre mulții mineri să se ivească și tatăl său. Un bărbat mai în vârstă, care l-a observat, l-a întrebat: „Ce faci aici?” — „Îl aștept pe tata.” — „Dar nu îl poți recunoaște printre așa de mulți bărbați. Toți poartă aceeași cască de protecție și au aceleași fețe negre! Mai bine du-te acasă!” — „Nu, pentru că mă recunoaște el!”, a răspuns micuțul.

    Ce răspuns bun! Băiatul era conștient că nu putea să facă nimic, dar nu s-a îndoit de dragostea tatălui său. Nu era posibil ca tatăl lui să-l treacă cu vederea!

    Dumnezeul nostru vede totul. El știe și aude totul. Împăratul David spunea: „știi când stau jos și când mă scol; și de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele” (Psalmul 139.2,3). Cine Îl cunoaște pe El ca Tată nu simte niciun fel de neliniște la acest gând, ci se bucură și are aceeași dorință ca David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!” (versetele 23 și 24).

    Nimic nu este prea mare și nimic nu este prea mic pentru Dumnezeul atotputernic. Dumnezeu nu numai că este atotștiutor, dar El este și dragoste – El este mișcat de dragostea de Tată. Și aceasta este o dragoste activă, care îi înconjoară pe copiii lui Dumnezeu în toate împrejurările vieții. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi” (Matei 6.8).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂT DE MARE ESTE DUMNEZEUL TĂU? – Fundația SEER

    „Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)

    Modul în care îți gestionezi viața depinde de cât de mare crezi că este Dumnezeul tău.

    Dacă El este prea mic:

    1) Vei trăi într-o teamă constantă, crezând că totul depinde de tine.

    2) Perspectiva ta va fi dictată de împrejurările în care te găsești – sau, mai rău, de criticii tăi.

    3) Fără acceptarea lui Dumnezeu, vei fi rob al opiniei celorlalți.

    4) Vei tânji mereu după recunoaștere, întrucât nu înțelegi că „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:4).

    Autorul John Ortberg spune că atunci când facem greșeala de a-L micșora pe Dumnezeu, „rostim rugăciuni fără credință, lucrăm fără pasiune, slujim fără bucurie și suferim fără speranță – ceea ce duce la frică, retragere, pierderea viziunii și neputința de a mai persevera.” Când Goliat i-a amenințat pe iudei, aceștia „s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică” (1 Samuel 17:11). Ei nu credeau că Dumnezeul lor este suficient de mare pentru a-i ajuta. Mai puțin David! „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi…” (1 Samuel 17:32,37). Te poți confrunta cu orice când știi ceea ce a știut David: „Biruința este a Domnului.” Și El nu a pierdut nicio luptă până acum!

    Așadar, nu trebuie să depinzi de propriile tale resurse. Poate David s-a simțit neînsemnat, dar el știa că Dumnezeul Său este suficient de mare pentru a rezolva problema. Tu știi lucrul acesta?

    John Newton, reprezentant al clerului anglican din secolul al XVIII-lea, a spus: „Dacă Domnul este cu noi, nu avem motiv de teamă. Ochii Săi sunt peste noi, brațul Său este deasupra noastră, urechea Sa este deschisă la rugăciunile noastre, harul Său este îndeajuns și promisiunile Sale sunt neschimbătoare.” Totul depinde de credința ta.

    Deci, cât de mare este Dumnezeul tău?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 30:1-10


    Dumnezeu n-a permis ca David să participe în bătălie nici contra lui Saul, pe care-l cruţase de două ori atât de generos, nici contra lui Ionatan, prietenul său, nici contra lui Israel, peste care fusese chemat să domnească!

    Cu toate că a fost împiedicat de la aceasta, trebuie acum să sufere disciplinarea, asemenea oricărui slujitor neascultător. Disciplina constă în dezastrul pe care îl găseşte când se întoarce la Ţiclag. Ce tragedie pentru aceşti oameni şi mai ales pentru căpetenia lor! Aceia care-i sunt cei mai dragi au dispărut. Nu ştie dacă sunt morţi sau doar captivi. David a pierdut totul. Şi chiar mai rău: exilat din Israel, urmărit de Saul, respins de falşii săi prieteni, filistenii, este acum înlăturat de prietenii lui adevăraţi, care i-au fost însoţitori fideli de la început, căci ei se întorc împotriva lui şi vorbesc să-l ucidă cu pietre. Nu mai are nimic … Cu toate acestea, Dumnezeu rămâne! Şi citim aceste cuvinte remarcabile: „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui” (v. 6). Nemaiputând conta pe nimeni şi pe nimic, înţelege semnificaţia imnului: „Când totul a apus, El îmi rămâne, numai El”. Apoi, cu această putere pe care a regăsit-o în Dumnezeul său, David se angajează hotărât în urmărirea jefuitorilor amaleciţi.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne