Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 30 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

     

    Ezechiel 30.1-19

        Domnul n-a uitat că Egiptul nu încetase să fie o cursă pentru poporul Său. Şi El va dovedi aceasta! In plus, El i-a dat lui Nebucadneţar această ţară ca răsplată pentru lucrarea făcută împotriva Tirului (cap. 29.19,20). Loviturile pe care avea să le primească Egiptul ne amintesc de urgiile care, în timpul Exodului, pustiiseră ţara, râul şi canalele lui, idolii săi, locuitorii săi. Cea mai grozavă urgie a fost moartea întâilor născuţi, când Domnul i-a judecat pe toţi zeii Egiptului (v. 13; Exod 12.12). La fel ca altădată, aceste mari judecăţi aveau ca scop să le arate egiptenilor cine este Domnul (comp. v. 19 cu Exod 7.5). Într-adevăr, împlinirea tuturor acestor pedepse împotriva naţiunilor urmărea un scop, aşa cum se repetă, ca un refren, la sfârşitul fiecărei profeţii: „vor şti că Eu sunt Domnul„
    (23.49; 24.27; 25.5,7,11,17; 26.6; 28.24,26; 29.21; 30.19,26). Imposibil să nu iei cunoştinţă de Dumnezeul sfânt şi de cerinţele Lui în ceea ce priveşte păcatul! Astăzi însă, El încă Se descoperă ca Dumnezeul Mântuitor, în Isus Hristos. Îl cunoaşteţi voi în felul acesta? Toţi cei care nu vor să-L cunoască acum în har vor avea de-a face cu El mai târziu în judecată (Amos 4.12).

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    „Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.” 1 Ioan 2.1

    „Dacă cineva a păcătuit, avem” – ce? Sângele la care să recurgem? Nu, ci „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept”. De ce se spune: „Cel drept”? De ce nu „Cel plin de har” sau „Cel îndurător”? Nu este El plin de har și îndurător? Ba da! Însă niciunul dintre aceste atribute nu își are locul aici, fiindcă apostolul ne prezintă adevărul mângâietor că, în ce privește greșelile, păcatele și căderile noastre, avem un Reprezentant drept. El este întotdeauna înaintea dreptului Dumnezeu, înaintea Tatălui sfânt, servind întotdeauna intereselor noastre. El trăiește pururi ca să mijlocească pentru noi; și, fiindcă trăiește pururi, El poate să ne mântuiască până la sfârșit (Evrei 7.25).

    Ce mângâiere binecuvântată este aceasta pentru poporul lui Dumnezeu! Cât de necesar este ca sufletele noastre să fie întemeiate prin cunoașterea acestui adevăr! Sunt unii care au o cunoaștere imperfectă a adevăratei poziții a creștinului, fiindcă nu înțeleg ce Hristos a făcut deja pentru ei; alții, dimpotrivă, au o vedere atât de unilaterală asupra stării creștinului, încât nu văd nevoia lucrării împlinite de Hristos acum pentru ei.

    Ambele vederi trebuie corectate. Poziția noastră este atât de perfectă, încât apostolul poate spune: „Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). Dacă aceasta ar fi tot, cu siguranță că nu am mai avea nevoie de preoție, nici de avocatură; însă starea noastră este de așa natură, încât apostolul trebuie să spună: „Dacă cineva a păcătuit”. Aceasta dovedește nevoia noastră continuă de a avea un Avocat. Și – binecuvântat să fie Dumnezeu! – Îl avem pe El, care trăiește pururi pentru noi.

    C H Mackintosh

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    Poate o femeie să uite copilul care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecului ei? …
    Isaia 49.15

    Dragoste de mamă

    La scurt timp după cutremurul din 11 martie 2011 în Japonia, salvatorii au ajuns la ruinele unei case și au zărit o femeie stând în genunchi ca și cum s-ar fi rugat. Corpul ei era aplecat în față cu mâinile sprijinite de un obiect. Cu greu, echipa de salvare a ajuns la acel loc cu speranța că femeia ar putea să mai trăiască. Dar corpul rece al acelei femei i-a făcut să înțeleagă că murise. Echipa de salvatori a părăsit locul. La scurt timp, conducătorul echipei s-a simțit îndemnat de propria conștiință să se întoarcă la casa femeii decedate. Apropiindu-se a auzit plânsul stins al unui copil. Întreaga echipă a lucrat mult pentru a scoate copilul dintre ruine. Un copil de 3 luni înfășurat într-o pătură a fost protejat de corpul mamei sale. Femeia a făcut un mare sacrificiu pentru a-și salva copilul. Ea a fost ca un paravan de protecție pentru fiul ei în fața cărămizilor care au căzut. În brațele micuțului s-a găsit un telefon mobil cu următorul mesaj: „Dacă supraviețuiești, trebuie să-ți amintești că te iubesc!”.

    Iată o adevărată dragoste de mamă! Ea ne amintește de marea dragoste a Mântuitorului care Și-a dat viața la cruce pentru salvarea noastră. Să nu uităm niciodată sacrificiul enorm făcut pentru noi de către Mântuitorul, să ne amintim că ne iubește și pentru aceasta a murit în locul nostru!

     

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    CARE ESTE PASIUNEA TA?

    „Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă…” (Psalmul 39:3)

         Când Dumnezeu îți dă o pasiune pentru ceva în viața ta, ea va arde în lăuntrul tău ca un foc ce nu se poate stinge. Psalmistul a spus: „Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia…”

    Așadar, care este pasiunea ta? Ce „arde” în tine? Când Dumnezeu te cheamă să faci ceva, El pune în tine atât dorința, cât și puterea de a duce lucrul la bun sfârșit. Chiar dacă te simți nepotrivit și nepregătit, bazează-te pe Cuvântul Său: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13).

    Mahatma Gandhi a avut viziunea unei Indii libere când India se afla sub stăpânire britanică! Henry Ford a avut viziunea ca toate familiile din America să aibă automobil într-o perioadă în care oamenii erau înspăimântați de noua invenție. Daniel K. Ludwig a avut viziunea unei regiuni industriale care să se susțină singură în jungla braziliană, într-o vreme în care nu exista industrie, electricitate și nici un oraș de nici un fel pe o rază de sute de kilometri…

    De unde vin aceste dorințe creative și încredințări? De la Dumnezeu, Care este Creatorul nostru! Când Dumnezeu îți oferă o viziune adevărată asupra lumii, nu te vei mai mulțumi să trăiești cu niște limitări înguste de gândire. Vor exista clipe în care îți va fi teamă și vei avea îndoieli cu privire la ceea ce faci? Da!

    Teama și credința sunt două fețe diferite ale aceleiași monede și ele vor face parte mereu din gândirea ta. Dar cea pe care o vei alege îți va determina viitorul – și… trebuie să alegi!


     

  • 29 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 28.20-26; 29.1-7

            După Tir, este rândul ca Sidonul, cetatea vecină şi aliată, să fie obiectul unei scurte profeţii. Sidonul de asemenea făcea parte dintre cetăţile care dispreţuiseră casa lui Israel (v. 24,26) şi care aveau să-L cunoască pe Domnul prin judecăţile Sale.

            Patru capitole (29-32) sunt acum consacrate aproape în întregime Egiptului. Rivală Asiriei şi apoi Babilonului, această naţiune a jucat un rol considerabil în istoria lui Israel. Şi ea aspira spre o dominaţie universală, însă Dumnezeu a dat această putere lui Nebucadneţar, Egiptul ajungând, la rândul läu, o provincie a marelui imperiu babilonian. Ne-am putea întreba de ce Dumnezeu a decis ca una dintre aceste naţiuni păgâne să domine lumea în locul celeilalte. Iată, unul dintre motivele pentru care Egiptul a fost doborât a fost falsa încredere pe care Israel şi-o pusese în el (cap. 29.6,16). Nu trebuia ca Iuda şi împăraţii lui să aibă dreptate să se sprijine pe Egipt.

            De aceea a fost Egiptul „trestia frântă care, dacă se va rezema cineva pe ea, îi va înţepa mâna şi o va străpunge” (v. 6,7; Isaia 36.6). De câte ori, în credincioşia Sa, Domnul ne lipseşte şi pe noi de sprijinul pe care-1 căutăm la oameni tocmai pentru a ne arăta deşertăciunea acestora şi pentru a ne învăţa să ne sprijinim numai pe El

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     De aceea, ridicați mâinile obosite și genunchii slăbiți și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să fie vindecat.
    Evrei 12.12,13

    Harul ne conduce să slujim celor slabi și obosiți. De asemenea, el ne face să fim veghetori, să luăm seama la căile noastre, pentru ca cei care șchiopătează să nu se abată din cale. Sunt mulți care șchiopătează și care se clatină, iar remediul pentru ei nu este nuiaua. Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. El acționează față de noi în har și ne ajută în slăbiciunile noastre; sau ne disciplinează, dacă este nevoie, pentru ca astfel să ne facă părtași sfințeniei Sale. Ce am crede dacă am vedea un păstor lovind cu nuiaua o oaie slabă și care șchiopătează? Și totuși, de multe ori așa se procedează în turma lui Hristos! Nuiaua în locul harului! Dumnezeu spune: „Mai degrabă să fie vindecat”.

    Nuiaua nu vindecă și nici nu produce sfințenie. Doar harul poate face acest lucru, de aceea este adăugat: „Veghind, ca să nu ducă vreunul lipsă de harul lui Dumnezeu”. Dacă pierd simțământul harului cu care Dumnezeu acționează față de mine, voi eșua în a manifesta har față de frații mei. Și cât de multă pagubă este produsă în felul acesta! Răsare o rădăcină de amărăciune, care aduce multă tulburare. Cât de multă durere este cauzată adunării când cineva a pierdut simțământul harului și a acționat în spiritul legii, mai degrabă decât în cel al lui Hristos! Sau din cauză că a fost rostit un anume cuvânt și, astfel, o sămânță a răului a fost semănată într-o inimă, sămânță care încolțește ca rădăcină de amărăciune și care întinează pe mulți! Cu siguranță, o astfel de purtare este foarte tristă și cu totul contrară Duhului Sfânt.

    Facă Domnul să realizăm în adâncul sufletului că am fost mântuiți prin har, că am fost așezați într-o poziție de har, că fiecare pas pe drumul credinței este făcut doar prin har și că suntem chemați să trăim și să acționăm unii față de alții în puterea aceluiași har prin care Dumnezeu a acționat și va acționa mereu față de noi!

    A H Rule

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Ferește-te de o învinuire nedreaptă …
    Exod 23.7

    Învinuirea

    Într-o zi călduroasă de vară, un țăran săpa grădina stăpânului său. Muncea fără niciun chef și tot timpul blestema pe Adam ca fiind singurul vinovat, după părerea lui, pentru toate greutățile vieții. Blestemele și insultele sale ajunseră la urechile stăpânului care zise:

    — De ce îl blestemi pe Adam? Dacă erai în locul lui, și tu ai fi făcut la fel.

    — Cu siguranță, nu; eu aș fi rezistat ispitei.

    — Vom vedea, spuse stăpânul invitându-l la masă.

    — Poți mânca din tot ce voiești, dar de supiera din mijlocul mesei să nu te atingi până mă întorc.

    Țăranul nu se lăsă rugat, se așeză la masă și mâncă din toate bucatele alese. Curiozitatea lui era însă mare și se întreba mereu ce poate fi în supieră. Nu rezistă mult timp și ridică capacul, și un șoarece sări pe masă. În sperietura lui alergă după șoarece și făcu mult zgomot fără să-l poată prinde. Deodată intră stăpânul care-i zise:

    — Ai văzut? Pe viitor să nu îl mai blestemi pe Adam. Ah, învinuirea! O întâlnim peste tot: în familie, în societate, în parlament… Toți am moștenit natura lui Adam cel neascultător de Dumnezeu. Iată de ce avem nevoie, ca toți să venim la Mântuitorul care ne va da o natură nouă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    NU MERGE ACOLO!

    „A apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.” (Proverbe 7:8)

            Solomon scrie: „Am zărit… un băiat fără minte. Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.” (Prov. 7.7-8) Greșeala acestui băiat a fost că s-a găsit în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, cu persoana nepotrivită. Mesajul este clar: dacă nu vrei să te arzi, stai departe de foc! Nu poți deveni dependent de cocaină dacă n-o folosești niciodată. Nu poți deveni alcoolic dacă nu bei niciodată. Și nu poți face păcate trupești dacă nu te lași dus în locuri și situații nepotrivite. E imposibil să scapi complet de împrejurări și de persoane care pot fi periculoase. Însă, așa cum a spus Martin Luther: „Nu poți împiedica păsările să-ți zboare pe deasupra capului, dar le poți împiedica să-și facă cuib în părul tău!” Se spune că un bătrân a observat un băiețel care se plimba cu bicicleta în jurul blocului. Băiețelul pedala de ore în șir… așa că omul curios l-a întrebat: „Fiule, nu ai obosit? Te plimbi în jurul blocului de azi dimineață!” La care băiețelul a răspuns: „De fapt, fug de-acasă!” Bătrânul a răspuns: „Tu nu fugi de acasă, ci doar te plimbi cu bicicleta în jurul blocului…” „Nu, a insistat băiețelul, eu fug de acasă – dar mama mi-a spus că nu am voie să trec strada!”

    Cu toții suntem tentați să hoinărim, așa că Dumnezeu a trasat niște limite pe care nu trebuie să le încălcăm niciodată, niște locuri în care nu trebuie să ajungem niciodată, și anumite persoane cu care nu trebuie să ne întovărășim niciodată… spre binele nostru! Nu există niciodată momentul potrivit de a te găsi în locul nepotrivit cu persoana nepotrivită. Așa că, nu merge acolo!

  • 28 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

     

    Ezechiel 28.1-19

            Strălucitul prinţ al Tirului, care se semeţeşte ca un dumnezeu, este obiectul unei profeţii personale. Pedeapsa care se abate asupra lui ne aminteşte de aceea care l-a lovit pe Irod pentru că acceptase măgulirile tirienilor şi ale sidoni-enilor: „Glas de Dumnezeu, nu de om” (Fapte 12.20-23). Sub această imagine a împăratului Tirului însă, Dumnezeu vrea să ne vorbească despre un personaj misterios şi redutabil, Satan însuşi. Prinţul lumii acesteia, cel căruia Tir îi este o imagine, se foloseşte de bogăţiile ei pentru a satisface poftele oamenilor şi a-i ţine în robie prin ele. Din versetele 12-15 aflăm că Satan n-a fost dintotdeauna Cel Rău, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al celor credincioşi. Heruvim strălucitor, „plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe” (v. 12), el a fost perfect în căile lui, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în el (v. 15). Inima lui s-a ridicat până într-atât încât a dorit să-şi părăsească poziţia de creatură şi să devină ca Dumnezeu (v. 2; Isaia 14.13). Mândria este numită „vina diavolului” (1 Timotei 3.6), deoarece ispitirea care l-a făcut pe diavol să cadă, „eu sunt un dumnezeu” (v. 2), prezintă acelaşi motiv cu ispitirea cu care diavolul l-a făcut şi pe om să cadă, „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5). Dar Satan a fost învins de Hristos la cruce şi Biblia ne descoperă soarta grozavă care-l aşteaptă (Apocalipsa 20.10).

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

     Și casa aceasta a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, care era în anul al șaselea al împărăției împăratului Darius. Și fiii lui Israel, preoții, și leviții, și ceilalți fii ai captivității au sărbătorit dedicarea acestei case a lui Dumnezeu cu bucurie. Și au adus pentru dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de boi, două sute de berbeci, patru sute de miei; și, ca jertfă pentru păcat pentru tot Israelul: doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel.
    Ezra 6.15-17

    După captivitatea babiloniană – Bucuria dedicării

    Decretul împăratului Darius de reîncepere a construirii templului i-a făcut pe vrăjmașii iudeilor să nu se mai împotrivească și, în următorii patru ani, iudeii au construit și au reușit să ridice templul.

    A urmat dedicarea casei lui Dumnezeu, termen folosit în Vechiul Testament cu referire la o zidire materială. În Noul Testament, casa lui Dumnezeu nu este niciodată o zidire materială, ci, în Fapte 17.24, se spune că Dumnezeu, „fiind Domn al cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini”. Toți cei care cred în Domnul Isus Hristos sunt văzuți ca formând casa lui Dumnezeu, „Adunarea Dumnezeului viu, stâlpul și temelia adevărului”. Această clădire spirituală crește ca să fie un templu în Domnul, o locuință a lui Dumnezeu, în Duhul (1 Timotei 3.15; Efeseni 2.21,22).

    Numărul jertfelor aduse a fost minuscul, comparat cu cei douăzeci și două de mii de tauri și cu cele o sută douăzeci de mii de oi, jertfite la dedicarea templului lui Solomon. A fost însă o bucurie reală în popor, iar lucrurile au fost făcute „după cum este scris în cartea lui Moise” (Ezra 6.18). De asemenea, ei au adus, „ca jertfă pentru păcat pentru tot Israelul: doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel”. Au jertfit pentru ei înșiși, pentru cei care erau încă în Babilon și chiar pentru cele zece seminții care fuseseră duse în robie cu mult timp înaintea lor. Cât de important este și pentru noi să ne rugăm nu doar pentru grupul nostru restrâns, ci pentru întreaga Adunare a lui Dumnezeu!

    E P Vedder, Jr

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    … toate popoarele … s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar.
    Daniel 3.7

    Închinarea la chipul de aur

    Veni și ziua sfințirii acelui chip de aur. În acea zi, cele mai de seamă oficialități ale imperiului trebuiau să fie prezente acolo, în fața chipului. La un semnal marcat de sunetele unei fanfare imperiale, toți trebuiau să se plece până la pământ în semn de cinstire și adorare față de persoana reprezentată de acel chip, fie ea aceea a împăratului sau a zeului suveran al Babilonului.

    Închinarea la idoli înseamnă venerarea duhurilor, persoanelor sau chipurilor cioplite, încrederea în vreo persoană, instituție sau vreun lucru care erau considerate ca având autoritate egală cu Dumnezeu. Este dificil de înțeles cum astăzi, după două mii de ani de creștinism, mai găsim oameni care se apropie cu reverență de o bucată de lemn, de piatră sau de metal. În spatele acestor lucruri stă diavolul care acționează asupra înclinațiilor firești ale omului, ca acesta să nu aducă închinare lui Dumnezeu care este binecuvântat în veci. În cuvântarea sa din Areopag, apostolul Pavel a spus: „Fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului”. Iar profetul Isaia a spus: „N-au nicio pricepere cei ce își duc idolul de lemn și cheamă pe un dumnezeu care nu poate să-i mântuiască”.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    ROAGĂ-TE PENTRU PRICEPERE

    „Dă robului Tău o inimă pricepută, ca să deosebească binele de rău” (1 Împărați 3:9)

         Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu l-a făcut pe regele Solomon cel mai bogat om din vremea sa? Iată răspunsul: „Dumnezeu a zis: „… fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii… ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.” (1 Împ. 3.11-13)

    Înainte de a-i cere lui Dumnezeu succes material, cere-I înțelepciune și pricepere! Când ai aceste două calități, Dumnezeu îți poate încredința succes material întrucât știe că îl vei folosi pentru a face voia Lui și pentru a-L slăvi. Așadar, ce anume este priceperea? Este suma totală a cunoștințelor și a înțelepciunii! Este abilitatea de a interpreta viața așa cum o face Dumnezeu, de a vedea ce vede El într-o anumită persoană sau situație. Cu alte cuvinte, priceperea este abilitatea de a vedea prin ochii lui Dumnezeu, de a auzi prin urechile Lui, de a gândi prin mintea Lui și de a simți prin inima Lui.

    Care este răspunsul la conflictele casnice? Priceperea!

    Care este răspunsul la conflictele dintre părinți și adolescenți? Priceperea!

    Care este răspunsul pentru conflictele în afaceri? Priceperea!

    „Dobândește înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândește priceperea. Înalţ-o, şi ea te va înălţa…” (Proverbe 4:7-8).

    Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: roagă-te pentru pricepere!

  • 27 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 26.1-6; 27.1-11

        Capitolele 26, 27 şi 28 sunt consacrate Tirului, îmbelşugata cetate feniciană, stăpâna mărilor, principalul centru comercial al antichităţii. Aşa cum se bucură un negustor de dispariţia unui concurent vecin, şi Tirul s-a bucurat de nenorocirea Ierusalimului. Această bucurie nesănătoasă va deveni, cu siguranţă, motivul propriei sale ruine.

        Capitolul 27 îi enumera clienţii şi furnizorii şi inventariază lista bogată a produselor sale de negoţ. Tirul este o imagine a lumii cu bogăţiile ei. Oamenii au crezut dintotdeauna că sporirea nivelului de trai al populaţiei este mijlocul de a scăpa umanitatea de greutăţi şi de sărăcie. Şi ei nu contenesc să lucreze la această prosperitate materială, întregul lor efort ţintind spre a înfrumuseţa lumea, spre a face aici viaţa mai plăcută. Dar, departe de a aduce sufletele la Dumnezeu, această cursă a progresului nu a făcut altceva decât să dezvolte mulţumirea de sine (cap. 27.3b), pretenţia laodiceeană de a fl bogat şi de a nu avea nevoie de nimic.

        Printre mărfurile scumpe ale Tirului vom căuta în zadar maurul curăţit prinfoc”, al dreptăţii divine, sau „hainele albe”, ale umblării practice, sau „alifia” pentru ochii credinţei, care este Duhul Sfânt! Pe acestea nu le putem „cumpăra” decât de la Domnul Isus (Apocalipsa 3.17,18)!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    V-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.
    Ioan 15.15

    Mulți creștini știu de unde au fost răscumpărați, însă nu știu și de ce. Pentru ei este suficient că sunt siguri de mântuirea lor în Hristos. Ar trebui însă ca dorința lor să fie să cunoască toate consecințele răscumpărării și mântuirii lor. Ar trebui nu doar să știm că am fost înveșmântați, pentru a fi făcuți potriviți cu casa Tatălui, ci și să ne bucurăm de toate privilegiile care însoțesc poziția noastră glorioasă prezentă (vedeți 2 Petru 1.3).

    Dumnezeu ne-a dat un viitor caracterizat de planurile Sale, planuri pentru gloria lui Hristos și a Adunării. Un studiu al acestor planuri ne va umple inimile, așa încât să avem gânduri comune cu El; de fapt, aceasta este una dintre intențiile lui Dumnezeu, atunci când ne-a oferit profețiile. El ni le-a dat ca unor prieteni ai Săi, pentru a ne face părtași simțămintelor Sale (Ioan 15.15; Efeseni 1.9; Geneza 18.17). Poate exista o dovadă mai puternică a dragostei și a încrederii Sale?

    Inima omenească are nevoie de un obiect (obiectiv) cu care să se preocupe. Un om nu poate acționa în vederea viitorului, dacă inima lui nu se preocupă cu viitorul. Iar dacă noi nu avem obiectivele pe care Dumnezeu ni le așază înaintea ochilor, ne vom preocupa cu alte lucruri, iar umblarea noastră va fi caracterizată de ele.

    Când inima creștinului este preocupată cu viitorul și când el înțelege că Adunarea este chemată să fie părtașă gloriei cerești, care credeți că va fi rezultatul? Nu poate fi altul, decât acela că va trăi ca un străin și călător. Iar când creștinul nu este preocupat cu viitorul, gândurile sale se vor concentra asupra prezentului, iar viața sa va demonstra aceasta. El va căuta fericirea în lucrurile pământești. Câți creștini astăzi, în loc să facă eforturi de a câștiga suflete pentru eternitate, își cheltuiesc energia pentru a îmbunătăți această lume – o lume care și-a dovedit stricăciunea completă și iremediabilă atunci când L-a lepădat pe Fiul lui Dumnezeu!

    H L Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
    Psalmul 23.1

    Păstorul cel bun

    O, dac-ați ști voi ce bun e Păstorul,

    De care astăzi eu sunt păstorit!

    Cunoaște calea și știe izvorul,

    Cu El niciodată nu sunt obosit.

    O, de-ați cunoaște și pacea profundă,

    Ce-n suflet dragostea-i mare mi-a pus!

    Căzut eram într-o groapă adâncă,

    În brațe m-a luat și în turmă-i m-a dus.

    O, de-ați cunoaște speranțele-mi toate,

    Ce sigur vor fi-mplinite curând!

    Nici sete nu suferi-voi, căci poate

    Chiar apă din stâncă să scoată oricând.

    Voi, dac-ați ști cât Isus vă iubește

    Și ați cunoaște cât este de bun

    Și cât de bine la El vă primește,

    În turma Lui toți ați veni chiar acum.

    Păstorul dorește în turma-i să fiți,

    El Însuși vă cheamă pe toți să veniți!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CONFRUNTAREA CU SINGURĂTATEA

    „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

         Undeva, dincolo de singurătate, se află o mulțumire ce se naște din necesitate. Când toate ușile de pe pământ par închise, altele se pot deschide în lumea spirituală. Atunci începi să vezi posibilitatea de a avea cu Dumnezeu acea relație pe care nu ai avut-o niciodată. Insula Patmos era un fel de colonie penală cum este Alcatraz (insula în apropiere de San Francisco, folosită multă vreme ca închisoare militară – n.tr.)

    Ioan se afla singur acolo, când Dumnezeu l-a ridicat și l-a dus într-o călătorie prin slava cerului. Drept rezultat avem astăzi cartea Apocalipsa! Pavel se afla la închisoare când a scris cele mai importante epistole. În Geneza, Dumnezeu a făcut lucrarea miraculoasă a creației când era singur, fără cineva care să-L aplaude, așa că într-un fel S-a lăudat singur, când Biblia spune că toate „erau foarte bune” (Geneza 1:31). Și tu trebuie să înveți să faci la fel.

    Când alții spun lucruri bune despre tine, faptul acesta reflectă părerea lor despre tine. Însă când tu spui lucruri bune despre tine însuți, faptul acesta reflectă opinia ta despre tine – și aceasta este părerea cu care trăiești zi de zi. Pentru a putea face față singurătății, trebuie să scapi de părerea că nicio tovărășie nu este de preferat în afară de propria ta tovărășie. Geneza 2:18 ne amintește că am fost creați să avem un tovarăș de viață, însă cu toate acestea există clipe când trebuie să te apropii mai tare de Dumnezeu – ca să-ți aduci aminte că nu ești singur și pentru a te ajuta să umpli golul spiritual din sufletul tău.

    Gândește-te la asta o clipă și vei înțelege că uneori, soluția pentru singurătate nu sunt oamenii, ci scopul. Nu este lipsa de afecțiune, ci lipsa direcției! Când ai nevoie de scop și de direcție în viață, există un singur loc unde poți merge – la Dumnezeu!


  • 26 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 25.1-17

        Ca şi în cazul celorlalţi profeţi, anunţul judecăţii împotriva lui Israel este urmat acum de profeţiile împotriva naţiunilor (vezi Isaia 13-23; Ieremia 46-51). Capitolul 21 ni l-a arătat deja pe împăratul Babilonului stând în cumpănă dacă să atace Raba fiilor lui Amon înaintea Ierusalimului (cap. 21.19-21), iar versetele 1-5 din capitolul 22 cuprindeau avertismentul că va veni pedeapsa asupra acestor descendenţi ai lui Lot, dintotdeauna vrăjmaşi lui Israel. Cruţaţi pentru o vreme, amoniţii, în loc să tragă învăţăminte, s-au bucurat cu laşitate de loviturile care se abătuseră asupra templului, asupra ţării dispreţuite a lui Israel şi asupra împărăţiei lui Iuda (v. 3,6). Ei îşi bătuseră joc de Israel în nenorocirea lui (Proverbe 17.5). Dar Domnul „îşi bate joc de cei batjocoritori”, afirmă Proverbe 3.34, citat în Noul Testament: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4.6; 1 Petru 5.5). Şi tocmai mândria care-i caracterizează pe Amon şi pe fratele lui, Moab (Ţefania 2.8; Isaia 16.6), va fi umilită de Domnul, prin faptul că va da ţara lor în stăpânirea unor prădători nomazi (v. 4 şi 10).

        Edomul şi Filistia sunt deopotrivă foarte vinovate. Şi una şi alta au profitat de ruinarea lui Israel, pentru a se răzbuna cu cruzime pentru vechile lor înfrângeri (v. 12 şi 15). La rândul lor, ele vor avea de-a face cu răzbunarea Domnului.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Pentru ce-L căutați pe Cel viu între cei morți?”
    Luca 24.5

    Prin înviere, Domnul a dobândit o biruință completă asupra întregii puteri a vrăjmașului. Perioada de mai înainte fusese „ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53) – perioada în care Satan și-a manifestat întreaga putere. Însă, „în lucrul în care s-au purtat cu mândrie, El a fost mai presus decât ei” (Exod 18.11); vrăjmașul a fost înfrânt chiar atunci când se afla la apogeul puterii și mândriei lui.

    Învierea Domnului Isus a fost a doua dimineață în istoria creației. Când au fost puse temeliile creației vechi, stelele cerului au cântat împreună. Acea lucrare însă a fost coruptă prin păcatul lui Adam. Apoi a venit Fiul lui Dumnezeu, care a luat asupra Sa pedeapsa și moartea pe care noi le meritam. În felul acesta, mormântul Domnului Isus este văzut, prin credință, ca fiind sfârșitul vechii creații. Învierea Lui este însă dimineața unei creații noi și cu mult mai glorioase. Această creație nu va fi niciodată afectată de rău; ea este temelia unei Împărății durabile, care va fi primită de Hristos cel înviat, Omul al Doilea, care n-o va ceda, așa cum a făcut Adam, în mâna vrăjmașului, ci, la vremea potrivită, o va preda Tatălui (1 Corinteni 15.24).

    Cât de binecuvântat și de încurajator este să-L vedem pe Domnul cum a îndepărtat răzvrătirea primului om! Cine poate înțelege bogățiile înțelepciunii și cunoașterii cuprinse în această taină? Dumnezeu Se descoperă în lucrarea harului și în roadele ei glorioase, astfel încât să-L putem cunoaște și să fim fericiți în deplina siguranță a dragostei ce ne-o poartă în Isus.

    J G Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui”.
    Ioan 4.34

    Mâncarea Mântuitorului

    Una din cele mai importante lucrări în viața Mântuitorului a fost împlinirea voii Tatălui ceresc. Domnul putea spune încă de la venirea Sa în lume:

    „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10.7). Dumnezeu are un plan bine definit pentru omenire, dar și pentru fiecare om în parte. La realizarea acestui plan măreț, Hristos Domnul a cooperat deplin cu Dumnezeu. Mântuitorul este Unicul care a putut spune: „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”.

    Când Domnul a spus în orice împrejurare: „Facă-se voia Ta”, aceasta nu însemna pentru El o povară aspră, ci o părtășie perfectă cu Tatăl ceresc în realizarea mărețului plan al mântuirii. Voia lui Dumnezeu și împlinirea lucrării Sale au fost active în viața Mântuitorului; era mâncarea Lui zilnică. De aceea Dumnezeu putea să privească cu bucurie spre Fiul Său aflat în mijlocul vrăjmașilor, al răutății, al respingerii, dar totdeauna gata să facă voia lui Dumnezeu și să împlinească lucrarea care i-a dat-o Tatăl.

    Dacă dorim să facem voia Tatălui ceresc, trebuie să ne punem mai întâi întrebarea: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”. Răspunsul biblic este: „Să credeți în Acela pe care L-a trimis El”. Acesta este începutul vieții de credință. De aici urmează și ceilalți pași pe calea vieții.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    HRĂNITI-VĂ SI PRETUITI-VĂ UNUL PE ALTUL!

    „Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag…” (Efeseni 5:29)

    Când vorbim despre iubirea față de soț sau de soție, Biblia folosește cuvintele „hrănește și îngrijește”. Cuvântul „a hrăni”, spiritual vorbind, înseamnă „a zidi, a întări, a dezvolta și a alimenta”. Cuvântul „a prețui” înseamnă „a aprecia, a stima, a proteja și a sărbători”.

    Îți mai aduci aminte cum te simțeai în copilărie de ziua ta când erai tratat ca fiind cea mai deosebită persoană din încăpere? Acum ai înaintat în vârstă și ai devenit mai matur, dar nu ai vrea să mai fii sărbătorit așa, doar puțin, din când în când? Hai, recunoaște – știi că ți-ar plăcea! Faptul de a fi sărbătorit, într-o atmosferă plină de dragoste, este esențial pentru sănătate. E plăcut să fii subiectul sărbătoririi, însă e la fel de important să faci planuri de sărbătorire pentru partenerul tău și împreună cu acesta. Fie că e vorba de zile de naștere, de aniversări, de promovări la serviciu sau de ocazii mai mărunte care au semnificație numai pentru voi doi, faptul că-ți faci partenerul/a de viață să se simtă special/ă și apreciat/ă așa cum contează pentru el/ea contribuie la crearea unei legături pe viață între voi doi. Iar faptul că ești sărbătorit nu înseamnă că viața este mereu o petrecere!

    Uneori sărbătoarea include mângâierea și liniștirea reciprocă în zilele negre și în perioadele dificile. În realitate, abilitatea de a sărbători bucuriile vieții în mijlocul coborâșurilor amare este o calitate neprețuită pe care o vei găsi numai la persoanele mature. E ușor să sărbătorești momentele frumoase, dar ai nevoie de cineva care să te iubească și să stea alături de tine când sărbătoarea s-a terminat și începe corvoada zilnică.

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: hrăniți-vă și prețuiți-vă unul pe celălalt!


  • 25 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 24.1-27

        Odată cu acest capitol începe o nouă diviziune a profeţiei. Ea este datată ca o zi solemna care marchează debutul asediului final al Ierusalimului (comp. cu 2 împăraţi 25.1). Domnul reia comparaţia cu cazanul (cap. 11.3) şi anunţă că nu numai conţinutul Său (locuitorii cetăţii) va fi consumat, ci şi cazanul însuşi (Ierusalimul cu rugina lui învechită) va fi topit în focul care se aprinde.

        Ştim în ce stadiu va ajunge cetatea odată cu acest îngrozitor asediu (2 Cronici 36.19). Aceeaşi zi însă îi aduce şi lui Ezechiel personal doliul şi suferinţa: soţia îi este luată pe neaşteptate (v. 18). Astfel, prin propriile lui circumstanţe, profetul avea să-i înveţe pe fiii poporului său ce dureri urmau să se abată asupra lor atunci când Domnul avea să le ia ceea ce le era mai scump: capitala şi locaşul lor cel sfânt. Avem aici o probă a faptului că un slujitor al lui Dumnezeu nu este scutit de a avea parte de încercările la care sunt supuşi cei în mijlocul cărora trăieşte. Şi cât de multe dureri au fost partea acestui om al lui Dumnezeu! Pentru a fi „un semn” pentru poporul său (v. 27), îl vedem supunându-se la tot ceea ce îi cere Domnul (comp. cu Psalmul 131.2). Chiar fără ca Domnul să ne ceară imperios sacrificii, El să găsească în noi instrumente supuse, ucenici ascultători!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Și, când va veni Acela, va convinge lumea de păcat și de dreptate și de judecată … de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi este judecat.” Ioan 16.8,11

    „Acum este judecata lumii acesteia.” Ioan 12.31

    Duhul Sfânt convinge lumea nu doar de păcate și de dreptate, ci și de judecată. Acest pasaj este adesea citat greșit și, prin urmare, este înțeles greșit. Scriptura spune: „Va convinge lumea … de judecată”, însă unii, când îl citează, spun: «Va convinge lumea … de judecata viitoare», iar acest lucru nu este corect.

    Pavel i-a vorbit lui Felix despre „judecata viitoare” (Fapte 24.25), însă nu acesta este subiectul din pasajul din Ioan, unde se spune că Duhul Sfânt convinge lumea cu privire la judecata prezentă.

    Prințul lumii acesteia, cârmuitorul ei, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca Hristos să fie lepădat și crucificat. Însă, prin moartea și învierea Sa, Hristos a zdrobit capul șarpelui, i-a anihilat puterea și i-a eliberat pe cei care, prin frica de moarte, erau supuși robiei toată viața lor (Geneza 3.15; Evrei 2.15).

    Acum, după ce Dumnezeu L-a înălțat pe Hristos, El a declarat că întreaga lume se află sub judecată – judecată încă neexecutată, însă cu totul sigură. Între timp, evanghelia harului lui Dumnezeu este trimisă în întreaga lume și, atunci când este primită prin credință, îi scoate pe oameni de sub judecată; ei sunt aduși la Dumnezeu de sub puterea lui Satan și au trecut din moarte la viață.

    Omul credinței vede întreaga lume ca pe o scenă deja judecată. El a găsit nu numai viața prin credința în Hristos, ci, de asemenea, a murit împreună cu Hristos. El înțelege că moartea lui Hristos a însemnat propria sa moarte față de ceea ce înseamnă lumea și că acum trebuie să trăiască doar pentru Hristos. Facă Domnul ca toți să trăim potrivit acestei realități!

    H A Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    „Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc.”
    Psalmul 145.20

    Ocrotirea

    Pe lângă acestea știm prea bine că accidentele, evenimentele tragice, durerea și moartea îi ating și pe credincioși. Fiecare dintre noi a trecut mai mult sau mai puțin aproape de astfel de evenimente. Atunci se ridică întrebarea: „De ce permite Dumnezeu aici / acum / la mine…?”. Și aici, răspunsul este complex:

    Pe de o parte trebuie să admitem că noi ca „oameni mici” și creaturi ale Dumnezeului mare nu știm și nu avem un răspuns definitiv la această întrebare. Nici Iov nu a primit de la Dumnezeu un răspuns direct la întrebarea „de ce”.

    Dumnezeu are cu fiecare dintre noi un plan pentru viața noastră. Dar ce rol joacă anumite evenimente, vom înțelege adesea doar în veșnicie.

    În sfârșit, noi trăim într-o lume a păcatului (și pentru aceasta nu putem să dăm vina pe Dumnezeu), care este marcată de durere, lacrimi și moarte. De aceste urmări ale păcatului, nici credincioșii nu sunt eliberați. Domnul a plâns la mormântul lui Lazăr conștientizând că și ai Săi trec prin această „vale a lacrimilor”.

    În toate însă știm că harul Său este cel care ne însoțește.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (3)

    „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)

         Ați auzit bine acest îndemn biblic? „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi”.

    Așa că a treia întrebare de pus dacă vrei să ai parte de rugăciuni ascultate, este:

    3) Dai tu dovadă de o atitudine iubitoare? Gura ta este o componentă majoră în umblarea ta în dragoste. Încă nu reușim să înțelegem cât de mult bine le putem face altora ridicându-i prin cuvintele noastre! Și la fel: trebuie să fim chiar și mai atenți să nu le spunem lucruri care să-i doboare! Biblia ne mai spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Căror porniri le dai tu frâu liber? Ce „scoți tu afară”? Când suntem prea ocupați ca să arătăm dragoste, înseamnă că a sosit timpul să analizăm motivațiile și atitudinile inimii noastre. Cum o putem face? Analizându-ne limba și ceea ce ne iese pe gură.

    Mai ții minte când te-ai dus ultima oară la doctor și el ți-a spus să deschizi gura și să spui „aaaa”? Motivul pentru care ți se cere asta este ca să se poată uita la limba ta. La fel cum limba îi spune unui doctor multe lucruri despre sănătatea ta fizică, ea poate spune multe despre sănătatea ta spirituală.

    În concluzie, pentru a primi răspunsuri la rugăciunile tale, trebuie să-ți cercetezi inima în trei domenii:

    a) Capacitatea ta de a rămâne în Hristos. Lucrul acesta te va urca pe scara maturității spirituale și te va ajuta să descoperi autoritatea pe care o ai în rugăciune.

    b) Vorbirea în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrul acesta poate muta „munți” în viața ta (vezi Marcu 11:23).

    c) Crescând în umblarea ta în dragoste – postură care va deschide multe ocazii de a le arăta altora cine este Dumnezeu cu adevărat!


  • 24 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 22.1-7; 23-31

        Ierusalimul este numit aici „cetatea sângeroasă” (v. 2). Toate clasele erau vinovate. Căpeteniile, asemeni unor lupi, vărsaseră sânge, călcaseră legea în toate felurile, distruseseră sufletele (v. 6,27); preoţii profanaseră lucrurile sfinte (v. 26); profeţii mincinoşi jefuiseră lucrurile de preţ, devoraseră sufletele (v. 25,28); poporul, de asemenea, prăduise şi asuprise pe cel nevoiaş şi sărac (v. 29). Zadarnic căutase Domnul un om care „să repare zidul„
    şi care, precum Moise, „să stea la spărtură” înaintea Lui pentru ţară (v. 30; Psalmul 106.23)!

        Această dublă funcţie, de a veghea şi de a se ruga, corespunde misiunii creştinului! A veghea, pentru a împiedica pătrunderea răului şi a lumii în adunare şi în inimile noastre, şi a mijloci în rugăciune, pentru mărturia Domnului.

        Importanţa pe care Domnul o acordă separării alor Săi este subliniată încă o dată de întreg capitolul 23. Sub imaginea crimelor comise de Ohola (Samaria sau cele zece seminţii) şi de Oholiba (Ierusalimul şi Iuda), Dumnezeu ne vorbeşte de alianţele vinovate încheiate de Israel cu ţările vecine: Egiptul, Asiria, Babilonul, precum şi de pedepsirea Israelului prin acestea. Atunci când un creştin întreţine legături cu lumea, adesea îşi va primi pedeapsa tocmai prin intermediul lumii.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat … Niște câini m-au înconjurat, o ceată de răufăcători m-a împresurat.” Psalmul 22.12,16

    „M-au înconjurat legăturile morții.” Psalmul 18.4

    Îl putem vedea, în mod profetic, pe Domnul Isus vorbind în acești doi psalmi, care exprimă simțămintele adânci ale duhului Său în mijlocul suferințelor pe care le îndura. Taurii cei mulți sunt conducătorii iudei, cu caracterul lor crud și brutal. Cât de tragic este să-i vezi pe cărturari, pe preoții de seamă și pe farisei – a căror cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu ar fi trebuit să-i determine să-L onoreze pe Domnul Isus – cum sunt uniți în a-L persecuta cu cea mai aprigă ură!

    Însă și câinii L-au înconjurat, care îi simbolizează pe oamenii obișnuiți din popor, strânși acolo pentru a privi umilințele Sale și alăturându-se și ei vrăjmașilor Celui care suferea în tăcere pe cruce. Aceștia sunt cei ce formează masele, mișcate de părerile populare, gata de a merge în oricare direcție i-ar conduce capriciile lor, neînțelegând enormitatea cumplită a disprețului lor ticălos față de Fiul veșnic al lui Dumnezeu.

    Mai mult, legăturile morții au fost cele care L-au înconjurat. Cel care este Viața a coborât de bunăvoie în țărâna morții. Nici taurii și nici câinii nu L-au putut da morții, ci El Însuși S-a supus legăturilor ei. Purtând păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, suferind infinit mai mult din această cauză, decât din cauza persecuției oamenilor, El Și-a dat viața, murind pentru păcatele noastre. Minunat, fără seamăn har al unei inimi care a simțit așa cum nicio alta nu putea simți! Cât de vrednic este El de închinarea veșnică! Noi, cei care am fost mântuiți prin harul Său, Îi putem aduce această închinare încă de pe acum, până în ziua când Îl vom vedea față în față!

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
    Psalmul 16.11

    Ocrotirea

    În 24 martie 2015, avionul 4U9525 (un Airbus A320-211) al filialei Lufthansa, Germanwings, a suferit un accident pe drumul de la Barcelona spre Düsseldorf. Avionul s-a sfărâmat izbindu-se de Alpii sud-francezi. Toți cei 150 de oameni de la bordul avionului au murit.

    În 6 aprilie 2015 am urcat în avionul 4U9334 al aceleiași societăți aviatice Germanwings de la Düsseldorf la Birmingham, pentru a participa la o conferință biblică. Cum faci față unei asemenea situații? Există trei posibilități:

    La nivelul sentimentelor: o anumită indispoziție se apropie pe furiș; nesiguranță, teamă și sentimente asemănătoare îi pot cuprinde pe unii oameni.

    La nivelul minții: dacă studiem statisticile despre frecvența accidentelor aviatice și punem acestea în legătură cu accidentele de tren și de mașină cu urmări mortale, trebuie să tragem concluzia că o prăbușire este foarte improbabilă. Oare aceste gânduri pot înlătura neliniștea dictată de sentimente?

    La nivelul credinței și al încrederii: ca creștini putem totuși cu încredere în Domnul nostru să punem în mâna Sa în rugăciune toate căile noastre. Dacă dorim să-L urmăm, atunci putem să ne încredem că El ne poate păzi pe căile pe care ne conduce.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (2)

    „Rupe orice fel de jug… Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde” (Isaia 58:6,9)

         Dumnezeu le-a spus iudeilor că rugăciunile lor nu sunt ascultate deoarece viața lor nu era conform cu ceea ce dorea El de la ei. Te-ai făcut și tu vinovat de așa ceva? Așa că, iată a doua întrebare pentru tine, la care trebuie să răspunzi dacă vrei să obții ceea ce ceri:

    2) Nu cumva îți sabotezi singur rugăciunile? Este la fel de important să-L glorifici pe Dumnezeu prin cuvintele pe care le rostești când nu te rogi, ca atunci când te rogi! Biblia spune că există o legătură directă între a avea o limbă critică, lipsită de menajamente, și faptul că rugăciunile nu sunt ascultate. Felul în care te comporți cu ceilalți va determina felul în care Dumnezeu se comportă cu tine (vezi Efeseni 6:7-8). Dumnezeu ne-o spune foarte clar: „Deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale” (Isaia 58:6-11).

    Asta înseamnă că răspunsul la rugăciunile tale depinde de două lucruri: de atitudinile tale, și de faptele tale – în raport cu ceilalți.


  • 23 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 20.45-49;21.18-32

        „Nu vorbeşte el în parabole?” (cap. 20.49), se spunea despre Ezechiel cu un oarecare dispreţ. Limbajul său părea dificil poporului doar pentru că acesta nu voia să înţeleagă. Tot aşa şi astăzi, cei necredincioşi invocă cu încăpăţânare dificultăţi ale Cuvântului şi se folosesc de ele ca de un pretext pentru a evita să i se supună.

        În temutul capitol 21, sabia, cea dintâi dintre cele patru judecăţi devastatoare (vezi capitolul 14.21), iese din teacă pentru a pedepsi. Pentru a o mânui, Domnul Se foloseşte de împăratul Babilonului, pe care-l vedem la răscruce, ocupat să-şi consulte dumnezeii (v. 21).

        Va începe el prin a ataca Ierusalimul, sau Raba fiilor lui Amon? În ochii lui Iuda, această ghicire părea falsă şi fără valoare (v. 23). Şi totuşi, ea era! Domnul însă, Cel care domină aceste lucruri, a hotărât distrugerea Ierusalimului (v. 27) şi sfârşitul împărăţiei. Coroana va fi îndepărtată de la „cel necurat, cel rău, mai-mare al lui Israel” (v. 25; cel necurat este cel care calcă în picioare binecuvântările lui Dumnezeu: comp. cu cap. 22.26 şi cu exemplul lui Esau, în Evrei 12.16).

        De atunci încolo nu va mai fi niciun descendent al lui David pe tron, până la venirea lui Hristos, a „Aceluia Căruia Îi aparţine dreptatea” (v. 27).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor.” 2 Timotei 1.9

    Istoria lui Saul din Tars, chemat de Domnul din glorie, este impresionantă și instructivă. Ceea ce i s-a întâmplat lui Saul a devenit un model pentru oricine este chemat la mântuire, așa cum el însuși a explicat mai târziu (1 Timotei 1.16). Saul – care a devenit apostolul Pavel – își găsea plăcerea în a repeta istoria convertirii sale. A făcut acest lucru în prezența a diverși auditori. Putem și noi spune altora istoria mântuirii noastre? Nu pentru a ieși în evidență, nici pentru propria noastră glorie, ci pentru a-L prezenta pe Hristos, care ne-a chemat cu o chemare sfântă.

    Această chemare implica faptul că Dumnezeu îl pusese deoparte pe Saul din poporul Israel, care Îl lepădase pe Mesia. Aceasta nu înseamnă că el nu mai era iudeu, sau cetățean roman, ci că, prin această chemare, Dumnezeu îl separase de lumea politică și culturală. În același timp, Dumnezeu l-a trimis la iudei și la neamuri (Fapte 26.17). Cum putea Dumnezeu să-i arate îndurare lui Saul – un hulitor și un prigonitor? El însuși ne oferă răspunsul: „Mi s-a arătat îndurare, pentru că am făcut-o din neștiință, în necredință” (1 Timotei 1.13). Israel era sub judecata lui Dumnezeu, vinovat, la nivel național, de blasfemie împotriva Duhului Sfânt (Matei 12.31), însă Dumnezeu încă putea să ofere har indivizilor din popor, care nu se făcuseră vinovați de acea blasfemie.

    Problema inițială a lui Saul a fost că s-a identificat cu lepădarea lui Mesia de către națiunea iudaică. Dacă ar fi continuat să se împietrească, ar fi ajuns la punctul de unde nu mai era cale de întoarcere. Însă, înainte de a se întâmpla acest lucru, Dumnezeu a intervenit și l-a chemat cu o chemare sfântă. Ce minunat! De atunci, Pavel s-a identificat cu un nou popor, luat dintre iudei și dintre națiuni, primit „în Hristos Isus” și făcut conform cu scopul lui Dumnezeu. Lăudat să fie El!

    A E Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!”.
    Psalmul 16.2

    Miliardarul nefericit

    În data de 5 ianuarie 2009, miliardarul german Adolf Merckle, care ocupa locul 94 în topul global cu o avere estimată la aproximativ 9,4 miliarde dolari, și-a pus capăt zilelor. Apropiați ai omului de afaceri au declarat că „Adolf Merckle a trăit și a lucrat pentru familia sa și pentru afacerile lui. Pericolul care îi amenința firmele sale, cauzat de criza financiară și de incertitudinile din ultimele săptămâni, împreună cu neputința sa de a mai acționa, au doborât pe pasionatul om de afaceri și de familie”.

    Unii oameni spun: „Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin”. Însă cei mai mulți care au bani nu sunt fericiți, dovadă dată de atitudinea lor dusă uneori până la extremă ca în cazul istorisit astăzi. Ce i-a mai trebuit acestui om care a ajuns în vârstă de 74 de ani? A avut tot ce și-a dorit, dar nu a putut avea fericirea, pentru că fericirea nu se capătă prin lucrurile trecătoare din această lume.

    Și totuși, fericirea există. Da, fericirea există și poate fi găsită de oricine o dorește și o caută, însă nu acolo unde o caută lumea necredincioasă, ci acolo unde ea există cu adevărat: dincolo de acest orizont îngust. Numai întorcându-ne la Mântuitorul, nefericirea vieții noastre se va transforma într-o fericire veșnică. Caută și tu, cititorule, fericirea care nu piere niciodată la Dătătorul ceresc al fericirii!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (1)

    „Dacă rămâneţi în Mine…  vi se va da” (Ioan 15:7)

         Ai petrecut săptămâni, luni sau chiar ani rugându-te pentru ceva specific… Și poate că spui: „Doamne, știu ce spune Cuvântul Tău, așadar de ce în dreptul meu nu funcționează?”

    Pentru a obține rezultatul pentru care te rogi, trebuie să poți răspunde la trei întrebări:

    1) Te rogi pentru voia lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (v. 7). Cuvântul „a rămâne” vorbește despre intimitate și legătură apropiată. El zugrăvește imaginea unei „case”, locul în care ai parte de îngrijire și hrană. Când ai o astfel de relație cu Dumnezeu, Îi vei cunoaște inima și dorințele atât de bine, încât voința ta se va alinia la voința Lui. Prin urmare, vei primi ceea ce ai cerut. Nu face simpla presupunere că lucrul pentru care te rogi este după voia lui Dumnezeu. În schimb, testează-ți rugăciunea aplicând „principiul rămânerii în El”… pentru că tocmai această rămânere aduce maturitate spirituală. Și când ești matur spiritual, începi să te rogi diferit. Rugăciunile tale nu vor mai fi egoiste și centrate pe sine. Timpul petrecut în prezența Celui pe care îl iubești cel mai mult devine mai important pentru tine decât rezultatul final pe care îl speri. Nu te mai deranjează să aștepți, pentru că îți dai seama că timpul lui Dumnezeu e întotdeauna perfect. Atunci când El alege să spună NU la cererea ta, vei putea chiar să te bucuri și să spui: „Înseamnă că ai altceva mai bun pentru mine, și eu am încredere în Tine”.

    Ai ajuns la acest nivel în umblarea ta cu El?


  • 22 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 20.30-44

        Dumnezeu îi conduce pe ai Săi în pustiu nu numai pentru a le vorbi, ci şi atunci când vrea să-i disciplineze. Şi înţelegem de ce. Aşa cum părinţii nu-şi corectează copiii înaintea străinilor, ci îi iau deoparte, tot aşa şi disciplina aceasta este o chestiune care-i priveşte pe Dumnezeu şi pe răscumpăraţii Lui şi în care lumea nu trebuie implicată. In mod regretabil, noi ne temem adesea să rămânem singuri cu Domnul, din cauza unei stări rele a conştiinţelor noastre, şi de aceea căutăm să evadăm în vâltoarea vieţii cotidiene. Cu toate acestea, este absolut obligatoriu ca cei credincioşi să fie „curăţiţi”. Dumnezeu nu poate tolera la ei niciun compromis, niciun amestec. Cât despre cei care nu vor să-L asculte, n-au decât să slujească idolilor lor (v. 39; comp. cu Osea 4.17 şi cu Apocalipsa 22.11), dar să nu caute să pară că slujesc şi Domnului!

        Ştim că toată generaţia oamenilor de război din Israel a murit în pustiu şi că numai copiii mici au intrat în Canaan (Deuteronom 2.14). Din nou, când va veni ceasul să fie adunate cele zece seminţii, în prezent risipite între naţiuni, Dumnezeu îi va lovi pe răzvrătiţii care nu vor fi intrat în ţara Lui. Numai după aceea El va putea primi jertfele poporului Său şi-Şi va găsi plăcerea în el (v. 40,41; Maleahi 3.4).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Și acum trimite oameni la Iope și adu-l pe Simon, care se numește și Petru. El găzduiește la un oarecare Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.” Fapte 10.5,6

    Iafo (Iope) și evanghelia

    Israel a fost întotdeauna împotrivitor față de orice acțiune a lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe cei dintre națiuni. Această împotrivire este puternic evidențiată de viața și de mărturia lui Iona. Dumnezeu îl chemase pe Iona să ducă un mesaj al îndurării oamenilor din Ninive, dacă aceștia se pocăiau. Profetul însă a fugit în direcția opusă; a coborât la Iafo (Iope) și a găsit o corabie care mergea la Tars (Iona 1.3). La Iafo, Iona ar fi trebuit să-și aducă aminte de planul lui Dumnezeu de a oferi o mărturie celor dintre națiuni, însă neascultarea de Dumnezeu îi împietrise inima.

    După aproape opt sute de ani de la această întâmplare, citim despre un alt israelit, care era și el gelos pentru poporul său și rezervat în a duce mesajul mântuirii printre națiuni. Apostolul Petru stătea, în acel timp, într-o casă din Iope (Fapte 9.43). Simon, fiul lui Iona (avem aici chiar o aluzie la profetul de dinaintea lui), nu era încă deschis pentru tot planul lui Dumnezeu cu privire la națiuni. Însă, pe când se afla în Iope, Dumnezeu i-a dăruit o viziune pentru a-l instrui cu privire la faptul că, ceea ce Dumnezeu curățise, el nu trebuia să numească necurat (Fapte 10.15). Sutașul Corneliu primise poruncă de la un înger să trimită oameni la Iope, care să-l aducă pe Petru. Cuvântul mântuirii avea să fie acum predicat în mod oficial națiunilor, calea fiind deschisă chiar de către cel care era apostolul circumciziei.

    Varianta ebraică pentru Iope este Iafo, care înseamnă „frumos”. Semnificația acestui nume este izbitoare – „Cât de frumoase sunt picioarele celor care predică evanghelia păcii!” (Romani 10.15; Isaia 52.7). Aceasta este o încurajare minunată pentru cei care au pe inimă vestirea evangheliei către cei păcătoși. Când suntem grabnici să împlinim porunca Domnului de a vesti evanghelia, picioarele noastre vor fi un Iafo al lui Dumnezeu în veacul acesta.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.
    Galateni 6.2

    Purtarea sarcinilor

    Pe o potecă abruptă și stâncoasă, un călător întâlni o fetiță care-și purta frățiorul în spate și zise:

    — Fetițo, ce grea povară duci!

    — Nu este o povară, domnule, este fratele meu!

    În lumea necredinței există principiul: „Fiecare își este lui însuși cel mai aproape”. Dar Mântuitorul ne-a arătat viața Sa ca cel mai bun exemplu al purtării sarcinilor altora. El S-a făcut una cu greutățile și necazurile zilnice ale oamenilor. Citim în cuvintele profetice despre Mântuitorul că „El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53.4). Domnul a fost mișcat în ființa Sa văzând gloata de oameni care erau ca niște oi fără păstor.

    Să avem tot timpul în fața ochilor noștri exemplul Mântuitorului! Atunci nu vom mai fi indiferenți față de greutățile aproapelui nostru. Purtarea sarcinilor poate însemna o vizită, o stare de vorbă, sentimente de compasiune, ajutorarea în greutăți materiale, o încurajare etc. – într-un cuvânt spus: să ajuți pe cei ce sunt în necazuri și dureri. Zi de zi, rugăciunea noastră să fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a vedea greutățile aproapelui nostru și să ne dea puterea necesară să întindem o mână de ajutor sau chiar de a-l „purta în spate” pe cel neajutorat.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    FII ATENT CU CEI SLABI!

    „Să sprijiniţi pe cei slabi” (1 Tesaloniceni 5:14)

         În majoritatea claselor și școlilor se găsesc băieți și fete cu probleme și cu neajunsuri. Unii dintre ei au probleme fizice sau pshihice, alții nu învață bine, iar alții pur și simplu nu reușesc să-și facă prieteni ori să-și găsească un loc confortabil în mediul școlar. (Același lucru este la fel de valabil la locul de muncă și la biserică).

    Întrebarea fundamentală este următoarea: ce trebuie să facă profesorii când văd că un astfel de copil este ridiculizat și luat peste picior de ceilalți din grup? Unii ar spune: „Copiii rămân copii. Nu te băga și lasă-i pe copii să-și rezolve singuri diferențele”. Biblia, însă, spune că noi trebuie să-i „sprijinim pe cei slabi”. Când un profesor puternic și iubitor vine în ajutorul celui mai puțin respectat copil din clasă, are loc ceva dramatic în climatul emoțional din clasă. Toți copiii par să elibereze un oftat perceptibil, de eliberare. În mintea majorității copiilor următorul gând se înfiripă și crește: „Dacă acel copil are un asemenea apărător față de ridiculizare, atunci și eu sunt la adăpost!” Prin faptul că ia apărarea celui mai puțin popular copil din clasă, profesorul demonstrează că respectă pe toată lumea și că va lupta pentru toți cei ce sunt tratați pe nedrept.

    Una dintre valorile cele mai prețuite în rândul copiilor este dreptatea. (Dar și adulții o prețuiesc, nu?!) Pe de altă parte, copiii se simt foarte stânjeniți într-o lume a nedreptății și a abuzului. De aceea, când îi învățăm pe copii bunătatea și respectul față de ceilalți, prin faptul că insistăm pe „regula bunului simț” în sala de clasă, noi așezăm în copii un fundament pentru bunătate în lumea adultă care va urma.

    Așadar, oriunde te-ai situa astăzi, dă-ți toate silințele „să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi”.


  • 21 Martie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV

    Ezechiel 20.1-14

    Bătrânii, cei care în urma primei lor vizite par să nu fi învăţat nimic (cap. 14), vin din nou la Ezechiel. Dumnezeu le-a enumerat – prin robul Lui de astă dată, nu printr-un limbaj simbolic – lista urâciunilor lui Israel, o listă tot atât de veche ca şi istoria acestui popor. Ei s-au răzvrătit încă din Egipt; au refuzat să părăsească idolii şi n-au vrut să asculte de Cel care li Se revelase (v. 8). De aceea, pentru a Se face auzit, Domnul Şi-a dus poporul în pustiu. Nimic nu este mai impresionant ca liniştea pustiului. Este un mediu propice pentru a-L asculta pe Dumnezeu; acolo nu eşti distras de zgomote exterioare. Israel a primit acolo, în Sinai, rânduielile şi judecăţile Domnului (v. 10,11).

    În pustie, Ioan va predica mai târziu pocăinţa şi venirea lui Mesia (loan 1.23). Tot în pustie, poporul va fi dus încă o dată înainte de venirea în putere a Domnului, pentru ca Dumnezeu să vorbească inimii lui (Osea 2.14). Moise, Pavel şi atâţia alţi slujitori au fost îndelung pregătiţi în pustie înainte de a intra în slujbă (Exod 3; Galateni 1.17,18). Să nu refuzăm deci, iubiţi prieteni, această punere deoparte necesară, indiferent sub ce formă (singurătate impusă, boală lungă etc.) găseşte Domnul cu cale uneori să ne izoleze.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    „Și acum trimite oameni la Iope și adu-l pe Simon, care se numește și Petru. El găzduiește la un oarecare Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.” Fapte 10.5,6

    Iafo (Iope) și evanghelia

    Israel a fost întotdeauna împotrivitor față de orice acțiune a lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe cei dintre națiuni. Această împotrivire este puternic evidențiată de viața și de mărturia lui Iona. Dumnezeu îl chemase pe Iona să ducă un mesaj al îndurării oamenilor din Ninive, dacă aceștia se pocăiau. Profetul însă a fugit în direcția opusă; a coborât la Iafo (Iope) și a găsit o corabie care mergea la Tars (Iona 1.3). La Iafo, Iona ar fi trebuit să-și aducă aminte de planul lui Dumnezeu de a oferi o mărturie celor dintre națiuni, însă neascultarea de Dumnezeu îi împietrise inima.

    După aproape opt sute de ani de la această întâmplare, citim despre un alt israelit, care era și el gelos pentru poporul său și rezervat în a duce mesajul mântuirii printre națiuni. Apostolul Petru stătea, în acel timp, într-o casă din Iope (Fapte 9.43). Simon, fiul lui Iona (avem aici chiar o aluzie la profetul de dinaintea lui), nu era încă deschis pentru tot planul lui Dumnezeu cu privire la națiuni. Însă, pe când se afla în Iope, Dumnezeu i-a dăruit o viziune pentru a-l instrui cu privire la faptul că, ceea ce Dumnezeu curățise, el nu trebuia să numească necurat (Fapte 10.15). Sutașul Corneliu primise poruncă de la un înger să trimită oameni la Iope, care să-l aducă pe Petru. Cuvântul mântuirii avea să fie acum predicat în mod oficial națiunilor, calea fiind deschisă chiar de către cel care era apostolul circumciziei.

    Varianta ebraică pentru Iope este Iafo, care înseamnă „frumos”. Semnificația acestui nume este izbitoare – „Cât de frumoase sunt picioarele celor care predică evanghelia păcii!” (Romani 10.15; Isaia 52.7). Aceasta este o încurajare minunată pentru cei care au pe inimă vestirea evangheliei către cei păcătoși. Când suntem grabnici să împlinim porunca Domnului de a vesti evanghelia, picioarele noastre vor fi un Iafo al lui Dumnezeu în veacul acesta.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Împăratul Nebucadnețar a poruncit să cheme … pe toate căpeteniile ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului …
    Daniel 3.2

    Greșeala cea mai mare

    Impozanta statuie ridicată în valea Dura, la comanda lui Nebucadnețar, era din aur masiv și se potrivea de minune cu toate celelalte capodopere de arhitectură și în mod special cu spiritul Babilonului: o cetate să atingă cerul și un nume. Chipul de aur era o sfidare a lui Dumnezeu, care singur merită închinarea oamenilor de pretutindeni. Acel chip de aur (statuie) din câmpia Dura era un act de renegare a prezenței și suveranității lui Dumnezeu. De fapt, acesta fusese spiritul cu care ziditorii turnului Babel porniseră cu secole mai înainte lucrarea lor sfidătoare la adresa Creatorului și a planului Său cu oamenii. Probabil că înțelepții Babilonului reușiseră să strecoare în mintea împăratului acest gând al înălțării de sine. Acel chip de aur din câmpia Dura nu era altceva decât un simbol al voinței omenești în duel fățiș cu voința lui Dumnezeu, unica perfectă.

    Greșeala cea mai mare în care poate cădea un om este să lucreze fără să țină seamă de Dumnezeu. Mai curând sau mai târziu, gândul lui Dumnezeu se va arăta lămurit și atunci toate planurile și socotelile omului vor fi zădărnicite. Tot ce face omul, fără Dumnezeu, poate să țină cel mult cât va dăinui lumea. Omul poartă pe fruntea sa pecetea morții și toate planurile sale se spulberă, pentru că sunt trecătoare.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    VALORILE TALE DE CĂPĂTÂI

    „N-am nedreptăţit pe nimeni…” (2 Corinteni 7:2)

         Salvamarul Douglas Woods spunea: „Fiecare dintre noi are numeroase valori. Unele sunt superficiale, altele tranzitorii; unele sunt adecvate strict situației în care ne aflăm, altele sunt mai temeinice și ne însoțesc pe tot parcursul vieții; acestea sunt „valorile noastre de căpătâi”.

    Pavel a reușit să se adapteze oricărei culturi pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, însă când a fost vorba de valorile sale de căpătâi, el a putut spune: „N-am nedreptăţit pe nimeni”.

    Nu uita că valorile tale de căpătâi sunt:

    1) Prietenii și tovarășii tăi de-o viață. Abraham Lincoln a spus: „Când las din mâini frâul acestei guvernări,  doresc să mai am un prieten și acel prieten este în lăuntrul meu”.

    2) Busola ta. Anotimpurile, relațiile, împrejurările și obiectivele se schimbă, însă valorile de căpătâi rămân. Asemenea unei busole, ele îți indică mereu direcția corectă. E ușor să trăiești în felul acesta? Nu! Cei ce de obicei se îndoiesc vor crede că ești nebun pentru că umbli prin credință. Oamenii fără valori de familie nu îți vor înțelege devotamentul față de familie. Cei lumești nu îți vor înțelege dedicarea ta față de Hristos. Și cei ale căror valori de căpătâi diferă de ale tale vor încerca să te convingă să te iei după ei sau să-ți cobori standardele.

    3) Ancora ta. Fără valori de căpătâi, plutești în derivă. Orice furtună te poate scufunda; orice curent te poate purta spre locuri unde nu vrei să ajungi. Dar cu valorile de căpătâi ai o ancoră ce te ține chiar și când vremea se înrăutățește.

    Vorbind despre probleme care se agravează cu vârsta, psihologul creștin Dr James Dobson spunea: „Criza de la mijlocul vieții e mai degrabă un fenomen al unui sistem de valori greșit, decât al grupului de vârstă în care apare. Dintr-odată îți dai seama că scara pe care te cățărai se sprijină de zidul nepotrivit!” Așa că, azi meditează la acest lucru.


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne