18 Iulie 2024
Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat. Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.
1 Corinteni 5.6-8
Este foarte important ca, atunci când o adunare locală exercită disciplina, să facă acest lucru corect, ca în prezența lui Dumnezeu, prin autoritatea Domnului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă s-a lucrat așa, atunci trebuie să acceptăm două lucruri: primul, că a existat supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, care a condus la decizia luată; iar al doilea, că în totalitate conștiințele persoanelor care formează adunarea au fost în legătură nemijlocită cu Scriptura și au fost conduse de ea în luarea acestei decizii. O astfel de lucrare a adunării va fi într-un singur gând și va fi făcută în părtășie.
Mai mulți indivizi evlavioși pot fi într-adevăr uniți împreună, din punct de vedere al mărturisirii lor, pe terenul adunării, dar vitalitatea strângerii laolaltă nu mai există, pentru că cel care ține lucrurile împreună este omul, și nu Dumnezeu.
Adevărul cu privire la „a acționa în părtășie“ este pierdut pentru sufletele care urmează un lider, ori o majoritate ori, dacă vreți, o minoritate. Dacă așa stau lucrurile, nu este călăuzirea Duhului în ascultare de Cuvânt, ci este hotărârea lui X sau a lui Y, sau a unei părți influente a adunării. Aceasta este o lucrare nespus de tristă și complet nevrednică de harul lui Dumnezeu care ne-a deschis ochii să înțelegem care este privilegiul și datoria noastră de a păstra unitatea Duhului în legătura păcii. Porunca unui om nu este unitatea Duhului, ci mai degrabă degradare, așa cum constatăm în starea de lucruri din jurul nostru, unde oamenii au lăsat în mâna liderilor lor chestiunile de disciplină. Și nu avem decât să privim la starea divizată a creștinătății și vom avea o vedere justă a rezultatelor urmării unui lider sau a unei majorități; la același rezultat vom ajunge și noi dacă vom urma același model.
H. F. Witherby
Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil.
Psalmul 139.14
Țesut cu oase și tendoane
În general nu acordăm prea mare atenție proceselor care au loc în corpul nostru, câtă vreme toate organele sunt sănătoase și își îndeplinesc funcțiile stabilite de Dumnezeu. Una dintre minunile unui organism viu este faptul că nenumăratele procese vitale se completează reciproc, menținând astfel echilibrul acestuia.
Doar când ne îmbolnăvim sau ne rănim devenim deodată conștienți că suntem făcuți „într-un mod uimitor și admirabil“. Cei care au suferit, de pildă, de insomnie severă pot spune câtă binecuvântare este în a avea un somn sănătos, iar un bolnav de inimă poate vorbi despre ce muncă enormă îi revine acestui mic organ. Oare nu ar trebui ca această constatare să ne îndrepte gândurile spre Dumnezeu, care a făcut totul și care de asemenea ține în funcțiune totul?
Având în vedere aceste funcții multiple și complementare ale vieții și finalitatea lor, înțelegem foarte bine sentimentele lui Iov, care I-a spus Creatorului său: „M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și cu tendoane; mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat duhul prin îngrijirile și paza Ta“ (Iov 10.11,12).
Omul este „făcut într-un mod uimitor și admirabil“ și în funcțiile sale spirituale și mentale. Avem inteligență, voință și intuiție și suntem capabili să luăm decizii morale. Le-am primit pe toate acestea de la Dumnezeu și suntem responsabili față de El pentru modul în care le folosim. Suntem creați „după chipul lui Dumnezeu“ – cât de răspunzători suntem pentru aceasta în fața Lui (Geneza 1.26)!
Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.15-29 · Tit 1.1-9
de Jean Koechlin
Levitic 25:1-19
Dumnezeu, care a dat omului Sabatul, Se îngrijeşte şi de creaţia Sa. La fiecare şapte ani, lucrul pământului trebuia întrerupt, pentru ca pământul să se poată odihni. Şi la fiecare şapte ori şapte ani, o dată la cincizeci de ani, în Israel trebuia să se audă trâmbiţa care vestea Anul Jubiliar, restaurarea tuturor lucrurilor. În consecinţă, nici o tranzacţie, nici o cumpărare a vreunei proprietăţi nu putea avea loc fără să se aibă în vedere data jubileului care urma şi de care trebuia să se ţină cont fără încetare.
Dragi copii ai lui Dumnezeu, această trâmbiţă căreia toţi israeliţii – şi în special cei oprimaţi – îi aşteptau sunetul, nu ne face ea să ne gândim la cea din urmă trâmbiţă, cu al cărei sunet Domnul va coborî din cer pentru a-i aduna sus pe toţi cei care Îi aparţin? (1 Corinteni 15.52). Da, Domnul vine, să nu uităm aceasta! Să trăim în această perspectivă! Să dăm lucrurilor de pe pământ numai o valoare relativă. Ele au un caracter trecător: ne vom bucura de ele numai pentru un timp. Să ne fixăm privirile dincolo de acestea, asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne (2 Corinteni 4.18).
Fie ca deciziile noastre, proiectele noastre, subiectele noastre de mulţumire ca şi cele de încercare să poată purta mereu în faţa ochilor noştri marca «provizoriu», pe care le-o conferă preafericita noastră speranţă!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
N-AI DE CE SĂ TE TEMI! | Fundația S.E.E.R. România
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)
Prima doamnă care a câștigat un premiu Nobel a fost fiziciana franceză Marie Curie. Ea a spus: „Nimic în viață nu este de temut, este doar de înțeles.” Așa că, iată câțiva pași pe care să-i urmezi dacă ești o fire temătoare:
1) Analizează în profunzime lucrul de care te temi, pentru a elimina misterul și dezinformarea din el, pentru că s-ar putea să fie doar o fobie.
2) În loc să te concentrezi pe frica ta, concentrează-te pe promisiunea lui Dumnezeu: „Nu te teme [nu ai de ce să te temi], căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Să reținem cuvintele „te întăresc”… Pe măsură ce credința ta în Dumnezeu devine mai puternică, amenințarea temerilor tale se va micșora.
3) Relaxează-te. Imaginează-ți că ești liniștit și liber de robia fricii și vei vedea efectul pozitiv asupra vieții tale.
4) Înfruntă fiecare dintre circumstanțele care îți declanșează frica, făcând pași mici. Fiecare obstacol pe care îl învingi te întărește. Așadar, ia-ți angajamentul de a-ți învinge temerile care ți-au distrus liniștea sufletească. Domnul Isus a spus: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Să reținem cuvintele „să nu”… Nu lăsa frica să te stăpânească, pentru că „cine se teme că va suferi, suferă deja pentru că se teme”, spunea cineva.
Fii proactiv și înarmează-te cu promisiunile lui Dumnezeu. Aleargă spre temerile tale așa cum a alergat David spre Goliat, știind că în Numele Domnului Isus le vei învinge! Așadar, nu ai de ce să te temi, pentru că Domnul este cu tine!
Mana Zilnica 