29 Ianuarie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător.
Iacov 5.11
Este impresionant cum vorbește Noul Testament despre bărbații credincioși și despre femeile credincioase ale Vechiului Testament. Cu o singură excepție, se concentrează doar pe partea luminoasă a lor. Așa vedem și în dreptul lui Iov, atunci când îl privim pe paginile din Iacov 5!
Înțelegem prin aceasta că încercarea a avut ca rezultat – prin purtarea și prin răbdarea lui Iov – onorarea lui Dumnezeu. „Sfârșitul dat lui de la Domnul“ au fost ostenelile Sale pentru Iov până la sfârșit. Ele ne arată „că Domnul este plin de milă și îndurător“. El este nu numai atotputernic, putând pune capăt încercării în orice moment, ci este și îndurător, având o milă nemărginită pentru credincioșii încercați.
Nu este mila Lui cu mult mai mare decât puterea Lui? Când mă gândesc la faptul că Însuși Fiul lui Dumnezeu, Creatorul de necuprins al universului, mă înțelege în încercările mele și simte împreună cu mine, un om atât de mic și slab, atunci nu pot decât să rămân cufundat în uimire. Desigur, puterea lui Dumnezeu este uriașă, încât El poate schimba situațiile mele lipsite de speranță, pentru că este atotputernic – El nu o va face întotdeauna, dar o poate face, iar credința ține cu tărie la aceasta! – dar mila Sa este mai mare decât puterea Sa.
M. Billeter
SĂMÂNȚA BUNĂ
Lot a locuit în cetățile câmpiei și și‑a întins corturile până la Sodoma.
Geneza 13.12
Lot, marele pierzător
Când a fost nevoie ca Lot și Avraam să se despartă, Lot a ales câmpia Iordanului cea bine udată peste tot, tocmai bună pentru turmele sale numeroase. Îl vedem la început cum face doar câțiva pași în lumea lipsită de Dumnezeu, apoi cum se expune influenței ei, pentru ca în final el să ajungă complet acaparat: „Lot locuia în Sodoma“. Se pare că nu plănuise așa ceva de la început, cum nici noi nu intenționăm să ne prindem într‑un jug nepotrivit cu unii oameni, dar ne trezim apoi legați de lume. Această hotărâre cu urmări grave își putea avea rădăcina în influența soției sale care, nici când veniseră îngerii să îi salveze, nu a putut să nu se uite înapoi spre cetatea blestemată, pentru că își lăsase inima acolo. Oricum ar fi fost lucrurile, Lot poartă înaintea lui Dumnezeu răspunderea pentru alegerea făcută. El decade din ce în ce mai mult, iar în final ajunge un mare pierzător:
Din cauza faptului că locuia în Sodoma, Lot își pierde libertatea: este prins la mijloc în vreme de război și luat ca prizonier (Geneza 14.12); diavolul este mereu în acțiune pentru a provoca mândrie, invidie și ambiții rele între oamenii pe care îi ține în robia sa înfiorătoare. Din cauza răului la care este martor în lume, Lot își pierde pacea interioară: își chinuie sufletul cel drept prin ceea ce vede și aude zilnic (2 Petru 2.8). Din cauza influenței din lume, Lot își pierde discernământul cu privire la bine și la rău: este gata să își dea fiicele unor bărbați violenți. Din cauza legăturii cu lumea, Lot își pierde mărturia: ginerii lui credeau că el glumea atunci când îi avertiza cu privire la judecata ce avea să vină (Geneza 19.8,14). „Nu iubiți lumea“ (1 Ioan 2.15)! „Prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu“ (Iacov 4.4)!
Citirea Bibliei: Ezra 8.1-30 · Proverbe 8.10-21
de Jean Koechlin
Iov 30:1-31
Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurându‑se de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut că‑şi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).
Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!
Strig către Tine şi nu‑mi răspunzi (v. 20) sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şi‑a părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.
TE GÂNDEȘTI LA VEȘNICIE? | Fundația S.E.E.R. România
„Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani…” (Psalmul 90:10)
Te-ai întrebat vreodată cât timp vei trăi de partea asta a cerului? Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.” (Psalmul 90:10)
De ce unii dintre noi trăiesc mai mult decât alții? Apostolul Pavel răspunde: „Cunoaştem în parte…” (1 Corinteni 13:9) Deși nu știm câți ani a rânduit Dumnezeu fiecăruia dintre noi pe pământul acesta, de trei lucruri putem fi siguri:
1) Îți poți prelungi viața ascultându-L pe Dumnezeu, așa cum o poți scurta neascultându-L. Luptându-se cu boala și înfruntând moartea, împăratul Ezechia s-a rugat: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” (2 Împărați 20:3). Și Dumnezeu i-a răspuns: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale.” (2 Împărați 20:5-6) Așadar, Dumnezeu mai vindecă și astăzi? Desigur, Cuvântul Său spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului… şi Domnul îl va însănătoşi.” (Iacov 5:14-15)
2) Când lucrarea lor pe pământ se încheie, cei răscumpărați merg în cer. Iată cum evaluează apostolul Pavel cerul: „mult mai bine” (Filipeni 1:23). Iar arhitectul, constructorul și proiectantul casei tale cerești este nimeni altul decât Domnul Isus, Cel care a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc…” (Ioan 14:2) Acasă cu Isus – încearcă să-ți imaginezi, chiar acum, scena întâlnirii cu El în glorie!
3) Dacă ți-e frică de moarte, revendică această promisiune a lui Dumnezeu și crede-o: „Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:16) Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 