Mana Zilnica

20 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“.

Luca 5.8

Ce ar putea fi mai potrivit pentru un om plin de păcat, decât un Mântuitor plin de har? Cu siguranță, nimic și nimeni altcineva! Deși binecuvântatul Mântuitor a fost de asemenea plin de adevăr, iar adevărul așază orice și pe oricine la locul său potrivit, totuși harul aflat în El a fost cu totul suficient pentru a umple orice nevoie scoasă la lumină de către adevăr. Prin urmare, deși sărmanul păcătos zdrobit strigă: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!“, socotește totuși că singurul loc potrivit pentru el este „la picioarele lui Isus“.

Întotdeauna lucrurile stau așa acolo unde există o convingere adevărată cu privire la păcat. În orice împrejurare în care există o lucrare reală a Duhului lui Dumnezeu într-un suflet observăm această inconsecvență ciudată, însă de dorit; această aparentă contradicție, când păcătosul își exprimă totala nepotrivire de a sta în prezența unui Dumnezeu sfânt, însă, în același timp, având conștiența că acela este singurul loc în care poate sta.

Această atitudine este deopotrivă frumoasă și mișcătoare. Ea reprezintă dovada sigură a lucrării lui Dumnezeu într-un suflet. Există acolo un simțământ profund al păcătoșeniei și al vinei, însă, în același timp, și o alipire minunată și tainică a inimii de Acela a cărui glorie morală ne-a făcut să ne plecăm în țărână. „Pleacă de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!“ – dar unde au fost rostite aceste cuvinte? La picioarele Mântuitorului! Binecuvântat loc! Și-a închipuit Petru că Domnul avea să plece de la el? A crezut el că Cel plin de har, care binevoise să Se folosească de corabia lui și care apoi îi dăruise acea pescuire minunată, avea să-l părăsească în adâncurile stării sale nenorocite? Nu credem și nu putem crede un asemenea lucru. Dimpotrivă, Duhul lui Dumnezeu combină aceste două elemente – conștiența cu privire la nevrednicia noastră și dorința fierbinte după Hristos. Pe scurt, avem aici nevoia creată și Obiectul revelat înaintea acestei nevoi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii în sus și priviți!

Isaia 40.26

Gânditorul

Contempla o poză de pe coperta unui manual școlar care înfățișa celebra sculptură din bronz a lui Rodin, „Gânditorul“ – un bărbat atletic, așezat pe o piatră, care își sprijină capul în mână și privește spre pământ. L-am întrebat: „Ce crezi despre sculptură?“ — „Este impresionantă“, a răspuns el. „Arată ca și cum ar fi îngrijorat.“ — „Exact! Cineva dorește să-i spună: Ridică-te! Nu căuta soluția în tine însuți sau pe pământ. Ridică-ți capul; privește în sus.“ Bazându-se pe cunoștințele și pe experiența lor, marii gânditori și-au format propriile concepte despre Dumnezeu și despre lume. Au încercat să ajungă la o concluzie satisfăcătoare, dar au eșuat. Filosoful necredincios Schopenhauer a murit la 20 septembrie 1860. Despre sfârșitul vieții lui citim că, în timpul maladiei, în grele suferințe, îi scăpau de pe buze cuvintele: „Doamne, Dumnezeul meu!“.

Surprins, medicul care-l asista l-a întrebat: „Există totuși un Dumnezeu în filosofia dumitale?“ — „La durere nu se poate fără credința în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, dacă mă voi face sănătos, trebuie să mă schimb.“ Și s-a făcut sănătos, iar el i-a spus medicului: „Păstrează-ți povestirile cu grozăviile lor pentru copii; filosoful nu are nevoie de Hristos!“. Și istoricii ne spun că, în aceeași zi, filosoful a devenit un cadavru.

În zilele noastre, Dumnezeu este ignorat din ce în ce mai des. De ce? Pentru că trebuie să vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Dacă Îl omitem, bâjbâim neputincioși printre toate întrebările referitoare la originea vieții și la existență. Dumnezeu a venit la noi în Persoana propriului Său Fiu. Prin Hristos, Dumnezeu ne oferă viață din abundență, viață eternă. De aceea El ne îndeamnă să privim țintă la Isus (Evrei 12.2).

Citirea Bibliei: Isaia 15.1-16.14 · Fapte 25.13-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:10-20

După ce s-a adresat poporului, David se în­toar­ce spre Domnul. Se laudă oare cu tot ce au dăruit, el şi căpe­teniile? Din con­tră! El Îi dă glorie Dumnezeului căruia Îi aparţin toate lu­crurile şi se pleacă înaintea Lui. Aceste două senti­mente merg totdeauna împreună.

„Din mâna Ta primim ce Îţi aducem“, declară împăra­tul. Dom­nul ne încredinţează bunuri pentru a ne acorda bu­cu­ria de a-I oferi Lui ceva. El Însuşi n-are nevoie de ni­mic (Psalmul 50.10-12). Dar ceea ce-I este adus de bunăvoie, cu bucurie, are preţ înaintea Lui. A da prin constrângere sau dintr-un spirit legalist nu cere nici dragoste, nici credinţă. Este felul în care fariseii îşi plăteau zeciuielile (Matei 23.23). În contrast cu ei, macedo­nenii despre care vorbeşte Pavel au acţionat „de bunăvoie“, prisosind „spre bogăţia dărniciei lor“ (2 Corinteni 8.1-3).

Nu este măreaţă lauda lui David (v. 10-13)? Merită efortul de a o citi cu voce tare, în timp ce gân­durile ni se îndreaptă spre Cel căruia ne adresăm: „A Ta … mărirea, pute­rea şi gloria şi splendoarea şi măreţia, pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta … este împărăţia şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate …“ Expresia Ťpeste toateť ne poate ajuta să înţelegem că este Cap Ťpeste toate inimileť celor care-I aparţin.

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:107)

Când totul în viața psalmistului a început să se destrame, el s-a rugat: „Înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău.” Și exact asta face timpul tău de liniște cu Dumnezeu. De ce nu avem un timp constant de liniște cu Dumnezeu? Din cel puțin două motive:

1) Credem că timpul nostru de liniște trebuie să fie lung! Începe cu puțin. Rezervă-ți cinci minute pentru a deschide Biblia și a medita la un scurt pasaj din Sfânta Scriptură. Discută cu Dumnezeu despre ce ai citit. Spune-I nevoile tale și roagă-L pe Duhul Sfânt să te călăuzească pe parcursul întregii zile. Dacă ai făcut asta, tu tocmai ai experimentat un timp de liniște! Așa că, mâine, repetă-l. Pe măsură ce apetitul tău spiritual crește, te vei trezi punând deoparte mai mult timp: zece minute, apoi douăzeci… iar acest timp va continua să crească.

2) Credem că timpul nostru de liniște trebuie să fie lipsit de orice zgomot! În loc să eviți agitația, Domnul Isus vrea să Se conecteze cu tine acolo unde ești. Începe să găsești modalități creative de a te conecta cu Domnul pe tot parcursul zilei. Ascultă muzică de închinare în timp ce faci curat, și cântă și tu… Roagă-te prin Duhul Sfânt. Învață versete pe de rost. „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul.” (Coloseni 3:23).

Ascultă Biblia în timp ce conduci – există aplicații excelente. Roagă-te în timp ce faci mișcare – dezvoltă-ți mușchii credinței! Mergi cu Dumnezeu la o cafea – fă-ți studiul biblic pe un vârf de munte, când ești în drumeție. Du-te la o plimbare cu Isus – roagă-te pentru alții… laudă-L pe Dumnezeu pentru frumusețea naturii pe care a creat-o! Primește-L în rutina ta, iar banalul se va transforma în momente sfinte.

Dă-i voie Duhului Sfânt să te întrerupă, apoi fă ceea ce-ți spune. Altfel spus, trăiește cu Isus!