30 Octombrie 2024
Și va fi așa: când Domnul va face domnului meu după tot binele pe care l-a vorbit despre tine și te va pune conducător peste Israel, atunci aceasta nu va fi un prilej de cădere pentru tine, nici mustrare de inimă pentru domnul meu, că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat singur.
1 Samuel 25.30,31
Abigail strălucește cu una dintre cele mai puternice lumini din Vechiul Testament. Ea a rostit cuvintele de mai sus înaintea lui David, în timpul când el era hăituit de împăratul Saul. David și cei împreună cu el protejaseră turmele și păstorii lui Nabal, soțul bogat al Abigailei. Totuși, când David i-a cerut lui Nabal o favoare, acesta a răspuns cu insulte și cu dispreț. Plin de mânie și cu intenția de a se răzbuna în mod sângeros, David a pornit cu patru sute dintre oamenii săi către locul unde se afla Nabal.
Când Abigail a auzit despre intențiile lui David, s-a grăbit să ia un dar de mâncare și de băutură, iar când l-a întâlnit, cuvintele ei au scos la iveală înțelepciunea din inima ei (1 Samuel 25.27-31). Ea a declarat că Dumnezeu avea să întărească în mod sigur tronul lui David și că avea să-i clădească o casă care să dureze. „Pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului“, i-a spus ea, „și nu s-a găsit rău în tine în toate zilele tale“ (versetul 28). În felul acesta, ea a declarat nu doar biruințele lui David, ci și integritatea lui. În mod evident, Abigail fusese atentă la orice menționare a gloriilor lui David, în ciuda lepădării sale de către Saul. Și noi vom fi foarte binecuvântați dacă păstrăm în minte și în inimă orice lucru binecuvântat afirmat despre Domnul nostru.
În această împrejurare însă, David era în pericol să-și păteze reputația. Abigail a menționat cu înțelepciune faptul că răzbunarea pe care el o căuta avea să-l facă să verse „sânge fără motiv“. Aici este o lecție și pentru noi. David fusese batjocorit și avea orgoliul rănit, însă răzbunarea însemna vărsarea unui sânge nevinovat, lucru pe care Dumnezeu îl urăște (Proverbe 6.17). Cu o înțelepciune sfântă, Abigail l-a calmat pe David și l-a oprit de la a-și strica mărturia într-un mod iremediabil. Și noi trebuie să căutăm întotdeauna înțelepciunea sfântă și evlavioasă, astfel încât un moment de rătăcire să nu ne conducă la vreo faptă a cărei amintire dureroasă să nu poată fi ștearsă.
S. Campbell
Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și l-au urât.
Geneza 37.4
Iosif – urât de frații săi
Îl vom privi din nou pe Iosif, pentru a vedea și alte trăsături ale sale care Îl prefigurează pe Isus.
Iubit mai mult. Iacov l-a iubit pe Iosif „mai mult decât pe toți frații lui“. Oare pe nedrept l-a favorizat tatăl pe acest fiu al său? Nu! În aceasta vedem nu o referire metaforică la Hristos, ci cum se trăiește concret o relație intimă și strânsă între tată și fiu: Iosif era o inimă și un suflet cu Iacov.
Urât mai mult. Dragostea lui Iacov i-a adus însă lui Iosif ură, invidie și dușmănie din partea fraților săi. Domnul Isus este „singurul Fiu“ al lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că El este Fiul unic; acest Fiu unic L-a făcut cunoscut pe Tatăl într-o lume care nu voia să știe nimic despre Dumnezeu, iar oamenii L-au urât pentru aceasta (1 Ioan 4.9; Ioan 1.18).
Frații îl „urau“ pe Iosif și „din cauza viselor sale“, prin care Dumnezeu îi revelase deja poziția sa viitoare (Geneza 37.5). Cât de amară, de întunecată și de respingătoare este această ură a fraților! Despre ura îndreptată împotriva lui Isus, chiar El ne spune: „M-au urât fără temei“ (Ioan 15.25).
Erau multe de criticat cu privire la purtarea fraților săi, iar Iosif a vorbit deschis despre toate acestea cu tatăl său. Tot astfel, Isus Hristos ne spune: „Lumea Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7). El este „Lumina lumii“; și „oricine face răul urăște lumina“ (Ioan 8.12; 3.20). Acest lucru nu s-a schimbat până în prezent.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 21.1-18 · 3 Ioan 9-14
de Jean Koechlin
Deuteronom 19:15-21; 20:1-9
Preoţii şi judecătorii trebuia să demaşte şi să pedepsească martorii mincinoşi (v. 18; Proverbe 19.5-9). Plini de nedreptate, pe când Isus era adus înaintea Sinedriului lor, ei au căutat martori mincinoşi împotriva Lui, pentru ca să-L condamne la moarte (Matei 26.59)! Ştefan, de asemenea în faţa sinedriului, a fost acuzat de către martori falşi (Fapte 6.13).
Capitolul 20 tratează războiul. Cine era răspunzător de pregătirea lui şi de înrolarea ostaşilor? Ne-am fi aşteptat să fie ofiţerii. Nicidecum; de data aceasta erau preoţii şi judecătorii. Aceştia aveau sarcina să pregătească războiul. De fapt, nu trebuia evaluată forţa armelor sau a soldaţilor, ci credincioşia şi dăruirea lor pentru Domnul.
Versetul 5 şi următoarele prezintă motivele pentru care cineva trebuia amânat sau lăsat la vatră. Acestea ne-ar putea face să ne gândim la cei din pilda nunţii, care aduceau scuze nepotrivite: „am cumpărat un ogor … m-am căsătorit …“ (Luca 14.18-20). Dar să ascultăm ce spune cineva cu experienţă, care a „luptat lupta cea bună“: „Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat“. Aceasta este condiţia pentru ca oricare dintre noi să fie „un bun ostaş al lui Hristos“ (2 Timotei 2.3-4; 4.7).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CONFRUNTAREA CU „GOLIATUL” TĂU | Fundația S.E.E.R. România
„Cu o praştie şi cu o piatră, David… l-a omorât…” (1 Samuel 17:50)
Chuck Swindoll scria: „În fiecare zi, Goliat defila pe panta Văii Terebinților, lansând amenințări. Singurul răspuns al trupelor israeliene era pocnetul genunchilor care se ciocneau unii de alții, și clănțănitul dinților! Strategia fricii și intimidării adoptată de uriaș a funcționat… până când David l-a dat pe mâna Domnului oștirilor… astfel încât „cu o praștie și cu o piatră… l-a omorât și i-a tăiat capul.” (1 Samuel 17:50)”
Două adevăruri atemporale au rămas până în ziua de azi:
- În primul rând, trebuie să știi că nu vei câștiga bătălia folosind tehnica inamicului. Când lupți cu armele lumii, devii ca lumea. Biblia spune că David „l-a omorât fără să aibă sabie în mână.” Cea mai puternică armă a lui David, care l-a făcut unic și care i-a adus victoria, a fost scutul credinței. Acesta l-a ținut departe de frică, i-a limpezit vederea și i-a dat calm în mijlocul haosului.
- În al doilea rând, tu trebuie să știi că, pentru a ucide giganți, este nevoie de îndemânare și disciplină. A mânui praștia și piatra Duhului este un lucru mai subtil decât a mânui ciomagul cărnii. De ce? Apostolul Pavel ne explică (Efeseni 6:12): „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti…”
Așadar, luptele nu sunt un sport de echipă, ci sunt individuale. Goliat spusese: „Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea!” (1 Samuel 17:8). Pe durata luptei, tu ești singura țintă a diavolului. Deci, dacă trebuie să te confrunți cu „Goliatul” tău personal, procedează ca David: dă-l pe mâna lui Dumnezeu! Încarcă-ți praștia… și lasă-L pe Dumnezeu să câștige victoria pentru tine.
Acesta este astăzi Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine!
Mana Zilnica 