Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iulie, 2024”

17 iul. 2024

17 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, și acolo a pus pe omul pe care-l întocmise. Și, din pământ, Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului … Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.

Geneza 2.8,9,15

Domnul Isus a iubit Adunarea și, în consecință, El este iubit de Adunare. Ni se spune că „iubim, fiindcă El a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Dragostea Lui este dragostea mai puternică. El ne iubește mult mai mult decât Îl iubim noi. Astfel, modelul arătat nouă aici este că Adam era responsabil de a lucra grădina, dar și de a o păzi.

Cât de importantă este păzirea! Soțul are responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu de a-și păzi căminul. La fel cum vrăjmașul caută să introducă ceea ce este fals și lumesc în adunare, tot așa el dorește să introducă ceea ce este fals și lumesc în căminele noastre. Trebuie să ne păzim căminele și să nu îngăduim ca în ele să pătrundă ceva care va fi o sursă de durere și de suferință, și care nu poate avea ca rezultat decât dezonoare adusă Domnului.

„Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului, zicând: «Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreșit»“ (Geneza 2.16,17). Este important să vedem că această poruncă a fost dată bărbatului, nu Evei. Acest lucru este în legătură cu poziția de responsabilitate pe care bărbatul o are în căminul creștin. A lucra și a păzi acest cămin este responsabilitatea lui de cap al căminului său. El trebuie să se asigure că totul în căminul lui se desfășoară în ascultare și în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.

Ioan 3.13

Născut din nou (13)

Domnul Isus i-a spus lui Nicodim: „Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut“ (Ioan 3.11). Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos nu a trebuit să obțină cunoașterea despre Dumnezeu, despre veșnicie și despre cer, ci a „adus-o cu Sine“ la întruparea Sa. Și acum trăiește în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu și în strânsă apropiere de El. Cât de desăvârșită este cunoașterea pe care o deține Fiul lui Dumnezeu și cât de nesigură este toată cunoașterea și cercetarea oamenilor, chiar și a celor mai reputați cărturari și farisei!

„Nimeni nu s-a suit în cer“, ci numai Fiul lui Dumnezeu, care a venit de acolo. El ne poate da informații exacte despre Dumnezeu, despre lumea cerească, despre veșnicie. De aceea este atât de important să credem mărturia Sa. Majoritatea liderilor religioși ai iudeilor din acea vreme au respins mesajul lui Isus (Ioan 3.12). Dar noi ar trebui – ca și Nicodim mai târziu – să credem Cuvântul Său și să ne încredințăm Lui pentru viața noastră pe pământ și pentru viitorul nostru veșnic.

„Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu“ (Ioan 3.18).

„Cine crede în Fiul are viață veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.1-14 · 2 Tesaloniceni 3.6-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 24:1-23

După cum am văzut, în cursul anului copiii lui Israel aveau ocazii speciale de a se strânge laolaltă pentru sărbători. Nu li se cerea decât să se prezinte din când în când. Pe de altă parte, slujba făcută în contul lor nu înceta niciodată. Candelele ardeau necontenit (v. 3). Câtă fericire să ne gândim că şi atunci când suntem prea ocupaţi cu treburile vieţii acesteia pentru a ne putea gândi la cer, chiar şi atunci când comuniunea noastră s-a întrerupt, lumina lui Hristos, Sfeşnicul divin, nu încetează să strălucească în toată puterea înaintea lui Dumnezeu! Şi ce anume luminează? Luminează cele douăsprezece pâini aranjate pe masă, care reprezintă poporul lui Dumnezeu în întregime, strâns în perfectă ordine în sanctuar.

Episodul cu hulitorul şi cu pedepsirea acestuia ne învaţă cum, în ciuda acestui loc privilegiat, apostazia îşi va face apariţia în mijlocul poporului şi care îi va fi teribila pedeapsă. „Numele mai presus de orice nume“ a fost hulit când Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ a fost insultat, respins şi răstignit. Şi aşa va fi şi în viitorul apropiat când „omul fărădelegii“, Antihristul, se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice se numeşte „Dumnezeu“. Domnul Isus „îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2 Tesaloniceni 2. 8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PROMISIUNE UIMITOARE | Fundația S.E.E.R. România

„Cheamă-Mă… și îţi voi vesti lucruri mari… pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3)

Citește cu atenție sporită versetul 3 din Ieremia 33, și ține cont de această promisiune uimitoare: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde, şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti”.

Cine a făcut această promisiune? Dumnezeul universului!

Care crezi că sunt șansele tale de a reuși să vorbești la telefon cu un președinte sau cu un prim-ministru? Zero! Cu toate acestea, indiferent de educația, rafinamentul, originea etnică sau statutul tău financiar, tu poți vorbi oricând cu Dumnezeu – iar El îți va răspunde! Și Dumnezeu nu doar că ia aminte și-ți răspunde, ci El promite că îți va descoperi și „lucruri mari și ascunse, pe care nu le cunoști.” Uneori spunem: „Ceea ce mă sperie este că nu cunosc!” Iar dacă ne uităm în jur, avem multe motive să ne speriem: numeroase companii se închid și angajații sunt concediați. Controalele medicale de rutină scot la iveală probleme care pun viața în pericol. Teroriștii ne amenință siguranța. Politicienii ne trădează încrederea.

Ce putem face?

Un băiețel s-a rugat: „Doamne, binecuvântează-i pe mami, pe tati, pe bebeluș și pe mine. Și, Doamne, mai mult decât orice ai grijă și de Tine, pentru că, dacă Ți se întâmplă ceva, ne ducem la fund cu toții!” Deci, să nu uităm că Dumnezeul nostru este pe tron, și nu circumstanțele sau oamenii! S-ar putea să spui: „Dar nu sunt sigur că Dumnezeu mi-a vorbit vreodată…” Dacă ești creștin, El ți-a vorbit cel puțin o dată. Și dacă a vrut să-ți vorbească o dată, îți va vorbi și a doua oară. Dar trebuie să vorbești cu El, și să-L lași să-ți vorbească – prin Cuvântul Său și prin Duhul Său care locuiește în tine. Uneori, Dumnezeu așteaptă înainte de a-ți răspunde, pentru că lucrează la ambele capete ale liniei. El lucrează la situația pentru care te-ai rugat și lucrează ca să te pregătească pentru răspuns. Și uneori cel de-al doilea lucru durează mai mult decât primul. Iată cum sună o traducere a unui imn cunoscut (Un prieten bun și-un frate): „O, câtă pace pierdem adesea, O, câtă durere inutilă suportăm, Și toate acestea pentru că nu aducem totul la Domnul în rugăciune!” Așadar, cheamă-L pe Dumnezeu și încrede-te în El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iul. 2024

16 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s-a îmbolnăvit și s-a vindecat de boala sa: … Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău. Domnul este gata să mă salveze. Și vom cânta cu instrumentele mele cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Domnului.

Isaia 38.9,19,20

Lecții din viața lui Ezechia (2) – Eliberare și laudă

După ce a domnit paisprezece ani, Ezechia a căzut bolnav de moarte. Era în vârstă de treizeci și nouă de ani. Profetul Isaia i-a spus să-și pună casa în rânduială, fiindcă avea să moară. Ezechia s-a rugat Domnului, amintindu-I că umblase cu credincioșie înaintea Lui, și a plâns mult. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și i-a zis că avea să mai trăiască cincisprezece ani. Apoi i-a dat un semn și l-a asigurat că urma să fie izbăvit de atacul împăratului Asiriei.

În Isaia 38 găsim cuvintele rostite de Ezechia după vindecarea sa, care exprimă suferințele sale de la început, iar apoi recunoștința sa față de Dumnezeu, care-i dăruise vindecare. În versetul 19 citim: „Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău“. Cât de frumos și cât de necesar este să dorim să facem cunoscut adevărul lui Dumnezeu generației următoare și să împărtășim bucuria mântuirii și a vieții din Dumnezeu! Putem fi siguri că Ezechia a făcut acest lucru față de fiul său, Manase.

Să nu așteptăm să primim ceva mai mult pentru a fi în stare să glorificăm numele Dumnezeului nostru Mântuitor! Avem deja totul în Hristos. Să nu așteptăm să ni se întâmple lucruri extraordinare pentru a da mărturie despre adevăr! Astfel de lucruri poate că nu se vor întâmpla niciodată. N-am fost noi deja vindecați de Dumnezeu de boala fatală a păcatului? Să ne bucurăm deci în Isus, Domnul și Mântuitorul nostru – să ne bucurăm întotdeauna – și să ne deschidem gurile pentru a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată! Să le vestim acestei generații și celei viitoare, tuturor celor din jurul nostru, fiindcă El este vrednic de laudele noastre!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, mă voi gândi la toate lucrările Tale și voi lua aminte la faptele Tale. Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaș. Care dumnezeu este atât de măreț ca Dumnezeu?

