Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 23, 2024”

23 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ucenicii deci s-au întors la ei acasă. Dar Maria stătea afară lângă mormânt și plângea.

Ioan 20.10,11 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ucenicilor le lipsea nu doar înțelegerea divină, pe care o dă Cuvântul, ci și o inimă care să fie întreagă pentru Hristos, care să facă din El Obiectul suprem al sufletului. Cu Maria lucrurile stăteau cu totul altfel. Și ei îi lipsea înțelegerea, dar dragostea ei era de așa fel, încât ea se gândea doar la Hristos. Ea nu își mai putea găsi odihna și locul într-o lume din care El este absent. Astfel că citim: „Maria stătea afară lângă mormânt și plângea“. Dragostea o transformase într-o femeie singuratică și cu inima frântă. Dacă Hristos nu mai era, atunci nu mai era nimic pentru Maria. Însă, în acest loc de afară, ea Îl găsește pe Hristos, iar El o conduce într-o relație nouă și cerească. Dragostea față de Hristos o desprinde de această lume și, prin legătura cu El, ea este condusă într-o altă lume.

În singurătatea ei, ea privește în mormânt și îi vede pe cei doi îngeri, care îi spun: „Femeie, de ce plângi?“. Absorbită cu meditarea la Hristos, ea nu exprimă nicio surpriză la vederea acestor ființe angelice și afirmă, nu cum le spusese ucenicilor: „L-au luat pe Domnul“, ci: „L-au luat pe Domnul meu“. Orice ar fi putut gândi alții despre Isus, Maria afirmă cu toată încrederea dragostei: «El este al meu».

Unui astfel de credincios Îi face plăcere Domnului să Se descopere pe Sine. Întorcându-se, ea vede pe Unul despre care crede că este grădinarul, iar Acesta o întreabă: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?“. Fără a-I menționa numele Celui pe care Îl caută, ea răspunde: „Domnule, dacă tu L-ai luat de aici, spune-mi unde L-ai pus, și eu Îl voi lua“. Cu inima plină de Hristos, ea presupune că toți ar trebui să știe la cine se referă. Deodată, Domnul Se descoperă pe Sine Însuși cu un cuvânt, spunând: „Maria!“. Astfel că, așa cum a făcut adesea în această Evanghelie, Păstorul Își cheamă oile pe nume, iar oaia, auzind glasul Lui, Îl recunoaște cu mare plăcere pe Stăpânul ei.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, făcând din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiți-le cu bunăvoință ca Domnului, și nu ca oamenilor.

Efeseni 6.6,7

Lucra cu hărnicie

Era dimineața devreme și afară era încă întuneric. În timp ce așteptam autobuzul, priveam cum un bărbat de pe cealaltă parte a străzii pustii curăța de zor, la acea oră matinală, suprafețele mari de sticlă de la intrarea unui hotel. Aplica energic un agent de curățare, îndepărta petele și ștergea sticla până era uscată. Nimeni nu stătea să-l supravegheze și, în plus, în cursul zilei un număr mare de oaspeți ai hotelului vor trece pragul acelor uși de sticlă și le vor murdări din nou. Cu toate acestea, bărbatul lucra cu cea mai mare grijă pentru a se asigura că ușile de sticlă deveneau impecabil de curate. Aceasta m-a impresionat.

„Ce lecție pentru noi toți care suntem creștini!“, m-am gândit. Toată activitatea noastră ar trebui să fie caracterizată de o înaltă etică profesională. Chiar dacă nimeni nu ne observă și nimeni nu ne laudă munca, ar trebui să facem tot ce putem mai bine, ca și cum lucrul ar fi pentru Domnul Isus. Eforturile noastre ar trebui să izvorască nu din dorința de a câștiga aprobarea oamenilor, ci din conștiența profundă că suntem „slujitori ai lui Hristos“.

Ceea ce contează în ochii Domnului nu este importanța muncii noastre, ci felul în care lucrăm. Acesta este un gând încurajator pentru cei a căror muncă nu atrage prea multă atenție. Cu siguranță, Domnul Isus ia aminte la credincioșia și la dedicarea noastră. El ne va da mereu siguranța și bucuria că Îi suntem pe plac, atunci când facem voia Sa din toată inima.

Citirea Bibliei: Ezechiel 16.35-63 · Psalmul 119.113-128

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 33:13-39https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Tot ceea ce este „cel mai preţios“ trebuie să fie pentru Iosif, simbol al Domnului Hristos. De cinci ori vom întâlni această expresie. Totuşi nimic nu este mai de preţ pentru Domnul Isus decât dragostea Bisericii Sale, a răscum­păraţilor Săi. Cel care a fost „despărţit de fraţii Săi“ (Geneza 49.26) a rămas „despărţit dintre fraţii săi“ (v. 16). În virtutea suferinţelor lui din groapă şi din închisoare, apoi a gloriei sale în Egipt, Iosif ocupă pe drept această poziţie deosebită. Tot astfel este şi cu Domnul Isus. Nimeni nu L-a putut însoţi pe acel drum grozav al Calvarului. A fost singur pe cruce. De aceea Dumnezeu I-a dat pentru totdeauna un loc deosebit: El L‑a înălţat foarte sus“, „I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume“, L-a „uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Săi“ (Filipeni 2.9; Psalmul 45.7).

Ca într-un minunat tablou, împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos este evocată prin binecuvântările seminţiilor. Spre deosebire de ceea ce a pronunţat Iacov, acestea nu cuprind nici o învinuire, nici o restricţie. Această a doua listă nu are totuşi trecută o persoană. Aţi remarcat-o? Este vorba de Simeon, odinioară asociat cu Levi în aceeaşi condamnare (Geneza 49.5). Levi, obiect al harului, este binecuvântat din plin. Dar Simeon, unde este el? Este o problemă serioasă! Numele vostru este el în Cartea Vieţii?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CUVÂNTUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Am mai multă pricepere… căci păzesc poruncile Tale.” (Psalmul 119:100)

Un pastor și autor creștin spunea: „Cuvintele tipărite pe paginile Bibliei sunt mărturia revelației vii și active a Dumnezeului creației și-al mântuirii, a Dumnezeului iubirii care a devenit Cuvântul făcut trup în Isus – și ar fi bine să nu uit acest lucru. Dacă în citirea Bibliei pierd contactul cu această trăire, dacă nu reușesc să-L ascult pe acest Isus viu, să mă supun suveranității Sale și să răspund iubirii Sale, devin arogant în cunoașterea mea și impersonal în comportamentul meu. Un mare rău se face vieții creștine prin citirea defectuoasă a Bibliei.”

Așadar, nu este suficient să citești zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să fii consecvent în a pune în practică învățăturile și principiile sale. Psalmistul exclamă: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:97-105).

Biblia devine un cuvânt viu atunci când te hotărăști să trăiești în fiecare zi în conformitate cu principiile și preceptele sale. Așa că, trăiește conform Cuvântului lui Dumnezeu!

Navigare în articole