Mana Zilnica

17 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui DUMNEZEU.

1 Petru 3.3-4

Ca femeia să se împodobească stă în natura şi caracterul ei. „Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brâul?” (Ier. 2.32). Dar întrebarea cea mai importantă este CUM se împodobeşte, şi mai presus de toate, cum se împodobeşte o credincioasă în aşa fel ca să-i placă Domnului şi Mântuitorului ei. Dacă se împodobeşte fiindcă este încrezută sau ca să atragă ochii altora, atunci nu face aceste lucruri după gândul lui Dumnezeu. Apostolii Petru şi Pavel ne avertizează, mânaţi de Duhul Sfânt, aproape cu aceeaşi expresie, despre primejdia pe care o prezintă îngâmfarea şi ridicarea în ochii noştri proprii. Petru le îndeamnă pe femei la o umblare în supunere: „A căror podoabă să nu fie cea din afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor”, iar Pavel scrie către Timotei: „Vreau de asemenea ca femeile să se îmbrace în chip CUVINCIOS, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe” (1 Tim. 2.9).
Amândoi apostolii le îmbărbătează pe credincioase în toată liniştea la „fapte bune” adică să facă „binele”; în aceasta să-şi găsească podoaba în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. În secolul trecut prin lucrarea plină de îndurare a lui Dumnezeu mulţi s-au trezit la o stare înaltă în Cristos, sute şi chiar mii de oameni pe întreg pământul, au lăsat la o parte podoabele imense ale caselor lor şi au avut dorinţa de a fi modest îmbrăcaţi, ei şi casele lor, ca semn al supunerii totale faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. La tine se observă această deosebire între un om din lume şi un copil al lui Dumnezeu?

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să‑și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el – și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând.

Isaia 55.7

Pereți despărțitori

Pentru că birourile „open space“ de multe ori induc sentimentul de aglomerație, crescând prin aceasta nivelul de stres, se folosesc uneori pereți despărțitori, care separă birourile colegilor unul de celălalt, astfel încât oamenii să se poată concentra cât mai mult la lucrul lor. Acasă, în grădină sau pe balcon, ecranele de separare creează un anumit grad de intimitate. Oare cine ar vrea ca vecinul să se uite la ce se află în farfuria sa?

Gardurile îi despart pe oameni de oameni, dar și pe oameni de Dumnezeu. Mulți au construit ziduri între ei și Creator. Încearcă să‑L țină la distanță și să‑L alunge din gândurile lor. Își spun că nu au nevoie de Dumnezeu și caută, în mod conștient și deliberat, să‑și trăiască viața fără El.

Creatorul nostru știe că noi nu putem fi fericiți fără El și că ne pierdem veșnic. De aceea ne roagă să dărâmăm zidul pe care ni l‑am construit, adică să renunțăm la rezistența și împotrivirea noastră, și să intrăm într‑o relație de comuniune cu El. Iată în câteva cuvinte proclamată această Veste Bună:

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ acum 2000 de ani ca Om, pentru ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu prin moartea Lui pe cruce; toți cei care cred în Isus nu mai sunt pierduți, ci salvați; această mântuire aduce împăcare perfectă cu Dumnezeu și conduce la o viață fericită cu El!

Citirea Bibliei: Neemia 10.1-39 · Proverbe 15.23-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 3

O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, le‑au inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu S‑a folosit pentru a ni‑l oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).

În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel“ (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printr‑o cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut“ protector între aceste „zeci de mii“ şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru că‑L ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).

Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi“ (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!

Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.

SPUNE-LE CÂT ÎNCĂ MAI POȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24)

Ascultă următoarea relatare și apoi spune acele „cuvinte prietenoase”, cât mai suntem încă în viață: „Îmi amintesc când ți-am luat mașina ta cea nouă și am distrus-o. Am crezut că vei fi livid și că te vei înfuria pe mine, dar nu a fost așa… Îmi amintesc când am mers la plajă, iar tu nu ai vrut să mergi pentru că ai spus că va ploua. Ne-am dus, și a plouat. Eram sigură că o să-mi spui: „Ți-am spus eu!”, dar n-ai făcut-o… Apoi a fost momentul când am vărsat suc de afine pe noul tău smoching alb. Știam că vei fi supărat și că mă vei certa… Dar n-ai făcut-o! Și îți amintești acea serată oficială? Am greșit și ți-am spus că va fi o seară obișnuită. Ai venit în blugi, și te-ai simțit ca un pește pe uscat! Eram sigură că vei pleca furios și mă vei lăsa acolo singură… Dar nu ai făcut asta! Am vrut să-ți spun cât de mult te-am iubit și cât de mult te-am apreciat pentru toate aceste lucruri, la întoarcerea ta din Afganistan. Dar nu te-ai mai întors viu!”

Nu-ți petrece viitorul regretând cuvintele nespuse pe care cineva trebuie să le audă. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” Puține lucruri sunt mai eficiente decât cuvântul potrivit la momentul potrivit. În același fel, cuvintele de bunătate nespuse sunt o povară grea cu care trebuie să trăiești.

De aceea, Biblia spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbele 12:25) Nu lăsa timiditatea sau teama de respingere să te împiedice să spui ceea ce trebuie spus…

Așa că exprimă-te – cât se mai poate!