Psalmul 77.12,13

De luat aminte!

Cine ignoră în mod voit invitația lui Dumnezeu astăzi își asumă riscul enorm ca Dumnezeu să-Și închidă urechea față de el mâine.

Biblia nu este nici carte de literatură, nici carte de morală, nici carte de istorie, ci este Cartea prin care Dumnezeu vorbește inimii și conștiinței omului.

Prin nașterea lui Isus, Dumnezeu a venit la oameni; prin moartea Lui, oamenii sunt conduși la Dumnezeu.

Nu pocăința noastră ne mântuiește, ci doar Isus Hristos și jertfa Sa, dar, prin pocăință, se deschide ușa pentru a veni la noi mântuirea.

Când ne rugăm, nu noi Îi spunem lui Dumnezeu ce să facă, ci El ne spune nouă ce trebuie să facem.

Acolo unde lucrează Domnul Isus, diavolul nu rămâne inactiv.

Religiile oamenilor pot fi rezumate astfel: întâi faci ceva pentru Dumnezeu și apoi primești ceea ce crezi că meriți. – În cazul creștinismului, singura „religie“ adevărată este exact invers: întâi primești iertarea și viața veșnică de la Dumnezeu și apoi faci ceva pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 16.5-23 · 2 Tesaloniceni 3.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:23-44

Din punct de vedere istoric, în prezent ne aflăm în perioada care urmează Cincizecimii. Israel este lăsat deoparte, este perioada Bisericii, timp în care Domnul Isus adună „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi“ (Ioan 11.52). Totuşi va veni şi ziua când tot Israelul va fi la rândul său strâns. După răpirea Bisericii, memorialul bucuriei sau „sărbătoarea trâmbiţelor“ (Numeri 29.1) va convoca poporul şi-l va uni din nou în ţara lui, pregătindu-l pentru marea smerire din cea de-a şasea sărbătoare: ziua Ispăşirii, căreia îi corespund ceremoniile din cap. 16. Israel, în mare nelinişte, va fi în aşteptarea Aceluia care acum este în Locul Preasfânt, ca să apară, împreună cu ai Săi, pentru mântuire (Evrei 9.28 vezi şi nota e: „Deosebit de venirea pentru păcat“), pentru eliberarea sa.

Astfel ajungem la sărbătoarea corturilor, descrisă în detaliu în acest pasaj. Ea simbolizează domnia dreptăţii şi a păcii pe pământ, care este numită mileniul. Să numărăm de câte ori se repetă cuvintele „să nu faci nici o lucrare de slugă“. În măreţul plan al harului, care merge de la cruce la glorie, Dumnezeu Şi-a rezervat privilegiul de a face El Însuşi lucrarea. Omul şi eforturile lui nu sunt de nici un folos. Este o lucrare divină. Este „glorioasă şi măreaţă“ (Psalmul 111.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Stapanirea de sine prin puterea Duhului

„Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul…” (Galateni 5:25)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 iul. 2024

15 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui … Și a avut șapte fii și trei fiice.

Iov 42.12,13

Dumnezeu îl binecuvântase pe Iov cu o familie mare – avea zece copii cu totul: șapte fii și trei fiice. Se pare că Iov era întrucâtva îngrijorat cu privire la starea spirituală a copiilor săi, care probabil că savurau partea bună a vieții un strop cam mult. Iov se scula dis-de-dimineață și aducea jertfe pentru ei, în cazul în care ei ar fi păcătuit. După aceea, tragedia l-a lovit pe Iov și pe familia lui. Dumnezeu i-a îngăduit lui Satan să aducă dezastrul asupra familiei lui Iov, și toți copiii lui au murit.

La sfârșitul încercărilor sale, Dumnezeu i-a dat din nou copii lui Iov, în locul celor pe care îi pierduse. În mod evident, copiii dintâi, care erau deja adulți atunci când muriseră, nu puteau fi cu adevărat înlocuiți, fiindcă aveau fiecare o personalitate și o relație unică și distinctă cu Iov și cu mama lor. Important însă este nu că Dumnezeu i-a înlocuit, ci că El l-a binecuvântat pe Iov încă o dată cu copii.

Dumnezeu i-a dat înapoi și averile pe care Iov le pierduse, pe care însă le-a dublat, astfel că el a avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe. Totuși, atunci când Dumnezeu i-a dat din nou copii, numărul lor n-a fost dublu, ci i-a înlocuit cu același număr de dinainte. De ce? Răspunsul este, pe cât de limpede, pe atât de minunat: Iov avea deja șapte fii și trei fiice care îl așteptau în cer! Astfel că Dumnezeu, până la urmă, a dublat numărul lor! Glasul Lui către Iov și către soția acestuia a fost: «Nu vă îngrijorați, căci îi veți vedea din nou». În toate aceste lucruri vedem că „Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.

Geneza 1.31

                                                                                                                            Planeta Jupiter

În iulie 2009, un astronom amator din Australia, Anthony Wesley, a descoperit o pată întunecată pe planeta Jupiter, care nu fusese identificată acolo până atunci. O examinare mai atentă cu diferite telescoape a arătat apoi că acea pată o formau de fapt norii de cenușă rezultați în urma impactului unei comete sau al unui asteroid.

În iulie 1994 avusese loc coliziunea mult mediatizată a cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter. Energia produsă în acel moment a fost echivalată cu cea eliberată de cincizeci de milioane de bombe de la Hiroshima. Impactul a lăsat pete întunecate cu diametru de până la 12.000 de kilometri.

Se știe de mult timp că planeta Jupiter, care este mai grea decât toate celelalte planete la un loc, are un efect stabilizator în Sistemul Solar. Oamenii de știință care au studiat evenimentele recente au ajuns la concluzia că influența gravitațională a lui Jupiter pare să fie cu mult mai benefică decât se așteptau ei, acționând ca un fel de scut protector, protejând Sistemul Solar interior.

Așadar, Jupiter îndeplinește o funcție importantă pentru Pământ. Și este doar una dintre multele condiții care trebuie îndeplinite, pentru ca viața pe planeta noastră să fie posibilă.

Observații de acest gen îi uimesc atât pe oamenii de știință, cât și pe profani. Iar unii au ajuns astfel să creadă în Dumnezeu, în Cel care a creat totul atât de minunat și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale (Evrei 1.2,3).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.30-16.4 · 2 Tesaloniceni 2.13-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:15-22

Cincizeci de zile separau sărbătoarea celor dintâi roade de cea a săptămânilor sau Cincizecimea. Amândouă aveau loc în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Ştim că, după învierea Sa, înainte de înălţarea la cer, Domnul li S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi pentru a-i mângâia, a-i încuraja şi a-i trimite să vestească Evanghelia. Apoi cap. 2 din Fapte ne arată cum Duhul Sfânt a coborât din cer la Cincizecime pentru a locui în Adunare. Cele două pâini menţionate în v. 17 sunt un simbol al acestei Biserici alcătuite din credincioşi evrei şi „străini“. Dar cei care o alcătuiesc sunt încă pe pământ şi de aceea aluatul, simbol al păcatului, nu poate lipsi din aceste pâini. (1 Ioan 1.7, 9). Astfel sunt „cele dintâi roade“ ale lucrării crucii prezentate lui Dumnezeu de către preot. Şi Isus, vorbind despre El Însuşi ca fiind „bobul de grâu“ care trebuia să cadă „în pământ“ şi să moară, putea adăuga: „dacă moare, aduce mult rod“ (Ioan 12.24). Snopul celor dintâi roade era mărturia, premiza unui bo­gat seceriş (v. 22). Hristos, Omul înviat, nu va ră­mâne singur în glorie. Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Şi snopii (Psalmul 126.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ARE UN PLAN BUN PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:11)

Să privim mai atent la acest pasaj din Sfânta Scriptură și să vedem care sunt gândurile Domnului pentru noi: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta… vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-12, 14). Iudeii treceau printr-o lungă perioadă de suferință din cauza păcatelor lor: șaptezeci de ani de robie. Și totuși Dumnezeu nu i-a uitat și le-a spus: „Încă mai am un plan pentru voi!” Dacă ai păcătuit și ai trecut printr-o perioadă de mustrare, s-ar putea să te întrebi: „Oare Dumnezeu mi-a întors spatele?” Dumnezeu te poate mustra, dar nu te va respinge niciodată! Două capitole mai încolo, Dumnezeu spune aceluiași grup de oameni: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Să reținem expresia „îți păstrez bunătatea”… Poate că viața ta s-a năruit, dar Dumnezeu o poate reabilita. Marea temă a Bibliei este restaurarea! Regele David a comis adulter și crimă, dar când s-a pocăit, Dumnezeu l-a restaurat pe deplin. Și Biblia spune: „David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, și a fost îngropat lângă părinţii săi.” (Faptele apostolilor 13:36) Ți-ar plăcea să ai aceste cuvinte pe piatra ta de mormânt? Se poate! Fratele mai mare al fiului risipitor era supărat pe tatăl lor pentru că acesta l-a iertat și l-a reabilitat pe fratele său mai mic. Dar în pofida acestui fapt, tatăl tot l-a restaurat. Tu nu poți anula realitatea păcatelor din trecut, dar Dumnezeu te poate vindeca de efectele lor. Trebuie doar să vii la El – fă astăzi primul pas!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 iul. 2024

14 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul lui va fi o jertfă de pace, dacă-l va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie femeiască, să-l aducă fără cusur înaintea Domnului. Și să-și pună mâna pe capul darului său și să-l înjunghie la intrarea cortului întâlnirii; și fiii lui Aaron, preoții, să stropească sângele pe altar de jur-împrejur.

Levitic 3.1,2

În Levitic 3 avem jertfa de pace. Ea se află în legătură cu arderea-de-tot, însă ceea ce ea prezintă este că noi, ca rezultat al lucrării Domnului Isus, putem avea părtășie cu Dumnezeu, putem avea parte cu El.

La cruce, Dumnezeu și credinciosul se preocupă cu aceeași lucrare. În jertfa de pace vedem deci ceea ce avem împreună cu Dumnezeu. Este vorba nu de partea lui Dumnezeu, așa cum o vedem în arderea-de-tot, ci de faptul că Dumnezeu și toți câți au parte în Domnul Isus au comuniune; cineva care n-are nicio parte în Domnul Isus nu va vedea niciodată slava Domnului și slava lucrării Sale. Însă noi, care avem parte în El, putem sta lângă cruce; Dumnezeu este acolo și spune: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, care a înfăptuit, la cruce, minunata lucrare», iar inimile noastre spun: «Acesta este Mântuitorul nostru iubit». Dumnezeu spune: «El a făcut lucrarea, pentru că Mă iubea» (vedeți Exod 21.5; Ioan 18.11), iar inimile noastre spun: «El a făcut lucrarea, pentru că El ne-a iubit; El este Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine» (Galateni 2.20)!

Așa ne vorbește Dumnezeu despre slava Sa și despre slava lucrării Sale, iar noi vorbim cu Dumnezeu, căci și noi admirăm ceea ce I-a umplut Lui inima. Așa avem părtășie cu El. Baza acestei părtășii este, repet, această Persoană minunată, în lucrarea Sa de pe cruce. Cu El și cu lucrarea Sa se preocupă și inima lui Dumnezeu și inimile noastre, și aceasta este părtășie. Acesta este lucrul important pe care îl găsim aici, în Levitic 3 și 7.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine ești Tu?“, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun“.

Ioan 8.25

Isus Hristos – Adevărul în persoană

Domnul Isus nu a vorbit și nu a acționat niciodată altfel decât în dependență de Tatăl Său și în supunere față de voia Sa. Astfel, cuvintele și faptele Sale au fost revelația și reprezentarea Celui care L-a trimis. Pe de o parte, aceasta arată perfecțiunea minunată a Domnului nostru, dar, pe de altă parte, într-un trist contrast, dezvăluie imperfecțiunea noastră.

La fel de perfecte ca El Însuși, au fost și cuvintele Sale, și faptele Sale. Nu a existat nicio diferență între cuvintele, faptele și Persoana Sa. Astfel, la întrebarea iudeilor, „Cine ești Tu?“, El a putut răspunde: „Ceea ce de la început vă spun“.

El a fost adevărul, a spus adevărul și a făcut adevărul! Cu alte cuvinte, vorbirea Sa Îl reprezintă pe El Însuși, care este în același timp Adevărul în persoană.

Cuvintele noastre de obicei fie conțin mai puțin adevăr, fie trec dincolo de adevăr. Cât de des Îl dezonorăm noi pe Domnul Isus prin cuvintele noastre care nu exprimă întregul adevăr…!

La Domnul Isus, fiecare cuvânt era perfect adevărat și, prin urmare, era atât o strălucire a gloriei Sale personale, cât și o revelație a Tatălui. Iar aceasta s-a văzut și în fiecare lucrare a Sa! El putea spune:

„Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări“ (Ioan 14.10).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.13-29 · 2 Tesaloniceni 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:1-14

Acest capitol este un calendar al «zilelor solemne» ale Domnului, numite „sărbătorile rânduite“ (sau: timpurile stabilite), care aveau loc în fiecare an. Erau în număr de şapte, în afară de Sabat, ziua de odihnă săptămânală, care este tratată cea dintâi. S-a remarcat că aceste sărbători, în succesiunea lor, dezvăluie în afara ochilor noştri istoria lui Israel începând de la cruce, planurile lui Dumnezeu cu privire la această naţiune, planurile Lui în privinţa Bisericii (deşi întrucâtva în chip ascuns), în sfârşit, planurile Lui privindu-L pe Fiul Său.

Totul a început la Paşti: Punctul de pornire al binecuvântării lui Israel, al binecuvântării Bisericii, ca şi al fericirii fiecărui om este crucea. Imediat după aceasta, sărbătoarea Azimilor (a pâinii nedospite) Îl evoca pe „Cel care n-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21), a Cărui despărţire de rău trebuie să se reproducă în mersul Adunării, ceea ce înseamnă în fiecare răscumpărat. „Aluatul vechi“ trebuie scos afară, căci noi suntem „fără aluat“ (1 Corinteni 5.7).

Urma apoi sărbătoarea celor dintâi roade. Primul snop legănat este tot Hristos, triumfător în învierea Sa, întâiul născut dintre morţi, prezentat lui Dumnezeu în multiplele aspecte ale gloriilor Sale: „ca să vă fie primit“ (v.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA TREBUIE ÎNSOȚITĂ DE CREDINȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24)

Citim (în Evrei 11:6): „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” Cea mai mare dorință a lui Dumnezeu este să fie crezut. Tu te poți ruga în mod regulat și ritualic, și chiar să te simți mai aproape de Dumnezeu ca urmare a acestui fapt, dar să nu te aștepți ca El să-ți răspundă la rugăciuni, sau ca situația ta să se schimbe – dacă nu crezi.

Apostolul Petru a fost închis și condamnat la moarte, iar execuția sa era programată pentru următoarea zi. Biserica s-a rugat toată noaptea pentru eliberarea lui… Și aceasta a survenit în mod miraculos. Dumnezeu a adus un somn peste gardieni, a deschis ușa închisorii lui Petru și l-a eliberat. Cu toate acestea, când Petru a apărut la ușa casei unde credincioșii se rugau, acestora nu le-a venit să creadă când slujnica Roda „a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.” (Faptele apostolilor 12:13-15). Chiar și primii ucenici s-au luptat să creadă că Dumnezeu Îi va auzi. Chiar și atunci când răspunsul a fost la ușa lor, ei au ezitat să creadă…

Și noi facem la fel, nu-i așa? Ne luptăm cu rugăciunea. Uităm să ne rugăm, iar când ne amintim, ne grăbim să ne rugăm și folosim cuvinte nesincere sau gândurile noastre se împrăștie ca un stol de prepelițe. De ce trebuie să se întâmple asta? Tu trebuie să știi că te poți ruga oriunde, în orice moment, folosind propriile tale cuvinte, iar Dumnezeu promite să răspundă. Dar tu trebuie să-ți dai seama de puterea și potențialul incredibil al unui credincios care se roagă. Biblia spune că: „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Așa că, nu te ruga pur și simplu, ci încrede-te în răspunsul lui Dumnezeu;  apoi vorbește și poartă-te după credința ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 iul. 2024

13 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate le face bine.

Marcu 7.37

Puține stări sunt mai triste decât cea a unui om dezamăgit. El întotdeauna găsește vină la alții și stă într-o izolare greșită. Starea lui este mizerabilă, iar cei care sunt suficient de slabi și de neghiobi să-l asculte sunt conduși într-o stare la fel de mizerabilă.

