Mana Zilnica

25 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

A venit deci la Simon Petru; și el I-a spus: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“. Isus a răspuns și i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după acestea“. Petru I-a spus: „Nicidecum nu-mi vei spăla picioarele, niciodată!“. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine“.

Ioan 13.6,8

Spălarea picioarelor (2)

Această scenă, în care Domnul Isus spală picioarele ucenicilor Săi, este plină de lecții importante pentru noi. Una dintre ele este scoasă în evidență de cuvintele Domnului către Petru: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine“. Acest lucru înseamnă că nu putem avea părtășie cu Domnul dacă picioarele noastre sunt murdare. Picioarele fac referire la umblarea noastră zilnică prin această lume întinată. Este deci nevoie ca picioarele noastre să fie spălate, dacă vrem să avem părtășie cu Dumnezeul nostru sfânt.

Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. Nu putem umbla cu nepăsare și, în același timp, să ne bucurăm de această părtășie, de aceea este nevoie ca picioarele noastre să fie curate. În râvna sa, Petru a răspuns: „Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul“ (versetul 9). Domnul însă i-a spus că cel care are trupul îmbăiat nu are nevoie decât să-i fie spălate picioarele. Acest lucru dovedește că El vorbea despre o spălare spirituală. Cel credincios a fost spălat pe de-a-ntregul atunci când L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al său. Această spălare (îmbăiere) n-are nevoie să fie repetată ori de câte ori el se întinează. Însă este nevoie în mod repetat de spălarea picioarelor sale, iar acest lucru este făcut prin apa Cuvântului (Efeseni 5.25-27).

Domnul însă dorește și ca noi să avem privilegiul de a ne spăla picioarele unii altora, în același fel în care El a făcut-o. El vrea să ne dezbrăcăm de haina noastră, adică să dăm deoparte mândria, și să luăm un loc de umilință, așa încât să nu-i privim de sus pe frații noștri. Trebuie de asemenea să avem grijă să nu spălăm cu apă clocotită, nici cu apă rece ca gheața, ci cu înțelepciune de sus și cu delicatețe față de cei cărora vrem să le spălăm picioarele, pentru ca totul să fie spre gloria Domnului și spre binecuvântarea lor.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți.

1 Petru 1.3

În El este ceva ce mă atrage

Poate că vă întrebați cum de ne privește pe noi viața unui Om care a umblat pe acest pământ acum 2000 de ani. Da, ne privește, pentru că acest Om este Isus Hristos, Cel care ne-a deschis calea pentru o nouă relație cu Dumnezeu, pentru o nouă atitudine față de viață și pentru o nouă speranță privind moartea și salvarea de la judecată!

Când avem de-a face cu Isus Hristos, nu ne aflăm în fața unui om obișnuit, ci înaintea lui Dumnezeu. El ne arată calea spre mântuire. Prin moartea și învierea Lui, Dumnezeu acționează în suveranitate! Domnul Isus a făcut posibilă existența unei noi relații între Dumnezeu și noi. Răstignirea Lui nu este doar un eveniment din trecutul îndepărtat. Încă din clipa în care a avut loc, ea constituie fundația pe care este clădită noua viață a celui credincios (1 Petru 2.24). Fără lucrarea Sa de pe cruce, noi n-am avea astăzi mântuirea. Jertfa lui Hristos a fost prețul răscumpărării plătit de Dumnezeu.

În Isus Hristos există ceva care atrage, care a supraviețuit secole de-a rândul și care a mișcat nenumărate persoane. Învățătura Sa despre iubire nu ne poate lăsa nepăsători. Autoritatea cu care El vorbește despre problemele adânc înrădăcinate ale omului ne provoacă. Moartea Lui ni se pare atât de nedreaptă, iar mărturiile despre învierea Lui, atât de minunate. Însă tocmai moartea și învierea Lui fac să devină și preocuparea mea în ceea ce-L privește pe El. Crezi și tu toate acestea?

Citirea Bibliei: Geneza 50.1-14 · Psalmul 36.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 20:1-12

Domnul îi făcuse cunoscut lui Ilie atât pe suc­cesorul lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, cât şi pe cel al lui Ahab, împăratul lui Israel (19.15, 16). Dar aceste două perso­naje se află încă la putere şi cap. 20 ne relatează con­fruntarea care îi aş­teaptă. Acelaşi lucru şi pentru lumea de astăzi: îi este acordată o simplă amânare, dar aceasta nu-i împiedică pe oameni, în orbirea lor, să acţioneze ca şi cum viitorul le-ar aparţine. Ei uită că Dumnezeu are propriile gânduri cu privire la lume şi că El dirijează cursul istoriei. Şi în timp ce îşi dispută supremaţia, oamenii sunt deja înlo­cuiţi în consiliul divin prin Împăratul pe care Dumnezeu L-a desemnat: Isus Hristos. Asemenea lui Ilie, credincioşii cunosc, din Cuvânt, aceste gânduri ale lui Dumne­zeu cu privire la lume; ei nu tre­buie să se lase distraşi de evenimentele care agită şi care neliniştesc omenirea (Isaia 8.12, 13).

În faţa provocărilor lui Ben-Hadad, Ahab este lipsit de putere. El ne duce cu gândul la omul care, în condiţia lui păcătoasă, se află la mila puternicului său vrăjmaş, dia­volul. Oare acesta nu l-a privat pe Adam, în doar câ­teva momen­te, de tot ce poseda el în Eden? Dar, prin harul lui Dumnezeu, Satan, omul tare, a găsit în Hristos pe Unul mai tare decât el, care l-a biruit şi care „îm­parte prăzile [luate] de la el“ (Luca 11.22).

TU DEPINZI DE DUMNEZEU (3)

 | Fundația S.E.E.R. România

„Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Dacă ne uităm cu atenție în Sfânta Scriptură, putem observa că de fiecare dată când Dumnezeu a chemat pe cineva să facă ceva, persoana respectivă nu a sărit în sus de bucurie spunând: „Nicio problemă, sunt gata!” Relatare după relatare, ei Îi spun lui Dumnezeu de ce nu pot face acel lucru.

Privim la câțiva dintre ei să ne amintim și să-nvățăm din ce au spus –

Avraam: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani?” (Geneza 17:17);

Moise: „eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară… vorba şi limba îmi sunt încurcate.” (Exodul 4:10);

Ghedeon: „cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (Judecători 6:15);

Saul: „Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” (1 Samuel 10:22) Iar acest lucru s-a întâmplat atunci când Samuel l-a proclamat pe Saul ca rege, iar poporul nu l-a putut găsi și L-a întrebat pe Domnul unde este;

Estera: „Toţi… ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat… fără să fie chemat.” (Estera 4:11);

Ieremia: „Ah, Doamne… sunt un copil!” (Ieremia 1:6)

Isaia: „Vai de mine!… Căci sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5)

Tânărul bogat: „a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii” (Matei 19:22).

Ce listă de scuze: gângav, sărac, prea bătrân, prea tânăr, prea păcătos, prea periculos, prea bogat, prea ezitant – și totuși, Dumnezeu i-a folosit pe fiecare dintre aceștia pentru a-Și împlini planurile! Și apostolul Pavel ne spune cum de a fost posibil: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…”

Așadar, nu uita că tu depinzi de Dumnezeu!