8 Octombrie 2024
Adam a cunoscut din nou pe soția sa; și ea a născut un fiu și i-a pus numele Set, „pentru că“, a spus ea, „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“.
Geneza 4.25
Când s-a născut Set, Adam și Eva nu l-au mai privit ca pe unul pe care îl dobândiseră de la Domnul, ci ca pe unul care fusese rânduit familiei lor. Eva a spus: „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“ (Geneza 4.25). Dumnezeu dorește ca, în căminul creștin, copiii să fie priviți ca unii pe care Domnul i-a rânduit în mod specific pentru a fi acolo. Domnul spune că sunt ai Lui, dar că i-a așezat în căminele noastre. Dacă îi privim pe copiii noștri în felul acesta, îi vom crește într-un fel foarte diferit de modul în care îi creștem când îi vedem ca fiind dobândiți de la Domnul.
Set a avut un fiu numit Enos. Citim că „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului“. Aici avem rezultatul pe care Domnul l-a intenționat atunci când noi ne privim copiii ca rânduiți de Domnul în căminul nostru.
Să presupunem că regele țării ar veni la mine și mi-ar spune că, din toate grădinile din lume, el a ales grădina mea, în care să pună șase dintre plantele lui, ca eu să am grijă de ele și să le cresc. Credeți că eu aș zice în sinea mea: «Ei bine, câtă vreme le ud când și când, totul va fi în regulă. Nu contează așa de mult să aibă pământ îngrășat sau temperatura potrivită. Și nu contează dacă în apă ar fi vreo picătură de otravă – nu poate fi ceva atât de rău»? Sunt sigur că n-aș gândi deloc așa!
Dumnezeu a rânduit multe plante în grădinile noastre. Din toate grădinile din această lume, el a ales grădina ta în care să le planteze. Iar acum El te socotește responsabil cu privire la cum sunt crescute aceste plante. Este o diferență între a spune: «Am dobândit acest copilaș de la Domnul, el este al meu și pot să-l cresc cum vreau» și a spune: «Îl privesc ca pe unul pe care Domnul l-a pus în grădina mea, pe care l-a rânduit în familia mea, iar eu am responsabilitatea de a-l crește pentru El».
J. Brereton
Era văduvă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni.
Luca 2.37
Rugăciunea nepotului
Era deja târziu, iar pentru Patrick sosise timpul să meargă la culcare. Așa că și-a sărutat părinții, spunându-le noapte bună, după care s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?“. — „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?“ — „Pentru că vreau să mă rog chiar acum“, a fost răspunsul copilului.
Micul Patrick este un frumos exemplu pentru toți cei credincioși. Ne încheiem ziua în același mod cum a procedat el? Și, de asemenea, cum o începem?
Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers, cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și de bunicii lor stând pe genunchi în fața lui Dumnezeu! Ar putea exista pentru bunici vreo activitate mai valoroasă decât rugăciunea? Multe persoane în vârstă au mare grijă de grădinile lor. Mult mai importantă este responsabilitatea pentru sufletele tinere, pe care ar trebui să le „îngrijească“ zi de zi, astfel ca ele să aducă roade pentru Dumnezeu.
Și câte subiecte de rugăciune nu ar trebui să fie pe inima celor credincioși…! „Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt așezați în poziții înalte, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea“ (1 Timotei 2.1,2).
Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.17-29 · Ioan 20.1-10
de Jean Koechlin
Deuteronom 5:22-23
Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi! „O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine …“ confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine, … de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu …“. Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr“ (Ieremia 2.2, 32)!
Da, poporul a vorbit bine: „bine au spus tot ce au spus“ (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi“ (v. 32). Să-I cerem Domnului să lucreze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2.13).
Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga“ (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Să luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tatăl său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI O PROBLEMĂ CU RELAȚIONAREA? | Fundația S.E.E.R. România
„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)
Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el.
Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații.
Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)
Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!
Mana Zilnica 