Mana Zilnica

14 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul.

Iacov 5.11

Odată ce Dumnezeu a ajuns la capătul țintei cu Iov în încercare, Numele Său a fost glorificat. Aceasta este până astăzi intenția lui Dumnezeu atunci când îi încearcă pe ai Săi. Credincioșii sunt o preoție împărătească. Ei au mandatul de a fi o lumină și o mărturie pentru Dumnezeu în lumea întunecoasă, chiar până la ultima lor suflare! Aceasta nu înseamnă că întotdeauna cântăm și triumfăm, indiferent dacă ne aflăm în boală sau în slăbiciunea bătrâneții. Nu, ci în anumite momente putem să ne retragem din fața oamenilor și să plângem. Dar, cum păcatul este în noi până la sfârșit, știm că, atunci când puterile ne slăbesc și când, îngrădiți de capacitățile noastre trupești tot mai reduse, suntem nevoiți să renunțăm la activități pe care altădată le făceam cu plăcere, există pericolul să‑L dezonorăm pe Domnul prin egoism și încăpățânare.

Un frate era bolnav pe moarte. Ceea ce i‑a spus el unui vizitator este impresionant: «Rugăciunea mea către Domnul este să nu dezonorez Numele Său în această încercare». Și Domnul i‑a ascultat rugăciunea.

Domnul nostru Isus poate și în zilele noastre grele, de necaz și de umilință, să dea strălucire acțiunilor pe care El le așteaptă de la noi: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, fiindcă Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară“ (Matei 11.29,30).

O poziție spirituală corectă în împrejurările înjositoare și grele de viață Îl onorează pe Domnul și are o mare putere de mărturie. Aceasta dă de fapt sens vieții.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu inima împărțită, nestatornic în toate căile lui […]

Iacov 1.8

Diego de Landa

Călugărul spaniol Diego de Landa (1524‑1579), cunoscut mai târziu ca inchizitor și episcop al Yucatanului colonial timpuriu, este recunoscut pentru vehemența cu care întâi a detestat cultura mayașilor yucateci și apoi a elogiat‑o. Intrat în cariera eclesiastică la vârsta de 17 ani, el a decis să‑i urmeze pe franciscani în America. Însoțit de un detașament militar, tânărul a ajuns în Mexic în 1549, unde a devenit curând gardianul unei mânăstiri de pe coasta nordică a regiunii Yucatan. Călare pe cal, cu crucea în mână, Diego a ajuns la o bibliotecă vastă, în care se aflau manuscrisele poporului maya. Zelos în încercarea de a‑i converti la catolicism, le‑a ars mii de manuscrise. Zile întregi, focul transforma în cenușă lucrările atât de prețioase ale mayașilor, printre care Codicele Maya, în care aceștia își consemnaseră istoria și credința. A ordonat procese de inchiziție împotriva acelora care refuzau să renunțe la credință și pe mulți i‑a ucis. În anul 1563 a fost însă forțat să se întoarcă în Spania, pentru a fi judecat cu privire la atrocitățile comise. Dar, în așteptarea procesului, a scris lucrarea „Relația despre incidentele din Yucatan“, o capodoperă etnografică, o sursă de primă mână, în care a consemnat istoria, cultura, viața și obiceiurile poporului, acordând o atenție deosebită asemănărilor dintre religia Maya și creștinism. Tot ce distrusese cândva, acum glorifica. Pentru această operă, devenită o adevărată bijuterie, a fost iertat și numit episcop al Yucatanului.

Când bate vânt favorabil, mulți merg în direcția lui. Dacă se schimbă, călătorii își modifică drumul. Dictează interesele. Psalmistul Îl roagă pe Domnul: Înnoiește în lăuntrul meu un duh statornic (Psalmul 51.10).

Citirea Bibliei: Neemia 8.13-9.3 · Proverbe 14.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 42:1-17

Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! – este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. În timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şi‑a descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mi‑e scârbă de mine şi mă pocăiesc…“ (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.

Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, i‑a risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci să‑şi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). În patru rânduri, Domnul l‑a numit: „robul Meu Iov“ (v. 7,8); şi i‑a condamnat pe cei trei jalnici mângâ­ietori. I‑a trimis pe alţii la Iov, care i‑au adus o mângâ­iere adevărată. Şi nu S‑a mărginit numai să‑l readucă pe Iov în starea de dinainte, ci i‑a dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat să‑L cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.

DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ SLAVA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie…” (Apocalipsa 4:10)

Când încercăm să-i impresionăm pe oamenii pe care îi considerăm importanți, devenim un fel de colecționari de trofee. Poate chiar gândim sau spunem ceva de genul: „Sunt mai important, pentru că o cunosc pe cutare persoană faimoasă!” Dar și tot felul de obiecte pot deveni trofee: notele noastre la școală, casele în care locuim, oameni pe care i-am impresionat, aspectul nostru, mărcile de îmbrăcăminte, complimentele și promovările. Există chiar și site-uri pe care le poți vizita pentru a căuta o „soție-trofeu” – o femeie a cărei frumusețe este un tribut adus bogăției și influenței soțului ei.

Un trofeu este orice lucru pe care îl deții și care îi face pe ceilalți oameni să se uite la tine și să spună: „Wow!” Dar a trăi pentru trofee te lasă gol, nefericit și obosit. Ele aduc poate o satisfacție de moment care poate crea dependență, dar plăcerea scade întotdeauna. Este de remarcat faptul că în cer, atunci când sunt folosite cununile, în loc să le poarte, cei de acolo le aruncă la picioarele Domnului! Când dai gloria, admirația și onoarea, ele îți aduc bucurie. Când le colecționezi, ele se ofilesc, se estompează și devin o povară.

De aceea, Biblia conține acest pasaj semnificativ: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:10-11)

Orice lucru bun pe care îl ai, orice domeniu în care ești bun și orice lucru bun pe care îl vei primi în viitor, toate vin de la Dumnezeu. Așadar, asigură-te că Îi dai lui Dumnezeu toată gloria!