Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 13 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar cel semănat pe pământul cel bun, acesta este cel care aude Cuvântul și-l înțelege; care, într-adevăr, rodește și face: unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci.
    Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a dat creștere.

    Matei 13.23; 1 Corinteni 3.6


    Semințele au nevoie de apă pentru a germina, pentru a prinde rădăcină și pentru a aduce, în cele din urmă, rod. Potrivit cu 1 Corinteni 3, rodirea este lucrarea lui Dumnezeu, însă predicarea și învățătura din Cuvânt (sădirea și udarea) intră în responsabilitatea celor credincioși. În această privință este important să luăm seama la Matei 13, care ne spune că pământul roditor îi reprezintă pe cei care nu numai că aud mesajul, ci îl și înțeleg.

    Acest lucru accentuează responsabilitatea pe care trebuie să o simtă toți cei care vorbesc din Scriptură. Este esențial ca mesajul evangheliei să fie clar, iar învățătura dată să fie limpede și pe înțeles. Este nevoie ca principiile biblice să fie bine înțelese, căci fără acestea nu poate exista o creștere spirituală adevărată.

    Ce spune Dumnezeu despre oameni și despre Sine Însuși? Ce a fost împlinit prin viața, moartea și învierea lui Isus Hristos? Care este rezultatul glorificării Sale actuale în cer? Ce înseamnă îndreptățirea, sfințirea și răscumpărarea? Cine este Duhul Sfânt și de ce este El important pentru cei credincioși? Ce înseamnă viața de credință? Cum influențează aceste adevăruri – și multe altele alături de ele – purtarea și deciziile noastre zilnice?

    Domnul să ne dea tuturor dorința de a înțelege tot mai mult Cuvântul Său și de a-l împărtăși altora cu o tot mai mare claritate! Dumnezeu dorește să cunoaștem Cuvântul Său și să creștem prin el.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va ajunge tatăl multor popoare.

    Romani 4.18



    Muzica și Biblia (2)

    Viața de familie a compozitorului nu a fost nimic altceva decât o continuă luptă pentru a fi mereu alături de frații săi, el simțindu-se responsabil cu adevărat față de aceștia și căutând pe parcursul întregii vieți să le fie de ajutor în toate privințele. Eforturile sale, din fericire, au avut ecoul cuvenit, familia simțindu-se cu adevărat protejată de Ludwig. Ca mare creator de muzică, Ludwig van Beethoven a reușit să domine pe deplin epoca sa, depășind artiști mai bine cotați ai timpului. Toamna anului 1802 îi aduce lui Beethoven o profundă criză sufletească – oglindită în „Testamentul de la Heiligenstadt”, criză accentuată și de ruinarea visului său de a-și întemeia o familie și de episoadele de surzenie, maladie care, treptat, s-a instalat definitiv. Cumpăna la care ajunge titanul muzicii este însă depășită, el găsindu-și refugiul în paginile Bibliei – cea mai mare mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu arătată în lucrarea de la cruce a Fiului Său.

    Numai Dumnezeu știe ce s-a produs în sufletul marelui compozitor atunci când s-a ocupat de capodopera muzicală „Hristos pe muntele Măslinilor”. Noi doar ne punem întrebarea: A înțeles oare Beethoven lecția pe care a dat-o Avraam atunci când a nădăjduit împotriva oricărei nădejdi? Nu știm să răspundem; însă, în ce ne privește, ne putem lăsa motivați de curajul credinței lui Avraam, dar și de lupta compozitorului cu greutățile vieții.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT! – Fundația SEER

    „M-am deprins să fiu mulţumit…” (Filipeni 4:11)


    Când ținta noastră este creșterea personală și realizările în viață, înseamnă că avem scopuri lăudabile. Când râvnim însă la ceea ce posedă cineva sau când ne dorim să fim ca altcineva, intrăm pe un teritoriu care ne este interzis de Scriptură. Mulțumirea nu înseamnă că trebuie să ne complacem sau să devenim mediocri și să nu ne atingem potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în noi. Absolut deloc! Noi trebuie să ne străduim să ne dezvoltăm, și în același timp să ne păstrăm total dependenți de Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 3:5).

    Autosuficiența înseamnă încredere în tine însuți fără a avea nevoie de încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Mulțumire, pe de altă parte, înseamnă să știi cu certitudine și convingere fermă că Dumnezeu poate să-ți împlinească toate nevoile (vezi Filipeni 4:19). Când înțelegem acest adevăr, nu mai râvnim funcția nimănui, avuția, bunurile și posesiunile nimănui. De ce? Pentru că avem siguranța că tot ce deținem în prezent și tot ce suntem acum este mai mult decât suficient în mâinile lui Dumnezeu.

    Tot ceea ce trebuie să facem pentru a împlini voia Sa putem face – nu prin puterea noastră, ci prin tăria și puterea lui Hristos care locuiește în cel mai profund loc al ființei noastre. Invidia apare în mod natural și firesc, dar mulțumirea trebuie învățată.

    Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13).

    Lăsați acest cuvânt să vă însuflețească, măcar azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 17:41-54


    Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban? Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mizerabil cu care nu merită să se compare şi-l insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fie frică?“ (Psalmul 27.1). Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor!

    Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-l face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moartea. Prin moarte, Isus l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

  • 11 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și David a plecat de acolo și a scăpat în peștera Adulam. Și frații săi și toată casa tatălui său au auzit și au coborât acolo la el. Și toți cei în nevoie și toți cei care aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s-au adunat la el și el le-a fost căpetenie; și erau cu el cam patru sute de inși.

    1 Samuel 22.1,2


    David era adevăratul împărat al lui Israel și fusese uns ca atare de către profetul Samuel (1 Samuel 16.12,13). În ciuda acestui lucru, Saul era încă pe tronul lui Israel și practic era în continuare împărat, deși fusese lepădat de Domnul (1 Samuel 15.23). Gelozia nebunească îl făcuse pe Saul să-l urmărească pe David ca pe „o potârniche în munți” (1 Samuel 26.20).

    David era astfel ascuns în peștera Adulam, împreună cu patru sute dintre oamenii săi. Acești oameni sunt descriși ca fiind în nevoie, ca având datorii și ca fiind cu sufletul amărât. Guvernarea nepotrivită a lui Saul îi adusese în această stare joasă, însă ei fuseseră atrași de unsul Domnului, chiar dacă acesta își avea locuința într-o peșteră. Acești oameni, care își pierduseră orice speranță în împărăția lui Saul, s-au adunat la David, care era puterea de atracție și centrul lor. Ei au schimbat confortul relativ pe care îl aveau cu o viață de fugar. David era căpetenia lor, iar ei ascultau de poruncile lui.

    Domnia lui Hristos este respinsă de mulți care își iau numele de creștini. De exemplu, poruncile Domnului Isus din 1 Corinteni 12–14 sunt respinse pe motive „culturale” sau ca fiind valabile doar pentru acea perioadă. Este El Domn, sau nu? Adulam înseamnă „o mărturie pentru ei”. Acești oameni, deși puțini în comparație cu cei care îi rămăseseră credincioși lui Saul, erau o mărturie pentru toți ceilalți cu privire la faptul

    că David era adevăratul împărat. Mulți dintre acești oameni, care au îndurat rușinea împreună cu David, au fost părtași ai lui în împărăția sa. Și noi trebuie să fim o mărturie pentru Hristos, fiind strânși în jurul Lui, chiar dacă suntem „doi sau trei” (Matei 18.20). Dacă suferim împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, Dumnezeul cerurilor, … ascultă rugăciunea pe care ți-o face robul Tău acum, zi și noapte, pentru robii Tăi, fiii lui Israel.

    Neemia 1.5,6



    O rugăciune scurtă

    În istoria lui Neemia avem un exemplu despre ce înseamnă o rugăciune scurtă. El era paharnicul împăratului Artaxerxes la Susa. Însă inima lui era îndreptată spre Ierusalim, cetatea marelui Împărat, acum distrusă și fără ziduri. El dorea cu sinceritate ca poporul său aflat în robie să fie restabilit în țara lor și ca Sionul lui preaiubit să fie rezidit. Zi de zi el s-a rugat cu insistență ca inima împăratului să fie mișcată pentru îndeplinirea acestor lucruri. Cuvintele sale au fost: „Și Te rog, binecuvântează astăzi pe slujitorul Tău și dă-i îndurare înaintea omului acestuia!”. În cele din urmă a venit ziua când Neemia a avut ocazia să aducă acest subiect înaintea împăratului. Iar Artaxerxes nu s-a împotrivit, ci i-a spus lui Neemia: „Ce ceri?”. Acum era un moment critic. Totul părea că atârnă de răspunsul lui Neemia. Atunci Neemia, neîncrezându-se în înțelepciunea lui, s-a rugat Dumnezeului cerurilor. A urmat cererea sa către Artaxerxes, iar acesta a fost de acord cu ea.

    Aici avem o rugăciune rostită foarte repede, în intervalul dintre întrebarea împăratului și răspunsul lui Neemia. Intervalul trebuie să fi fost foarte scurt, pentru că monarhii orientali nu aveau obiceiul să aștepte prea mult ca paharnicii lor să le răspundă. Însă a fost timp îndeajuns pentru ca rugăciunea să se înalțe la cer și ca ajutorul divin să sosească. Situația era urgentă, iar răspunsul a fost instantaneu.

    Tot astfel, dragi cititori, obișnuiți-vă să cereți noi resurse de har atunci când vă aflați în greutăți. Oricare ar fi momentul zilei, oriunde v-ați afla, Dumnezeu aude rugăciunea voastră!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU NE OFERĂ TOTUL – Fundația SEER

    „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36)

    Uneori le spunem celor care s-au întors de curând la Dumnezeu să-și curățească purtarea, fără să le spunem însă și cum s-o facă! Domnul Isus a zis: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” O versiune a Bibliei în limba engleză (Amplified Bible) o spune astfel: „Atunci sunteți cu adevărat și neîndoielnic liberi.” Cheia victoriei în viață nu constă în exercitarea unei voințe mai puternice, ci în încrederea în puterea lui Dumnezeu clipă de clipă. Apostolul Pavel scrie: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (Galateni 5:16).

    Schimbarea de durată vine din interior spre exterior. Cea mai mare luptă a noastră va fi întotdeauna la nivelul gândurilor și impulsurilor. Dacă Satan reușește să ne distragă atenția de la Cuvântul lui Dumnezeu și să ne atragă pe tărâmul poftelor, el nu se lasă până nu ne duce la păcat și la eșec! Trebuie să înțelegem un lucru: Cuvântul lui Dumnezeu este limbajul Duhului Sfânt. Asta înseamnă că atunci când îl citim și medităm la principiile lui, îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne vorbească, și astfel ne putem ține firea pământească în frâu.

    Dar când ne alimentăm cu gânduri păcătoase, intrăm în sfera de acțiune a vrăjmașului și îl lăsăm să ne controleze. Așadar, întoarce-te la Cuvântul lui Dumnezeu astăzi. El este „sabia Duhului” – singura armă suficient de ascuțită pentru a te elibera de legăturile păcatului.

    Apostolul Petru spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4).

    Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă tot ceea ce avem nevoie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 17:17-30


    Trimis de tatăl său (asemenea lui Iosif odinioar㠖 Geneza 37.13) ca să afle ştiri despre fraţii săi, David este aici tipul Aceluia care a părăsit cerul pentru a vizita lumea prin har. Astfel David aude provocarea zilnică, insultele aruncate în faţă israeliţilor de către uriaşul filistean. Consternat, întreabă ce se întâmplă. Eliab îl aude şi-l apostrofează pentru curiozitatea lui. Tot aşa, cei vârstnici din adunări îi pot critica pe fraţii şi pe surorile mai tinere în mod nedrept şi fără consideraţie pentru sentimentele lor.

    Deşi fusese prezent la ungerea lui David, Eliab nu-l ia în serios. El ne aminteşte de fraţii lui Isus care nici ei „nu credeau în El“ (Ioan 7.5).

    Au trecut patruzeci de zile. Patruzeci este, în Scriptură, numărul care corespunde unei perioade complete de încercare. Dar, vai, realitatea lucrurilor trebuie întâmpinată: În faţa filistenilor nu iese nici o persoană!
    Nimeni care să-l scape pe Israel! Nici
    Eliab, cu toată statura lui înaltă (16.7) –  el ar fi putut să se ruşineze de laşitatea sa înaintea lui David –  nici chiar Saul (acela care era mai înalt decât oricine din poporul său şi învestit ca protector al lor), pentru că Domnul îl abandonase! Dar, pentru credinţa lui David, Goliat nu este decât un filistean ca ceilalţi, deja învins, deoarece a îndrăznit să insulte oştile Dumnezeului celui viu (Isaia 37.23, 28).

  • 10 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1



    Scriptura arată foarte clar că singura temelie a păcii cu Dumnezeu este lucrarea lui Hristos. De fapt, temelia fiind astfel stabilită, Dumnezeu declară că oricine crede mărturia Sa cu privire la această lucrare și crede că El a intervenit în har și că a pregătit tot ceea ce era necesar, pentru mântuirea păcătosului, este îndreptățit și, fiind îndreptățit, dobândește pacea care a fost făcută prin moartea lui Hristos.

    Să observăm însă că se spune, în Romani 4.25, că Hristos a fost dat pentru fărădelegile noastre și că a fost înviat pentru îndreptățirea noastră. Cu alte cuvinte, învierea lui Hristos este dovada de nezdruncinat cu privire la faptul că lucrarea Sa a fost împlinită și că păcatele noastre, pentru care El a murit, au fost îndepărtate pentru totdeauna. Învierea deci este dovada că toate cerințele lui Dumnezeu cu privire la noi au fost pe deplin împlinite și satisfăcute. Căci, dacă El a fost dat pentru fărădelegile noastre și apoi a părăsit mormântul, fiind înviat dintre cei morți, acele fărădelegi trebuie să fi fost ispășite complet, altfel El S-ar afla încă în mormânt.

    Prin urmare, învierea lui Hristos este expresia clară și indubitabilă a satisfacției lui Dumnezeu cu privire la ispășirea care a fost împlinită pe cruce.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    La descoperirea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți, … primind, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.

    1 Petru 1.7-9



    „Știu în cine am crezut”

    Michael Faraday, savant renumit, a fost întrebat odată: „Ce concepție aveți cu privire la viitor?”. El a răspuns: „Eu nu am concepții; mă bazez pe certitudini”. Apoi a citat cuvintele biblice: „Știu în Cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat, până în ziua aceea” (2 Timotei 1.12).

    Cunoscutul fizician și matematician Blaise Pascal a spus același adevăr, dar exprimat altfel: „Ce minunat este să călătorești cu un vapor despre care știi cu toată certitudinea că va ajunge în port, chiar dacă este zguduit de vânt și de valuri!”.

    De această încredere nezguduită de nimeni și de nimic avem o imperioasă nevoie. Această lume este lipsită de speranță, deoarece oamenii, în orbirea lor, s-au crezut independenți de Căpitanul divin și, înconjurați de întuneric adânc, au luat cârma în propria lor mână. Acestea sunt accentele scriitorului Bertolt Brecht din lucrarea sa, „Berliner Requiem”: „Un vapor care se scufundă și un țărm fără lumină, da, într-acolo trebuie să te îndrepți”. La polul opus însă găsim încurajarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

    Ce mare binecuvântare să poți spune împreună cu apostolul Pavel: „știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate!” (2 Timotei 1.12).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDEREA NEZDRUNCINATĂ ÎN DUMNEZEU – Fundația SEER

    „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6)

    Când Mark Matousek le-a spus oamenilor că o boală mortală i-a salvat viața, ei n-au înțeles. Omul nu era bucuros că se îmbolnăvise, ci că în absența bolii nu ar fi descoperit și nu ar fi explorat tăria de a-și confrunta și de a-și învinge câteva dintre cele mai profunde frici ale sale. El scrie: „Necazul poate fi „sângele din mușchi” și acel lucru care ne face să înaintăm. Criza ne duce la limită și ne obligă să continuăm să avansăm.

    Când oamenii o văd ca pe o binecuvântare, ei descriu de fapt un paradox. Criza ne poate readuce la viață, la acea viață pe care nu am trăit-o niciodată!” Adevărul este că Dumnezeu Și-a asumat creșterea ta spirituală. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Și pe parcurs, vei fi pus la încercare, uneori până la limită.

    Un autor a scris (citez până la final): „Încercările spirituale ne testează credința și dedicarea. Îți aduci aminte de Avraam și de Isaac? Nimic nu ne face mai mândri decât să ne vedem copiii că au succes. (Și Dumnezeu avea planuri mari pentru Isaac!) Oare ce s-a putut întâmpla? Multe! Ne-am pus în locul lui Avraam și ne-am agățat de promisiunile lui Dumnezeu și cu toate acestea, boala persistă, problemele financiare ne invadează, prietenii ne trădează și moartea bate la ușă. Avraam a răspuns prin încredere și devotament. Nu i-a fost ușor; noi cunoaștem deznodământul, dar el nu l-a cunoscut. Cu toate acestea, el a fost gata să asculte de Domnul când i-a cerut viața fiului său. Dumnezeu nu a dorit nicio clipă moartea lui Isaac! El dorește ca inimile noastre să Îi aparțină Lui în întregime și să-I fim dedicați pe deplin. Când încercările par să nu aibă niciun sens, El ne promite că le va pune stăvilar, că ne va însoți și că va aduce binele în viața noastră.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 17:1-16


    Iată-i din nou pe filisteni strânşi împotriva lui Israel. De data aceasta ei joacă având un atu magistral: un campion extraordinar, cu o înălţime de peste trei metri, îmbrăcat cu o armură cântărind aproximativ 75 de kilograme; un colos formidabil, a cărui simplă arătare este suficientă ca să răspândească groaza în inimile duşmanilor lui. Acesta este Goliat! Plesnind de mândrie, înaintează între liniile de bătaie şi aruncă sfidarea asupra oştirii lui Israel, provocând pe oricine ar îndrăzni să-l întâlnească singur în luptă. Şi nu numai că nu-i iese nimeni înainte, dar, ori de câte ori se înfăţişează, israeliţii fug dinaintea lui îngroziţi. De fiecare dată, uriaşului i se oferă şansa de a insulta oştirea Domnului şi, în consecinţă, pe Domnul Însuşi. Goliat ne reaminteşte ce se spune despre leviatan. „Când se ridică el, vitejii se tem, îşi ies din fire de spaim㓠(Iov 41.25). Şi, în mod special, ne duce cu gândul la „cel tare“ despre care vorbeşte Domnul Isus (Marcu 3.27): Satan însuşi care, prin frica de moarte, exercită o dominaţie crudă asupra oamenilor, căutând să-i facă definitiv robii săi (v. 9).

    În acest timp, David „se ducea şi se întorcea“, de la turma lui la curtea împăratului, tot atât de liniştit şi de nestingherit aici ca şi acolo, imagine minunată a lui Isus în umilinţă şi în neobosită lepădare de Sine.

  • 9 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos … pe voi înșivă cercetați-vă, dacă sunteți în credință; pe voi înșivă încercați-vă: nu recunoașteți cu privire la voi înșivă că Isus Hristos este în voi?

    2 Corinteni 13.3,5



    Auzim câteodată spunându-se: «Pavel ne îndeamnă să ne cercetăm pe noi înșine, ca să vedem dacă suntem în credință. Nu trebuie deci să facem așa?». Răspunsul meu este că cei care spun așa ceva răstălmăcesc cuvintele apostolului din 2 Corinteni 13.3-5.

    Voi cita versetele, omițând cuvintele care formează o paranteză, pentru ca legătura să fie mai ușor văzută. „Pentru că voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, … pe voi înșivă cercetați-vă, dacă sunteți în credință; pe voi înșivă încercați-vă: nu recunoașteți cu privire la voi înșivă că Isus Hristos este în voi? Numai dacă, într-adevăr, sunteți dezaprobați”. Corintenii, deși fuseseră convertiți prin intermediul apostolului Pavel, își plecau urechea la cei care-l denigrau pe apostol. Aceștia mergeau atât de departe, încât cereau dovezi că Dumnezeu vorbea prin Pavel. «Aveți nevoie de dovezi?», spune el, ca răspuns la cererea lor. «Cele mai bune dovezi sunteți voi înșivă. Cercetați-vă și vedeți. Sunteți creștini? Sunteți în credința creștină? Este Isus Hristos cu adevărat în voi? Dacă da, atunci cum s-au întâmplat toate acestea? Prin intermediul cui?». Nu putea exista decât un singur răspuns. Prin predicarea lui Pavel fuseseră ei aduși în binecuvântările evangheliei. Ei înșiși erau cea mai convingătoare dovadă că Hristos vorbea prin el. Ei nu puteau decât să recunoască acest lucru, afară doar dacă se considerau reprobați. Prin urmare, argumentul apostolului nu oferă nicio bază pentru examinarea de sine pe care o susțin unii astăzi.

    H. P. Barker

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții; căci cine iubește pe alții a împlinit legea.

    Romani 13.8



    Drama unei familii

    Charles Dickens, cel care avea să devină un scriitor de renume, a avut o copilărie cu multe greutăți. Tatăl său era funcționar public și, după avansarea sa în funcție, întreaga familie a fost nevoită să se mute la Londra. Deciziile greșite luate de acest cap de familie și traiul mult prea prosper în comparație cu veniturile reale au adus curând dezastrul: tatăl a fost întemnițat, deoarece bunurile pe care le dețineau erau de o valoare mult mai mică față de datoriile la care se angajaseră – ajunseseră în insolvență.

    Charles, al doilea dintre cei opt frați, a fost nevoit să lucreze de la vârsta de 12 ani într-o fabrică de creme de pantofi. Condițiile de lucru erau foarte grele, însă datoriile presau fără milă asupra întregii familii. Iată drama unei familii care nu a ținut cont să nu se îndatoreze nimănui!

    Vorbind despre datorii, un om înțelept a spus:

    „De când mi-am întemeiat o familie, am avut grijă să țin departe de casa mea trei lucruri: datoriile, murdăria și pe diavolul; și chiar dacă acesta s-a furișat câteodată până la ușă sau până sub fereastra mea, celelalte două, cu ajutorul unei soții bune, a muncii aspre, a cinstei și a măturii, nu mi-au călcat pragul. Sărăcia este grea, dar datoriile sunt îngrozitoare. Putem să fim săraci și totuși vrednici de cinste, însă omul care are datorii va ajunge subiect de discuție. A fi econom înseamnă a câștiga pe jumătate lupta vieții. Nu este așa de greu să câștigi bani; mai greu este să-i cheltuiești cumpătat. Banul este rotund și alunecă repede. Cheltuielile mici golesc punga mare”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FACI MAI MULTE LUCRURI DEODATĂ? – Fundația SEER

     „Marta era împărţită cu multă slujire” (Luca 10:40)

    Unul dintre cuvintele nou-intrate în vocabularul curent și mult folosite în special de către generația tânără este multi-tasking (îndeplinirea simultană a mai multor sarcini – n.tr.). Folosit corect, te poate face să fii mai productiv. Folosit greșit (de pildă când încerci să trimiți un SMS cuiva în timp ce conduci), te poate ucide. Nu te poți bucura de ziua de azi, sau de darurile pe care le conține, dacă nu ai o atitudine echilibrată față de muncă.

    Într-o zi, Domnul Isus s-a dus în vizită la două surori, Maria și Marta.

    Ce contrast! Marta „era împărţită cu multă slujire”, în timp ce Maria stătea la picioarele Domnului Isus și sorbea fiecare cuvânt pe care Îl rostea. Era hotărâtă să nu rateze nicio clipă prețioasă. Domnul Isus a spus că Maria a făcut o alegere mai bună decât sora sa. Bineînțeles că asta nu înseamnă că i-a sugerat Martei să nu mai muncească, ci doar să nu mai fie frustrată și să nu mai aibă o atitudine negativă în timp ce muncea. Domnul Isus dorește să-ți dai toate silințele, dar El dorește și să fii suficient de înțelept ca să înțelegi că (și când) trebuie să te oprești din toate activitățile, ca să nu ratezi minunea prezenței Sale.

    Biblia spune: „Păzeşte-ţi piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu” (Eclesiastul 5:1). Cu alte cuvinte, pregătește-te să acorzi toată atenția lucrurilor în care ești implicat în acest moment. Apoi, termină-le înainte de a începe altceva. Acest fel de concentrare necesită disciplină, dar merită, întrucât atunci când ești capabil să te concentrezi, te poți bucura de momentul prezent. Poate părea ușor să scapi de obiceiul nerecomandat al multi-taskingului, dar să știți că e destul de dificil.