Cât de binecuvântat și de înviorător este să ne întoarcem privirile de la această imagine tristă la imaginea Omului desăvârșit, Singurul care a trăit în mod perfect pe acest pământ! Calea lui a fost într-adevăr una izolată, iar El n-a găsit nimic în jurul Său care să corespundă cu Ființa Sa. „Lumea nu L-a cunoscut“; „a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1.10,11) – a căutat compasiune și mângâietori, dar n-a găsit nimic de felul acesta. Chiar și ucenicii Săi preaiubiți au eșuat în a-L înțelege. Au adormit pe muntele schimbării la față, în prezența gloriei Lui; la fel în grădina Ghetsimani, în prezența suferințelor Sale de nespus. L-au trezit din somn, cuprinși de teamă și de necredință, și L-au asaltat deseori cu întrebările și cu comentariile lor lipsite de pricepere.

Cum a întâmpinat El toate acestea? Cu un har, o răbdare și o bunătate perfecte. Le-a răspuns la întrebări; le-a corectat părerile; le-a alungat temerile; le-a rezolvat dificultățile; le-a satisfăcut nevoile; le-a îngăduit slăbiciunile; le-a dat credit pentru devotamentul lor, chiar și atunci când a fost părăsit de ei; i-a privit cu bunătate și cu dragoste, în ciuda întregului lor faliment – „Fiindcă îi iubea pe cei ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt“.

Să fim și noi însuflețiți de același duh ca al Domnului nostru binecuvântat și să călcăm pe urmele Lui! Atunci izolarea noastră va fi una corectă și, deși calea noastră va fi una îngustă, inima ne va fi largă.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți … și odihniți-vă puțin.

Marcu 6.31

Activitățile recreative

Un articol dintr-o revistă avea titlul „Activitățile recreative“ și era însoțit de o fotografie frumoasă – un bătrân stând pe o bancă, departe de trafic, într-o zonă verde îmbietoare. Și ce făcea? Nimic! Pur și simplu stătea acolo, oferind o imagine care emana pace și bunăstare. Dar autorii articolului au privit altfel lucrurile și au comentat diferit această fotografie: „Nici el nu a învățat cum să-și ocupe timpul liber într-un mod corect“.

Mulți oameni cred că trebuie să fie în acțiune în fiecare minut pe care îl au la dispoziție. Fiecare sfârșit de săptămână este aglomerat, chiar și în concediu trec în grabă de la o activitate la alta. Apoi sunt și atâtea filme de vizionat…

Oare așa ar trebui să înțelegem aceste activități recreative? Nu devenim astfel sclavii propriului nostru timp liber? Ceea ce neglijăm este de fapt timpul de a reflecta asupra scopului vieții noastre, clipele de retrospectivă, de care orice om are absolută nevoie. Dumnezeu vrea să ne dea astfel de ore de odihnă, pentru ca noi să ne găsim pacea interioară și să privim cu încredere spre viitor. Pentru a face aceasta, trebuie să reflectăm la relația noastră cu El. Dar tocmai aceasta încearcă să împiedice adversarul lui Dumnezeu, diavolul. „Nu avem timp“ – nici măcar în timpul liber!

Prin acest verset, „Veniți … și odihniți-vă puțin“, suntem încurajați să ne luăm timp pentru a sta în tăcere și a medita la viitorul nostru veșnic, timp pentru a citi Biblia în liniște și a o aprecia ca fiind Cartea prin care Dumnezeu Însuși ne vorbește!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.1-12 · 2 Tesaloniceni 1.6-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 22:17-33

De la Levitic 21.1 până la 22.16, Dumnezeu Se îngrijeşte de păstrarea preoţiei fără pată, în timp ce în v. 17-33 Se ocupă de calitatea jertfelor. Nu este într-adevăr trist că El este obligat să precizeze: «Să nu-Mi oferiţi animale bolnave sau având vreun cusur»?

În ciuda acestor instrucţiuni care nici n-ar fi trebuit să fie date, fiind de la sine înţelese, profetul Maleahi ne spune că poporul a adus astfel de ofrande. Făcând astfel, nedreptatea comisă de ei era de două ori mai mare:

În primul rând, pentru că însemna dispreţuirea lui Dumnezeu; ceea ce ei n-ar fi îndrăznit să aducă guvernatorului lor (Maleahi 1.8), ce era de nevândut, găseau suficient de bun pentru Dumnezeu.

În al doilea rând, pentru că toate aceste jertfe, care spuneau despre Hristos, jertfa perfectă, trebuia să fie fără cusur. Şi noi, dragi creştini, ce rezervăm noi pentru Domnul din timpul nostru, din energia noastră, din inteligenţa noastră, din banii noştri? Ce avem mai bun sau numai surplusul, cel cu care nu ştim ce să facem?

Spre deosebire de jertfele pentru păcat, necesare, obligatorii, aici este vorba de daruri de mulţumire, de bunăvoie, facultative. Din partea noastră, nimic cu forţa. Dumnezeu nu pretinde nimic. Dar cu cât inimile noastre sunt mai cuprinse de dragostea lui Isus, cu atât mai pretenţioşi trebuie să fim cu privire la ce Îi aducem în schimb.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNILE TALE POT SCHIMBA SITUAȚIA! | Fundația S.E.E.R. România

„Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi…” (Exodul 32:13)

Dacă nu ești sigur că rugăciunile tale pot schimba situația în care te afli acum, citește istoria lui Moise care a mijlocit înaintea lui Dumnezeu ca să nu-i distrugă pe iudei din cauza vițelului de aur și a idolatriei.

Citim în Biblie că „Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său și a zis: Adu-Ți aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.”

Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.” (Exodul 32:11, 13-14). Pentru o clipă Moise a fost șocat, dar în următoarea clipă stătea în fața lui Dumnezeu, mijlocind… Era în genunchi mijlocind pentru viața poporului său, ridicând mâinile, plângând cu lacrimi și luptându-se ca Iacov la Peniel.

Să observăm cum s-a rugat Moise: I-a amintit lui Dumnezeu de promisiunile legământului Său și s-a bazat pe Cuvântul Lui! Și dacă există un lucru care va atrage atenția lui Dumnezeu și-L va determina să răspundă nevoilor tale, acela este că te bazezi pe Cuvântul Său. Cuvântul lui Dumnezeu despre un lucru este întotdeauna voia lui Dumnezeu cu privire la acel lucru. „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15)

Când te rogi, tu ești asemenea unui fir electric prin care puterea și prezența lui Dumnezeu pot curge în orice situație și-n orice direcție, iar în rugăciune acționezi întrerupătorul.

Așadar, în loc să te plângi de situație, începe să te rogi pentru ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 iul. 2024

12 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El era la cârmă, dormind pe căpătâi. Și ei Îl trezesc și-I spun: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?“.

Marcu 4.38

Cât de rușinați trebuie să fi fost ucenicii când, după strigătele lor de necredință, Domnul S-a trezit și a liniștit marea și vântul cu câteva cuvinte! Cât de scandaloase s-au dovedit îndoielile lor cu privire la El, după ce vântul și marea s-au supus ascultătoare cuvintelor Lui!

Ce bine ar fi fost să se fi încrezut în El! Ar fi putut să șadă alături de El și să învețe cât de minunat este să aibă o pace de neclintit în mijlocul furtunii, făcând astfel ca acea noapte să rămână una memorabilă, datorită încrederii lor în El. Ar fi putut să împărtășească pacea Lui, fiindcă somnul Său nu era unul al indiferenței, ci al păcii minunate și perfecte, în mijlocul furtunii dezlănțuite. Iar ei n-au fost cu nimic mai în siguranță atunci când Domnul a liniștit marea, decât erau atunci când valurile izbeau în corabie, fiindcă Omul care dormea la cârmă era Domnul universului. În liniște sau în furtună, ei erau în grija Sa. Dacă ar fi înțeles acest lucru prin credință, L-ar fi onorat pe El și ar fi fost scutiți de multă frământare.

Să avem grijă să nu ne pierdem încrederea în Domnul, așa cum au făcut ei! Poate că, atunci când vremea este frumoasă, vorbim despre siguranța oferită de El, dar, când vin furtuni, trebuie să avem grijă să ne ținem strâns de adevărul că El nu poate niciodată eșua. Ne-am încredințat cu totul grijii Lui? Atunci trebuie să știm că El este în întregime vrednic de încrederea noastră. Cunoaștem noi dragostea și înțelepciunea Lui îndeajuns de mult pentru a încredința cârma micuțelor noastre corăbii în mâna Lui și pentru a le lăsa acolo? Câteodată întrebăm: „Doamne, nu-Ți pasă?“. Scriptura însă ne răspunde: Aruncați „asupra Lui toate îngrijorarea voastră, fiindcă Lui Însuși Îi pasă de voi“ (1 Petru 5.7).

