Mana Zilnica

26 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Trecând prin valea plângerii, ei o fac un izvor; și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Psalmul 84.6

Valea plângerii este un loc al durerii și al umilinței, însă și al binecuvântării. Pentru Pavel, acest loc a fost reprezentat de un țepuș în carne, de un lucru de natură să-l facă de disprețuit în slujirea lui față de galateni. Acest țepuș era cu adevărat smeritor, iar el L-a rugat de trei ori pe Domnul să-l îndepărteze. Însă, după ce L-a auzit pe Domnul spunând: „Harul Meu îți este de ajuns“, nu a mai cerut îndepărtarea țepușului, ci mai degrabă a început să găsească plăcere în slăbiciunile sale, pentru ca puterea lui Hristos să rămână asupra lui. Acesta era locul binecuvântării pentru Pavel. Valea plângerii s-a schimbat pentru el într-un loc de nespusă binecuvântare și apropiere de Dumnezeu. Pentru unii dintre noi, această vale poate să însemne pierderea a ceva sau a cuiva drag inimilor noastre, ori zdrobirea voinței noastre, ori ceva de natură să ne umilească; totuși, ea este și un loc al binecuvântării. Dobândim mult mai multă înviorare din lucrurile dureroase, decât din lucrurile plăcute. Valea plângerii este astfel transformată într-un izvor. Despre care lucruri plăcute din viața noastră am putea spune că au devenit un izvor de binecuvântare? Prospețimea și binecuvântarea au venit întotdeauna din lucrurile care ne-au produs durere, care ne-au smerit și care ne-au golit de eul nostru. Acesta este felul în care Dumnezeu ne arată cine este El. Astfel, trecând prin valea plângerii, El o transformă într-un izvor.

În 1 Tesaloniceni 5.18 citim: „Mulțumiți pentru toate“. Cum putem face acest lucru? A putut Pavel să mulțumească pentru țepuș, pentru acel lucru despre care el presupunea că-i va împiedica rodnicia? Câtă vreme privea la acel țepuș în sine, nu putea mulțumi pentru el, însă, când și-a fixat privirea asupra inimii și asupra mâinii care îl rânduise, a putut face acest lucru. Sunt multe lucruri pentru care, în ele însele, nu putem mulțumi: tăierea unei legături dragi inimii sau zdrobirea acelor afecțiuni asupra cărora se concentrează inima noastră. Trebuie să vedem însă dragostea care a rânduit aceste necazuri, precum și mâna care le-a administrat; apoi putem mulțumi pentru ele.

J. N. Darby

Cu o ocazie anterioară, Petru și ceilalți apostoli au făcut cunoștință cu Isus din Nazaret. Acum ei urmau să renunțe la meseriile lor și să-L însoțească pe Domnul în călătoriile Sale. Înainte de toate, trebuia ca ei să-și cunoască inimile, mai ales Petru, purtătorul lor de cuvânt. Isus stătea în barca lui Petru. După ce a predicat, El i-a spus: „Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru pescuit“. Petru s-a împotrivit; lucrul acesta era de neînțeles, câtă vreme ei petrecuseră toată noaptea la pescuit și nu prinseseră nimic în mijlocul lacului, unde apele ar fi fost cât de cât bune pentru pescuit. Chiar trebuia să se ducă din nou acolo și să arunce plasele? Nu părea foarte promițător.

Cu toate acestea, Petru a făcut ceea ce i-a spus Isus și dintr-odată plasele s-au umplut cu pești. Petru a fost uimit, chiar îngrozit. A trebuit să recunoască puterea lui Isus peste întreaga creație, chiar și asupra peștilor (Psalmul 8.6-9). Această Persoană a Divinității îl cunoștea deplin. Petru a devenit conștient, ca niciodată înainte, că era un om păcătos, lucru care a căpătat contur de atunci în gândurile, cuvintele și faptele sale. El a îngenuncheat, exclamând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“.

Cu cât cunoști mai mult măreția lui Isus Hristos, cu atât ești mai conștient de propria slăbiciune și păcătoșenie. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu este Răscumpărătorul tuturor celor care cred în El, nu doar pentru a le ierta păcatele, ci și pentru a-i elibera de puterea păcatului. Simon Petru a experimentat aceasta. Acum el a ajuns să-L cunoască mai bine și totodată să se cunoască pe sine. Și L-a urmat pe Isus.

Citirea Bibliei: Estera 2.11-23 · Proverbe 19.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 11.1-15

Autoritatea împăratului Saul se va afirma cu ocazia unei victorii asupra vrăjmaşilor poporului. Aceşti vrăjmaşi sunt bine cunoscuţi: fiii lui Amon. Sub ameninţările lor arogante şi crude, locuitorii Iabesului din Galaad se află într-o situaţie groaznică şi aproape fără ieşire.

Nu-i vedem întorcându-se spre Domnul; din contră, ar voi să facă o alianţă cu vrăjmaşul! Dar, exercitându-Şi îndurarea, Dumnezeu îi va scăpa prin mâna lui Saul. Aceşti locuitori din Iabes ilustrează într-o manieră frapantă teroarea, ocara şi în final robia mizerabilă care-i aşteaptă pe aceia care fac alianţă cu lumea şi cu prinţul ei (vezi Evrei 2.15). Saul, ca învingător, manifestă unele trăsături de caracter frumoase.

Pe lângă zel şi curaj, vedem la el nobleţe, generozitate, clemenţă (v. 13) şi o anumită modestie. Cum era şi corect, el atribuie victoria Domnului. Toate acestea reprezintă un start promiţător! Şi câţi tineri, asemenea lui, n-au avut un început foarte bun! Apoi s‑au poticnit la primul obstacol aşezat în cale ca să le încerce credinţa.

De ce se întâmplă aşa? Simplu, deoarece această credinţă n-a existat niciodată!

ÎNVAȚĂ SĂ ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18)

Dumnezeu a creat ajutorul potrivit pentru tine ca să-ți împlinească nevoile fizice, emoționale… și, da, chiar și unele dintre nevoile spirituale. Adam s-a bucurat de o sănătate perfectă, a avut o slujbă perfectă și a trăit într-un mediu perfect. El avea chiar privilegiul de a se plimba cu Dumnezeu în fiecare zi. Cu toate acestea, el se simțea singur și incomplet.

Așa că Dumnezeu a hotărât: „Nu e bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el!” Să reținem cuvântul „ajutor”: Dmnezeu a vrut ca soția ta să te ajute să crești și să-ți împlinești destinul. Între voi există o legătură fizică, emoțională și spirituală, intimă. Nimeni de pe pământ nu te va cunoașt mai bine decât soția pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Soția ta ar trebui să fie cel mai apropiat prieten, consilier și confident al tău. Iar asta necesită comunicare!

Dar o bună comunicare se bazează pe adresarea întrebărilor corecte și pe ascultarea cu atenție a răspunsurilor. Este nevoie să închizi televizorul, laptopul, iPad-ul și telefonul mobil. Înseamnă să întrebi: „Cu ce te confrunți astăzi?”, apoi să asculți suficient de mult timp pentru ca emoțiile ascunse să iasă la suprafață.

Ascultă până când înțelegi preocupările, sentimentele, temerile, speranțele și visele soțului sau soției tale. Ascultă cu atenție, astfel încât să poți evalua nevoile sale reale – pe care tu ești cel mai în măsură și cel mai bine echipat să le împlinești. Întrebările tale dezvăluie nivelul tău de preocupare, iar răspunsurile pe care le primești pot deveni fundamentul unei căsnicii lungi și fericite.

Este exact ceea ce a avut în vedere Dumnezeu când a spus: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24). Așadar, învață să asculți!

F. B. Hole