    Așadar, fii hotărât să-ți formezi obiceiuri noi și echilibrate în această privință. Iar când vei face astfel, vei observa cum calitatea vieții tale se va îmbunătăți.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 16:14-23


    Duhul lui Dumnezeu a venit peste David (v. 13), în timp ce, de la nefericitul Saul, se depărtase, făcând loc unui spirit rău care acum îl chinuia. Dumnezeu Se foloseşte de această situaţie pentru a-l introduce la curte, în calitate de cântăreţ cu harfa, pe tânărul David, muzician iscusit, care va deveni mai târziu „cântăreţul plăcut al lui Israel“ (2 Samuel 23.1). Şi, cu această ocazie, un slujbaş imperial depune pentru David o mărturie frumoasă (v. 18), arătând că la însăşi curtea împăratului se găseau unii care-l cunoşteau pe unsul Domnului. Filipeni 4.22 ne relatează un fapt asemănător: că şi la casa Cezarului, cu alte cuvinte în anturajul imperatorului roman, se numărau creştini. Astfel Dumnezeu are grijă să-Şi pună martori în orice sferă socială.

    Fiecare detaliu menţionat în v. 18 se raportează la Cel al cărui tip este David: Hristos, adevărata „Ramură din tulpina lui Isai“. Despre El este scris: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, … duh de cunoştinţă şi de temere de Domnul“ (Isaia 11.1, 2). Noi ce mărturie dăm înaintea lumii pentru Preaiubitul nostru?

    „Te-am luat din staul, dinapoia oilor, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel“, va spune Domnul mai târziu (2 Samuel 7.8). Mergând cu oile, David a fost pregătit s㠄păstoreasc㓠cu credincioşie poporul Israel (vezi Psalmul 78.70-72).

  • 8 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș.

    Psalmul 102.6,7



    Aceste cuvinte ni-L prezintă pe Domnul Isus în zilele vieții Sale pământești. El ajunsese ca un pelican din pustie. Pelicanul este o pasăre de apă, așa că pustia era un loc cu totul diferit de habitatul său natural. Domnul Isus era obișnuit cu părtășia scumpă și înviorătoare cu Tatăl Său în cer, așa cum citim în Proverbe 8.30: „Zilnic eram desfătarea Sa, veselindu-mă întotdeauna înaintea Lui”. Însă, pe pământ, a trăit ca într-un ținut uscat și fără apă. Ucenicii Săi nu-I puteau oferi confortul și bucuria cu care era obișnuit în cer.

    Domnul a fost, de asemenea, ca o cucuvea din dărâmături. A simțit singurătatea cu mult mai mult decât oricare om. Vrabia singuratică pe un acoperiș este o altă imagine a singurătății Domnului Isus, însă privită dintr-un alt punct de vedere. Cucuveaua stă în locuri părăsite, unde nu te aștepți să mai fie cineva, însă vrabia este o pasărea căreia îi place să fie împreună cu alte surate de-ale ei. Vrăbiilor le place să stea împreună, iar casa vorbește despre locul părtășiei sociale. Însă acolo, pe acoperiș, unde te-ai fi așteptat să fie în compania multora, ea era singură.

    Domnul Isus a dorit părtășia ucenicilor Săi, însă, în noaptea premergătoare răstignirii Sale, ei au fost cuprinși de somn (Marcu 14.35-42). Erau cu El, însă El era singur. N-au putut pătrunde în gândurile și în simțămintele Lui, nici n-au putut să-I înțeleagă rugăciunea. Ce singurătate!

    Cei care Îl cunosc ca Mântuitor se pot bucura acum că nu sunt și nu vor fi niciodată singuri. El Însuși ne-a promis: „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, până la sfârșitul veacului!” (Matei 28.20).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a intrat îndată în sinagogă și-i învăța.

    Marcu 1.21



    Cine este un Învățător ca El?

    Marcu Îl descrie pe Isus Hristos, pe de o parte, ca fiind Slujitorul lui Dumnezeu – și ne redă pe paginile Evangheliei sale modul în care El le-a slujit oamenilor – și, pe de altă parte, ca fiind Profetul lui Dumnezeu care le vestea oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu. Felul în care Domnul îi învăța pe oameni era unul impresionant.

    „El îi învăța ca Unul care avea autoritate, nu cum îi învățau cărturarii” (Marcu 1.22). El predica Cuvântul lui Dumnezeu cu autoritate divină. Aceasta îi făcea pe ascultători să fie responsabili de a primi mesajul Său.

    „Și-i învăța multe lucruri în pilde” (Marcu 4.2). Pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine Cuvântul, Domnul folosea întâmplări din viața de atunci, pentru a face mai pe înțeles adevărul pe baza acelor comparații.

    „El le vestea cuvântul … după cum erau ei în stare să-L înțeleagă” (Marcu 4.33). Când îi învăța, Isus Se gândea la puterea de înțelegere a ascultătorilor Săi. El nu vorbea nici prea mult timp, nici prea complicat.

    „Când a venit sabatul, a început să învețe pe popor în sinagogă” (Marcu 6.2). Domnul Isus nu predica în ascuns, ci în public, pentru ca oricine să poată auzi învățătura Sa.

    „După ce a intrat în casă, departe de mulțime, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis …” (Marcu 7.17,18). Isus Și-a făcut timp pentru a răspunde într-un cadru privat la întrebările ucenicilor Săi. Pentru că se interesau de adevăr, El le-a prezentat mai detaliat Cuvântul lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TOȚI OAMENII AU POTENȚIAL – Fundația SEER

    „Cât avem prilej, să facem bine la toţi…” (Galateni 6:10)

    Ai urmărit vreodată o locomotivă care se cuplează din mers cu mai multe vagoane separate și împreună merg mai departe? Adevărul este că dacă dorești să-i ajuți pe oameni, trebuie să mergi cu ei pe același drum, să intri într-o relație cu ei și să-i ajuți să înainteze. Însă înainte de a putea face asta, nu uita să respecți două reguli:

    1) Nu subestima pe nimeni. Tip O’Neil, fost purtător de cuvânt al Camerei Reprezentanților din Statele Unite, a declarat că în timpul alegerilor, o vecină de-a sa, mai în vârstă, i-a spus: „Astăzi te-am votat din nou, chiar dacă nu mi-ai cerut s-o fac!” Surprins, O’Neil a răspuns: „Dar vă cunosc de-o viață, doamnă O’Brien. V-am dus gunoiul, v-am tuns iarba… nu credeam că trebuie să v-o mai cer!” Pe un ton părintesc, ea a replicat: „E-adevărat, dar… întotdeauna e frumos să fii rugat!”

    2) Crede că toți oamenii au potențial. Maica Tereza a spus: „Nu trebuie să fim extraordinari în niciun fel. Eu pot face ceea ce tu nu poți, tu poți face ceea ce eu nu pot, și împreună putem face lucruri extraordinare!” Probabil nu vei fi în stare să ajuți pe toată lumea, dar poți ajuta pe cineva. Ceea ce îl face renumit pe apostolul Andrei în Scriptură este faptul că i-a făcut cunoștință lui Petru, fratele său, cu Domnul Isus. Iar Petru a ajuns să fie cel care a adus mulțimile la Isus. În Noul Ierusalim, vei vedea numele fiecărui apostol scris deasupra celor douăsprezece temelii ale cetății (vezi Apocalipsa 21:14). Și numele lui Andrei va fi acolo. De ce? Pentru că el a crezut că fiecare om are potențialul de-a face lucruri extraordinare, dacă L-a întâlnit și-L cunoaște pe Domnul Isus!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 16:1-13


    Împăratul care umbla după imboldurile cărnii este dat la o parte în gândurile lui Dumnezeu, cu toate că domnia lui continuă un anumit număr de ani. Şi este prezentat un alt
    împărat, cel despre care Samuel spusese:     „Domnul Şi-a căutat un om după inima Sa“ (13.14). Acesta este David, al cărui nume înseamn㠄preaiubit“
    – un tip al lui Hristos, al Celui care este în chip desăvârşit după inima lui Dumnezeu. Samuel nu era pregătit să-l recunoască, deoarece, în ciuda experienţei pe care o avusese cu Saul, privea încă la înfăţişarea exterioară. Suntem prea înclinaţi să judecăm după ceea ce vedem şi să ne lăsăm impresionaţi de calităţile (sau de defectele) exterioare. Îns㠄Dumnezeu nu are în vedere faţa omului“, repetă Galateni 2.6. El
    priveşte la inimă! Toate înfăţişările evlavioase prin care ne putem înşela pe noi sau pe alţii nu-L vor înşela pe El.

    Samuel vizitează această familie a lui Isai; şi tânărul păstor, pe care neglijaseră să-l invite la sărbătoare, va fi tocmai el uns „în mijlocul fraţilor săi“ ca împărat pentru
    Domnul. Această ungere cu untdelemn (simbol al Duhului Sfânt) ne aminteşte de felul în care a fost descris Fiul preaiubit al Tatălui la Iordan de către Ioan Botezătorul: „Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt“ (Ioan 1.33; compară cu sf. v. 12).

     
     

  • 7 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă îmbătați de vin, în care este destrăbălare, ci fiți umpluți de Duh, vorbind între voi cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, lăudând și cântând Domnului în inima voastră, mulțumind întotdeauna pentru toate Celui care este Dumnezeu și Tată, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, supunându-vă unii altora în teamă de Hristos.

    Efeseni 5.18-21



    Avem nevoie de oameni plini de credință, care să-și însușească privilegiile date de Dumnezeu. Cât de multe lucruri ar realiza puterea lui Dumnezeu prin intermediul unor credincioși cu o inimă întreagă și plini de Duh! Totuși, niciunul dintre noi nu-i poate face pe credincioși să fie astfel, însă datoria noastră – ca și privilegiul nostru sfânt – este ca fiecare dintre noi să ne străduim să fim așa.

    Nu vreau să spun că rezultatul umplerii cu Duhul ar trebui să ne facă să ne simțim speciali, ca unii care am ajuns la un nivel spiritual mai înalt decât cei împreună-credincioși cu noi. Nicidecum! Credinciosul plin de Duh este un credincios preocupat cu Hristos. Misiunea Duhului Sfânt nu este să ne preocupe cu noi înșine, nici cu starea noastră, ci să ne ațintească privirea asupra lui Hristos.

    Prin urmare, un creștin care este cu adevărat plin de Duhul Sfânt nu se va lăuda cu acest lucru și nu va vorbi despre el înaintea celorlalți. De fapt, purtarea și vorbirea lui vor fi de așa natură, că nu vor atrage deloc atenția asupra lui. El va realiza tot mai mult că nu este decât un vas crăpat și gol și că toată bucuria și binecuvântarea lui sunt în Hristos. Va fi însă ceva cu privire la el care, fără ca el să știe, le va aminti celorlalți de Hristos. El va răspândi, fără să fie conștient, mireasma lui Hristos oriunde va merge. În ce privește mărturia lui, ea va fi ca cea dată despre Samuel în vechime, mărturie care ne spune că „Domnul era cu el și n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale” (1 Samuel 3.19).

    H. P. Barker

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei … Răsplătiți-o cu rodul mâinilor ei și faptele ei s-o laude la porți.

    Proverbe 31.27,31



    „Mâini de mamă”

    Copiii au primit ca temă o compunere despre mamă. Cristina, o fetiță de zece ani, a stat și s-a gândit îndelung la compunere. Apoi a scris următoarele rânduri: „Mama ține într-o mână tigaia și gătește. Într-alta are o cârpă și șterge masa. Cu altă mână dă ceva de băut frățiorilor mei mai mici. Cu altă mână pregătește hainele pentru tata și pentru noi, copiii. Cu altă mână dă unui cerșetor câțiva bănuți…”.

    În timp ce învățătoarea citea această compunere interesantă, câteva fete au început să râdă. Învățătoarea s-a oprit și a întrebat-o pe fetiță: „Cristina, câte mâini are mămica ta, de fapt?”. Cristina nu a fost surprinsă de întrebare. S-a ridicat hotărâtă în picioare și a zis: „Mama mea are două mâini pentru tata, două mâini pentru fiecare dintre cei șapte copii, două mâini pentru bunici, două mâini pentru animalele din gospodărie, două mâini pentru nevoiași, două mâini când se roagă… și apoi două mâini dacă mai este nevoie de ceva. În total, douăzeci și șase de mâini”. Deodată s-a făcut liniște în clasă, iar învățătoarea a spus cu emoție în glas: „Cristina, tu ai scris cea mai frumoasă compunere despre mama!”.

    Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Ea [mama, soția, femeia] veghează asupra celor ce se petrec în casa ei și nu mănâncă pâinea lenevirii” (Proverbe 31.27). De aceea, să răsplătim cât putem mai mult munca ei!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU TE IARTĂ! – Fundația SEER

    „Dar la Tine este iertare” (Psalmul 130:4)


     Psalmistul a scris: „Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele! Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” (Ps. 130:1-4). Însă iertarea lui Dumnezeu este lipsită de valoare dacă nu o primești prin credință… și dacă mai apoi nu te ierți pe tine însuți! Vei spune: „Dar cum rămâne cu trecutul meu?” În clipa în care primești iertarea lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi că nu mai ai trecut – ai în schimb un viitor!

    În plus, mai ai de făcut alte câteva lucruri:

    1) Să înțelegi că toți oamenii greșesc. Samson a păcătuit prin faptul că s-a apropiat de femeia nepotrivită (vezi Judecătorii 16). Iona a păcătuit prin faptul că a fugit de misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu (vezi Iona 1:3). Petru a păcătuit când s-a lepădat de Domnul Isus (vezi Matei 26:34). Totuși, Dumnezeu i-a iertat și i-a folosit pe fiecare dintre ei spre slava Sa.

    2) Să-ți prelucrezi emoțiile: regretul: „Ce bine ar fi fost dacă nu aș fi făcut asta”; frustrarea: „Am făcut tot ce am putut. De ce nu a fost suficient de bine?”; victimizarea: „Nimeni nu mă iubește, așa că voi sta și îmi voi linge rănile.”; paralizia: „Am făcut-o de atâtea ori. Greșeala mea este prea mare. Nu voi putea trece peste ea niciodată.” Emoțiile tale te mint – nu le crede!

    3) Să te ridici atunci când cazi. „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică.” (Proverbele 24:16). Să remarcăm faptul că și cel neprihănit și cel păcătos cad. Așa că, fii și tu ca acea femeie care a spus: „Eu nu sunt niciodată jos. Fie sunt sus, fie mă ridic!” Ce spui de asta?! Ești gata să te ridici și să încerci din nou? Dacă ești gata, Dumnezeu îți va sta alături!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 15:17-35


    Samuel tocmai a trecut printr-o noapte de nelinişte care trebuie să-l fi făcut să-şi amintească de o alta (3.11): noaptea în care i-a fost anunţată judecata asupra casei lui Eli.

    Saul nu a desăvârşit nimicirea lui Amalec şi, în consecinţă, trebuie respins ca împărat. Un împărat neascultător nu poate să-şi conducă poporul decât la neascultare; de aceea trebuie îndepărtat de la putere.

    „Ascultarea este mai bună decât jertfa“ (v. 22). Cea mai strălucită faptă din viaţa noastră nu are valoare dacă nu este făcută în ascultare de Dumnezeu. Versetul acesta se poate aplica la toate lucrările prin care creştinătatea caută în zadar să-L satisfacă pe Dumnezeu, în loc să-L asculte şi, cu simplitate, să-I primească Cuvântul.

    Aici ascultarea face mai mult decât sacrificiul. Şi acelaşi lucru se spune şi despre bunătate şi despre cunoaşterea
    de Dumnezeu (Osea 6.6), despre dreptate şi judecată (Proverbe 21.3), despre un duh zdrobit (Psalmul 51.16, 17), despre milă (Matei 9.13), despre dragoste (Marcu 12.33). La Saul vedem ce produce carnea pe lângă neascultare: lauda de sine (v. 20), minciuna, aruncarea blamului asupra altora (v. 15, 21), încăpăţânarea, o falsă pocăinţă şi, împreună cu toate acestea, căutarea unui prestigiu deşert (v. 30). Foarte trist tablou, într-adevăr!

  • 6 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței.

    Evrei 12.1,2



    Credinciosul este pe deplin conștient că se află într-o lume în care Domnul Isus a fost și în care nu mai este. Astfel, el este într-o continuă alergare către locul unde Se află Domnul său. Închinătorul spiritual este și un alergător devotat, iar în această alergare este îndemnat să lepede orice greutate care l-ar împiedica, să dea la o parte necredința (acel păcat care ne înfășoară atât de ușor), în toate formele ei înșelătoare, și să alerge cu răbdare în alergarea care îi stă înainte. El este îndemnat să alerge, nu să se plimbe și nici să caute un loc de odihnă aici, unde Înainte-Mergătorul lui nu a avut niciunul. Trebuie să alerge nu sacadat sau neregulat, ci cu răbdare și consecvență; nu privind la oameni, oricât de bună ar fi mărturia credinței lor, ci ținând privirea ațintită asupra Celui care a alergat în mod desăvârșit, care cunoaște orice detaliu de pe cale, orice impediment și orice ispită și care acum este așezat la dreapta lui Dumnezeu.

    Trebuie deci să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus, acolo unde El Se află acum. Toate resursele noastre sunt în El, în Cel care este Căpetenia și Desăvârșitorul credinței (nu al credinței noastre, ci al credinței). Suntem îndemnați să ne gândim bine la El, a Cărui cale a fost marcată de împotrivire și de încercare, fiindcă, făcând așa, vom căpăta încurajare și întărire, așa încât să nu cădem de oboseală în inimile noastre. Binecuvântatul nostru Domn a avut o bucurie înaintea ochilor, iar noi avem nădejdea strălucită de a fi cu El și ca El pentru totdeauna. Înainte-Mergătorul nostru a intrat dincolo de perdea pentru noi, iar noi trebuie să alergăm cu stăruință, privind țintă la El.

    H. H. Snell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.

    Evrei 3.13



    Cuvinte înțelepte (2)

    • Te deranjează că trebuie să plătești facturi și impozite? Alții și-ar dori să aibă ce să le fie impozitat…

    • Te deranjează faptul că trebuie să faci zilnic aceleași lucruri? Alții nu au gustat niciodată astfel de binecuvântări…

    • Ne-am obișnuit să ne plângem de ce ne lipsește. Pierdem din vedere să fim recunoscători pentru cele pe care le avem deja…

    • Ne-am obișnuit să râvnim la și mai mult, uitând că sunt oameni care n-au nici ce avem noi și care și-ar dori să fie în locul nostru…

    • Am uitat prea repede că lucrurile mărunte din fiecare zi ne fac viața mai frumoasă. Ne stresăm tocmai cu privire la acele lucruri care ar trebui să ne facă să tresărim de bucurie…

    • Încărunțim așteptând lucruri grozave, experiențe uimitoare și minuni, când, de fapt, cea mai mare minune suntem noi, minunea de a fi!…

    • Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu! Învață să prețuiești viața, sănătatea, prietenii și darurile de zi cu zi!

    • Învață să prețuiești azi, căci mâine poate fi prea târziu!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RECUNOAȘTE-ȚI DARUL, CUNOAȘTE-ȚI SCOPUL! – Fundația SEER

    „Nu vă abateți de la El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos nici izbăvire” (1 Samuel 12:21)


    Pentru a împlini misiunea la care te-a chemat Dumnezeu în viață, trebuie să-ți recunoști darul și să-ți cunoști scopul. Când totul e limpede în mintea ta și ți-ai luat un angajament în aceste două privințe, trebuie să demonstrezi două calități: disciplina și determinarea. Fritz Kreisler, unul dintre cei mai mari violoniști ai tuturor timpurilor, le-a avut pe amândouă. Carnegie Hall din New York devenea neîncăpătoare pentru mulțimea care venea să-l asculte. Însă drumul său spre succes a fost unul plin cu hopuri. Când era copil, nu-și dorea altceva decât să cânte la vioară, așa că părinții i-au plătit lecții de muzică. Însă progresul pe care l-a făcut nu a fost cel așteptat, și după câțiva ani a renunțat la aceste lecții. În următorii câțiva ani, la facultate și apoi la maturitate, a studiat medicina, dar nu a reușit să-și finalizeze studiile medicale. S-a înrolat în armată și nu a reușit să obțină promovarea. A demarat și a renunțat la multe alte proiecte. Dându-și seama că singurul succes de care s-a bucurat în viață a avut legătură cu vioara, s-a întors la profesoara sa și i-a spus: „Vreau să cânt!” Profesoara i-a spus: „Bine, te primesc înapoi la studiu, dar numai dacă dobândești calitatea necesară pentru a deveni un mare violonist. Trebuie să dai dovadă de hotărâre fermă, de dedicare totală!”

    Așadar, iată încă o dată care sunt pașii spre succes:

    1) Recunoaște-ți darul.

    2) Cunoaște-ți scopul.

    3) Dedică-te acestui lucru indiferent cât timp durează.

    4) Crede că Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 15:1-16


    Capitolul 15 este important din cel puţin două puncte de vedere: conţine judecata divină
    împotriva lui Amalec şi testarea finală
    a împăratului Saul. Adversar laş şi crud, Amalec îl atacase prin surprindere pe Israel îndată după ieşirea din Egipt. Răutatea aceasta nu le putea fi iertată.     „Voi şterge de tot amintirea lui Amalec“, declarase Domnul (Exod 17.8, 14). Trecuseră patru sute de ani, dar Dumnezeu nu
    uitase.
    „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece“, declară Domnul (Matei 24. 35). Şi Israel n-ar fi trebuit să uite cu atât mai mult:
    „Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum, când aţi ieşit din Egipt –  recomandase Moise –  … să ştergi amintirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi“ (Deut. 25.17-19).

    Să nu-i uităm pe duşmanii care ne-au luat prin surprindere în trecut! Cum se numesc ei? Mânie, minciună, necurăţie morală … sau oricare alt păcat. Dacă vigilenţa noastră se relaxează faţă de aceste păcate (ale cărnii), s-ar putea să fie necesar să învăţăm din nou o lecţie pentru care poate că am plătit deja scump mai înainte. Să nu ne menajăm deloc pe noi înşine, ci să ne judecăm fără milă toate manifestările firii vechi.

  • 5 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte.

    Psalmul 1.1,2



    Acest om binecuvântat (fericit) este o imagine a Domnului Isus. Privind la calea Lui pe pământ, Îl vedem ca Om desăvârșit, devotat lui Dumnezeu și despărțit de păcătoși. El a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4.34). Nimic nu L-a putut da înapoi de la acest scop divin. Când a fost botezat de Ioan în râul Iordan, Isus a primit aprobarea publică din partea Tatălui, atunci când cerurile s-au deschis și s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea” (Matei 3.17).

    Plăcerea Lui a fost în legea Domnului. Când a fost ispitit de diavolul în pustie, Isus a răspuns: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»” (Matei 4.4). Iubim noi Cuvântul lui Dumnezeu? Putem noi spune: „Voi medita la rânduielile Tale și voi lua seama la cărările Tale, mă voi desfăta în hotărârile Tale, nu voi uita Cuvântul Tău” (Psalmul 119.15,16)?

    Psalmistul vorbește în continuare despre un pom care aduce rod și ale cărui frunze (imagine a mărturiei) sunt verzi, trăgându-și seva din adâncimile râului (versetul 3). Domnul Isus este Exemplul nostru perfect. El întotdeauna I-a adus glorie lui Dumnezeu. El este, de asemenea, adevărata Viță, iar noi suntem mlădițele care aduc rod prin rămânerea în El (Ioan 15.5).

    Psalmii au slujit întotdeauna de mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu. În aceste versete din Psalmul 1 vedem o imagine a Domnului Isus și o imagine a credinciosului care umblă în căile Lui și care își găsește plăcerea în Cuvântul Lui. Vedem de asemenea o imagine a Israelului răscumpărat, într-o zi viitoare: „Odrasla sădirii Mele, lucrarea mâinilor Mele, ca să fiu glorificat” (Isaia 60.21).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Înțelepciunea este în fața omului priceput.

