25 Decembrie 2024
Și Samson a zis: „Sufletul meu să moară împreună cu filistenii!“. Și s-a plecat cu putere și casa a căzut peste căpetenii și peste tot poporul care era în ea. Și morții pe care i-a ucis la moartea sa erau mai mulți decât aceia pe care îi ucisese în viața sa.
Judecători 16.30
Sfârșitul vieții lui Samson ne oferă o lecție cu privire la faptul că, dacă este să fim biruitori adevărați, trebuie să fim biruitori asupra noastră înșine. Doar când Samson a terminat-o cu Samson – din nefericire, abia la sfârșitul vieții lui – a putut birui pe deplin puterea vrăjmașului. De ce imaginea unui creștin fericit pe patul de moarte este una atât de rară? Ea ar trebui să fie un lucru obișnuit pentru cei ai Domnului care pleacă la El. Cred că, de multe ori, creștinul nu ajunge să termine cu el însuși decât pe patul de moarte, viața lui fiind petrecută, mai mult sau mai puțin, într-o legătură cu lumea, până când este nevoit să se confrunte cu chestiunile eterne, iar abandonarea eului coincide cu sfârșitul vieții. Sufletul lui este eliberat în același moment în care pleacă la Domnul.
Lucrurile n-ar trebui să stea așa. Ar trebui să o terminăm cu eul mult înainte de sfârșitul vieții noastre. Sfârșitul eului trebuie să aibă loc la cruce, iar viața noastră trebuie să decurgă socotindu-ne întotdeauna morți față de păcat, însă vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus.
Sfârșitul nostru nu trebuie să fie marcat de providența lui Dumnezeu, nici de mâna Lui care disciplinează; nu trebuie să fie ca al lui Samson, ci unul calm și deliberat, aplicând crucea prin credință la tot ceea ce aparține omului vechi, astfel ca nu noi să trăim, ci Hristos să trăiască în noi. Atunci vom începe de acolo de unde Samson a sfârșit.
S. Ridout
- <iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/evazgX8vwCw?si=ihEodZAR58HISjv3″ title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>
Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Ioan 12.46
De ce a venit Isus pe pământ?
Biblia numește diferite motive pentru care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer pe pământ la noi, oamenii, acum mai bine de două mii de ani.
„Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr“ (Ioan 18.37). Prin venirea Sa în lume putem cunoaște ceea ce este adevărat. Isus Hristos ne-a descoperit cum este Dumnezeu: El este drept și milostiv. Tot de la Isus Hristos aflăm și adevărul despre om: el este un păcătos care merită judecata divină.
„Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut“ (Luca 19.10). Deși a trebuit să ne arate că suntem cu toții păcătoși, Isus Hristos nu a venit să ne condamne. Nu, ci El a venit să ne salveze! El a venit cu o soluție la problema păcatului nostru.
„Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți“ (Marcu 10.45). Încă de la nașterea Sa, știa că va plăti cu moartea prețul răscumpărării oamenilor păcătoși. El a venit să-Și dea viața pentru mulți, adică pentru toți cei care cred în El, ca aceștia să fie eliberați de păcatele lor.
„Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Tuturor celor care I se încredințează Lui, El le-a adus și un dar din ceruri: viața veșnică. Această viață o putem trăi din belșug numai stând în comuniune cu Domnul nostru.
Citirea Bibliei: Ezechiel 44.1-14 · Psalmul 145.10-21
de Jean Koechlin
Iosua 21:41-45, 22:1-6
Spre deosebire de leviţi, a căror moştenire era DOMNUL, le vedem din nou pe cele două seminţii şi jumătate care sunt foarte legate de bunurile lor pământeşti. Încărcaţi cu prăzi luate de la duşmani, binecuvântaţi de Iosua, pare ca totul să meargă bine cu aceşti bărbaţi din Ruben, Gad şi Manase. Dar nu este aşa! Ei vor suferi o mare pierdere traversând din nou Iordanul pe care altădată îl trecuseră într-un mod atât de măreţ. Chivotul nu îi mai însoţeşte la această a doua traversare. El rămâne în Canaan. Ne-am putea întreba: Ce trebuia ei să facă? Familiile lor se aflau de cealaltă parte. Versetul 19 din cap. 22 dovedeşte că era încă timp să le facă să vină în ţară. De altfel, nu a spus Domnul Isus: „Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine …“? (Matei 10.37).
Vai, mulţi tineri creştini au început bine, au luptat bine şi apoi s-au depărtat de Domnul precum şi de poporul lui Dumnezeu. Şi adesea aceasta s-a întâmplat din cauza unui cămin pe care şi l-au întemeiat după gândurile lor, fără să respecte cerinţele de drept ale lui Dumnezeu. Parcă auzim trista întrebare pe care le-a pus-o Domnul ucenicilor Săi: „Şi voi vreţi să plecaţi?“ (Ioan 6.67). Cititorule, dacă ţi s-ar pune astăzi aceeaşi întrebare, vei răspunde tu la fel ca ucenicul Său, Petru?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NAȘTEREA DOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România
„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui…” (Isaia 9:6)
Pastorul Jack Hayford scria: „Cine este acest Prunc din Betleem, care – când S-a născut – a stârnit oastea cerească să cânte, acest Hristos al Crăciunului?
Răspunsul revine cu autoritate răsunătoare… El este Răscumpărătorul – „în care avem răscumpărarea” (Coloseni 1:14). Noi, cei care credem în Numele Său, am fost „învredniciți” (vers. 12), „izbăviți” și „strămutați” (vers. 13) într-o nouă Împărăție, printr-un preț plătit o singură dată, pentru a ne asigura libertatea, potențialul și părtășia.
El este Revelatorul – „chipul Dumnezeului celui nevăzut” (vers. 15). Vălul misterului este dat la o parte; nimeni nu mai trebuie să se întrebe cum este El – Fiul Său, Isus, a venit să dezvăluie inima Sa, natura Sa, căile Sale, însăși ființa Sa. Hristos ne dezvăluie tot ceea ce-am putea dori să știm despre Tatăl (vezi Ioan 14:9).
El este Creatorul: „prin El au fost făcute toate lucrurile” (Coloseni 1:16). Toate cele din cer și de pe pământ au fost făcute… pentru folosul și gloria Lui! El este Susținătorul – „toate se țin prin El” (Coloseni 1:17).
El, Cuvântul, a adus toate lucrurile în existență (vezi Ioan 1:3)… și „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Așa cum El crează (vezi Evrei 11:3), tot așa El păstrează.
El este Conducătorul – „capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1:18). El a dobândit această poziție datorită puterii și autorității Sale dovedite și demonstrate prin învierea Sa. Cel care a creat toate ființele și domniile (Coloseni 1:16) S-a limitat pe Sine în propria Sa creație și S-a supus de bunăvoie morții (vezi Filipeni 2:6-9). Dar, spre disperarea iadului, El a înviat din morți, a dat naștere Bisericii și este acum Domn peste toate!”
Așadar, azi – sărbătorește-L și mulțumește-I că este Domnul vieții tale!
Mana Zilnica 