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

                                                                                                                      Locțiitorul lui Caesar Manati

Era în anul 1848. Regatul Sardinia-Piemont se afla în fruntea mișcării de unificare a Italiei. Stăpânirea austriacă din nordul Italiei avea să fie înlăturată prin campanie militară. În acest scop, guvernul piemontez mobilizase 100.000 de oameni. Mulți tineri au fost smulși din casele lor și expuși pericolelor și atrocităților războiului.

Tânărul Caesar Manati era căsătorit de puțin timp. Dar a fost chemat sub arme și nu s-a putut opune. În schimb, Carlo Donaldi, unul dintre verișorii lui Caesar, nu a fost obligat să facă serviciul militar. Acesta l-a însoțit pe Caesar la biroul de recrutare. Pe drum, Carlo i-a spus: „Caesar, durerea ta îmi străpunge inima. Dă-mi uniforma ta! Voi merge în locul tău la război. Dacă voi muri, amintește-ți mereu că te-am iubit“.

Carlo s-a înrolat în armată, a luptat și a căzut pe front… Pe mormântul său, Caesar a pus inscripția: Caesar Manati, eliberat din serviciul militar de locțiitorul său, Carlo Donaldi. Caesar nu a mai fost chemat niciodată la arme, căci Carlo îndeplinise cerințele legii în locul său.

Principiul substituției este cel mai viu ilustrat în Biblie: Isus Hristos a purtat pe crucea de la Golgota pedeapsa pentru păcatele tuturor oamenilor care cred în El, îndeplinind tot ceea ce pretindea dreptatea lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu îi iartă acum pe toți cei care cred în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare. Problema lor cu Dumnezeu este rezolvată o dată pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 14.1-33 · 2 Tesaloniceni 1.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 21:1-24

Aşa cum odinioară simplul fapt de a aparţine familiei lui Aaron conferea titlul de preot, tot astfel toţi răscumpăraţii Domnului sunt astăzi adoratori. Însă când era vorba să-şi exercite funcţiunea, un preot putea fi scos din slujbă. Contactul cu moartea, o căsătorie contrar voii lui Dumnezeu, un defect fizic incurabil îl scoteau pe fiul lui Aaron din funcţia sa sfântă. Îi era permis să se hrănească din pâinea lui Dumnezeu ca şi ceilalţi fraţi (v. 22), dar nu cunoştea deloc bucuria de a-I servi. Din nefericire, mulţi credincioşi sunt în acest ca­z! Cei care sunt orbi în sensul din 2 Petru 1.9 sau şchiopi în sensul din Evrei 12.13, în timp ce îşi păstrează titlul şi privilegiul de copii ai lui Dumnezeu, nu-şi pot împlini cum se cuvine serviciul de adoratori. Aceasta este o mare pierdere, nu numai pentru ei, ci în primul rând pentru Domnul.

Dacă Marele nostru Preot Se poartă cu milă faţă de defectele şi infirmităţile alor Săi (cap. 21 – ceea ce ne este confirmat de Evrei 4.15), El nu Se poate asocia cu acela care, în cap. 22, este imaginea evidentă a păcatului în ei: o scurgere sau o lepră (v. 4). O asemenea întinare a unui credincios îl privează de a se bucura de „lucrurile sfinte“.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CEDA RESENTIMENTELOR, FII IERTĂTOR! | Fundația S.E.E.R. România

„Prostul moare ucis de aprinderea lui.” (Iov 5:2)

Din motive cunoscute doar de Dumnezeu și de Satan, Iov și-a pierdut banii, copiii și sănătatea. Dacă a existat vreodată cineva îndreptățit să fie plin de resentimente, acela a fost Iov. Elifaz, prietenul lui, i-a spus printre altele: „Prostul moare ucis de aprinderea lui.” Ce putem învăța din asta? Singurul lucru care ne poate răni mai mult decât ceea ce s-a întâmplat deja este să permitem ca resentimentul să ne conducă mintea și să ne dicteze faptele. S-ar putea să spui: „Dar eu vreau dreptate!” Cât de multă dreptate? Imaginează-te o clipă cu dușmanul tău. Imaginează-ți-l legat de un stâlp pentru biciuire. Bărbatul înarmat cu biciul se întoarce spre tine și te întreabă: „Câte lovituri de bici?” Și tu îi spui un număr. Biciul pocnește, sângele curge și pedeapsa este aplicată. Dușmanul tău se prăbușește la pământ, iar tu pleci. Ești fericit acum? Te simți mai bine? Ești împăcat? Pentru o vreme poate… dar în curând o altă amintire va ieși la suprafață și va fi nevoie de alte lovituri de bici. Când se va opri totul? Doar când vei lua în serios cuvintele Domnului Isus: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:14-15) Atunci când te rogi: „Tratează-mă așa cum îl tratez și eu pe aproapele meu” (vezi Matei 6:12), ești conștient de ceea ce Îi spui de fapt lui Dumnezeu? „Dă-mi ceea ce-i dau și eu lui. Dă-mi aceeași pace pe care i-o dau și eu lui. Fă-mă să mă bucur de aceeași toleranță pe care i-o ofer eu.” Crezi c-ai putea suporta o asemenea tratație? Aproape sigur, nu! Așadar, dacă vrei pace, fă pace. Dacă vrei generozitatea lui Dumnezeu, fii generos cu ceilalți. Dacă vrei siguranța iertării lui Dumnezeu, acordă iertare celorlalți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 iul. 2024

11 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

În vremea în care a fost scrisă epistola noastră nu era deloc ușor să urmezi această poruncă, pentru că autoritățile erau cu totul păgâne și idolatre. Ele îi priveau pe creștini – cei care întorseseră spatele religiei oficiale și refuzau cu tărie să ardă tămâie zeilor – ca pe dușmani firești, și de aceea îi denigrau și îi persecutau. În ciuda tuturor acestor lucruri, rămânea valabil faptul că cei care conduceau fuseseră așezați de Dumnezeu pentru a controla răul, pentru a porunci binele și a-l răsplăti (versetul 3). Autoritatea era, și este și astăzi, așa cum am spus deja, „slujitorul lui Dumnezeu“. Apostolul remarcă de două ori, în versetul 4: „Este un slujitor al lui Dumnezeu, pentru tine spre bine … Nu degeaba poartă sabia; pentru că este un slujitor al lui Dumnezeu, un răzbunător spre mânie celui care face răul“. De aceea, cel care se ridică împotriva ei „se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi răsplata“ (versetul 2). Cu alte cuvinte, oriunde există o autoritate, ea este de la Dumnezeu; credinciosul Îl vede pe Dumnezeu în ea și de aceea ascultă de bunăvoie. Ar fi neascultător față de Dumnezeu dacă nu ar face-o.

Este posibil ca această ascultare să-i aducă celui credincios diverse neplăceri sau inconveniente; este posibil să aibă drept consecință pentru el pierderi dureroase sau suferințe. Dar aceasta nu ar trebui să determine o altă comportare din partea lui. Ar trebui oare să se aștepte la altceva în această lume a nedreptății? El este străin și călător în ea, iar cetățenia sa este în cer. Prin credință este adus într-o legătură intimă cu Dumnezeu și privește la locul și la moștenirea sa de sus. Este binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cerești. În călătoria sa spre patria cerească nu este chemat să-și urmărească drepturile în această lume, cu atât mai puțin să lucreze activ la ordinea ei socială și politică sau chiar să primească un loc de conducere în ea. El va domni odată cu Hristos, când va veni timpul pentru aceasta; dar în prezent partea sa este să sufere și, atât cât depinde de el, să trăiască în pace cu toți oamenii, căutând binele lor și, „făcând binele, să reducă la tăcere neștiința oamenilor fără minte“ (1 Petru 2.15).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Grăbește-te de fugi în ea.

Geneza 19.22

                                                                                                                            Goana după viteză

Din cauza vitezei au loc mai mereu accidente. Un elicopter militar se izbește cu viteza năucitoare de o stâncă. Un tren interurban deraiază. Un avion supersonic se prăbușește în ocean. Un pilot de Formula 1 iese de pe pistă. Suferință și accidentări grave… Am parcurs un drum lung în goana noastră frenetică după viteză! Am atins – și în unele cazuri am depășit deja – limitele materiei și ale omului.

Ritmul alert nu ne lasă aproape deloc timp pentru a reflecta în liniște, pentru a ne gândi la sensul și scopul vieții. Ar fi bine să ne oprim o clipă și să căutăm răspuns la aceste întrebări: De ce mă aflu în lume? Încotro duce drumul meu prin viață? La ce bun să fii într-un tren de mare viteză, dacă el se îndreaptă în direcția greșită…?

