Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 20 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru orice lucru este o vreme … un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.
    Eclesiastul 3.1,2

    Eclesiastul și creștinul

    Din punct de vedere natural, momentul nașterii unui om și cel al morții lui sunt evenimente speciale. Moise spune: „Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci de ani și dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuși mândria lor este durere și deșertăciune; pentru că trec repede și noi zburăm … Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă” (Psalmul 90.10,12). Este un lucru înțelept ca omul să se gândească la faptul că va muri – „După cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată” (Evrei 9.27). Cei credincioși au nădejdea minunată că nu vor muri, dacă Domnul vine în curând să-Și ia Adunarea.

    Dumnezeu, în suveranitatea Sa, are dreptul exclusiv de a determina timpul nașterii și al morții unui om. Însă omul natural a încercat întotdeauna să determine el atât momentul nașterii (prin legiferarea avortului), cât și pe cel al morții (prin legiferarea sinuciderii asistate și a eutanasierii).

    Mai este însă un aspect, chiar mai important, cu privire la aceasta. Există un timp al nașterii – al nașterii din nou – iar timpul acesta este acum: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2), sau astăzi: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15). Pentru cine nu folosește prilejul de a fi născut din nou, va veni, inevitabil, timpul morții – ceea ce Biblia numește „moartea a doua” – „Aceasta este a doua moarte: iazul de foc” (Apocalipsa 20.6). Însă toți cei care sunt mântuiți prin sângele Său nu au niciun motiv să se teamă de moartea a doua: „Fericit și sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere” (Apocalipsa 20.6). Însă cât de grav este să se spună despre cineva așa cum s-a spus despre faraon: „El a lăsat să treacă timpul hotărât” (Ieremia 46.17).

    M Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
    Coloseni 3.13

    De câte ori să iert?

    La întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”, Învățătorul venit din cer a răspuns: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” Cuvântul lui Dumnezeu a dovedit că suntem gata tot timpul să ne plângem de aproapele nostru. În spatele scenei stă vrăjmașul cel vechi, diavolul, care inspiră toate neînțelegerile dintre indivizi, din familie, din societate. Atât timp cât păstrăm în inima noastră gânduri de răzbunare sau ură, atunci când nu suntem gata să iertăm pe cei care ne-au greșit, noi suntem cei ce vom suferi cel mai mult. Aceste resentimente ne vor afecta emoțional, spiritual și fizic. Medicina nu ne poate ajuta în acest sens.

    Ajutorul îl găsim numai la Dumnezeu. Toate încercările personale de a ne face mai buni, mai milostivi, se vor lovi de eșec. Natura noastră veche este păcătoasă de la un capăt la altul și nu poate fi schimbată. Fiecare om are nevoie de o natură nouă, dăruită de Mântuitorul prin credința în El. Cine vine cu starea sa rea și o recunoaște, va auzi glasul Domnului spunând: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră…” (Ezechiel 36.26). Un astfel de om va învăța să ierte și va practica această lucrare față de cei care i-au greșit, prin puterea Domnului și Mântuitorului său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STRĂDUIEȘTE-TE SĂ ADUCI O REZOLVARE

    „Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:24-25)

         Ți se pare că talentele tale nu sunt recunoscute și acceptate? Ai un talent special, și cu toate acestea Dumnezeu pare că nu te binecuvântează cu succes?! Iată care ar putea fi problema: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:23-25)

    Nu te lăsa condus de eul tău rănit; fii condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Tu spui: „Persoana cu care am avut o problemă nu mai este aici, și totuși sunt încă frământat!”

    Citește aceste două versete:

    1)”Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

    2) „Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” (Ioan 20:23) Împărtășește-ți sentimentele cuiva care este demn de încrederea ta.

    Roagă-te și mărturisește-ți deschis greșelile și vinovăția pe care o simți. Rugăciunea și prezența unui prieten te pot ajuta să-ți recapeți pacea minții pe care o cauți. După ce David l-a ucis pe Urie, soțul concubinei sale, sentimentul vinovăției a fost copleșitor și a căutat iertarea lui Dumnezeu. Însă Urie nu mai era în viață ca să-i audă mărturisirea; murise de aproape un an. Așa că David s-a întors la proorocul Natan și și-a vărsat sufletul înaintea lui, spunând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan i-a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul” (2 Samuel 12:13).

    Urmează exemplul lui David – apoi lasă problema în urmă și mergi mai departe.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 140

    Acest psalm ne permite să întrevedem cât va avea de suferit rămăşiţa credincioasă în timpul greu al necazului celui mare. Harul lui Dumnezeu ne-a păzit, până acum, de prigoană în ţara noastră. Dar uneori este bine să ne punem această întrebare: dacă mâine va trebui din nou să sufăr pentru că sunt creştin, aş mai dori eu atunci să port acest nume?

    De altfel, niciodată să nu uităm că avem de-a face neîncetat cu vrăjmaşi cu atât mai periculoşi, cu cât ne sunt mai familiari. Despre acest om rău, violent (v. 1), care se gândeşte la rău (v. 2), care-şi ascute limba ca un şarpe (v. 3) şi care încearcă să-mi împiedice paşii (v. 4), epistola către Romani îmi relevă un lucru înspăimântător: el locuieşte în propria mea inimă (Romani 3:13; 7:17). Dar aceeaşi epistolă conţine, dacă am putea spune aşa, invitaţia la decesul lui (citiţi Romani 6:6). Moartea m-a scăpat de omul cel vechi; deci nu mai trebuie să mă lupt cu el, ci să-l socotesc ca răstignit împreună cu Hristos. Cât despre vrăjmaşul din afară, Satan, tot Dumnezeu mă apără de el. Domnul Dumnezeu este tăria mântuirii mele, spune cel credincios Tu mi-ai acoperit capul în ziua bătăliei (v. 7). Coiful mântuirii este o piesă indispensabilă a armurii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 6:17).


  • 19 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum oamenilor ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morți.
    Fapte 17.30,31

    După ce a văzut într-o viziune pe un om din Macedonia, care îl ruga să vină și să-i ajute (Fapte 16.9), Pavel și-a dat seama că Dumnezeu îl chema să predice evanghelia în acea regiune. Mai târziu, în această primă călătorie a sa în Europa, Pavel a mers la Atena. Cetatea era plină de altare ale idolilor; exista până și un altar al „dumnezeului necunoscut”.

    Mergând zilnic în sinagogă și în piață, Pavel discuta cu oamenii din cetate. Filosofii l-au dus la Areopag, cel mai înalt tribunal al Atenei. Doreau să afle mai în amănunt despre învățătura cea nouă pe care Pavel o prezenta, fiindcă locuitorii Atenei nu se preocupau cu altceva decât cu a spune și a asculta noutăți. Pavel a avut astfel oportunitatea de a le vesti mesajul minunat cu privire la „dumnezeul necunoscut” – fiindcă acest Dumnezeu necunoscut Se făcuse într-adevăr cunoscut. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii, în lumea care nu L-a cunoscut și nu L-a primit, ci L-a atârnat pe o cruce.

    La fel cum iudeii și națiunile L-au respins pe Hristos când El S-a aflat pe pământ, acești filosofi din Atena disprețuiau mesajul predicat de Pavel. Hristos nu poate fi primit prin înțelepciunea omenească, ci prin credința simplă în Cel care a murit pentru a plăti prețul pentru păcat. Ca dovadă că a acceptat jertfa Sa, Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți.

    Pavel vorbește despre ziua rânduită, când lumea va fi judecată cu dreptate de către Omul pe care Dumnezeu L-a rânduit. Cine este acest Om? Este Isus! Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor să se pocăiască de păcatele lor și să-L accepte ca Mântuitor, cât este încă ziua harului. Cine nu-L cunoaște ca Mântuitor Îl va întâlni ca Judecător.

    J Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Petru… i-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?»”
    Matei 18.21

    De câte ori să iert?

