Mana Zilnica

6 Iulie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și fiți mulțumitori!

Coloseni 3.15

Sufletul care se bucură de pacea lui Hristos și de toate harurile care decurg din dragostea lui Dumnezeu și care este conștient de activitatea acestei iubiri este plin de bucurie și prisosește în mulțumiri. Atunci de ce mai este nevoie de acest îndemn? Vai! Din cauză că suntem înclinați să uităm, să pierdem din vedere ceea ce este Dumnezeu pentru noi. De aceea, prin cuvintele „fiți mulțumitori“, apostolul ne amintește că de la El primim totul.

Dar nu trebuie să uităm să fim mulțumitori și unii față de alții pentru tot ceea ce primim de la Domnul, unii prin intermediul altora. Trebuie să știm să fim mulțumitori chiar și față de buna intenție a unuia de a‑și îndrepta bunăvoința față de noi, chiar dacă o face într‑un mod greșit. Recunoștința este o trăsătură de caracter a creștinului, la fel cum nerecunoștința este caracteristica omului nenăscut din nou (2 Timotei 3.2). Recunoștința, chiar pentru cele mai mici lucruri, pentru un mic serviciu, pentru un cuvânt bun, este un lucru plăcut lui Dumnezeu. Dumnezeu apreciază cei doi bănuți ai văduvei, precum și un pahar cu apă rece oferit unui om neînsemnat.

Prin urmare, să nu uităm să fim recunoscători; acest sentiment să nu se depărteze de inimile noastre; este una dintre trăsăturile care trebuie să caracterizeze viața noastră creștină!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Expediție în Alpi

Lăudați pe Domnul, toate națiunile! […] Pentru că mare este bunătatea Lui față de noi.

Psalmul 117.1,2

Într‑o zi însorită de vară am pornit devreme să escaladăm Silvrettahorn (un munte din Alpi situat la granița dintre Elveția și Austria). Pe parcursul ascensiunii ne tot îndreptam privirile spre vârful de 3.244 de metri. Cu cât urcam mai mult, cu atât mai clar se profila crucea de pe vârf. Lemnul proaspăt vopsit ieșea în evidență în zarea albastră. Ajungând în vârf, am putut citi inscripția întunecată, ce fusese gravată cu fierul încins: „Deasupra noastră este Dumnezeu“. Ca tineri creștini, acele cuvinte ne‑au marcat profund. Perspectiva impresionantă ce ni se deschisese de la acea înălțime, cerul azuriu, nestrăpuns de niciun nor, și cuvintele gravate, de o asemenea încărcătură, au fost pentru noi o răsplată prea mare pentru efortul ascensiunii.

„Deasupra noastră este Dumnezeu.“ Aceasta înseamnă că Dumnezeu are autoritate peste noi și că El veghează asupra noastră, în bunătatea Lui. El are un plan bun pentru viețile noastre, iar noi avem responsabilități față de El. Dacă acceptăm acest fapt, aceasta va fi numai spre binele nostru.

La câțiva zeci de ani de la această experiență mi‑a căzut în mâini o fotografie recentă a crucii din vârf. Vopseaua se curățase, lemnul se deteriorase, iar inscripția abia dacă mai putea fi citită. Dar cât de valabile s‑au dovedit în viața mea acele cuvinte! Dumnezeu a fost întotdeauna deasupra mea ca Protector, în fiecare zi. El a fost prezent cu bunătatea Lui chiar și în cele mai dificile situații. Îl aștept pe Domnul să vină repede.

„Așteptarea unei bucurii este ea însăși o bucurie. Dacă așteptarea Domnului Isus este o bucurie, ce va fi împlinirea ei!“

Citirea Bibliei: Daniel 4.25-37 · Psalmul 41.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 4.12‑25

Citatul din Isaia 9.1,2 este preluat în capitolul nostru (la v. 16) cu o uşoară modificare: astfel, dacă în timpul profetului poporul încă „umbla în întuneric“, aici el „stă (în întuneric)“, avându‑şi locuinţa departe de lumina lui Dumnezeu, fiind lipsit de orice curaj, fără nicio speranţă. Este exact momentul când Dumnezeu poate interveni. Cel care este Lumina poate să aducă eliberarea. El trece. La chemarea Lui, atraşi de dragostea Sa, câţiva ucenici se alipesc de El şi Îl urmează: doi de aici, doi de colo: Simon şi Andrei; Iacov şi Ioan. Pentru aceşti oameni sosise clipa decisivă, care le va schimba viaţa dintr‑o dată şi pe care n‑o vor uita niciodată (19.27). Da, ei îşi părăsesc îndată tatăl, corăbiile, mrejele, pentru că au găsit un Stăpân ca nimeni altul, şi promisiunea unei noi slujbe: vor deveni pescari de oameni. La timpul potrivit, Domnul îi va face pe aceştia evanghelişti şi apostoli.

Nu toţi creştinii sunt chemaţi să‑şi lase îndeletnicirea cu care‑şi câştigă pâinea sau să renunţe la bucuria legăturilor de familie, dar fiecare creştin a auzit într‑o zi sau alta în inima lui glasul cunoscut care‑i spunea: „Urmează‑Mă“ (8.22). Aţi răspuns voi acestei chemări?

Versetele 23 şi 24 rezumă într‑un mod admirabil întreaga lucrare a dragostei Domnului Isus.

AI FOST RĂNIT ÎN BISERICĂ? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu… voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18)

A fi rănit de un alt creștin poate fi un lucru devastator, dar Biserica este plină de oameni imperfecți care fac lucruri pe care nu ar trebui să le facă. C.S. Lewis a spus: „Dumnezeu lucrează în noi în tot felul de moduri; mai presus de toate, El lucrează în noi prin intermediul celorlalți.” Așadar, înainte de a renunța, sau de a pleca din părtășia bisericii, ia în considerare aceste sugestii:

1) Recunoaște cât de mult te-a rănit, și începe să faci față situației. Dacă fugi, nu vei rezolva nimic. Abordează cu smerenie persoana care te-a rănit, fiind motivat să te împaci cu ea. Discută despre durerea ta cu scopul de a te elibera de ea și de a merge mai departe.

2) Întreabă-te: „Care este rolul meu aici?” Dacă nu are nicio legătură cu tine (ca de exemplu, cazul unui lider de încredere care a căzut din punct de vedere moral sau legal), întreabă-te dacă nu cumva ai avut așteptări idealiste de la umanitatea lui. Credeai că este perfect? Acum, că îți dai seama că nu este, poți să-l ierți?

3) Întreabă-L pe Dumnezeu ce să faci în continuare. El cunoaște motivele din inimile persoanelor implicate. Dă-I timp să-ți răspundă.

4) „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!” (Proverbele 4:23) Alege să-L urmezi pe Dumnezeu, chiar și când inima ta este frântă. Numai El poate judeca motivele și intențiile, iar El este drept și rezonabil. Dar de multe ori, trebuie să se arate credincioșia noastră înainte ca El să-Și reverse binecuvântările!

5) Dacă totuși simți că trebuie să pleci din acel loc, promite – ție și lui Dumnezeu – că vei pleca în bune condiții. Refuză să spui ceva rău. Nu pleca supărat și recunoaște lucrurile bune, oricât de mici ar fi. Și cel mai important, nu renunța la Biserică. Dumnezeu este bun, Biserica este a Lui și este bună – oamenii sunt imperfecți. Deci, găsește un alt loc de închinare și dedică-te cu inima deschisă… dar nu părăsi Biserica Domnului!