14 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE
Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine.
Ioan 15.4

Care este semnificația spirituală a rodului? Rodul este exprimarea lui Hristos în viața celui credincios. În Galateni 5.22,23 citim că „rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare“. Ce sunt toate acestea, decât o frumoasă descriere a lui Hristos, așa cum El a umblat în smerenie prin această lume? Prin urmare, dacă un astfel de rod este văzut în cei credincioși, el reprezintă reproducerea vieții lui Hristos în cei ai Săi. Hristos, în mod personal, nu mai este pe pământ, însă Dumnezeu dorește ca trăsăturile Lui să fie văzute în cei ai Săi. Hristos a plecat în casa Tatălui, însă caracterul Lui continuă să fie manifestat aici, pe pământ, prin cei credincioși.
În mod exact, rodul nu înseamnă exercitarea unui dar, nici împlinirea vreunei slujiri sau lucrări. Suntem într-adevăr îndemnați să umblăm „într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună“ (Coloseni 1.10), iar acest pasaj, deși arată cât de strâns legată este rodirea de faptele bune, face totuși o deosebire clară între ele. Faptele bune trebuie făcute într-un fel identic cu cel în care Hristos le-a făcut, încât ele să fie găsite cu totul plăcute lui Dumnezeu. Omul natural poate face foarte multe fapte bune, însă în ele nu se găsește absolut niciun rod pentru Dumnezeu. Dacă slujirea și lucrarea ar însemna rodul, atunci acest rod ar fi limitat doar pentru cei care au anumite daruri sau abilități; însă dacă rodul înseamnă caracterul lui Hristos manifestat în noi, atunci aducerea de rod devine posibilă, și totodată este un privilegiu, pentru orice credincios, oricât de tânăr sau de bătrân ar fi.
Dacă Îl iubim pe Hristos și dacă admirăm perfecțiunile Aceluia care este plin de farmec, cum să nu dorim să manifestăm, în orice măsură, harurile Sale și, în felul acesta, cum să nu aducem rod?
H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ
Mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Marta deci, când a auzit că vine Isus, L-a întâmpinat; iar Maria ședea în casă.
Ioan 11.19,20

Inimi îndurerate în Betania
După ce Domnul Isus a primit vestea cu privire la boala lui Lazăr, a mai rămas două zile în locul în care era, împreună cu ucenicii Săi. Cel mai probabil, călătoria pe jos înspre Betania le-a luat încă două zile. Când au ajuns acolo, Lazăr murise deja și se afla în mormânt de patru zile. Potrivit obiceiurilor din est, înmormântarea a avut loc în ziua morții.
De altfel, la acea vreme, în Israel nu se practica incinerarea trupului. În vremurile de demult, oamenii își îngropau morții, după cum i-a spus Dumnezeu lui Avraam (Geneza 15.15) și după cum El Însuși l-a îngropat pe Moise (Deuteronom 34.6). Trupul nostru are mare importanță în ochii lui Dumnezeu. Acest lucru devine clar atunci când trupul celor răscumpărați este numit „templu al Duhului Sfânt“ (1 Corinteni 6.19). Mai mult, trupul muritor, care este îngropat, este comparat cu un grăunte semănat, care mai apoi este înviat și schimbat (1 Corinteni 15.35-48). Înmormântarea exprimă așa cum se cuvine acest lucru.
Mulți dintre iudeii care încercau să le mângâie pe cele două surori din cauza pierderii suferite veniseră să jelească în Betania. Marta, care la vizita anterioară a Domnului Isus era extrem de ocupată, acum a ieșit în întâmpinarea Domnului, în timp ce Maria, care la prima vizită a Domnului se așezase liniștită la picioarele Lui, aici vedem că ședea în casă și aștepta, de data aceasta jelind.
Citirea Bibliei: Geneza 44.1-17 · Psalmul 31.10-17

de Jean Koechlin
1 Imparati 14:21-31; 15:1-8

Roboam domneşte în acelaşi timp cu Ieroboam. Deşi împărăţia lui este mai mică, cuprinde partea cea mai bună. Capitala rămâne Ierusalimul, unde se află templul, locuinţa sfântă a Domnului şi centrul de strângere pentru întregul Israel. Roboam însuşi este fiu din David, descendent legitim. Vai, cu toate aceste privilegii, iată cât de departe a mers decăderea poporului lui Dumnezeu în atât de puţini ani de la zilele glorioase descrise în cap. 8 (v. 65, 66)! Tot aşa cum buruienile pot să infesteze într-un timp atât de scurt cea mai frumoasă grădină, idolatria introdusă de Solomon a invadat întreaga ţară. Dar aceasta nu este totul! Roboam nu este vigilent şi inamicul exploatează faptul acesta. Sărmanul împărat suferă pierderea în întregime atât a bogăţiilor sale, cât şi a ceea ce-l proteja (scuturile). Solemnă avertizare pentru fiecare dintre noi! Dacă nu veghem asupra propriilor inimi, adversarul va semăna curând acolo seminţele unor numeroşi idoli. Apoi, când acestea au încolţit, nu-i va fi greu să ne răpească cele mai preţioase bogăţii pe care ni le-au încredinţat, poate, părinţii sau bunicii noştri: Hristos şi Cuvântul Lui.
Abiiam îi succedă lui Roboam şi cei trei ani ai domniei lui sunt de ajuns pentru a proba că perpetuează calea tuturor păcatelor făcute de tatăl său.

MAI AI ÎNCĂ MULTE LUCRURI DE ÎNVĂȚAT | Fundația S.E.E.R. România
„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!…” (Osea 6:3)

Este un lucru foarte bun să ai o „mărturisire de credință”, pentru că în felul acesta oamenii pot să-ți cunoască valorile și convingerile, și să afle care-ți este poziția ta în legătură cu anumite probleme. Dar asta implică și un anumit risc: poți ajunge să crezi că știi tot ce este de știut pe această temă, sau cel puțin tot ce este important de știut.
Biblia ne îndeamnă prin acest verset: „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!”, iar noi ar trebui să luăm aminte, să învățăm și să creștem spiritual. Cuvântul „descoperire” este folosit de treizeci și opt de ori în Sfânta Scriptură (în limba engleză); în mod clar, Dumnezeu vrea să înțelegem că există mai multe de aflat despre El decât ceea ce credem noi că știm. Este motivul pentru care trebuie să-ți păstrezi mereu mintea deschisă.
Ziua în care vei înceta să-L urmezi pe Dumnezeu sau să-I dai ascultare, este ziua în care vei înceta să înveți mai multe despre El și să crești spiritual. Dumnezeu are mereu lucruri noi să-ți descopere! S-ar putea să te întrebi: „Ce fel de lucruri?” Apostolul Pavel scrie: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1 Corinteni 2:9-12).
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: continuă să înveți, mai ai atâtea de descoperit!

