27 Septembrie 2024
Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Pentru că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.
Romani 14.10
Expresia „scaunul de judecată“ o găsim aici și în 2 Corinteni 5.10; aici, în legătură cu Dumnezeu, iar acolo, cu Hristos. Însă în niciunul dintre cele două locuri nu se spune că cel credincios ar trebui să fie judecat înaintea acestui scaun. Aceasta ar însemna condamnarea sa veșnică. Dar, odată ce judecata lui Dumnezeu, care stătea asupra lui, a fost împlinită în Hristos la cruce, cel credincios nu mai are nimic de-a face cu judecata. Dar el trebuie să fie descoperit – întreaga sa viață, binele și răul, care se vor vedea în lumina infailibilă a acestui scaun de judecată – și, după acestea, el va primi recunoștință și laudă sau „va suferi pierdere“ (1 Corinteni 3.15). Cu toții trebuie să-I dăm socoteală Dumnezeului înaintea Căruia se va pleca orice genunchi; suntem robi care, în privința slujbei și a administrării încredințate, va trebui să răspundem într-o zi înaintea Domnului.
Dacă în inimile noastre este clar faptul că fiecare dintre noi va trebui cândva să dea socoteală, atunci nu doar că ne vom păzi de orice fel de judecare a altuia, ci dorința de a-I plăcea Domnului – Celui care ne iubește pe noi și pe alți frați cu aceeași dragoste – ne va însufleți să evităm tot ce ar putea constitui o pricină de poticnire sau o supărare pentru fratele nostru. După cuvintele apostolului, este cu mult mai potrivită judecarea faptelor proprii. În ce-l privea, Pavel era convins „în Domnul Isus“ că „nimic nu este necurat în sine; numai pentru acela care socotește ceva ca fiind necurat, pentru acela este necurat“ (Romani 14.14). El cunoștea gândul Domnului în această privință și avea deja răspuns la toate întrebările referitoare la mâncare sau la băutură. Dar, având inima „întărită prin har“ (Evrei 13.9), el era condus de dragostea lui Hristos să nu folosească libertatea pe care o avea în El ca prilej pentru carne. Ar fi preferat să nu mănânce niciodată carne, decât să-l facă pe fratele său să se poticnească (1 Corinteni 8.13).
R. Brockhaus
Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață.
Psalmul 119.50
Biblia ascunsă (2)
Când soțul a deschis Biblia, din ea a căzut o bucată de hârtie pe care erau scrise următoarele rânduri:
„Am auzit că aceia care vor să ne ia viața au sosit iarăși în valea noastră. Ei caută să ne ia Biblia. Încercăm să ascundem de ei această carte prețioasă. Poate va ajunge cândva în mâinile acelora care se vor întreba: Oare cuvintele acestei cărți dau puterea de a ține cu tărie la ele până la moarte? Răspunsul nostru este: Niciodată nu ni s-au părut mai adevărate aceste cuvinte ca acum, când trebuie să plătim cu moartea pentru credința noastră în Cuvântul lui Dumnezeu!
Pe toți cei care aveți în mână această carte, vă rugăm fierbinte să o citiți cu inima sinceră și fără prejudecăți! Recunoașteți că sunteți păcătoși pierduți înaintea lui Dumnezeu și acceptați mântuirea pe care Dumnezeu v-o oferă! Atunci și voi veți putea spune cu mulțumire, în ultimul ceas al vieții: «M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept» (2 Timotei 4.7,8).
În așteptarea plecării lor binecuvântate la Domnul,
Peter, Anne și Else Hollmann“.
Toată familia a fost profund impresionată auzind aceste cuvinte. „Niciodată nu voi arde această carte, care are o astfel de putere și în viață, ca și în moarte!“, a spus tatăl.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.1-16 · Ioan 17.20-26
de Jean Koechlin
Deuteronom 1:19-28
De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător“ (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere“ şi nu „prin credinţă“, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).
Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit“ (Evrei 4.2 şi nota c).
„Pentru că Domnul ne urăşte“ (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEȘTI? | Fundația S.E.E.R. România
„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi…” (1 Ioan 4:17)
În cultura de astăzi, cuvântul „iubire” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Îți poți iubi soțul sau soția, țara ta, câinele, telefonul mobil sau mașina… Dar nu-ți iubești soțul sau soția în același mod în care îți iubești telefonul mobil sau mașina, nu-i așa? Tipul de dragoste de la televizor și din tabloide, în care te îndrăgostești și te dezîndrăgostești din senin, nu este dragoste adevărată, ci egoism și imaturitate.
Cuvântul biblic agape (dragostea lui Dumnezeu) indică un angajament necondiționat de iubire care își are rădăcinile într-o decizie neschimbată. Întotdeauna dăruiește și nu se schimbă indiferent dacă dragostea este sau nu împărtășită. Este o decizie a inimii tale, de a căuta binele suprem al celeilalte persoane, indiferent de modul în care aceasta îți va răspunde. Atunci când traducătorii Bibliei King James au dat peste cuvântul grecesc agape, în loc să folosească cuvântul englezesc „love” ei au optat pentru cuvântul „charity” (care înseamnă „filantropie, milă, caritate”). Și au ales această variantă pentru a întări ideea că dragostea adevărată este o iubire dezinteresată, necondiționată, darnică.
Și, ca atare, ea direcționează bunătatea, respectul și loialitatea către persoana iubită. Biblia spune că: „Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 4:16-17)
Ceea ce ne face să fim diferiți de lume și să ieșim în evidență nu sunt cuvintele noastre, ci dragostea noastră unii față de alții. Când ne vom putea depăși diferențele, când vom trece ușor peste granițele confesionale, rasiale și culturale, și când ne vom iubi cu adevărat unii pe alții, lumea va fi atrasă de Hristos și va pleca și urechea la ceea ce spunem (vezi Ioan 13:35)!
Așadar, să ne iubim unii pe alții!
Mana Zilnica 