Mana Zilnica

30 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

De cel puțin zece ori găsim în cartea Fapte că cei dintâi credincioși au făcut rugăciuni colective. Aici, în capitolul 12, este descrisă rugăciunea lor colectivă pentru Petru, a cărui executare de către Irod părea iminentă. Să privim la patru caracteristici ale acestei rugăciuni.

În primul rând, rugăciunea lor a fost stăruitoare, nu o simplă împlinire a unei îndatoriri sau a unui obicei. A fost o rugăciune fierbinte. Un cuvânt similar descrie rugăciunea făcută de Domnul Isus în grădina Ghetsimani (Luca 22.44). Avem și noi o astfel de stăruință în adunările noastre de rugăciune?

În al doilea rând, rugăciunea a fost făcută de către adunare. Cu siguranță că este un lucru esențial ca fiecare credincios, în mod personal, să petreacă timp în rugăciune, însă rugăciunea colectivă oferă un prilej unic de a exprima unitatea noastră vie, ca mărturie locală. Ce priveliște trebuie să fie pentru îngeri să vadă faruri ale rugăciunii strălucind în locurile unde cei credincioși sunt adunați! Cât de minunat trebuie să sune rugăciunea noastră comună înaintea tronului harului!

În al treilea rând, rugăciunea lor a fost către Dumnezeu. Accesul nostru liber în prezența sfântă a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari binecuvântări primite din partea Lui, însă probabil aceasta este binecuvântarea pe care o prețuim cel mai puțin. Ea este de natură să transforme viețile noastre de rugăciune, dacă ne folosim cu adevărat de invitația de a ne aduce în mod liber rugăciunile înaintea Domnului cerului și al pământului.

În al patrulea rând, ei s-au rugat pentru Petru. Când ne rugăm, cererile noastre trebuie să fie specifice. Prea des ne rugăm generalități, în timp ce lui Dumnezeu Îi place să ne dea răspunsuri precise.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.

Eclesiastul 3.1,2

„O, timpule, mai stai, nu trece!“

Prin acest vers, poetul francez Lamartine a exprimat ceea ce mulți dintre noi au visat în momente de mare bucurie, anume ca timpul să se oprească în loc. Viața noastră este legată de timp. Chiar și atunci când dormim, timpul nu încetează să se scurgă: noi suntem prizonierii lui. Omul se află sub această constrângere pe pământ. Omul se naște și trăiește pe pământ, iar dacă moartea pune capăt vieții noastre pământești, Biblia ne spune că acesta nu este finalul existenței noastre. Ne putem imagina trecerea liniștită de la viața de pe pământ la cea de dincolo? Atunci când mor, creștinii intră în prezența lui Isus, unde așteaptă învierea pentru viața eternă. Isus i-a spus tâlharului care era pe moarte: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ (Luca 23.43). Când vei închide ochii pentru ultima oară, vei fi și tu cu Isus, care a spus „Eu sunt învierea și viața“ (Ioan 11.25)?

Un om bogat a murit și a fost înmormântat. El trăise o viață plină de lux, dar după ce a murit s-a trezit într-un loc de chin. Aceasta va fi soarta tuturor celor care neglijează rezolvarea la timp a problemei păcatelor lor (Luca 16.19-31). Fiecare secundă care trece ne aduce necruțător mai aproape de sfârșitul vieții noastre pământești. Dacă ai crezut în Domnul Isus, ai o speranță glorioasă: „Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei care au adormit în Isus“ (1 Tesaloniceni 4.14).

Să fim cu Isus acum și în vecii vecilor, aceasta este bucuria noastră!

Citirea Bibliei: Maleahi 3.1-12 · Marcu 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăj­ma­şilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asu­pra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsi­te. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporu­lui ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în cap­ti­vi­tate manifestă clar semnele unei naţiuni „îm­prăş­tiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începu­tul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este căl­cată în picioare“ (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuito­rul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care îna­inte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odih­nei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteap­tă în finalul tuturor suferinţelor!

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA DE EȘEC | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec.

Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec:

1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal!

2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te!

3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța.

4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie…

5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!”

6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale.

Iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”