Mana Zilnica

27 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Cineva îmi spunea mai demult că nu‑i place cuvântul har și că preferă cuvântul dragoste, care, după părerea lui, deși are sensuri similare, ar fi cu mult mai potrivit. Aceasta este o greșeală, fiindcă semnificația cuvântului har merge mai departe decât cea a cuvântului dragoste. Omul iubește ceea ce în ochii lui este, într‑un fel sau altul, vrednic de iubit, considerând totodată că Dumnezeu ar iubi la fel. De aceea își zice în sinea lui: «Trebuie să mă întorc la Dumnezeu într‑o zi și să încerc să fiu vrednic de dragostea Lui, iar atunci mă va iubi și El». Însă harul lui Dumnezeu este exact contrariul acestei gândiri. Nu există nimic în lume ca harul pur al lui Dumnezeu.

Odată am pus întrebarea: «Ce înseamnă harul?». «Harul înseamnă îndurare», a venit un răspuns. Este adevărat că dragostea lui Dumnezeu și îndurarea lui Dumnezeu sunt amândouă nespus de minunate – „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne‑a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne‑a adus la viață împreună cu Hristos“ (Efeseni 2.4,5). Prin urmare, îndurarea și dragostea lui Dumnezeu sunt în har, adică într‑o favoare absolut nemeritată. Totuși, harul lui Dumnezeu merge mai departe și depășește orice putere de gândire omenească.

Să presupunem că un criminal stă înaintea judecătorului. Îndurarea arătată lui ar fi un lucru măreț, însă ca inima judecătorului să arate dragoste față de un om atât de nevrednic ar fi cu adevărat o minune. Dar cum ar sta lucrurile dacă judecătorul l‑ar iubi atât de mult pe acel sărman vinovat, încât să ia locul lui, să sufere pedeapsa deplină pentru fărădelegea lui, iar pe condamnat să‑l trimită la locuința sa și să‑i spună că tot ceea ce este acolo îi aparține? Unde am putea găsi așa ceva printre fiii oamenilor? Gloria unui astfel de har Îi aparține doar lui Dumnezeu. Să vestim cu toată puterea acest har minunat al lui Dumnezeu!

C. Stanley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună‑cetățeni cu sfinții și [oameni] ai casei lui Dumnezeu.

Efeseni 2.19

Ursulețul și vulturul

Văzând o stâncă, un ursuleț și‑a propus cu orice preț să ajungă în vârful ei. Urcușul devenea tot mai greu, dar bucuria de a ajunge pe culme îi dădea noi puteri. După eforturi susținute, ajunge în sfârșit sus, iar acolo găsește o pajiște minunată, care îl încântă atât de mult, încât începe să strige bucuros: „Am ajuns!“. Pe un colț de piatră, retras, zărește însă un vultur care stătea trist și tăcut. „Nu te bucuri? Nu vezi că am ajuns pe vârful stâncii?“, îl întreabă ursulețul pe vultur. „Dar, în timp ce tu ai urcat, eu am coborât“, îi răspunde pasărea cu glasul stins; și avea dreptate.

Steven, un tânăr refugiat din Africa, ajunge în Anglia. E apatrid. Crede că s‑a născut în Mozambic, dar poate totuși s‑a născut în Zimbabwe. Nu și‑a cunoscut niciodată tatăl, iar pe mamă și‑a pierdut‑o la o vârstă fragedă. Fără carte de identitate sau dovadă a locului de naștere, Steven intră într‑o secție de poliție și cere să fie arestat. Închisoarea i se pare un loc mai bun decât să se chinuie pe străzi, fără adăpost și fără permis de ședere.

Înainte să ne întoarcem la Domnul, și noi eram străini, fără speranță, fără casă, fără patrie și fără Dumnezeu în lume. Dar, când harul ne‑a adus la minunatul punct de cotitură din viața noastră, am devenit „împreună‑cetățeni cu sfinții“, răscumpărați, strâns uniți prin credința în Domnul Isus, „oameni ai casei lui Dumnezeu“, liberi să petrecem timp în prezența Lui și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată al nostru care ne iubește. Ce urcuș binecuvântat, să fii răscumpărat al lui Isus!

Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 28:1-28

Iov înţelesese un lucru foarte important: din această încercare, prin care Dumnezeu îl făcea să treacă, credinţa lui va ieşi precum aurul din creuzetul aurarului (23.10). Dar ceea ce nu ia el în seamă este zgura care trebuia îndepărtată înainte de aceasta: „Negreşit, … este un loc unde se curăţă aurul“ (v. 1; vezi, de asemenea, Zaharia 13.9 şi Maleahi 3.3). Şi acest loc este creuzetul încercării! Domnul, ca Meşter aurar înţelept, cunoaşte şi intensitatea şi durata acestui foc necesar pentru a‑Şi curăţi argintul şi aurul Său, adică pe scumpii Săi răscumpăraţi. ŤGiuvaergiulť desăvârşit ştie câte lovituri dureroase de daltă trebuie aplicate înainte ca onixul, şi safirele, şi rubinele şi topazurile Sale să strălucească în toată splendoarea lor.

Omul este capabil să execute lucrări remarcabile: baraje, tunele, autostrăzi etc. Extrage din pământ tot felul de produse rare şi de mare preţ (v. 9‑11). Dar este un lucru de care nu se preocupă câtuşi de puţin să‑l caute: înţelepciunea. Totuşi, ea este mai de preţ decât perlele (v. 18) sau decât rubinele, declară cartea Proverbe (3.15; 8.11), carte care ne vorbeşte atât de mult despre această Înţelepciune divină. Comparaţi, de asemenea, importanta definiţie din v. 28 cu Proverbe 9.10 şi cu Psalmul 111.10.

ÎNVAȚĂ SĂ DELEGI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.” (Faptele apostolilor 6:2)

Biserica Noului Testament a crescut atât de repede, încât apostolii au devenit copleșiți de provocarea administrării ei. Ce au făcut ei? Iată ce spune Biblia: „Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele apostolilor 6:2-4).

Rezultatul? „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult…” (vers. 7) Tu îți poți îmbunătăți calitatea vieții învățând să delegi.

Iată cum poți s-o faci:

1) Începe cu o sarcină pe care o îndeplinești în prezent și care ar putea fi încredințată altcuiva.

2) Identifică o persoană cu (nu doar dorința, ci și) capacitatea de a o face.

3) Ia-ți timp să scrii pașii și să-i parcurgi cu persoana respectivă.

4) Explică de ce este sarcina esențială și care este importanța ei în ansamblul lucrurilor.

5) Dacă sarcina este sensibilă la timp, atunci stabilește date precise.

6) Menționează care sunt așteptările tale.

7) Evaluează progresul persoanei în mod frecvent, până când ești sigur că se poate ocupa de sarcină fără implicarea ta.

Asist-o pentru o perioadă și verific-o, pentru a te asigura că își face bine treaba. Următoarea afirmație este adevărată: nu primești ceea ce aștepți, primești ceea ce verifici!

Așadar, învață să delegi!