    După asasinarea președintelui Abraham Lincoln în anul 1865 de către un actor în timpul unui spectacol la care asista președintele american, doamna Lincoln l-a chemat pe Parker, omul însărcinat cu paza personală a soțului ei, și l-a întrebat:

    De ce, Parker, n-ai avut grijă de soțul meu? Unde ai fost? Ce-ai făcut? Ce s-a întâmplat, de nu i-ai ocrotit viața?

    Parker, zguduit în conștiința lui, a răspuns:

    Nu-mi pot ierta asta niciodată. Nu m-am gândit că ar fi cineva să poată ucide un om așa de bun și nobil ca președintele. Şi de aceea, în loc să-l păzesc, m-am uitat la spectacol. Nu-mi voi ierta niciodată acest lucru.

    Bine, Parker! Pe tine te iert, dar pe criminal n-am să-l iert niciodată.

    Ted, fiul președintelui, după ce a asistat la discuție, s-a retras în biroul tatălui său și a meditat întreaga noapte. Astfel i-au trecut prin fața ochilor tot felul de scene memorabile din viața tatălui său și apoi a tras concluzia: „Dacă tata trăia, l-ar fi iertat pe criminal.” Președintele avea un caracter plin de sete după dreptate și cinste. Exemplul desăvârșit, de la care a putut învăța președintele și de la care poate învăța oricine, este Mântuitorul Isus Hristos.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PACEA MINȚII

    „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

         Pe cine te bazezi în rezolvarea problemelor tale: pe Dumnezeu sau pe tine? Înainte de a da un răspuns, citește următoarele: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine… Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.” (Isaia 26:3,7). Ce promisiune măreață! Dacă vrei să-ți păstrezi pacea minții, trăiește după următorul principiu: „Fă tot ce poți, iar restul încredințează lui Dumnezeu!” Unii dintre noi am crescut cu ideea că este greșit să ne bucurăm atunci când avem probleme. Am fost condiționați să credem că dacă nu putem face nimic, cel puțin ne putem îngrijora și putem deveni nefericiți. Iată ce scrie Pavel în acest sens: „Fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă… de la Dumnezeu.” (Filipeni 1:28) Satan nu știe ce să mai facă atunci când nu te poate supăra. I-ai luat o armă puternică din mână. Prin faptul că te încrezi în Dumnezeu pe deplin, nu mai ești la mila împrejurărilor, a altor oameni sau a propriilor tale emoții și limitări. Crainicul Paul Harvey a spus odată: „În vremuri ca acestea, ne este de mare ajutor să ne amintim că mereu au fost vremuri ca acestea!” Întrebarea nu este: „Vor veni necazurile?”, ci „Cum le vei face față?” Biblia spune: „Noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El.” (Evrei 4:3) Când lucrurile nu merg bine – nu merge și tu în direcția greșită împreună cu ele. Ascultă de sfatul lui Dumnezeu, bazează-te pe cuvântul Său, iar apoi odihnește-te în El și crede că El va lucra în locul tău.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

        
    Psalmul 139

    Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5). Şi nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui (citiţi Evrei 4:13).

    Este de nesuportat pentru un păcătos să simtă această sfântă privire îndreptată continuu asupra lui, dându-i pe faţă gândurile cele mai intime şi dezvăluindu-i cele mai tainice motive! El nu are la început decât o singură idee: să fugă de acest cumplit fascicul de lumină. Dar lumina explorează întunecimile unde el caută să se ascundă (v. 11), îl însoţeşte până la capătul lumii, răzbătând până în trecutul lui cel mai îndepărtat (Geneza 3:8; Ioan 3:19). Pentru că este o nebunie să gândeşti că poţi scăpa de Dumnezeu! Şi o altă nebunie este să se ascundă de Cel care vrea să ne asigure fericirea. Când sunteţi bolnav, nu vă gândiţi să-i ascundeţi doctorului nici cel mai mic simptom. Ştiţi bine că aveţi interesul, pentru a fi vindecaţi, să-i spuneţi tot ce simţiţi. Pentru ce să acţionaţi altfel atunci când Dumnezeu vrea să vă salveze sufletul sau să vă elibereze de un păcat? Mărturisiţi-I toate aspectele răului care vă subjugă. Lăsaţi lumina Lui să vă cerceteze conştiinţa. Fie ca rugăciunea voastră să fie cea din versetele 23 şi 24: Cerceteazămă, Dumnezeule, şi din nou cercetează-mă! Pune totul în ordine în viaţa mea. Nu mă lăsa să pornesc pe vreo cale a întristării. Însă condu-mă pe calea eternă!


  • 18 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dar Tu ești Cel care m-ai scos din pântece; Tu mi-ai dat încredere la sânii mamei mele. Din pântece Ți-am fost dat Ție; din pântecele mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu.
    Psalmul 22.9,10

    Acest psalm uimitor ne prezintă detalii cu privire la Persoana și la jertfa Domnului nostru Isus Hristos, precum și cu privire la gloriile Lui prezente și viitoare. Unul dintre secretele vieții de completă dedicare a lui Hristos față de Dumnezeu și față de interesele Acestuia a fost încrederea Lui nezdruncinată în Dumnezeu. Indiferent de ce s-a întâmplat, Hristos Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu. În timpul ceasurilor de întuneric, El a continuat să Se încreadă în Dumnezeu, poate mai mult decât oricând, chiar și atunci când Dumnezeul Său Își ascundea fața de El (versetul 2).

    Vrăjmașii își băteau joc de El deoarece continua să Se încreadă în Dumnezeu și spuneau: „Să-L scape Dumnezeu acum, fiindcă Își găsește plăcerea în El” (versetul 8). Satan știa ce să-i facă pe oameni să spună, însă n-a putut să-L oprească pe Domnul de pe drumul Său de ascultare! În timpul celor trei ore de întuneric, Satan a încercat cu disperare să zădărnicească lucrarea lui Hristos prin acei batjocoritori care Îl provocau pe Domnul să renunțe. Totuși, în ciuda slăbiciunii Sale fizice și a presiunii cumplite din orice direcție, Domnul Isus a continuat să-Și pună încrederea în Dumnezeu. Făcuse acest lucru din pântecele mamei Sale. Fusese conceput în pântecele fecioarei prin puterea Duhului Sfânt și, până Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui (Luca 23.46), Domnul nostru S-a încrezut totdeauna și pe deplin în Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. Astfel, prin aceeași putere, El S-a adus pe Sine jertfă lui Dumnezeu (Evrei 9.14).

    Isus S-a sprijinit pe Dumnezeu. Fără egal în dependența, părtășia, ascultarea și angajamentul Său, El L-a mărturisit pe Dumnezeu ca Dumnezeu al Său și L-a onorat prin orice gând, cuvânt și faptă, în special atunci când S-a aflat pe cruce.

    A E Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Isus le-a zis: «Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.»”
    Ioan 4.43

    Mâncarea Mântuitorului

    Una din cele mai importante lucrări în viața Mântuitorului a fost împlinirea voii Tatălui ceresc. Domnul Isus Hristos putea spune încă de la venirea Sa în lume: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10.7). Dumnezeu are un plan bine definit pentru omenire, dar și pentru fiecare persoană în parte. La realizarea acestui plan măreț,  Isus  Hristos  a  cooperat  deplin  cu  Dumnezeu. Mântuitorul este Unicul care a putut spune: „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.”

    Când Domnul Isus a spus în orice împrejurare: „Facă-se voia Ta”, aceasta nu însemna pentru El o povară aspră, cio părtășie perfectă cu Tatăl ceresc în realizarea mărețului plan al mântuirii. Voia lui Dumnezeu și împlinirea lucrării Sale a fost activă în viața Mântuitorului; era mâncarea Lui zilnică. De aceea Dumnezeu putea să privească cu bucurie spre Fiul Său aflat în mijlocul vrăjmașilor, a răutății, a respingerii, dar totdeauna gata să facă voia și lucrarea care i-a dat-o Tatăl ceresc.

    Dacă dorim să facem voia Tatălui ceresc, trebuie să ne punem mai întâi întrebarea: „Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” Răspunsul biblic este: „să credem în Acela pe care L-a trimis El”. Acesta este începutul vieții de credință. Adevărata credință mântuitoare nu este numai o credință în existența unui Mântuitor, ci o întoarcere sinceră, din inimă la acest Dăruitor al vieții veșnice. De aici urmează și ceilalți pași pe calea vieții.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU TE POATE RIDICA

    „Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea” (Ieremia 18:6)

         Proorocul Ieremia scrie (18:3-6): „Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea.”

    Sunt trei lecții importante în această povestire și ar fi bine să ținem cont de ele:

    1) Câtă vreme ești disponibil și deschis față de Dumnezeu, El nu te va da la o parte, ci te va modela pentru a te transforma în ceva ce El poate folosi.

    2) Când ceilalți te doboară, Dumnezeu te ridică. Olarul nu-și presează lutul, ci îl ridică mereu și îl modelează, în timp ce îl învârtește pe roată. Dumnezeu va face la fel și cu tine. David a spus: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.” (Psalmul 40:2)

    3) Remarcă ale cui picioare sunt pe roată. Dacă ar fi putut, Satan te-ar fi aruncat demult de pe roată, dar nu poate. Uită-te sub masă și vei vedea picioarele cui sunt pe roată: ale Olarului! Nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39).

    Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmii 137 şi 138

    Aici începe o penultimă serie de psalmi, cei mai mulţi dintre ei ai lui David. Ei reiau istoria restabilirii finale a lui Israel, de la aservirea printre naţiuni (Psalmul 137), traversând necazul, până la eliberare şi, în Psalmii 145-150, până la lauda universală.

    Începutul Psalmului 137 reaminteşte de captivitatea din Babilon. Cum ar fi putut sărmanii deportaţi să cânte la comandă şi să se bucure sub jugul asupritorului? Nu este bucurie pentru ei departe de Ierusalim! Cei care leau luat totul nu le-au putut şterge din amintire Ierusalimul. Tot aşa şi noi, prieteni credincioşi, ca străini într-o lume vrăjmaşă, nu vom găsi nimic pentru inimile noastre, dar noi posedăm în Hristos o bucurie pe care nimeni nu ne-o poate lua (Ioan 16:22). Să nu uităm nicicând cetatea cerească (v. 5)!

    În Psalmul 138, credinciosul, în ciuda înjosirii lui (v. 6), cântă din toată inima şi se închină plecându-se spre Ierusalim (conf. v. 2 şi 1 Împăraţi 8:47). Tu m-ai ascultat (v. 3), poate spune el apoi, deşi împrejurările în care se află nu s-au schimbat încă cu nimic. Dumnezeu însă i-a întărit sufletul. Şi aceasta este puterea care contează pentru cel credincios (Efeseni 3:16)!

    Dumnezeu va duce la bun sfârşit totul cu privire la noi (v. 8), dar nu prin nimicirea rasei celor răi (sf. Psalmului 137), ci prin întoarcerea Domnului.


  • 17 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric”, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.
    2 Corinteni 4.6

    Arată-mi gloria Ta – Privindu-L pe Dumnezeu în față

    Evenimentele din capitolele 33 și 34 din Exod trebuie înțelese în lumina capitolului 3 din 2 Corinteni. După ce Israel a păcătuit închinându-se la vițelul de aur, Moise a mijlocit pentru popor. Tablele legii i-au fost date apoi pentru a doua oară, însă, de data aceasta, legea era amestecată cu harul. Acest lucru poate fi văzut în felul în care Domnul a descris noua Lui atitudine față de popor, ca „binevoitor și milos … iertând nelegiuirea și răzvrătirea și păcatul” (Exod 34.6,7). Sunt unii care spun că acest amestec dintre lege și îndurare reprezintă evanghelia. Nicidecum! De fapt, exact această combinație de îndurare și lege este ceea ce Pavel numește „slujba morții” și „slujba condamnării” (2 Corinteni 3.7,9).

    Această slujbă a fost însoțită de o anumită glorie, însă a fost trecătoare și a trebuit înlocuită cu „slujba Duhului”, care este cu mult mai glorioasă decât tot ceea ce Moise a văzut pe munte (2 Corinteni 3.8,9). „Ceea ce a fost glorificat n-a fost glorificat în această privință, datorită gloriei care o întrece cu mult” (versetul 10).

    Cel credincios poate acum privi gloria Domnului Isus, fiind transformat de ea (2 Corinteni 3.18), fiindcă el vede „gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4.6). Gloria pe care Moise a văzut-o a fost „pe dinapoia” lui Dumnezeu, însă creștinii o privesc direct pe fața Sa.

    Vrei să-L vezi pe Dumnezeu? Privește la Isus! (Ioan 1.18). În curând vom vedea fața Sa fără nicio piedică din partea cărnii (Apocalipsa 22.4). Însă, până atunci, o putem privi prin credință încă de pe acum!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale…”
    Psalmul 103.2,3

    Binefăcătorul neuitat

    Toți oamenii, de oriunde ar fi ei, sunt invitați să beneficieze de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Cine este omul care, dacă s-ar afla pe țărmul unui ocean de aur topit, ar lua din el doar cu o ceașcă micuță? Nu s-ar grăbi el să umple cele mai mari vase de care dispune? Un ocean de aur topit nu este decât o imagine a plinătății și a valorii harului lui Dumnezeu. Şi, totuși, cât de puțini sunt cei care îl primesc în sufletele lor! Dorim ca cititorul să nu fie printre cei care refuză harul lui Dumnezeu. Astăzi este ziua harului, astăzi putem primi salvarea dăruită de Dumnezeu tuturor care se încred în Fiul Său. Nicio limbă nu poate declara, niciun condei nu poate descrie, nicio carte nu poate conține și nicio minte nu-și poate imagina plinătatea binefacerilor harului lui Dumnezeu. Înălțimea, adâncimea, lungimea și lățimea sunt expresii ale măsurii omenești, însă ele sunt cu totul nepotrivite pentru a prezenta sufletelor noastre dimensiunea binefacerilor lui Dumnezeu, care curg neîncetat către fiecare om.

    Marea întrebare care se pune către fiecare om este: suntem gata să primim aceste binefaceri ale harului dumnezeiesc arătate în lucrarea Mântuitorului? Vrăjmașul sufletelor noastre, diavolul, dorește să ne preocupe cu tot felul de alte întrebări. Dacă cineva dorește binecuvântările vieții veșnice, atunci să se preocupe cu binefacerile lui Dumnezeu!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE POȚI SCHIMBA

    „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare”       (Efeseni 4:22)

         Seturile de gândire sunt tipare după care mintea operează automat într-un anumit mod. Asta înseamnă că te poți programa să fii nefericit, reacționând față de aceiași oameni și împrejurări în același fel și așteptând rezultate diferite. Poate spui: „După toți acești ani am crezut că se va schimba. Indiferent cât încerc, familia nu mă apreciază. Cum se face că sunt singurul care face efortul de a păstra legătura cu ceilalți?” E ușor să dai vina pe alții pentru problemele tale – „Uite ce face… Uite ce mult am așteptat… El de ce nu sună?” Noi credem că soluția este să-l determinăm pe celălalt să facă ceea ce vrem noi, dar o astfel de gândire este auto-distrugătoare; în felul acesta controlul le revine altora. Fericirea ta nu este determinată de ceilalți oameni, chiar dacă te-ai convins că așa este. Un consilier experimentat spunea: „Dacă nu vrei să obții aceleași rezultate, încearcă să apeși un alt buton. Uită-te la relațiile tale. Există vreuna care merge în jos, în ciuda eforturilor tale? Aștepți ca cineva să se schimbe, în loc ca tu să faci ceva diferit? Nu mai apăsa același buton și roagă-l pe Dumnezeu să-ți dea claritate pentru a vedea situația așa cum este, și pentru a putea acționa cu înțelepciune și responsabilitate.” Tu nu ești o victimă a circumstanțelor; nu trebuie să rămâi blocat sau să te învârți în cerc. Apostolul Pavel ne sfătuiește (Efeseni 4:22-23): „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare și să vă înnoiți în duhul minţii voastre.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: te poți schimba!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 136

    Toate căile lui Dumnezeu cu privire la făptura Sa au un singur şi acelaşi motiv: bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna. Ea se vede în primul rând în minuni mari împlinite în favoarea omului, chiar înainte ca acesta să fi existat, atunci când Dumnezeu crea mediul propice vieţii şi existenţei lui (v. 4-9) aşa cum o mamă, înainte de naşterea copilului, pregăteşte cu grijă cadrul în care acesta urmează să fie primit, precum şi toate obiectele care-i vor fi necesare.

    Începând cu versetul 10 putem vedea strălucind dragostea lui Dumnezeu în lucrarea răscumpărării. Ea este ilustrată prin ieşirea din Egipt şi intrarea lui Israel în Canaan. Şi-a amintit de noi în înjosirea noastră, pot cânta toţi răscumpăraţii cu recunoştinţă (v. 23).

    Expresia Bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna apare în mod surprinzător şi la sfârşitul versetelor 10, 15, 17-20. Să nu uităm însă că până şi pedepsirea celor răi este legată de planurile dragostei lui Dumnezeu pentru ai Săi, ca şi binecuvântarea lumii viitoare. Aşa se explică, de asemenea, teribilele versete 8 şi 9 din Psalmul 137. Oamenii vorbesc de bunul Dumnezeu cu prea multă nesocotinţă. De ar putea să reflecteze la semnificaţia acestui adjectiv, confirmată de mărturii atât de răsunătoare, şi apoi să răspundă la o asemenea iubire!


  • 16 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Când va trece gloria Mea, … Mă vei vedea pe dinapoi, dar fața Mea nu se va vedea.
    Exod 33.22,23

    Arată-mi gloria Ta – Privindu-L pe Dumnezeu pe dinapoi

    Moise Îl făcuse o cerere simplă Domnului: „Arată-mi, Te rog, gloria Ta” (Exod 33.18). Ținând cont de împrejurările în care se găsea, această cerere nu a fost una deplasată. Moise tocmai mijlocise pentru poporul Israel, după incidentul cu vițelul de aur. Fiind pe munte, în prezența Domnului, de pe buzele sale au ieșit, în mod spontan, aceste cuvinte: „Arată-mi gloria Ta”. Gloria poate fi un concept greu de înțeles, însă o definiție ajutătoare ar fi: „Excelență manifestată”. Moise avea o dorință sinceră și adâncă de a vedea gloria lui Dumnezeu.

    Dumnezeu tocmai îi spusese lui Moise că nu putea să-I vadă fața, fiindcă „omul nu poate să Mă vadă și să trăiască” (versetul 20). Totuși citim într-o relatare anterioară că Domnul îi vorbea lui Moise „față către față”. Aceasta nu este o contradicție, ci o metaforă folosită pentru faptul că Dumnezeu vorbea adesea cu Moise așa cum un om vorbește cu prietenul său, nu că el, în mod literal, vedea fața Sa (versetele 9 și 11). Totuși, Dumnezeu i-a împlinit lui Moise dorința de a vedea gloria Sa, însă într-un fel special și instructiv totodată. El i-a spus lui Moise: „Când va trece gloria Mea, te voi pune într-o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece. Și-Mi voi trage mâna și Mă vei vedea pe dinapoi”.

    Apostolul Pavel, atunci când relatează acest eveniment, ne spune că aceasta era o glorie trecătoare (2 Corinteni 3.7,11). Ea reprezintă caracterul parțial și provizoriu al vechiului legământ. Însă chiar și acea glorie, a spatelui lui Dumnezeu, a făcut ca fața lui Moise să strălucească într-o așa măsură, încât a trebuit să și-o ascundă sub un văl (Exod 34.29-33). Acesta trebuie să fi fost un eveniment care a marcat profund viața lui Moise; totuși, ceea ce noi, creștinii, avem este ceva ce depășește cu mult ceea ce a experimentat Moise pe munte în acea zi.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea când poți s-o faci. Nu gândi rău împotriva aproapelui tău… Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ți-a făcut niciun rău.”
    Proverbe 3.27,29,30

    Binefăcătorul neuitat

    Un bărbat, aflat într-o călătorie, s-a cazat la un hotel. Peste drum de hotel era o clădire veche. Nu după mult timp, a văzut cum tot mai mulți oameni sărmani se strâng acolo. Cu toții s-au așezat pe treptele clădirii. Din hotel au ieșit mai mulți oameni, în frunte cu șeful hotelului, și s-au îndreptat către oamenii care stăteau pe trepte și le-au împărțit farfurii și tacâmuri. Apoi, proprietarul hotelului a servit pe fiecare, ca și cum ar fi avut cei mai distinși oaspeți în față. Curios, bărbatul s-a interesat de întâmplarea ciudată al cărei martor fusese. A aflat astfel că șeful hotelului în timpul ultimului război civil, care avusese loc în țara aceea, fusese pus la zid de rebeli. Urma să fie împușcat, fără să știe de ce. Dintr-o dată, un invalid în zdrențe s-a așezat în fața plutonului de execuție și i-a convins pe rebeli să îl lase pe hotelier să plece. Şeful hotelului nu și-a mai văzut niciodată salvatorul, nici nu a aflat cine fusese. Însă atunci a promis nu doar să hrănească săracii orașului, ci și să-i onoreze. Musafirul l-a întrebat atunci de ce face acest lucru zilnic și nu mai rar. Răspunsul a fost impresionant:

    „Dumnezeu mi-a dăruit viața pentru fiecare zi a anului. El mi-a redat viața zi de zi prin omul care nu a căutat nicio răsplată de la mine și cred că nu voi putea niciodată răsplăti acest dar.”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDEREA SE BAZEAZĂ PE ADEVĂR

    „Nu vă minţiţi unii pe alţii” (Coloseni 3:9)

         Decepția într-o relație distruge încrederea și respectul. O minciună sau o trădare poate produce răni care necesită ani de zile să se vindece, și care, în unele cazuri, nu se vindecă niciodată. Persoana care ascunde ceva este de fapt egoistă, protejându-și propriile interese. Puțin îi pasă de sentimentele altora. Nimic nu este mai superficial decât vorbele goale și clișeele mincinoase care sunt lipsite de semnificație reală. Sunt unii care îi forțează pe alții să intre în relații intime pretinzând că îi iubesc. Decepția la acest nivel este abuz emoțional! Să fii folosit de alții este un sentiment îngrozitor. Înșelătorul poate promite mereu că își va părăsi soția sau soțul, iar victima se agață de această speranță. Dar niciodată nu devine realitate. Înșelătorul își găsește tot felul de scuze ca să profite. Din cauza vulnerabilității, victima ascultă orbită, până când relația a ajuns atât de departe încât cade în capcană.

    Când ai fost un păcătos, ai fost scuzat că te-ai purtat astfel, dar nu mai ai scuze în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu. „Nu vă minţiţi unii pe alţii.” Când cineva ți-a acordat încrederea, ai primit un dar neprețuit; nu abuza de el. Iar dacă încrederea ți-a fost zdruncinată, confrunt-o cu capul sus. Deși poate iubești acea persoană, stai deoparte până dă semne clare de părere de rău și de disponibilitate de a face schimbări. Și nu renunța la speranță. Uneori oamenii buni fac alegeri greșite. Dacă te străduiești și dacă cauți ajutorul lui Dumnezeu, este posibil să refaci încrederea pe care ai pierdut-o și poate chiar să ajungi să ai o relație mai bună.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 135

    Dacă Psalmul 134 nii înfăţişa pe slujitorii Domnului lăudânduL în Casa Lui, Psalmul 135 ne prezintă tema laudei lor: măreţul Nume al Domnului.

    În Psalmul 133 era bine şi plăcut ca fraţii să locuiască uniţi împreună. Aici, în versetul 3, Domnul Însuşi este Cel găsit bun şi plăcut. Închinătorul a gustat că Domnul este bun (1 Petru 2:3). Oricât de scumpă ar fi comuniunea cu fraţii, nimic nu poate înlocui în suflet savoarea dragostei Domnului. Oare numai pentru a ne întâlni cu alţi creştini ne strângem în adunare? Sau mai degrabă pentru a ne bucura acolo de prezenţa binecuvântată a Domnului?

    Domnul şi la ales pe Israel ca de asemenea pe fiecare răscumpărat ca o comoară deosebită a Lui (v. 4; comp. cu Matei 13:44) şi, pentru a-i câştiga sufletul, a pus în lucru mijloacele cele mai puternice (v. 5-12). Menţionaţi după un asemenea Dumnezeu, ce zadarnici şi ridicoli apar idolii lumii! Şi ce de plâns sunt cei care se încred în ei! (v. 18). A-L binecuvânta pe Domnul, care a devenit pentru noi Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, este privilegiul tuturor celor care se tem de El (v. 20; Efeseni 1:3).


  • 15 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine.
    1 Tesaloniceni 1.10

    Ce glorii minunate ale Domnului răzbat din acest verset! Să privim pe scurt la câteva dintre ele.

    1. El este Fiul. Acest nume al Domnului nostru ne prezintă relația care a existat în Dumnezeire, înainte de timp, între Tatăl și Fiul, relație care a fost manifestată și aici, pe pământ, atunci când Fiul a devenit Om. El este Cel care a putut spune, în rugăciunea Sa către Tatăl: „Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17.24).

    2. El este Cel care vine din cer. Noi, ca și tesalonicenii odinioară, așteptăm astăzi ca Fiul să Se întoarcă din cer. Știm că El a venit o dată pe pământ (1 Ioan 5.20), ca să înlăture păcatele noastre prin jertfa Sa (Evrei 9.26,28).

    3. El a înviat dintre cei morți. Fiul lui Dumnezeu a murit ca Înlocuitor al nostru, însă moartea nu L-a putut ține, iar a treia zi a înviat prin gloria Tatălui (Romani 6.4).

    4. El este Isus. Cel care din eternitate în eternitate este Dumnezeu a devenit Om. Isus este numele pe care L-a luat venind în această lume și el înseamnă „Iahve este Mântuitor”. El a venit să mântuiască pe poporul Său de păcatele lor (Matei 1.21).

    5. El este Eliberatorul nostru. Ne gândim adesea la faptul că am fost scăpați de iazul de foc prin lucrarea Domnului Isus. Însă mânia va veni de asemenea în curând asupra acestei lumi care L-a respins pe Fiul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5.1-4,9; Matei 24.21). Această perioadă este de obicei numită perioada de necaz. Va fi Adunarea atunci pe pământ? Nu, fiindcă El este Eliberatorul nostru și de acea mânie viitoare. „Te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 3.10).

    K Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …O, de aș muri de moartea celor neprihăniți și sfârșitul meu să fie ca al lor!”
    Numeri 23.10

    Balaam

    Balaam a fost un proroc fals, egoist. În viața lui a urmărit numai interesele sale proprii. Când împăratul Moabului l-a rugat să blesteme pe poporul Israel, el a fost gata. De ce? Pentru că împăratul i-a promis o răsplată generoasă!

    Dar Dumnezeu a apărut în calea lui Balaam și l-a forțat să vorbească numai ce i-a încredințat El. Astfel, profetul fals a trebuit, în loc să blesteme pe Israel, să exprime cu patru expresii pozitive binecuvântarea dumnezeiască pentru acest popor.

    Versetul de astăzi din Biblie provine din prima expresie a lui Balaam pentru Israel și ne arată puțin poziția lui interioară. Cu toate că el în viața lui nu s-a interesat de Dumnezeu și de cerințele Lui, și-a dorit să moară ca un om credincios. Cât de mult ar fi dorit să-și sfârșească viața pe pământ în pace, fără teamă de judecata viitoare!

    Mulți oameni se aseamănă cu Balaam. Ei vreau să decidă asupra vieții lor. Ceea ce așteaptă Dumnezeu de la ei, nu îi interesează. Dar când este vorba de moarte, doresc să posede pacea interioară a credincioșilor. Dar omul trebuie să se pună în rânduială cu Dumnezeu înainte de moarte prin credința personală în Mântuitorul Isus Hristos. Atunci are pentru timp și veșnicie pace cu El.

    Să nu amânăm această decizie! Să ne predăm astăzi Domnului Isus viața noastră! Nu vom regreta!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBEȘTE-I DE BINE!

    „Faceţi bine celor ce vă urăsc” (Luca 6:27)

         Când generalul Robert E. Lee a fost întrebat de președintele confederației americane Jefferson David care este părerea sa despre un anume ofițer, el a scris un raport strălucit. Unul din ofițerii din auditoriu a fost uimit de cuvintele sale și i-a spus lui Lee: „Generale, nu știai că omul pe care îl elogiezi atât de mult înaintea președintelui este unul dintre dușmanii tăi cei mai aprigi și că nu a ratat nici o ocazie de a te critica?”

    Lee a spus: „Ba da, dar președintele a cerut părerea mea despre el, nu părerea lui despre mine.” E nevoie de caracter, compasiune și curaj pentru a vorbi de bine pe un critic al tău. Iar când o vei face, se vor întâmpla trei lucruri bune:

    1) Îți sporești propria valoare. Dai dovadă că te poți ridica deasupra criticilor, lăudându-i pe alții.

    2) Reduci critica dușmanului tău la adresa ta. Când oamenii vor auzi că îți lauzi criticul și că acesta te disprețuiește, respectul lor pentru tine va crește și te vor vedea într-o altă lumină.

    3) Oamenii te vor vedea ca fiind bun și generos. E nevoie de foarte puțin efort pentru a răspunde cu bunătate unui critic, dar e nevoie de caracter ca al lui Hristos pentru a întoarce celălalt obraz și pentru a-l binecuvânta. Domnul Isus a zis: „Faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă… Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:27-31)

    Tu spui: „Standardul acesta este prea înalt!” E cel pe care l-a stabilit Domnul Isus, pe care l-a practicat întreaga Sa viață… și după care te cheamă să trăiești și tu, zilnic!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmii 133 şi 134

    Versetul 1 din Psalmul 133 ar trebui să-şi poată găsi întotdeauna aplicaţie în Adunare şi în familiile noastre. Este aşa în această privinţă? Când fraţii locuiesc împreună în unitate, este un lucru bun şi plăcut pentru ei, însă întâi de toate pentru inima Tatălui. Membrii familiei lui Dumnezeu sunt uniţi între ei pentru că sunt legaţi de Aceeaşi Persoană, Hristos; ei formează un fel de margine a veşmintelor Lui: cea care este evidentă la El, aici, pe pământ (comp. cu Exod 28:33,34). El este în cer, adevăratul Aaron, Marele Preot; însă a dat Duhul Său care, asemeni untdelemnului preţios, coboară asupra fraţilor strânşi acolo unde Dumnezeu a poruncit binecuvântarea eternă (v. 3; Fapte 2:33; Efeseni 4:2-4).

    Odată cu Psalmul 134, cel din urmă psalm al treptelor, răscumpăraţii poporului pământesc au ajuns la cea mai înaltă dintre cele cincisprezece trepte simbolizate prin tot atâtea cântări. Ei şi-au atins ţelul dorit cu atâta înflăcărare: au trecut porţile Ierusalimului (Psalmul 122:1,2); se află în Casa Domnului.

    Curând, răscumpăraţii Domnului vor atinge ţinta cerească: Casa Tatălui. Dar acolo nu va fi noapte, revelează Apocalipsa 21:25. Şi nici-o îndemnare să aducă laude nu va fi necesară acolo. Acestea vor ţâşni spontan din toate inimile, când Îl vom vedea pe Isus faţă în faţă.


  • 14 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și tot pământul avea o singură limbă și o singură vorbire … Și au spus unul către altul: „Veniți să facem cărămizi și să le ardem bine!”. Și cărămida le-a fost drept piatră și smoala le-a fost drept tencuială. Și au spus: „Veniți să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri; și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!”.
    Geneza 11.1,3,4

    Babel – Confuzie

    Potopul avusese loc de ceva timp. Noe și familia sa fuseseră salvați, în timp ce restul omenirii pierise. Însă această judecată, aspră așa cum fusese, nu a schimbat inima nelegiuită a omului. Romani 1.21-32 ne arată drumul descendent al omului și vedem cum el, nedorind să-I dea glorie lui Dumnezeu și să-I fie recunoscător, a ajuns să aibă gândurile și inima întunecate, după cum vedem că ne arată și pasajul de mai sus.

    Dumnezeu îi spusese lui Noe și fiilor lui să fie roditori, să se înmulțească și să umple pământul. Ei și descendenții lor aveau o singură limbă și astfel se puteau înțelege unii cu alții. Au pornit împreună către o câmpie din țara Șinear și s-au așezat acolo. În nebunia lor își imaginau că Îl puteau înfrunta pe Dumnezeu. Era porniți spre neascultare și doreau să zidească un turn înalt până la ceruri și să-și facă un nume pentru ei înșiși.

    Cum stau lucrurile cu omul astăzi? Ascultă el de Dumnezeu și glorifică Numele Lui? Nicidecum! De cele mai multe ori nici măcar nu se gândește la El! Omul continuă să-și vadă de planurile sale și să inventeze tot felul de religii, în încercarea sa deșartă de a ajunge în cer.

    Dumnezeu a văzut ceea ce încercau să facă oamenii la Babel și a pus capăt planurilor lor, încurcându-le limbile, astfel încât a fost imposibil ca ei să mai lucreze împreună. Astăzi, oamenii fac eforturi deosebite pentru a înlătura această problemă a comunicării. Pe măsură ce progresează în această încercare, ei progresează și în depravarea morală. Cât va mai dura până când judecata lui Dumnezeu va cădea din nou?

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Doamne, auzi-mi glasul, dimineața!…” „Întărește-mi pașii în Cuvântul Tău…”
    Psalmul 5.3; 119.133

    Timp pentru Dumnezeu

    Pentru ce?

    Dacă dorești să cunoști personal pe un om, ai nevoie de timp și liniște pentru discuțiile cu el. Tot așa ai nevoie ca creștin de perioade de timp deosebite zilnice, în care ești singur cu Dumnezeu, pentru a vorbi cu El și a-L cunoaște mai bine.

    Când?

    Mulți sunt de părere că timpul cel mai bun este dimineața. Şi despre Domnul Isus se spune că mergea dimineața pentru rugăciunea personală într-un loc singuratic (Marcu 1.35). Ziua începe bine când citești un capitol din Biblie și Îl rogi pe Dumnezeu să te binecuvânteze și să te păzească de păcate. Deci, în timpul liniștit, tu vorbești în rugăciune cu Domnul Isus și primești de la El răspunsuri pentru viața ta zilnică – prin rugăciune și citirea Bibliei. Programează-ți în fiecare zi un timp fix – cel mai bine dimineața.

    Cum?

    Citește cu rugăciune un capitol din Biblia ta. Roagă-L pe Dumnezeu, ca El să te ajute să înțelegi textul din Biblie și să înveți ceva din el. Gândește-te la ce ai citit despre Dumnezeu sau Domnul Isus. Este în text o poruncă, o promisiune sau o atenționare? Scrie versetul sau gândul care ți-a devenit important într-un carnețel. Acționează conform cu ceea ce ai învățat.

    Mulțumește-i Domnului Isus în rugăciune pentru mântuirea dăruită și vorbește cu El despre prietenii, grijile, problemele și planurile tale. Roagă-te pentru părinții și frații tăi, colegii de școală sau de muncă și prietenii tăi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRĂIEȘTE DUPĂ SCRIPTURĂ!

    „Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!”      (Evrei 10:35)

         Cât timp ar trebui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns? Până când îți va spune El să te oprești. Cu alte cuvinte, trăiește după Scriptură! „Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:35-36). Multe promisiuni ale lui Dumnezeu au o dată limită și ai nevoie de o credință pe termen lung pentru a le primi. Cuvântul „îndurare” zugrăvește un alergător hotărât să ajungă la linia de sosire. Poate spui: „Dar nu știu exact care este voia lui Dumnezeu.” Voia Sa a fost descoperită în Cuvântul Său și tu trebuie să-l crezi și să-l rostești în situația în care te găsești. A spune altfel înseamnă a-L contrazice pe Dumnezeu.

    Avraam a crezut promisiunea lui Dumnezeu, că va fi tatăl multor neamuri, când nu exista nici o fărâmă de dovadă a acestui fapt. Timp de douăzeci de ani el s-a uitat la cer, crezând: „Doamne, tu ai spus că îmi vei da copii și vor fi la fel de numeroși precum stelele. Nu știu cum vei face asta, fiindcă eu am o sută de ani, iar soția mea Sara are nouăzeci. Dar cu toate acestea, eu cred.” Când te rogi astfel, îți asumi riscul de a părea ridicol în ochii celorlalți. Iar când experimentezi minuni, e la fel ca atunci când Domnul Isus le-a zis ucenicilor să umple vasele de vin cu apă, sau când a luat noroi și a frecat ochii unui orb. Dar nuntașii din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul s-a dus acasă cu vederea căpătată. De ce? Pentru că au ascultat cuvântul spus de Domnul Isus. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: trăiește după Scriptură!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin


    Psalmul 132

    Această frumoasă cântare evocă ziua când împăratul David a urcat chivotul la Ierusalim (2 Samuel 6:17). Mai târziu, cu prilejul consacrării Templului, Solomon avea săşi încheie rugăciunea cu versetele 8-10 (2 Cronici 6:41,42). Din punct de vedere profetic, acest psalm corespunde instaurării împărăţiei mileniale. Dumnezeu va intra în odihna Sa (v. 14); lumea întreagă va fi binecuvântată şi se va bucura (v. 15, 16); Hristos, adevăratul Fiu al lui David, va primi o coroană universală (v. 17, 18). Promisiunile necondiţionate ale lui Dumnezeu se vor împlini în El, prin El şi pentru El.

    Dar, să remarcăm cu atenţie, acestea sunt consecinţa tuturor necazurilor lui (v. 1; comp. cu 1 Cronici 22:14; David este o imagine a lui Hristos, Împărat respins, în timp ce Solomon Îl reprezintă pe Mesia în glorie). De aceea, pentru că Hristos a suferit, El va fi şi preamărit; şi, pentru că a cunoscut aici, jos, munca dureroasă a sufletului Său, pământul se va bucura de odihna lui Dumnezeu.

    Să apropiem, respectiv, versetul 2 de 11, versetul 5 de 13, versetul 8 de 14, versetul 9 de 16, versetul 10 de 17 şi 18. Constatăm că acel credincios care are pe inimă gloria lui Dumnezeu obţine punct cu punct împliniri care depăşesc toate speranţele lui. El are de-a face cu Acela care poate face infinit mai mult decât tot ce cerem sau gândim noi (Efeseni 3:20).


  • 13 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.
    Ioan 4.24

    Doresc să insist asupra legăturii dintre Duhul Sfânt și închinare, în felul în care Hristos o explică aici. „Părinții noștri”, spusese femeia, „s-au închinat pe acest munte” (samariteanca avea părerile ei, la care încă ținea cu fermitate), „iar voi spuneți că în Ierusalim este locul în care trebuie să se închine oamenii. Femeie, i-a zis Isus, crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim”.

    Astfel, în prezența Fiului, dispar nu numai sistemele false, ci chiar sistemul care, ca revelație parțială, își avea existența de la Dumnezeu – nu doar muntele Samariei dispărea din scenă, ci și Ierusalimul, căci cum ar fi fost posibil ca Ierusalimul să-și păstreze locul în prezența Fiului lepădat al lui Dumnezeu? Cetatea marelui Împărat! Dacă marele Împărat ar fi fost primit, Și-ar fi luat locul pe scaunul Său de domnie în acea cetate, potrivit cu promisiunile făcute în vechime. Dar El a fost refuzat, iar acum întorsese spatele celor „înțelepți și pricepuți” din Ierusalim, așa cum El Însuși fusese disprețuit de către ei.

    Acest lucru însă nu face decât să prezinte mai clar plinătatea harului divin și, mai mult, să dovedească faptul că această plinătate a harului este legată direct și întotdeauna de plinătatea gloriei. Păcatul teribil al respingerii lui Hristos a adus atingere slavei lui Dumnezeu, însă a furnizat ocazia manifestării harului Său. Trebuie să fie clar că Dumnezeu nu este indiferent cu privire la păcat, ci El Se declară împotriva oricărui afront adus lui Hristos. Energia cu care Dumnezeu, în dragoste, răbda pe poporul Său vinovat este aceeași cu care El respingea orice dezonoare adusă Fiului Său. Astăzi, din dragoste pentru Adunare, El refuză să treacă cu indiferență peste cea mai mică pată a ei, așa cum refuză orice afront adus lui Hristos. În plus, omul religios a dovedit întotdeauna, și va dovedi în continuare, că ritualurile de orice fel sunt cu totul neputincioase pentru a satisface nevoile sale sau slava lui Dumnezeu.

    W Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „El (Isus) S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Şi curățească un popor care să fie al Lui…”
    Tit 2.14

    Am fost religios

    În căutarea răspunsurilor mele, mi-am adus aminte de Biblia care stătea undeva într-un dulap. Am scos-o de acolo și am citit-o la întâmplare. Am fost pus în încurcătură citind despre viețile împăraților lui Iuda și Israel, dar în același timp am fost impresionat de autoritatea divină care părea să-și pună amprenta pe fiecare pagină a Bibliei. Apoi am vizitat un cunoscut credincios. El m-a invitat la o evanghelizare. M-am dus; vorbitorul expunea adevărurile, de parcă ar fi avut toate răspunsurile la întrebările mele. Atunci am înțeles minunatul plan al mântuirii, pe care Dumnezeu l-a făcut în Fiul Său. Așa am cunoscut dragostea fără margini a lui Dumnezeu, dar și jertfa desăvârșită a Mântuitorului pentru mine, un sărman păcătos. Am aflat că sângele Mântuitorului ne curăță de orice păcat. Ajuns acasă m-am pus pe genunchi și am recunoscut în fața Mântuitorului că am fost un om religios, care ar fi mers în pierzarea veșnică. De atunci înainte am dorit să-i fiu credincios Mântuitorului și Cuvântului Său. Lumina divină a răsărit în sufletul meu și pacea de sus a inundat ființa mea. Curând am găsit o grupă de credincioși, care se strângeau periodic, și care erau preocupați să-L cunoască mai mult pe Domnul Isus și voia Sa. De atunci înainte, totul a început să se schimbe în viața mea: de la un om religios, fără nicio speranță, am devenit un om credincios cu o nădejde puternic ancorată în Mântuitorul meu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ÎȚI VA FACE DREPTATE

    „Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele…” (Ioel 2:25)

         Kristine Steakley a scris: „Pierderea ne poate face să ne simțim părăsiți și realmente distruși. Pentru mulți, divorțul părinților a însemnat părăsirea casei în care au crescut, a vecinilor, a prietenilor, a școlii, chiar și a bisericii, pentru că le-a fost rușine și au auzit blamări de la cei ce ar fi trebuit să fie preocupați de sufletul lor. Pentru a folosi metafora lui Ioel, lăcustele ne-au mâncat familia; și mai multe lăcuste ne-au mâncat prieteniile și chiar mai multe ne-au mâncat biserica. Dar Dumnezeu a promis: „Poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară” (Ioel 2:26). N-aș putea spune cum va arăta restaurarea sau când se va întâmpla. Unii dintre noi vor vedea cum se repară relațiile cu părinții și cu frații, alții vor zidi căsnicii minunate și familii iubitoare, iar alții, poate, vor trebui să aștepte cerul, locul unde toate relele se vor îndrepta, unde toate rănile vor fi vindecate și unde toate lacrimile vor fi șterse.” Iar un învățător spunea: „Împotrivește-te ispitei de a cădea în disperare și dezamăgire. Este posibil să ai impresia că ratezi ani, oportunități, resurse financiare și un câștig în urma investiției în tine însuți. Ascultă, dar, promisiunea fantastică a răscumpărării: „Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele”. Nimeni de pe pământ nu te poate răsplăti. Nimeni nu te poate plăti. Nimeni nu poate îndrepta lucrurile sau să le facă să fie corecte. Presiunea și manipularea nu vor aduce dreptatea. Așadar renunță și lasă-l pe Dumnezeu să-ți umple viața cu binecuvântări, pentru că dacă ești plin de resentimente și de mânie, El nu poate găsi loc pentru darurile Sale. Dumnezeu îți va face dreptate, dacă îți păstrezi o atitudine de credincioșie și dacă Îi mulțumești că promisiunile Sale îți aparțin și ție.”



  • 12 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit.
    2 Corinteni 5.14

    Izvorul și sursa oricărui devotament adevărat îl constituie dragostea divină care umple inimile noastre și lucrează în ele; așa cum Pavel spune: „Dragostea lui Hristos ne constrânge”. Forma și caracterul ei trebuie extrase din acțiunile lui Hristos.

    Prin urmare, mai întâi trebuie ca eu însumi să cunosc harul, căci astfel ajung să cunosc dragostea. În felul acesta este turnată dragostea în inimă. Cunoaștem dragostea divină văzând-o manifestată în răscumpărarea divină. Această răscumpărare ne așază de asemenea, remarcați, în dreptate divină înaintea lui Dumnezeu. Astfel, orice chestiune de merit, de dreptate proprie, este înlăturată, iar căutarea folosului personal în lucrarea noastră este dată la o parte. „Harul”, după cum știm, „domnește prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos”.

    Dragostea perfectă și infinită a lui Dumnezeu față de noi a lucrat, și a lucrat pe când eram încă niște păcătoși; s-a gândit la nevoia noastră, ne-a dat viața veșnică în Hristos Isus atunci când eram morți în păcate, ne-a oferit iertarea și îndreptățirea divină când eram vinovați. Iar acum ne oferă putința de a ne bucura de dragostea divină, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, dându-ne de asemenea îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă așa cum este Hristos, Judecătorul, așa suntem și noi în lumea aceasta. Este adevărat că dragostea de care vorbim n-ar fi putut fi divină fără dreptate. Aceasta din urmă este în mod glorios revendicată prin Hristos, iar inima este liberă să se bucure de dragostea fără stavilă a lui Dumnezeu: o dragoste arătată oamenilor în Om. Căci chiar îngerii învață despre „bogățiile harului Său, în bunătatea Lui față de noi, în Hristos Isus”. Acest lucru leagă inima de Hristos, aducând-o înaintea lui Dumnezeu manifestat în El, manifestat față de noi. Așa cum obișnuim să spunem, nimic nu ne poate despărți de această dragoste.

    J N Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …În toate privințele vă găsesc foarte religioși… ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu.”
    Fapte 17.22,23

    Am fost religios

    În casa noastră, Biblia nu exista. Familia noastră era foarte religioasă, dar nu și credincioasă adevărului biblic. La unele sărbători mari de peste an sau în diferite împrejurări, participam și noi la diferite slujbe, dar inimile noastre nu erau deschise pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Pe când aveam 14 ani, am primit cadou o Biblie de la un coleg de școală, dar nu am citit-o. Astfel am crescut în religia mea, dar nu L-am cunoscut pe Dumnezeu și nici nu am  avut  dorința  să-L cunosc. Trăiam  nepăsător  și  fără Dumnezeu în lume.

    Crescând mai mare, am părăsit casa părintească și am devenit marinar. Disciplina și severitatea vieții de marinar m-au înălțat și mai mult în mândria mea. Însă Dumnezeu mi-a vorbit în mod răspicat. Într-o zi am călătorit cu o mașină și am avut un accident grav. Atunci i-am mulțumit lui Dumnezeu, pe care nu-L cunoșteam, că n-am murit. După câteva zile de la accident am primit vestea tristă că tatăl meu a murit. Pe când urmăream cu privirea cum era coborât sicriul în groapă, m-am întrebat ce va fi după moarte. Sufletul mi s-a umplut de dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu și, chiar dacă eram în întregime neștiutor în privința adevărurilor spirituale, am văzut deșertăciunea acestei lumi. După ce am revenit la locul meu de muncă, m-am hotărât să aflu un răspuns la întrebările mele cu privire la viața de aici și la ce va fi dincolo de mormânt.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LINGUȘIREA NU TE VA DUCE NICĂIERI

    „Nu voi linguşi pe nimeni” (Iov 32:21)

         Adolescent fiind, Steven Spielberg era firav, și a devenit repede ținta unui bătăuș. Sătul de hărțuirea constantă pe care mai târziu a descris-o drept „iadul pe pământ”, el s-a hotărât să-l lingușească pe acesta, spunându-i că seamănă cu John Wayne și că ar trebui să se gândească serios să interpreteze rolul eroului dintr-un film despre al Doilea Război Mondial pe care se gândea să-l facă. Odată ce Spielberg l-a costumat și l-a distribuit în rolul de comandant al unui detașament, bătăușul a devenit ca un lut în mâinile sale!

    Spre deosebire de bătăușul lui Spielberg, oamenii sănătoși din punct de vedere emoțional apreciază numai lauda sinceră pe care și-au câștigat-o, și pot detecta un compliment făcut dintr-un motiv ascuns sau pentru a le câștiga favoarea.

    Paradoxul este că majoritatea oamenilor au tendința de-a nu avea o părere bună despre cei care le fac complimente, fără vreun motiv vizibil. Elihu – prietenul patriarhului Iov – a spus: „Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu” (Iov 32:21-22). Psalmistul ne spune: „Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare” (Psalmul 12:3).

    Se ridică deci o întrebare: Merită să-i lingușești pe alții, știind că vei fi eliminat de la binecuvântarea lui Dumnezeu? Când lingușești sau devii susceptibil de lingușire, aceasta este o dovadă clară că îți lipsește credința în capacitatea lui Dumnezeu de a-ți da trecere înaintea oamenilor. Favorul este un beneficiu al faptului că ești îndreptățit înaintea lui Dumnezeu.

    La final, să rămânem cu asigurarea din Psalmul 5:12: „Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.”



  • 11 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Părinții noștri s-au încrezut în Tine; s-au încrezut și Tu i-ai scăpat … Dar eu sunt vierme, și nu om: ocara oamenilor și disprețuitul poporului.
    Psalmul 22.4,6

    În timp ce Se afla pe pământ, Domnul Isus Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu (Psalmul 22.9,10). Versetele de mai sus descriu suferința Lui în timpul celor trei ore de întuneric de pe cruce. Isus Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu, care Și-a găsit plăcerea în El. Acum însă era părăsit de Dumnezeu și nu mai primea răspuns de la El. Părinții și conducătorii poporului lui Dumnezeu se încrezuseră în El și fuseseră ajutați la vreme de nevoie. Ei strigaseră către El, își puseseră încrederea în El și primiseră ajutorul și eliberarea Lui. Totuși, Sfântul lui Dumnezeu, care întotdeauna Se încrezuse în Dumnezeu, era acum părăsit de El.

    Sub presiunea teribilă a suferințelor Sale de nepătruns, Domnul devenise ca un vierme, zdrobit sub judecata cumplită a lui Dumnezeu pentru păcat. El strigase la Dumnezeu, așa cum făcuseră părinții, dar acum nu venea niciun răspuns de la Dumnezeu. În plus, El era de batjocura oamenilor și Cel disprețuit de popor. În această groaznică situație, Dumnezeul Său era singurul care putea oferi soluția potrivită pentru El și pentru cei ai Săi. În timpul celor trei ore de întuneric, Isus a împlinit ceea ce era necesar pentru ca cei ai Săi să fie împăcați cu Dumnezeu. În timp ce poporul Îl batjocorea și râdea de El cu dispreț (versetul 7), Dumnezeu era onorat de El prin jertfa Sa.

    Expresia „Eu sunt vierme” ajunge astfel să reprezinte unul dintre titlurile mesianice ale marelui Suferitor, prin ceea ce El a făcut (versetul 31). Cel care a suferit este Cel care va domni. În timpul domniei Sale mileniale, Hristos va fi Cârmuitorul națiunilor – Dumnezeu Îl va face Suveranul poporului Său și al națiunilor de pe întreg pământul.

    A E Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”
    Ioan 1.11,12

    Drumul Mântuitorului

    Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe acest pământ la poporul care era numit „ai Săi”, dar aceștia nu L-au primit. Deși Isus Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor, lumea nu L-a cunoscut. Ce trist este modul în care a fost tratat Fiul lui Dumnezeu! Motivul acestei stări triste a poporului nu era lipsa de mărturie a gloriei Domnului, ci mai degrabă păcatul și răzvrătirea din inimile oamenilor. Cât a trebuit să sufere în inima Sa Domnul venit din cer, ca să-Şi viziteze făptura! Cât de mult a apăsat asupra Lui această indiferență a oamenilor!

    Urmărind drumul Mântuitorului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Oamenii își urmăresc propria lor slavă; Domnul nu a căutat decât slava Tatălui Său. Oamenii fac voia proprie; pentru Domnul Isus, plăcerea Sa era să facă voia Tatălui  ceresc.  Gândiți-vă  la  acest  Om  desăvârșit  care timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Sa pe pământ, nu a făcut un singur lucru, ca să-Şi slujească Lui Însuși!

    Isus Hristos a purtat ocara, ca să împlinească planul de mântuire și astfel toți care se încred în El să fie salvați pentru veșnicie. Şi cititorul este chemat la această viață veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MINUNEA HARULUI

    „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8)

         Unii dintre noi își trăiesc viața ca și cum Dumnezeu are un standard al performanței cu numele nostru pe el, și la sfârșitul fiecărei zile El ne dă o notă pentru a stabili dacă ne iubește mai mult, mai puțin sau deloc. Poate spui: „Dacă aș fi Dumnezeu, în unele zile chiar nu m-aș iubi!” Atunci fii bucuros că nu ești Dumnezeu, iar noi suntem la fel de bucuroși, căci altfel cu toții am fi pierduți! Dumnezeu nu ne mântuiește prin har ca mai apoi să își cuantifice sentimentele în funcție de performanța noastră spirituală. Biblia spune: „Dumnezeu… pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos prin har sunteţi mântuiţi” (Efeseni 2:4-5). Minunea harului este aceea că ești ales, că ești dorit și că Dumnezeu vrea să te pună în familia Lui. Prin har ai devenit viu pentru Dumnezeu. Ai putere pentru a îndura, tărie pentru a sluji, motiv pentru a spera, iar moartea nu are câștig asupra ta. Dumnezeu a luat datoria și vina ta, și le-a țintuit pe cruce. El a șters datoria păcatului și te-a eliberat. Ți-a luat povara. Te-a curățat. Astăzi, poți trăi cu sufletul ușor ca o pană – indiferent ce ai făcut ieri. Nimeni nu va putea spune vreodată: „Priviți ce am făcut eu împreună cu Domnul Isus”. Nu, când Isus pe cruce a strigat „S-a isprăvit!” (vezi Ioan 19:30), prin acest lucru voia să spună: „Am plătit pe deplin!” în dreptul fiecărui păcat pe care îl vei comite – din leagăn până în mormânt. Aceasta este minunea harului!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmii 126 şi 127

    Ca unii care se trezesc dintrun groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei! (v. 2; Psalmul 14:7). Lacrimile lor, am putea spune, vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. Dar, dacă moare, spune Ioan 12:24 aduce multă roadă. El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

    Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu Ioan 15:5b). Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2:23).

    Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să-şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne