Mana Zilnica

12 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și mare har era peste toți.

Fapte 4.33

Noul Testament pe scurt (5) – Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor – sau, mai bine zis, Faptele Duhului Sfânt – este o carte care prezintă istoria căilor rânduite de înțelepciunea divină pentru a-i conduce gradat pe cei credincioși afară din dispensația precedentă a legii și a-i introduce în libertatea deplină a dispensației harului lui Dumnezeu. Puterea și lucrarea Duhului Sfânt se văd cu claritate în această carte, ele fiind manifestate prin apostolii folosiți de Dumnezeu pentru întemeierea creștinismului.

Lucrarea începe la Ierusalim, în capitolul 2, odată cu venirea Duhului Sfânt din cer, iar de acolo se răspândește în jur. Când Israel, ca națiune, a refuzat, prin faptul că l-au omorât pe Ștefan, cea de-a doua chemare a harului – fiindcă ei deja Îl lepădaseră pe Mesia al lor – Dumnezeu l-a ridicat pe apostolul Pavel, ca mesager special pentru cei dintre națiuni. În felul acesta, harul lui Dumnezeu a fost extins către întreaga lume. Adunarea lui Dumnezeu a fost formată prin puterea Duhului lui Dumnezeu, atât din iudei, cât și din cei dintre națiuni, cu toții fiind botezați într-un singur Trup. Să remarcăm aici grija atentă a lui Dumnezeu de a păstra unitatea reală și vitală a acestei lucrări și a tuturor celor credincioși din orice loc. Ei erau acum una – formau Adunarea, Trupul lui Hristos!

Realitatea, simplitatea și prospețimea acestor zile de la început, cu menținerea în credincioșie a rânduielii și a unității, fără folosirea organizării și a aranjamentelor omenești, ne oferă instrucțiuni dintre cele mai binecuvântate. Totul arată în chip minunat că Hristos este atotsuficient ca Centru al celor ai Săi și că puterea Duhului Sfânt este suficientă pentru orice activitate: fie pentru închinare, fie pentru comuniune, pentru slujire sau pentru mărturie. Vedem astfel că nu este nevoie de nicio intervenție a omului, oricât de bine intenționat ar fi, în niciuna dintre aceste funcțiuni ale adevăratei Adunări a lui Dumnezeu.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască.

Fapte 17.30

Ce înseamnă pocăința în Biblie?

Pocăința este o atitudine interioară adoptată înaintea lui Dumnezeu. Ne judecăm din punct de vedere moral pe noi înșine și acțiunile noastre, pentru că suntem conștienți că ele sunt un afront adus lui Dumnezeu în sfințenia Sa. În Biblie, pocăința nu înseamnă și nici nu include încercarea de a compensa balanța, adică: pentru greșelile comune, de împlinit câteva fapte bune.

Pocăința este condiția prealabilă necesară pentru ca Dumnezeu să ierte în har. Ea merge mai departe decât un simplu regret pe care îl putem simți când ne recunoaștem greșelile pe care le-am comis. Cine se pocăiește recunoaște în fața lui Dumnezeu că a fost pe un drum greșit. Își mărturisește păcatele și își judecă nu numai faptele, ci și pe sine însuși, pentru că el a fost cauza lor. Când fiul rătăcitor și-a întâlnit tatăl, el nu a spus doar: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta“, ci și: „Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău“ (Luca 15.21). Aceasta este pocăința, așa cum o descrie Biblia. Pocăința trebuie să fie însoțită de „credința în Domnul nostru Isus Hristos“. Dumnezeu dorește să ofere har, și Hristos a murit pe crucea de la Golgota, astfel încât, „prin sângele Său, prin credință“, toți să primească iertarea și pacea cu Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu este cea care „conduce … la pocăință“, astfel încât El să ne poată ierta (Romani 3.25; 2.4).

Citirea Bibliei: Neemia 7.39-73 · Proverbe 14.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 2:12-26

Aşa cum promisese, Ana s-a despărţit de fiul ei, care de atunci încolo a locuit cu Eli la Şilo, în prezenţa Domnului. Să remarcăm contrastul din­tre acest mic copil care slujea şi fiii lui Eli, deja adulţi, care, prin purtarea lor rea, constituiau o ruşine pentru preoţie. Ce exemplu rău dădeau ei întregului popor şi, în particular, micului Samuel care-i vedea în fiecare zi! Voi, care sunteţi vârstnici, trebuie să fiţi atenţi la exemplul pe care îl daţi celor mai tineri, care vă observă. Amintiţi-vă de aceste cuvinte solemne ale Domnului din Matei 18.6: „Oricui va face să se poticnească unul singur din aceşti micuţi care cred în Mine, îi este de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie scufundat în adâncul mării”. Iar în ce vă priveşte pe voi, cei tineri, nu vă lăsaţi influenţaţi de comportamentul rău al unora mai în vârstă, care se numesc pe ei înşişi creştini. Priviţi la Domnul Isus!

Din această istorie frumoasă a lui Israel putem lua pentru noi adevărul că şi un copil mic poate să-I servească Domnului; mai mult, că la această vârstă el poate fi asemenea lui Isus (comp. v. 26 cu Luca 2.52).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) | Fundația S.E.E.R. România

„…Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Corinteni 1:9)

Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu atunci când te simți nepotrivit pentru o anumită provocare. Ți s-a încredințat o sarcină pentru care nu te simți calificat? Nicio problemă, este o ocazie potrivită pentru Dumnezeu ca să-Și arate puterea în favoarea ta (vezi 2 Cronici 16:9). Îndreaptă-ți gândurile spre Tatăl tău ceresc, Cel Atotputernic, care este mereu aproape și plin de iubire. Psalmistul spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22) În loc să te temi de provocare, începe să-ți hrănești credința! Petrece mai mult timp în rugăciune și apropie-te mai mult de Domnul: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit…” (Ioan 15:7-8) În loc să cedezi în fața fricii, mai bine ascultă și încrede-te în acest Cuvânt al lui Dumnezeu: „Fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:26-29)

Tot Pavel scria: „A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor.” (Efeseni 3:20-21) Ai dreptate: de unul singur, nu vei fi în stare să faci față provocărilor! Dar cu Dumnezeu de partea ta, ești mai mult decât suficient pentru orice provocare sau solicitare!