Să-I cerem lui Dumnezeu răspuns la aceste întrebări. Creatorul cerului și al pământului are un mesaj pentru noi. Planurile Sale sunt bune pentru noi, de aceea dorește să-L ascultăm și să acționăm așa cum ne spune El. Dumnezeu ne-a lăsat gândurile Sale scrise în Biblie și așteaptă răspuns de la noi.

Dumnezeu are numai gânduri de binecuvântare pentru noi. Are o inimă plină de dragoste pentru toți cei care Îl ascultă și cred cuvântul Lui. El L-a trimis pe propriul Său Fiu în această lume, ca să moară pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât viața noastră să aibă un sens și un conținut. Ce tragic este când ratăm esențialul!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 13.1-39 · 1 Tesaloniceni 5.12-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 19:26-37, 20:22-27

Această secţiune a cărţii, incluzând capitolele 19 şi 20, începe şi sfârşeşte la fel, specificând că Israel avea menirea să fie poporul sfânt al unui Dumnezeu sfânt. Şi aproape fiecare poruncă din aceste capitole se încheie cu cuvintele de aducere-aminte: „Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru“. Cu cât mai mult cei care fac astăzi parte din familia lui Dumnezeu va trebui să reproducă sfinţenia „Tatălui sfânt“ ai Cărui copii sunt (Ioan 17.11). Petru citează v. 2 din cap. 19 completându-l: „după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi“ (1 Petru 1.15-16). Aici nu este numai „pentru că Eu sunt sfânt“, ci „după cum“. Ce măsură ne este dată prin aceasta!

Versetul 32 atrage atenţia asupra respectului cuvenit bătrânilor, subiect pe care un tânăr creştin nu trebuie niciodată să-l neglijeze. Creştinismul trebuie să fie evident prin toată comportarea noastră, nu numai prin abţinerea de la păcatele grozave pe care Dumnezeu este obligat să le denunţe în Cuvântul Său, ci în miile de detalii în care trebuie să exersăm dragostea şi dreptatea practică (v. 34-36). Să nu uităm niciodată că frumosul nume de Hristos a fost invocat peste noi (Iacov 2.7 vezi şi nota d), astfel că, prin comportarea noastră, onorăm sau dezonorăm acest nume preţios.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VIAȚA PLINĂ DE DUHUL SFÂNT | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efeseni 5:18)

Viața creștină nu este doar o viață schimbată, ci și o viață înlocuită. În momentul convertirii, noi Îi dăm lui Dumnezeu vechea noastră viață, iar El ne dă o viață nouă în locul ei. Dar El face mai mult: El vine să trăiască în noi prin puterea Duhului Sfânt. Apostolul Pavel a subliniat contrastul dintre a fi beat de vin și a fi plin de Duhul Sfânt. Primul element te face să-ți pierzi controlul, pe când celălalt te ajută să fii în control. Unul este contraproductiv, pe când celălalt este productiv. Unul te face neputincios, pe când celălalt te umple de putere. Unul îți aduce tristețe, pe când celălalt îți aduce bucurie. Acest verset nu este o promisiune, nici măcar o alegere, ci o poruncă: „Fiți plini de Duh!” Iar Pavel evidențiază trei lucruri care se întâmplă în viața unei persoane umplute de Duhul lui Dumnezeu… Iată ce fac acești oameni plini de Duhul: 1) Cântă şi aduc din toată inima laudă Domnului. Această stare nu este indusă de circumstanțe, ci apare în ciuda lor. Biblia spune că: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (Faptele apostolilor 16:25-26) Lauda adusă lui Dumnezeu poate deschide uși și poate rupe lanțuri! 2) Mulţumesc totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile (Efeseni 5:20). Și oamenii plini de Duhul Sfânt au necazuri, ca toți ceilalți… Dar ei nu se concentrează asupra necazurilor lor, ci își numără binecuvântările și rămân pozitivi, optimiști și recunoscători. 3) Se supun unii altora în frica lui Hristos (Efeseni 5:21). Oamenii plini de Duhul Sfânt sunt preocupați de ceilalți. Ei știu că ceea ce Dumnezeu face posibil pentru altcineva, va face posibil și pentru ei (vezi Efeseni 6:8). Așadar, fii plin de Duhul Sfânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 iul. 2024

10 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi, care, prin El, credeți în Dumnezeu, care L-a înviat dintre morți și I-a dat glorie, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

1 Petru 1.20,21

Acest Miel fusese cunoscut dinainte, cu mult înainte de răscumpărarea din Egipt, pentru că fusese cunoscut înainte de întemeierea lumii. La fel stăteau lucrurile și cu acești creștini ieșiți din iudaism, așa cum am văzut în versetul 2 din acest capitol. Ce lucru minunat să fii obiectul gândurilor și planurilor lui Dumnezeu într-un mod la fel de complet și de desăvârșit, precum a fost Mântuitorul Însuși!

Dar numai la sfârșitul timpului a fost momentul când El a fost arătat pentru acești creștini evrei, deoarece tot acest pasaj de aici nu li se adresează decât lor. Pentru ei fusese împlinită această imensă lucrare. El era Acela prin care ei credeau în Dumnezeu, iar fără El, această lucrare n-ar fi putut avea loc. Ca răsplată pentru jertfa Fiului Său, Dumnezeu L-a înviat dintre morți și L-a introdus în glorie, astfel încât credința și speranța lor să fie în Dumnezeu. Tatăl și Fiul erau la fel de interesați de lucrarea mântuirii lor – Fiul, prin sângele Său, iar Tatăl, prin învierea și gloria date Fiului – astfel încât Dumnezeu să fie Autorul lucrării, iar credința și speranța acestor evrei să aibă o temelie comună.

Aici, apostolul pornește de la învierea lui Hristos și de la gloria pe care Dumnezeu I-a dat-o, dar nu-i consideră pe cei cărora li se adresează ca înviați împreună cu Hristos și așezați împreună cu El în locurile cerești. Ei au un Hristos ceresc ca obiect al credinței și al speranței lor și trebuie să umble așa cum El a umblat aici, pe pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre cele cerești?

Ioan 3.11,12

Născut din nou (12)

Fariseul Nicodim și-a început conversația cu Domnul Isus spunând: „Noi știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). În spatele acestui „noi“ erau acei lideri evrei care considerau că Îl pot judeca pe Isus. Ei I-au adus un oarecare omagiu, dar nici măcar nu erau siguri cine era El cu adevărat.

Apoi, deodată, Isus, folosind aceeași formă de plural, „noi“, dar nu ca expresie a mulțumirii de sine sau a ignoranței fariseice, ci a atotștiinței divine, i-a vorbit lui Nicodim despre Sine ca fiind Cel care este una cu Tatăl și care este El Însuși Dumnezeu (Ioan 1.1; 10.30) – i-a vorbit cum numai Unul care Se află într-o legătură strânsă cu Dumnezeu și care Îl cunoaște pe Dumnezeu și gloria Sa o poate face. Cunoașterea Sa despre toate cele pământești și cerești este absolută. El cunoaște lucrurile în esența lor, în scopul lor – iată ce conferă cuvintelor Domnului Isus, care sunt adesea atât de simple, o profunzime atât de greu de pătruns!

Fariseii aveau probleme în a înțelege și a crede atunci când Fiul lui Dumnezeu le vorbea despre nașterea din nou – un proces care are loc pe pământ. Cum vor reacționa atunci când va fi vorba despre „cele cerești“, despre plinătatea binecuvântării pe care Dumnezeu vrea să o dea celor care Îl acceptă pe Fiul Său prin credință?

Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 18:1-5; 19:1-19

Rânduielile conţinute în aceste capitole privesc sfinţe­nia practică a poporului Domnului. Ele implică mila (19.10), cinstea şi adevărul (v. 11, 12), dreptatea (v.13-15), bunăvoinţa şi dra­gostea (v.16-18). Este umilitor că întâlnim aceleaşi puneri în gardă adresate şi creş­tinilor, în epistole, atât în cea către efeseni, cât şi în cea către coloseni. Aceasta arată că firea veche dintr-un copil al lui Dumnezeu nu este cu ni­mic mai bună decât cea a israelitului de odi­nioa­ră. „Să nu faceţi după faptele ţării Egiptului …“ începe cap. 18, îna­inte de a enumera întinările cărnii care sunt o urâciune înaintea Domnului. „Spun deci aceasta – îi învaţă apostolul Pavel pe efeseni– să nu mai umblaţi cum umblă naţiunile … care, pierzând orice simţire, s-au dedat la destrăbălare …“ (Efeseni 4.17, 19; comparaţi de asemenea v. 25 şi 28 cu Levitic 19.11). „Um­blaţi în dragoste“, conchide apostolul (Efeseni 5.2) şi aceeaşi concluzie apare şi în v. 18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Dom­nul Isus a citat acest verset şi l-a ilustrat într-un mod perfect prin El Însuşi. Din acest motiv, Iacov denumeşte conţinutul acestui verset „Legea îm­părătească (cea a Împăratului), potrivit Scripturii“! (Luca 10.28-37; Iacov 2.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU BANII TĂI | Fundația S.E.E.R. România

„Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

Un pastor a spus odată comunității din care făcea parte: „Dragilor, avem destui bani aici, în această dimineață, pentru a construi o nouă biserică și aceasta este o veste bună”. Apoi a adăugat: „Vestea mai puțin bună este că ei sunt încă în buzunarele noastre!”

Unii dintre noi au crescut crezând că este greșit să Îi cerem bani lui Dumnezeu, deoarece este un semn de lăcomie și egoism. Da, poate fi așa, dar nu trebuie să fie așa! Atunci când te rogi: „Doamne, binecuvântează-mă financiar, ca să pot dărui pentru lucrarea Ta și să-Ți împlinesc planurile”, și chiar faci așa – atunci din punct de vedere spiritual te aliniezi cu planul lui Dumnezeu. În parte, creșterea explozivă a Bisericii Noului Testament s-a datorat unor creștini care au fost dispuși să-și vândă bunurile pentru a finanța voia lui Dumnezeu. Barnaba a fost unul dintre aceștia. Biblia spune că el „a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor” (Faptele apostolilor 4:37). Dar Barnaba nu a fost singurul: „toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:34-35) Printre cei care L-au urmat pe Hristos se aflau și femei căsătorite cu bărbați bogați și puternici. Prin urmare, Isus a avut nevoie de un trezorier care să se ocupe de fondurile lor, dar în cele din urmă acesta a eșuat din pricina lăcomiei.

Din punct de vedere biblic, iată care este concluzia când vine vorba despre bani: dacă Îl onorezi pe Dumnezeu, El te va onora pe tine! Dacă pui lucrarea Lui pe primul loc, El va binecuvânta munca ta! Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine…” (Matei 6:33-34)

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iul. 2024

9 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Părinții noștri au păcătuit și au făcut rău în ochii Domnului Dumnezeului nostru și L-au părăsit … Acum eu am pe inimă să fac un legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, ca să se întoarcă de la noi aprinderea mâniei Sale. Fiii mei, nu fiți nepăsători; pentru că pe voi v-a ales Domnul să stați înaintea Lui, să-I slujiți și să fiți slujitorii Lui și să ardeți tămâie.

2 Cronici 29.6,10,11

Lecții din viața lui Ezechia (1) – Sârguință în lucrarea Domnului

Primul lucru pe care Ezechia l-a făcut după moartea tatălui său a fost să deschidă ușile casei Domnului, să le repare și să-i cheme pe preoți și pe leviți să se sfințească pe ei înșiși și să sfințească de asemenea casa Domnului. Ezechia a mărturisit că părinții lor fuseseră necredincioși și făcuseră ceea ce era rău în ochii Domnului. Acum el dorea să facă un legământ cu Dumnezeu, astfel încât mânia Lui să se întoarcă de la popor. I-a încurajat de asemenea pe preoți și pe leviți să nu fie neglijenți, fiindcă Domnul îi alesese în mod special pentru a sta înaintea Lui și pentru a-I sluji.

Vedem un exemplu minunat în felul prompt în care Ezechia a acționat și a vorbit în acel timp. Avem noi pe inimă lucrurile lui Dumnezeu așa cum Ezechia le-a avut? Toți cei care sunt în Hristos au fost făcuți împărați și preoți, de aceea și noi suntem chemați să fim sârguincioși.

Starea creștinătății este ruinată, însă nu trebuie să acuzăm generațiile trecute pentru acest lucru, căci și noi suntem la fel. Mai bine să ne judecăm pe noi înșine și să învățăm lecțiile trecutului, pentru a face ceea ce este bine și plăcut înaintea Domnului! Ceea ce Ezechia a făcut este un exemplu și pentru noi. Mai întâi trebuie să îndepărtăm toată necurăția din viețile noastre, tot ceea ce nu se potrivește cu templul lui Dumnezeu, căci noi suntem templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3.16). Apoi să nu fim neglijenți, ci să stăruim în slujirea pentru Domnul, dând mărturie despre El și slujindu-I ca mădulare ale trupului Său; și, prin Hristos, „să aducem o jertfă plăcută lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc numele Său“ (Evrei 13.15).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?

Romani 8.32

Biblia furată

La un târg dintr-un oraș din Franța era un stand cu Biblii. O tânără s-a apropiat cu o oarecare ezitare și a spus că dorește să plătească pentru Biblia pe care fiul ei de nouă ani o furase de acolo cu o zi înainte. Oamenii de la stand au fost la început surprinși, însă ulterior profund emoționați, când au auzit relatarea tinerei femei: Soțul meu este la pat de doi ani, acum în comă, iar fiul nostru suferă foarte mult din pricina aceasta. El s-a gândit că Biblia ar putea aduce o rezolvare. Întâi am vrut să vă returnez cartea furată, dar apoi am început să o citesc și acum vreau să o cumpăr.

Sperăm că, prin citirea Bibliei, femeia L-a găsit pe Cel care îi poate oferi nu numai un ajutor temporar, ci și pace cu Dumnezeu, har în fiecare zi pentru a nu dispera chiar și în situațiile cele mai dificile din viață și putere pentru a rămâne în liniște. Cât de inepuizabilă și de necuprins este oferta harului lui Dumnezeu, pe care El o pune la dispoziție, prin Domnul Isus, fiecărui om!

Dumnezeu îl iubește pe om, chiar dacă acesta este un păcătos și a încălcat poruncile Sale. Și tocmai de aceea L-a trimis pe Isus Hristos pe pământ, ca să moară pe cruce pentru păcatele celor care cred în El. Domnul Isus a plătit datoria noastră în fața lui Dumnezeu, astfel încât El poate ierta pe oricine își mărturisește păcatele și crede în Mântuitorul. „Căci sunt bine încredințat că nici moarte, nici viață … nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 8.38,39).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 11.1-27 · 1 Tesaloniceni 4.13-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 17:1-16

Dumnezeu Îşi rezervă dreptul asupra sângelui (am văzut deja în cap. 7.26, 27). Sub privirile Sale, în Locul Preasfânt se găsea de acum înainte, înnoit an de an, sângele jertfelor oferite (cap. 16). Şi acest sânge, de nelipsit pentru menţinerea relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său, vorbeşte constant inimii lui Dumnezeu despre lucrarea Fiului Său preaiubit.

Numeroase pasaje din Scriptură definesc virtuţile sângelui lui Hristos: El „face ispăşire pentru suflet“ (v. 11). „Curăţeşte de orice păcat (sau: de tot păcatul)“ (1 Ioan 1.7 vezi şi nota g). Chiar cea mai mică greşeală pe care am comis-o trebuie să fie ştearsă cu acest sânge şi nu poate fi curăţită altfel. Prin el am fost cumpăraţi „din orice naţiune“ (Apocalipsa 5.9 vezi şi nota k), „răscumpăraţi din felul … deşert de vieţuire“ (1 Pe­tru 1.18-19), spălaţi (Apo­calipsa 1.5), îndreptăţiţi (Rom. 5.9), împăcaţi (Coloseni 1.20), sfinţiţi (Evrei 13.12), apropiaţi (Efeseni 2.13); prin el o cale nouă este deschisă până în Locul Preasfânt (Evrei 10.19, 20). Şi tot prin el victoria noastră este câştigată (Ap. 12.11).

Preţios sânge al lui Isus! Virtuţile Sale, eficacitatea Sa       sunt o piatră de poticnire pentru cei care nu şi le însuşesc prin credinţă curată, dar pentru cei răscumpăraţi sunt un subiect etern de laudă şi de adorare. „Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său: …a Lui fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin“ (Ap.1.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ TRATĂM MOARTEA ÎN MOD CORECT | Fundația S.E.E.R. România

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.” (Psalmul 23:4)

Astăzi vom vorbi despre cum să tratăm în mod corect moartea, reținând câteva lucruri din versetul 4 al Psalmului 23: 1) Moartea este un lucru sigur. Se povestește că un ipohondru și-a scris aceste cuvinte pe piatra de mormânt: „Acum poate veți crede că am fost bolnav, și de aceea am murit!” Serios vorbind, dacă ești înțelept, nu vei fi obsedat de moarte, dar te vei pregăti pentru ea. 2) Moartea este o trecere. Cuvântul „umblu” din acest verset vrea să ne spună că fiecare pas pe care îl facem aduce data plecării cu o zi mai aproape, iar cuvântul „prin” ne spune că este doar o trecere temporară și nu destinația finală. Este ca o „metamorfoză” ce transformă o biată omidă într-un fluture frumos care se poate înălța. Biblia descrie noul tău trup în aceste cuvinte: a) „trup îmbrăcat în neputrezire”, ceea ce înseamnă că nu te vei mai lupta niciodată cu durerea sau cu boala (vezi 1 Corinteni 15:53). b) „trup nemuritor”, ceea ce înseamnă că nu vei mai avea vârstă și nu mai mori (vezi v. 53). c) „trup asemenea lui Hristos” (1 Corinteni 15:45-49). Adică, trupul pe care-l vei avea după înviere nu va mai fi din carne și sânge, pentru că acest trup nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu, ci va fi complet schimbat. Nu ți se pare interesant faptul că mulți dintre oamenii care au murit și s-au întors la viață, povestesc despre ieșirea dintr-un tunel într-o lumină strălucitoare, cerească? Așadar, chiar trebuie să ne temem de moarte? Nu! Sau să ne temem de rău? Nu! De ce? Pentru că Domnul este cu noi, iar El a biruit moartea, mormântul și iadul! Domnul Isus a spus: „Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1:18) Așa că, bucură-te: cheia destinului tău veșnic nu se află în mâinile tale sau ale altcuiva ca tine, ci în mâinile Celui care te iubește!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 iul. 2024

8 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Venirea Domnului, dacă o privim așa cum trebuie, nu este un lucru pe care să-l învățăm, ci, după cum ne arată Scriptura, este identificată cu toate simțămintele și cu întreg caracterul creștinului.

La începutul primei Epistole către Tesaloniceni, despre credincioșii de acolo se spune că fuseseră convertiți pentru a-L aștepta pe Fiul lui Dumnezeu din cer. El era o realitate vie și personală pentru ei. Există mult mai multe lucruri în acest pasaj, însă acesta este primul dintre ele: ei fuseseră convertiți în vederea așteptării Lui. Această stare de așteptare este ceea ce se potrivește creștinului. Nu spun că nu există și alte motivații, căci dragostea binecuvântată pe care El ne-a arătat-o în moartea Sa ne determină și ea să-L urmăm, însă creștinul este o persoană care trăiește între prima venire a lui Hristos, pentru a-l mântui, și cea de-a doua venire a Lui, pentru a-l scoate din această scenă. Iar ceea ce-l caracterizează, dacă se încrede în Cuvântul lui Dumnezeu, este că-L așteaptă pe Hristos.

Cu privire la felul în care venirea Domnului este prezentată, nu doar ca o doctrină, ci ca fiind împletită cu toate gândurile și simțămintele creștinului, există doar două epistole în care ea nu este prezentată ca o țintă. Într-una dintre ele, Galateni, destinatarii erau într-o stare spirituală prea joasă, iar apostolul a trebuit să ia lucrurile de la temelie; în cealaltă, Efeseni, destinatarii erau priviți ca fiind deja așezați în locurile cerești. În 1 Tesaloniceni 1.10 ni se spune că venirea Domnului era parte a convertirii lor. Hristos suferise pentru ei și urma să vină pentru a-i lua la Sine. Vedem în fiecare capitol al acestei epistole cum venirea lui Hristos este conectată cu convertirea, cu lucrarea, cu sfințenia și cu suferințele creștinului (1 Tesaloniceni 1.10; 2.19,20; 3.13; 4.13,14).

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.

Psalmul 23.4

Tu ești cu mine!

Era în anul 1943, în zona Ruhr. Era timp de război, iar primele bombe căzuseră deja și răspândeau groaza. Pastorul Wilhelm Busch (1897-1966) i-a invitat pe toți vecinii săi, mai mici și mai mari, la o oră de studiu biblic. El a citit Psalmul 23 și apoi a întrebat: „Copii, știți ce este o vale întunecoasă? La ce s-a gândit David când a scris acest verset?“. O fată a răspuns: „O vale întunecoasă este atunci când avioanele aruncă bombe, sirenele urlă și când ți-e teribil de frică!“. Wilhelm Busch i-a dat dreptate: „Exact, aceasta este o vale întunecoasă. Dar ce prețios lucru este să poți spune: Tu ești cu mine. Să ne amintim cu toții de aceste cuvinte în clipele când se va porni următorul bombardament“. Câteva ore mai târziu, sirenele au dat alarma. În pivniță, fetița lui s-a agățat de el: „Tati, mi-e tare frică“. El a luat-o în brațe și a întrebat-o blând: „Ce am învățat în această dimineață? – Tu ești cu mine!“. Ea a dat din cap: „Oh, tată, am uitat!“. Bombele cădeau fără milă…

A doua zi, Wilhelm Busch stătea în camera sa. Fiica lui a dat buzna, ținând-o de mână pe cea mai bună prietenă a ei: „Tată, ieri, în buncăr, când toată lumea țipa și era speriată, prietena mea i-a spus mamei sale: «Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine». – Tată, ea și-a adus aminte de aceste cuvinte!“.

Ce bine este să-L cunoști pe Isus ca Mântuitor și Păstor al tău, ca pe Acela care poate îndepărta orice teamă! Bucurați-vă de această prețioasă însoțire, „Tu ești cu mine“. Luați-vă timp să stați de vorbă cu Isus.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 10.1-19 · 1 Tesaloniceni 4.9-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:23-34

Iată cât de mare şi de delicată era pentru marele preot şi pentru fiii săi lucrarea necesară pentru înlăturarea păcatelor. Şi, în plus, toată această slujbă era valabilă numai pentru un an. În adevăr, sursa păcatelor, inima omului, nu era curăţită pentru atât, iar această inimă rea nu se putea lipsi să nu lucreze din nou fapte rele în tot timpul noului an. Întotdeauna era necesar să fie repetate aceste jertfe, marii preoţi transmiţând mai departe slujba, din tată în fiu, „pentru că prin moarte erau împiedicaţi să dăinuiască“ (Evrei 7.23-25).

Cu cât mai măreaţă este lucrarea lui Hristos în realitatea ei, în întreg răsunetul ei, pretinzând propriul Său sacrificiu! Pentru a înlătura păcatul lumii, pentru a-i anula toate consecinţele, cât şi pentru a ajunge la sursă: inima omului şi a o curăţa, Isus a fost în totalitate singur. Nimeni altcineva nu poate avea în aceasta vreun rol, cât de neînsemnat. Ce făcea poporul în timpul acelei măreţe lucrări a preotului? Ei nu puteau şi nici nu trebuia să facă nimic altceva, decât să-şi smerească sufletele. O lucrare era împlinită în favoarea lor, în contul căreia ei se puteau odihni. Ei bine, aceasta este tot ce trebuie să facem şi noi! Să ne odihnim în lucrarea suficientă şi perfectă a Domnului Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ESTE SPRE BINELE TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)

Acest verset este unul dintre cele mai reconfortante și mai des citate: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) Acest verset se adresează credincioșilor – copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu care Îl iubesc pe Domnul, care umblă conform planului Său și care acționează în conformitate cu principiile biblice. Este interesant faptul că în Biblie cuvântul „cunoaștere” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a ști în mod intuitiv”. Adică, ceva din interiorul nostru ne spune: „Nu înțeleg și nu pot explica ce mi se întâmplă, dar știu că Dumnezeu lucrează și că va ieși ceva bun din asta!” Să analizăm sensul și semnificația cuvintelor: „lucrurile lucrează împreună”… Ți-ar plăcea să mănânci bicarbonat de sodiu? Sau făină? Nu! Dar atunci când le pui împreună, când adaugi alte câteva ingrediente, le amesteci și le pui la cuptor, din ele iese „ceva bun”. Când Biblia spune „toate lucrurile”, asta include și lucruri dureroase, nedrepte și dificile. Calea spre tronul Egiptului l-a trecut pe Iosif prin trădare, calomnie, întemnițare pe nedrept și dezamăgire. Dar, privind în urmă, el a putut spune: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Geneza 50:20). În moduri pe care nu le poți vedea sau înțelege acum, lucrurile prin care treci lucrează pentru binele tău. Îl iubești pe Dumnezeu? Crezi că El are un plan și un scop pentru viața ta? Te străduiești să-I fii/faci pe plac? Atunci, ai încredere că El va face ca „toate lucrurile” să producă binele tău!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →