Mana Zilnica

17 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fă-ți două trâmbițe de argint; lucrare bătută să le faci și să-ți slujească pentru chemarea adunării și pentru plecarea taberelor.

Numeri 10.2

Fiecare trâmbiță trebuia să fie făcută dintr-o singură bucată și avea o dublă întrebuințare. Cu alte cuvinte, sursa mărturiei era una singură, chiar dacă scopurile și rezultatele practice erau mai multe. Fiecare mișcare a taberei trebuia să fie rezultatul sunetului trâmbiței. Trebuia ca adunarea să se strângă pentru sărbători și pentru închinare? Acest lucru era făcut în urma unui anume sunet al trâmbiței. Trebuia ca semințiile să se așeze în rânduri de război? Acest lucru se întâmpla în urma unui sunet al trâmbiței. Într-un cuvânt, strângerile solemne, gruparea pentru luptă, strângerile pentru bucurie și pentru închinare, toate erau reglementate prin sunetul de trâmbiță. Orice mișcare, fie ea de sărbătoare, religioasă sau de luptă, care nu era rezultatul sunetului trâmbiței, nu putea fi altceva decât rodul unei voințe neliniștite și nesupuse, pe care Iahve nu o putea nicidecum aproba. Poporul călător prin pustie era la fel de dependent de sunetul trâmbiței cum era de mișcarea norului. Mărturia lui Dumnezeu, comunicată în acel fel special, trebuia să guverneze orice mișcare a lui Israel.

Mai mult, era misiunea fiilor lui Aaron, a preoților, să sufle din trâmbițe, căci gândul lui Dumnezeu nu poate fi cunoscut și comunicat decât în cadrul apropierii și al comuniunii preoțești. Era privilegiul înalt și sfânt al familiei preoțești să se strângă în jurul sanctuarului lui Dumnezeu, pentru a vedea de acolo cea dintâi mișcare a norului și pentru a o comunica celor mai îndepărtate colțuri ale taberei. Ei erau responsabili pentru a da un sunet distinct și inteligibil, iar fiecare membru al adunării era responsabil pentru a se supune și a asculta de el. Ar fi fost o răzvrătire pe față ca cineva să încerce să se miște fără o poruncă sau să refuze să se miște atunci când porunca era dată. Toți trebuiau să aștepte sunetul mărturiei divine și să umble în lumina ei, din momentul în care era dată. A te mișca fără sunetul mărturiei însemna să te miști în întuneric; a refuza să te miști, după ce sunetul mărturiei se făcea auzit, însemna să rămâi în întuneric.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu, Domnul, voi vorbi; și cuvântul pe care-l voi spune Eu se va împlini.

Ezechiel 12.25

Vindecarea robului centurionului

Când a străbătut orașul Capernaum, Isus a fost întâmpinat de o delegație de bătrâni ai religiei iudaice. Aceștia I-au cerut să vindece un bolnav care era pe moarte. Cel în cauză era un rob, iar stăpânul lui era un ofițer păgân. Cum a reacționat Isus? „El n-a fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel“ (Matei 15.24); atunci cum a ajuns acel centurion străin să merite un gest de prietenie? După cum mărturiseau oamenii despre el în fața Domnului Isus, desigur că el arătase multă bunăvoință față de poporul iudeu: „Este vrednic să-i faci aceasta, pentru că iubește națiunea noastră și el ne-a zidit sinagoga“ (Luca 7.4,5). Însă centurionul a trimis Domnului un mesaj cu totul diferit: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; de aceea nici pe mine însumi nu m-am socotit vrednic să vin la Tine“, după care a continuat: „Spune un cuvânt, și slujitorul meu se va vindeca“ (Luca 7.6,7).

Sutașului îi era de ajuns numai un cuvânt. El era convins că, dacă Isus spunea acel cuvânt, atunci robul lui urma să se vindece. Isus S-a minunat de aceasta, pentru că nu văzuse o asemenea credință în Israel. Se putea oare să nu fie impresionat? Mesagerii trimiși de acel om al credinței s-au întors și l-au găsit sănătos pe cel care era bolnav.

Credința Îl onorează pe Dumnezeu, iar Dumnezeu onorează credința: „Pe cei care Mă onorează îi voi onora“ (1 Samuel 2.30).

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 9:1-25

Acest trist capitol descrie procesul rapid şi înspăimântător al declinului. Ghedeon refuzase odată în mod înţelept domnia propusă lui şi fiilor lui, dar mai târziu, după ce firea pământească îşi recapătă supremaţia, el îi pune fiului ţiitoarei sale numele Abimelec („tatăl meu este împărat” − 8.31). Acesta din urmă ia puterea prin viclenie şi violenţă. În contrast, remarcaţi-l pe Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ghedeon, unicul supravieţuitor al masacrului îngrozitor din Sihem. Lui nu-i este frică să spună adevărul şi să aducă mărturia la urechile întregii cetăţi (9.7), spre deosebire de teama care-l stăpânise pe tatăl său altădată, pe când construia altarul Domnului şi-l dărâma pe cel al lui Baal (6.27).

Putem învăţa mult din parabola împăratului copacilor. Ea reliefează trei lucruri pe care nu trebuie să le cedăm, ci să le păzim cu străşnicie:

1) Untdelemnul, sau grăsimea măslinului, simbol al Duhului Sfânt, unica sursă de putere a celui credincios;

2) Dulceaţa şi fructul minunat (al smochinului), altfel spus, lucrările credinţei;

3) Vinul, înveselindu-L pe Dumnezeu şi pe oameni, imagine a bucuriei comuniunii cu Dumnezeu şi a unora cu alţii.

Dacă am accepta să stăpânim aici, jos, cu alte cuvinte, dacă am ocupa un loc de frunte şi dacă ne-am agita pentru cauza lumii acesteia, ar însemna, cu siguranţă, a abandona aceste privilegii impresionante. 

Fie ca Domnul să ne păzească pe toţi

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI AUTORITAR! | Fundația S.E.E.R. România

„…În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

Te superi când nu-i poți controla pe ceilalți? Sau ești morocănos și iritat când oamenii nu fac ce vrei tu?! Reacționezi când ți se scot în evidență greșelile, sau încerci să forțezi oamenii să se conformeze cerințelor tale? Îți exagerezi durerea, boala sau nevoia, pentru a obține atenție sau simpatie? Critici opiniile și alegerile altora, ca să te dai mare? Devii furios și abuziv când cineva nu este de acord cu tine, sau îți contestă autoritatea? Ești reticent în a-i complimenta pe alții, dar te grăbești și încerci să repari ce crezi că este greșit la ei? Îți este greu să spui „Am nevoie de tine”? Încerci să creezi o prăpastie între cei dragi și oricine altcineva care se apropie de ei? Le „dai ordine” celor cu care interacționezi, în loc să folosești cuvintele simple de politețe „te rog” și „mulțumesc”?

Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este „da”, atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este următorul: nu mai fi atât de autoritar!

Biblia spune: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10) Asta înseamnă să te oprești și să te gândești la modul în care comportamentul tău îi afectează pe ceilalți.

S-ar putea să spui: „Dar pur și simplu am o personalitate puternică!” Îmi pare rău, dar asta nu-i o scuză! Scriptura spune: „robul Domnului… trebuie… să fie blând cu toţi…” (2 Timotei 2:24)

Așa că, dacă ești o persoană autoritară, începe să-ți schimbi obiceiurile! Iar dacă ești controlat de alții pentru că te temi de respingere, este timpul să tragi o linie în viața ta. Cere ajutorul unui prieten de încredere, al unui slujitor din biserică sau al unui consilier… Dar mai presus de toate, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să rămâi ferm și să refuzi să mai fii controlat!