Mana Zilnica

16 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua aceea, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mari mulțimi, încât El, intrând în corabie, S-a așezat; și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a vorbit multe în parabole, spunând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene“.

Matei 13.1-3

„Semănătorul a ieșit să semene.“ Prin această propoziție determinantă este marcat un punct de cotitură în căile lui Dumnezeu cu oamenii. Dumnezeu nu mai caută rod în via lui Israel (Isaia 5.1), nici rod de la smochin, rămășița care s-a întors în țară după o captivitate de șaptezeci de ani, smochin care a fost plantat în via Sa (Luca 13.6-9). Nu, ci acum Domnul, în harul Său, ia un caracter nou și devine Semănătorul, care începe o lucrare nouă, lucrare care n-a mai existat niciodată în această formă. Pentru aceasta „a ieșit“ El, adică a început o lucrare nouă într-o sferă nouă. În mod evident, acest domeniu nou nu mai este Israelul.

Dacă Domnul dorea să aibă o Împărăție pe pământ, era necesar să înceapă să acționeze într-un fel nou și după un principiu nou. Acest nou principiu este harul bogat, fără margini, al lui Dumnezeu. Harul Său divin și dragostea Sa fără margini au fost acelea care L-au trimis pe Semănător să facă această lucrare nouă. Nu ar fi putut El să aducă judecata bine-meritată asupra lor, după ce toate eforturile Sale pentru poporul pământesc au fost în zadar, după ce omul s-a dovedit ca fiind stricat? Desigur! Dar aceasta ar fi fost dreptate, nu har. Acum El nu Se mai prezintă poporului Israel ca Mesia, dar începe o lucrare nouă și descoperă harul nemăsurat al lui Dumnezeu pentru toți oamenii, fără deosebire.

Semănătorul seamănă sămânța, indiferent unde ea cade. Pentru că nu a existat niciun rod înainte, El Se vede nevoit în harul Său să pună ceva nou în sol și acest lucru îl aduce cu Sine, pentru a face posibilă rodirea. El nu cercetează terenul să vadă dacă este bun sau rău, ci aruncă sămânța pe pământ. Harul aducător de mântuire al lui Dumnezeu, arătat în El, este accesibil tuturor oamenilor (Tit 2.11).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Maria deci, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, spunându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“. Isus deci, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine … Isus plângea.

Ioan 11.32-35

Lacrimi la picioarele lui Isus

Maria a ieșit din casă, iar vizitatorii care veniseră să-și exprime condoleanțele și-au închipuit că voia să se ducă la mormânt, ca să plângă acolo. De fapt, ea voia să facă ceva mai bun: să plângă la picioarele lui Isus. Și necredincioșii plâng la mormântul unei persoane dragi, dar acest lucru nu le oferă nicio mângâiere: lacrimile nu-l pot aduce înapoi pe cel decedat. A plânge însă la picioarele Domnului înseamnă să simți mângâierea iubirii Sale. Comparându-le pe Maria și pe Marta, observăm că amândouă spuseseră același lucru: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“. Răspunsul Domnului însă nu a fost același. Explicația să fie oare faptul că Maria venise într-o atitudine spirituală diferită? Ea căzuse la picioarele lui Isus, arătând reverență, în timp ce Marta nu. La picioarele lui Isus, Maria a simțit în dragostea Sa un sprijin puternic în doliu. Dacă dialogul Martei cu Domnul a prilejuit dezvăluirea gândurilor Domnului, lacrimile Mariei L-au făcut pe Domnul să-Și descopere inima. Creatorul Își amestecă aici lacrimile Lui cu cele ale creaturilor Sale. A plâns El pentru Lazăr? Cu siguranță că nu! El era pe cale să-l învie dintre morți. Nu pierderea celui mort L-a făcut pe Domnul să plângă, ci întristarea celor vii. Iar aceștia simt empatia Lui perfectă. Domnul dorește să înțelegem că El simte cu noi în durere, înainte de a ne aduce eliberarea din încercare.

Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:1-8

Locuitorii Samariei au ajuns la capătul dispe­rării. Acum este timpul ca Dumnezeu să acţione­ze. La încer­carea împă­ratului de a-l omorî, Elisei, profetul harului, răspun­de cu o veste bună: aceea a eliberării. Mântuirea este încă proclamată astăzi. Dar ce mulţi sunt aceia care, asemenea acestui ofiţer, manifestă faţă de ea neîn­cre­dere şi dispreţ!

Patru sărmani leproşi sunt folosiţi pentru aducerea ştirii despre această salvare (compară cu 1 Cor. 1.28). Fără vreo intervenţie omenească, armata siriană a fost pusă în derută. Domnul Însuşi a repurtat victo­ria. Tot aşa a fost la cruce, unde Isus a tri­umfat singur asupra tuturor vrăjmaşilor noştri. Noi am fost asemeni acestor sărmani leproşi, păcătoşi într-o situaţie disperată, con­dam­naţi la o moarte sigură şi eternă. Dar această moarte este acum nimicită pentru cel credincios. În locul ei, el găseşte viaţă, pace, libertate, belşug de bogăţii spirituale pentru prezent şi un viitor asigurat. Acestea sunt roadele victoriei lui Hris­tos la cruce. Vrăjmaşul a fost învins pe deplin. Şi să remar­căm faptul că a fost suficient doar să se scoale şi să meargă pentru a lua în stăpânire aceste lucruri (v. 5; compară cu Luca 15.18). Aţi făcut pasul acesta? Sau, cu adevărat, staţi înc㠄în întuneric, … în ţinutul şi în umbra morţii“? (Matei 4.16).

CÂND DUMNEZEU DESCHIDE UȘA (2)

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

New Living Translation, una dintre versiunile Bibliei în limba engleză, prezintă astfel cuvintele apostolului Pavel: „Există o ușă larg deschisă pentru o lucrare importantă aici, deși mulți mi se împotrivesc”. Când faci voia lui Dumnezeu, ar trebui să anticipezi împotrivirea celor care nu sunt la curent cu ceea ce Dumnezeu ți-a împărtășit sau te-a împuternicit să faci. Într-adevăr, dacă ești acceptat și aplaudat pe oriunde mergi, ar trebui să reexaminezi fie misiunea pe care crezi că ți-a dat-o Dumnezeu, fie modul în care o îndeplinești.

De ce? Deoarece slujitorii trimiși de Dumnezeu în lucrare nu sunt aplaudați și nici idolatrizați! Vei spune: „Dar nu a spus Domnul Isus că jugul Său este ușor?” Ba da, dar El vorbea despre un jug confortabil în jurul gâtului unui bou harnic care ară de dimineața până seara. Munca era grea, dar jugul n-o îngreuna, era confortabil. Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu te cheamă să faci ceva dificil, El îți va oferi harul și resursele necesare pentru a o face.

Vei fi atacat de Satan? Da! Dar atacul este un semn de respect; înseamnă că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului. Și, pe măsură ce te apropii de obiectivul tău dat de Dumnezeu, așteaptă-te ca atacul lui Satan să se intensifice! Dar există și vești bune: intensitatea atacului este un indicator al binecuvântării pe care Dumnezeu o are pentru tine de cealaltă parte a atacului!

Și încă un gând: cele mai mari recompense ale tale nu vor veni în această viață, ci în viața viitoare. Și asta e bine pentru că nu vor fi doar temporare, ci veșnice. Versurile unui imn creștin ne asigură: „Acel ce va birui, Cununa vieții va primi, Și-n raiul lui Dumnezeu, Va scăpa de tot ce-i greu.” Așadar, trăiește fiecare zi cu această nădejde în inimă!