    Proverbe 17.24



    Cuvinte înțelepte (1)

    • Te obosește faptul că trebuie să te trezești mereu dimineața? Alții nu s-au mai trezit…

    • Te enervează că ajungi obosit acasă după serviciu? Alții și-ar dori să aibă un serviciu…

    • Te enervează că trebuie să ștergi mereu praful, să speli rufele și vasele? Alții și-ar dori să aibă ce șterge și ce spăla…

    • Te irită plânsul, râsetele și zburdălnicia copilului tău? Alții și-ar dori să aibă un copil…

    • Te deranjează faptul că familia sau prietenii îți cer ajutorul? Alții se plâng de singurătate și de faptul că nu-i sună nimeni…

    • Te obosește școala și învățatul? Alții nu au avut șansa la educație…

    • Te obosește faptul că trebuie să gătești zilnic? Alții și-ar dori să aibă ce găti…

    • Te obosește mersul pe jos? Alții și-ar dori măcar să se poată da jos din pat…

    • Te enervează faptul că nu găsești loc de parcare? Alții și-ar dori să aibă ce parca…

    • Te deranjează faptul că nu ai reușit încă să-ți schimbi telefonul învechit? Alții nu au deloc telefon…

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND OAMENII TREC PRINTR-O CRIZĂ, FII ALĂTURI DE EI (4) – Fundația SEER

    „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire” (Ieremia 29:11)


    Astăzi vom învăța trei pași utili pe care îi poți face ca să ajuți oamenii:

    1) Încurajează acțiunea. Uneori, în criză, acționăm exagerat, făcând persoana aflată în nevoie să fie dependentă și subminându-i exact încrederea în propriile sale puteri, acea încredere care o poate întări. Un psihiatru a spus: „Noi trebuie să facem pentru ei ceea ce ei nu pot face singuri, dar nu trebuie să facem pentru ei ceea ce nu vor să facă pentru ei înșiși.” Faptul că devin proactivi într-o criză îi înarmează pe oameni împotriva disperării și a neputinței. Încurajarea unor pași de acțiune realizabili întărește „musculatura” emoțională și spirituală. Când îi ajuți să-și evalueze faptele și le validezi eforturile, încrederea lor este restabilită. Când criza implică pierderi ireversibile (de exemplu decesul sau divorțul), efortul de a supraviețui fiecărei zile în parte și de a se adapta treptat la schimbări înseamnă suficient de multă acțiune.

    2) Insuflă speranță. Deseori, avem impresia că nu există nicio luminiță la capătul tunelului și că suferința va dura la nesfârșit. În acele momente, avem nevoie de speranță. Speranța aduce ușurare, pe baza convingerii că lucrurile se vor îmbunătăți, și ne dă resurse pentru a face față crizei. Biblia este o carte a speranței. Ea ne dă putere când credem că „mai rău de-atât nu se poate” sau că „niciodată nu va fi mai bine”!

    3) Du la bun sfârșit ce ai început. Crizele nu se rezolvă cât ai clipi din ochi. Viața poate căpăta în scurt timp aspectul normalității, dar pot exista episoade de recădere în tristețe, neajutorare sau singurătate. Vorbele tale pot aduce alinare și speranță, dar interesul tău perseverent este cel care îi ajută pe oameni să-și păstreze credința și să meargă înainte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 14:35-52


    Trebuie să veghem asupra cuvintelor noastre şi, în mod special, asupra promisiunilor pe care le putem face. Am văzut ieri consecinţele nefaste ale jurământului necugetat pe care îl pronunţase Saul. În mod inutil el şi-a slăbit armata, a împiedicat-o să finalizeze urmărirea (pentru nimicirea) duşmanului, a determinat poporul să încalce legea cu privire la sânge. O ultimă consecinţă, care însă nu deschide ochii sărmanului împărat mai mult decât celelalte, este condamnarea singurului om al credinţei – viteazul Ionatan. Acesta se află acum în primejdie de moarte, nu din cauza sabiei filistene, ci din cauza poruncii tatălui său! În spatele acestei situaţii putem vedea lucrarea lui Satan însuşi. El încearcă să scape în felul acesta de omul lui Dumnezeu, dar Domnul nu-i permite şi, pentru a-l scăpa pe Ionatan, Se foloseşte de popor.

    Scena aceasta seamănă cu cea care a urmat înfrângerii suferite înaintea cetăţii Ai (Iosua 7). Dar aici toată vina se află de partea lui Saul, ale cărui nechibzuinţă şi mândrie oarbă sunt la vederea tuturor. Şi, departe de a conta de acum înainte pe Domnul, care-i dăduse victoria, împăratul continuă să se sprijine pe carne, recrutând oameni puternici şi viteji pentru garda personală, o recrutare mult diferită de cea pe care o va face David mai târziu (22.2).

     
     

  • 4 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiți atenți, nu faceți milostenia voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu aveți răsplată la Tatăl vostru care este în ceruri.

    Matei 6.1



    În această primă parte a predicii Sale, Domnul face referire la trei „fapte de dreptate”: milostenia, rugăciunea și postul. Accentul nu cade pe faptele în sine, ci pe motivațiile din spatele lor. Domnul spune, cu alte cuvinte: «Nu faceți fapte bune cu motivația ca alții să le remarce».

    Este bine să fim clari cu privire la ce înseamnă acest lucru. Domnul nu spune că vom pierde o binecuvântare pentru simplul fapt că cineva știe despre milostenia, rugăciunea sau postul nostru. Domnul Isus Însuși S-a rugat în mod public de câteva ori. Pavel vorbește deschis despre generozitatea și despre bunătatea altora (Romani 15.26; 2 Timotei 1.16). El descrie postul ca pe o dovadă că apostolii se îngrijeau cu adevărat de poporul lui Dumnezeu (2 Corinteni 6.5). În Fapte, Luca vorbește despre credincioși care posteau, pentru a sublinia dependența lor de Domnul. Ca ucenici ai lui Hristos, noi trebuie să fim exemple pentru alții prin felul în care dăruim, ne rugăm și postim. Dacă ei ne mulțumesc pentru încurajarea primită, aceasta nu înseamnă că ne lipsesc de răsplata cerească.

    Care este deci semnificația acestui pasaj? Domnul dă pe față tendința de a căuta lauda din partea oamenilor (Ioan 12.43). Este ușor să faci fapte bune cu intenția ca alții să le cunoască. Nu faptul că cineva se ruga în public este condamnat de Domnul, ci faptul că ipocriților le plăcea să se roage în public fiindcă alții îi puteau vedea (Matei 6.5). Dacă aducem în discuție subiecte cu ajutorul cărora să putem vorbi mai mult despre noi, atunci suntem ca unul dintre acei fățarnici descriși de Domnul. Însă credincioși precum Ștefana sau Dimitrie (1 Corinteni 16.15,16; 3 Ioan 12), care s-au dedicat cu altruism slujirii, vor avea o reputație bună, fiindcă totul este făcut cu o motivație corectă.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte.

    Romani 1.20



    Creația este opera unui Creator

    Privind natura din jurul nostru, nu știm ce să admirăm mai mult! De pildă, succesiunea anotimpurilor: iarna, copacii sunt dezgoliți de podoabele pe care le poartă vara, încât ni se par uscați, fără semn de viață. Este suficient să apară primele raze ale soarelui de primăvară, că și încep schimbările. Seva se mișcă în țesuturile trunchiului ce părea uscat și urcă până la cele mai mici rămurele; apar mici frunze, apoi ramuri noi. Nu întârzie să se arate florile, întâi îmbobocite, apoi dezvăluindu-și întreaga splendoare. Și toate acestea în doar câteva zile. Ce schimbare! Planta este inconștientă de ce se petrece cu sine, nici chiar omul rațional nu-și poate explica aceste taine ale naturii. Cine a poruncit sevei să urce în planta uscată? Cine a condus mersul acesta? Cine i-a desemnat rolul acesta, pe care-l repetă an de an?… Cine a produs polenul în flori? Și întrebările nu se mai opresc.

    Edwards Milne, academician și biolog francez, spunea: „Naturaliștii adevărați nu pot da crezare zadarnicelor ipoteze că minunile naturii ar fi simple efecte ale întâmplării sau chiar consecințe forțate ale naturii; ei nu pot să-și dea seama de fenomenele ce se petrec în fața lor, decât atribuind creația acțiunii unui Creator!”.

    În toate aceste minuni din natura înconjurătoare putem vedea lucrarea lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND OAMENII TREC PRINTR-O CRIZĂ, FII ALĂTURI DE EI (3) – Fundația SEER

    „Prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)


     Într-o criză, de multe ori oamenii nu reușesc să vadă resursele pe care Dumnezeu li le-a pus la dispoziție. Iată trei tipuri de resurse:

    1) Resurse spirituale. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Acest Dumnezeu „atotprezent” ne luminează întunericul și confuzia. Dragostea Sa este sursa „oricărei mângâieri”. (vezi 2 Corinteni 1:3). Prezența Sa vizează singurătatea noastră, și puterea Sa vizează neajutorarea noastră.

    2) Resurse personale. Oamenii care trec printr-o criză uită că Dumnezeu i-a înzestrat cu calități și daruri care includ credința, diferite competențe, amintiri ale reușitelor din trecut, atitudini care le dau putere și care îi motivează. Când își aduc aminte de toate acestea, se simt încurajați „să-și redobândească puterea.”

    3) Resurse interpersonale. Majoritatea oamenilor au deja persoane pe care se pot sprijini; trebuie doar să apeleze la ele. Există membri ai familiei, prieteni, parteneri de afaceri și vecini gata să intervină când sunt rugați. Resursele comunitare sunt și ele disponibile pentru asistență medicală, financiară și materială. Și Biserica trebuie să caute modalități de a aplica „cea mai mare poruncă” în vremuri de criză (vezi Matei 22:36-39). Membrii bisericii pot fi invitați să se roage, să dăruiască bani, să ofere ajutor practic (cum ar fi o masă caldă, ajutor pentru copii, transport etc.)

    Oamenii sunt reticenți să ceară ajutor pentru că se simt jenați și cred că ar trebui să fie în stare să-și gestioneze singuri propriile probleme, sau că își recunosc eșecul dacă „acceptă mila.” Ajută-i să înțeleagă că ceilalți sunt bucuroși să poată ajuta și că într-o bună zi vor putea „întoarce binecuvântarea.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 14:23-34


    Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind“ mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră
    învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4).

    Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere. Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

    Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

  • 3 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă îngrijorați de nimic … Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus.

    Filipeni 4.6,19



    Mă tem că cei mai mulți dintre noi cunoaștem pre puțin din adevărata adâncime, din adevărata semnificație și din adevărata putere a acestor cuvinte. Le citim, le auzim, însă nu le lăsăm să ne pătrundă și nu ni le însușim. Nu le rumegăm și nu le punem în practică. Ce puțin pătrundem în adevărul binecuvântat că Tatăl nostru este deplin interesat în micile noastre griji și suferințe și că noi putem merge la El cu toate nevoile și dificultățile noastre!

    Ne închipuim că astfel de lucruri nu sunt demne de atenția Dumnezeului măreț și puternic, care locuiește eternitatea. Aceasta este o greșeală gravă, care ne privează de binecuvântări incalculabile. Trebuie să ne aducem întotdeauna aminte că nu există nimic mare sau mic înaintea ochilor Dumnezeului nostru. Toate lucrurile sunt la fel pentru Acela care susține întregul univers prin cuvântul puterii Sale și ia seama la o vrabie care cade la pământ. La fel de ușor este pentru El să creeze o lume cât este a purta de grijă de prânzul unei sărmane văduve. Măreția puterii Sale, grandoarea morală a cârmuirii Sale și minuțiozitatea grijii Sale stârnesc uimirea și închinarea inimilor noastre.

    Să căutăm să ne însușim toate aceste lucruri! Să căutăm să trăim aproape de Dumnezeu în umblarea noastră zilnică! Să ne sprijinim mai mult pe El! Să mergem, la El cu orice nevoie a noastră și să nu trebuiască să o împărtășim vreunui semen muritor! Minunată sursă – Dumnezeu! Minunat standard – Bogățiile Sale în glorie! Minunat canal – Hristos Isus! Este privilegiul nostru scump să schimbăm toate nevoile noastre cu bogățiile Lui – să le pierdem din vedere pe cele dintâi în prezența celor din urmă. Vistieria Lui inepuizabilă ne este deschisă cu toată dragostea inimii Lui. Să ne apropiem și să luăm din ea, în simplitatea credinței!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă dacă este vreunul care să înțeleagă, care să caute pe Dumnezeu.

    Psalmul 14.2



    „Este deja cu un picior în mormânt…”

    În anul 1942, un tânăr zăcea țintuit la pat, doborât de tuberculoză. Era foarte slab și aproape inconștient. Trei medici erau lângă el, vorbind în șoaptă. Unul dintre ei a lăsat să-i scape cuvintele: „Bietul băiat, este deja cu un picior în mormânt”. Dar tânărul a auzit, iar aceste cuvinte l-au străpuns. Consternat, nu a reacționat în niciun fel.

    Toată noaptea, vorbele rostite de medic i-au revenit în minte cu insistență; și-a înghițit lacrimile în durere. Se și vedea în fața justiției divine. Purtarea lui rea îl depărtase de Dumnezeu. Acum se gândea la evanghelie, la Domnul Isus care-l chema, care a murit pentru el. A luat hotărârea cea mare: L-a acceptat pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul lui. Dumnezeu a permis ca tânărul să se însănătoșească, devenind o mărturie vie despre harul Său. Cincizeci de ani mai târziu, amintirea acelei nopți era încă întipărită în el – noaptea convertirii sale, când a găsit pacea cu Dumnezeu, prin credință.

    Noaptea în care a fost transformată viața acelui tânăr era încă vie în inima sa! Dar, în ce ne privește, avem noi amintirea unei întâlniri cu Mântuitorul Căruia să-I fi recunoscut starea noastră rea? Dacă nu, răspunderea este întreagă a noastră, iar ora alegerii este acum. De care parte dorim să stăm? Dumnezeu Și-a arătat dragostea față de noi, dându-L pe Fiul Său la cruce, ca noi să avem viața veșnică. Trebuie doar să acceptăm ce a făcut Mântuitorul pentru noi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND OAMENII TREC PRINTR-O CRIZĂ, FII ALĂTURI DE EI (2) – Fundația SEER

    „Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2)


    Când vrei să ajuți oamenii, scopul tău trebuie să fie acela de a-i ajuta să facă față crizelor proprii și să crească prin ele. Asta înseamnă să le micșorezi nivelul fricii și să-i ajuți să trăiască normal din nou, astfel:

    1) Păstrând relația cu ei. Oamenii aflați într-o criză au tendința de a se retrage, și nu de a cere ajutor. Așa că probabil tu va trebui să fii cel care face primul pas, arătându-le înțelegere și interes sincer. Nu trebuie să fii specialist; doi pași simpli pot aduce o schimbare: ascultă-le cu atenție îngrijorările și opiniile, și privește-i în ochi. Aceste două lucruri îi vor face să se simte prețuiți și înțeleși.

    2) Ajută-i să-și reducă neliniștea. O prezență calmă în viața lor le poate micșora stresul. Încurajează-i să vorbească despre îngrijorările lor, și oferă-le ajutor. De exemplu, ai putea spune: „Există soluții pentru această situație.” Se poate ca perspectiva persoanei în cauză să fie distorsionată sau exagerat de pesimistă, așa că sugerează-i cu blândețe alte perspective. Sau întreabă: „Ți-aș putea sugera un alt punct de vedere din care să privești lucrurile?” De fiecare dată când este cu putință, oferă-le speranță pentru viitor: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3).

    3) Ajută-i să se concentreze pe problemele reale. Într-o criză, oamenii sunt adesea copleșiți de o serie de fapte confuze, de probleme potențiale și de decizii obligatorii. Oferindu-le asistență ca să poată hotărî cu ce probleme trebuie să se confrunte mai întâi și care trebuie rezolvate acum, contribui la ușurarea necazului. În loc să discute despre trecut sau să se îngrijoreze cu privire la viitor, faptul că se concentrează pe prezent și că îi ajuți să treacă la fapte le poate micșora neliniștea și le poate da putere să facă față problemelor cu mai multă ușurință.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 14:11-22


    Din postul lor fortificat de pe culmea colţului de stâncă, străjile filistenilor i-au văzut de departe, jos, pe cei doi tineri israeliţi. Şi nu pierd ocazia să-şi bată joc de ei.

    „Suiţi-vă la noi”, strigă ei cu dispreţ, fără a realiza că astfel le dau acestor doi oameni viteji semnalul pe care ei îl aşteptau din partea Domnului, semnalul pentru propria distrugere.

    Dar credinţa ştie nu numai să aştepte, ci şi să înainteze şi să lupte când Dumnezeu îi dă instrucţiuni pentru aceasta. Plini de îndrăzneală, aceşti doi luptători ai noştri escaladează stânca şi apar în picioare pe vârful ei. Nu se gândesc deloc la pericolul la care se expun, ci numai la puterea divină. Şi aceasta face ca vrăjmaşii lui Israel să cadă înaintea lor. Dispreţul primului moment lasă cale liberă groazei care, din aproape în aproape, se întinde în toată tabăra filistenilor. Aceştia, dintr-o prostie oarbă, încep să se omoare unul pe altul, în timp ce evreii risipiţi primesc din nou curaj şi se regrupează. Astfel, începuturile mici, când sunt produse de credinţă, pot avea rezultate mari şi, de asemenea, dacă lucrăm cu credincioşie, Dumnezeu va putea să folosească victoriile noastre mici ca să-i încurajeze şi să-i întărească pe credincioşii din jurul nostru.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne