Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “aprilie, 2024”

30 apr. 2024

30 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.11

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Pentru a umbla într-un chip vrednic de Domnul, aducând rod și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu, este necesară puterea. Așadar, găsim acest adevăr prețios: cunoașterea lui Dumnezeu ne face să vedem unde se află secretul puterii. Dumnezeu este Cel în care se află puterea; El este sursa puterii noastre: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Creștinul este întărit printr-o putere care vine de sus, din gloria unde puterea lui Dumnezeu L-a așezat pe Hristos, după ce L-a înviat dintre morți (Efeseni 1.19,20).

Această putere infinită a lui Hristos în glorie este cea care îi conferă creștinului „toată puterea“, nu numai o măsură de putere pentru o anumită împrejurare, ci acea putere care îi este necesară în fiecare moment pentru a manifesta viața lui Hristos aici, pe pământ; este viața cerească manifestată în împrejurări pământești; o viață în armonie cu caracterul lui Dumnezeu, al Celui pe care creștinul Îl cunoaște. Aceasta este măsura puterii creștinului: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“; nu există nicio limită, deoarece este vorba de însăși puterea lui Dumnezeu. Nu avem oare aici suficiente temeiuri pentru a fi încurajați și susținuți pe cale?

Totuși, această putere de sus nu ne este dată pentru a împlini lucrări și semne care să-i impresioneze pe oameni, ci pentru a realiza adevăratul caracter al vieții creștine aici, pe pământ, așa cum acesta a fost manifestat, în mod desăvârșit, de Domnul nostru în zilele vieții Sale pământești. Suntem întăriți „pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie“. Durerile, necazurile, împotrivirile și dificultățile de tot felul abundă în viața de credință. Domnul Isus nu le-a ascuns alor Săi aceste lucruri, pe care și apostolii le-au reamintit mai târziu (Ioan 16.33; Fapte 14.22). Domnul Însuși a trecut prin toate aceste încercări, dovedind în permanență răbdare și îndelungă-răbdare.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Au venit niște oameni … spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?“. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“.

Marcu 5.35,36

Crede numai!

Nu te teme! – Cât de liniștitoare sunt aceste cuvinte rostite de Isus!

Te gândești la păcatele trecute și prezente din viața ta? Ești apăsat de gânduri și ele te fac nefericit? Nu te teme! Crede numai că păcatele îți sunt iertate, dacă le-ai mărturisit lui Dumnezeu.

Îți faci griji pentru ziua următoare? Îți este teamă că-ți vei pierde locul de muncă și că nu vei putea să îți întreții familia? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu va avea grijă de tine, pentru că El este Tatăl tău – indiferent de ce se întâmplă.

Treci printr-o perioadă dificilă? Te-a părăsit cineva apropiat? Ți-au fost zădărnicite cele mai bune planuri? Nu te teme! Crede numai că dragostea lui Dumnezeu te va ajuta să treci peste această perioadă dificilă. El vrea ca sufletului tău să-i fie bine.

Unul dintre copiii tăi a luat-o pe un drum rău și simți că situația se înrăutățește pe zi ce trece? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu are puterea de a-ți proteja copilul și că El va căuta această oaie pierdută până o va găsi.

Ți-e frică de moarte? Nu te teme! Crede numai că în momentul morții vei experimenta harul Său, dacă ești un copil al lui Dumnezeu. Crede că Păstorul tău va fi cu tine în moarte. Nimic și nimeni nu te poate îndepărta de El. Domnul te va purta pe brațul Său puternic până când vei fi cu El (Ioan 10.28).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.1-11 · Efeseni 3.14-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!“ Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge“ cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea“, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă“ (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI MINTEA ȘI VIAȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Vă îndemn… să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)

Apostolul Pavel ne spune cum putem să ne înnoim mintea: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Dacă îți dorești cu seriozitate o viață mai bună, trebuie să-ți schimbi felul de a gândi. Cea mai bună metodă prin care poți înceta să te mai gândești la ceva este pur și simplu… să te gândești la altceva! Când nu-ți place un anumit program TV, ce faci? Schimbi canalul! Oare canalul care nu-ți place nu mai există? Nu, el e acolo – te poți întoarce la el oricând dorești… Tot astfel, când îți dai seama că ești blocat într-un tipar repetat de gândire care îți este dăunător – ceva ce-ți sună în ureche mereu ca un disc stricat – ia atitudine! Refuză să-ți pui mintea în slujba diavolului! Singurul loc în care poate locui un gând este mintea… deci, și mintea ta! Singura putere pe care o are un gând asupra ta este puterea pe care i-o dai tu! Dumnezeu spune: „Ți-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa…” (Deuteronomul 30:19). Dumnezeu îți dă opțiuni, dar El nu le va pune în practică în locul tău. A alege gândul cel bun este ca și cum ai apăsa pe întrerupătorul unui bec: întunericul se împrăștie și încăperea se luminează. Gândurile cele mai persistente îți vor controla viața, deci asigură-te că sunt în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, schimbă-ți mintea, și-ți schimbi viața!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 apr. 2024

29 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

1 Corinteni 1.9

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Versetul nostru începe cu expresia minunată, „credincios este Dumnezeu“, care apare de trei ori în Noul Testament.

În 1 Corinteni 10.13, Dumnezeu este credincios ca să nu îngăduie să fim ispitiți sau încercați peste puterile noastre. El ne cunoaște măsura de putere spirituală, de aceea limitează întinderea încercărilor noastre.

În 2 Corinteni 1.18, Dumnezeu este credincios în ceea ce spune, fie direct, fie prin apostolii Săi, astfel că Pavel le transmite corintenilor că ceea ce el vorbise, ca din partea lui Dumnezeu, nu era doar „da și nu“, ci era „da și amin“. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, iar noi ne putem încrede și baza astăzi pe el în totul.

În 1 Corinteni 1.9, versetul nostru de azi, Dumnezeu este credincios prin chemarea pe care ne-a făcut-o, nu numai la mântuire, ci și la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

În primele nouă versete din 1 Corinteni 1, numele Domnului nostru Isus Hristos este menționat de mai multe ori. Orice binecuvântare este legată de El. Dacă ne bucurăm de binecuvântări, să ne bucurăm de ele în comuniune cu Fiul preaiubit al Tatălui! În versetul nostru, credinciosul Dumnezeu ne-a chemat la părtășia Fiului Său. Ca ilustrație a semnificației acestui lucru, putem privi la David, aflat în peștera Adulam (1 Samuel 22.1,2). David era lepădat de Saul și de popor, însă câțiva oameni se adunaseră în jurul lui. Într-un anumit sens, ei erau în comuniunea lui. Dacă David ar fi fost omorât, această comuniune s-ar fi încheiat.

Adevăratul nostru David a murit și acum este viu la dreapta lui Dumnezeu. În timp ce este încă lepădat de lumea aceasta, noi suntem chemați la comuniunea cu El, Cel al Cărui centru și și al Cărui caracter este El Însuși. Ce privilegiu minunat avem!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lumina este semănată pentru cel drept și bucuria pentru cel cinstit cu inima.

Psalmul 97.11

Onestitatea lui Robbie

În secolul al XIX-lea, în Anglia, un băiat pe nume Robbie își câștiga existența vânzând ace, piepteni și alte mărunțișuri. „Cumpărați piepteni și ace!“, striga el în sala de așteptare a unei gări. Dar vocea îi era slabă, pentru că era obosit și flămând. Aproape nimeni nu îl băga în seamă. În cele din urmă, o doamnă s-a apropiat de el și i-a spus: „Vreau un set de ace, ca să pot prinde această ruptură în rochie“. Apoi s-a întors spre fratele ei: „Harry, te rog, plătește-i băiatului!“. Bărbatul i-a dat banii lui Robbie. Dar băiatul a protestat: „Nu, doamnă! Este prea mult!“. Cu aceste cuvinte, băiatul a dat înapoi doi din cei zece cenți pe care îi primise.

„Ești cinstit“, i-a spus bărbatul. „Cum o să supraviețuiești dacă nu înșeli și tu puțin, din când în când?“ Robbie a răspuns hotărât: „Prefer să nu trăiesc decât să trăiesc trișând“. — „Cine te-a învățat aceasta?“, a întrebat bărbatul. „Mama mea, domnule, înainte să moară și să se ducă în cer. Și sunt sigur că ar fi preferat să mă vadă murind, decât să aibă un băiat necinstit.“ — „Ai dreptate, băiatul meu“, a recunoscut bărbatul, pentru că și el era negustor și avea probleme mari cu banii în acea perioadă și tocmai plănuia să se ajute prin înșelăciune. Dar onestitatea simplă a lui Robbie l-a impresionat atât de mult, încât a renunțat la planul său și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit cinstit din impasul său.

Și pentru Robbie onestitatea a dat roade. Comerciantul l-a angajat la el și i-a dat o mulțime de responsabilități, pentru că se putea baza pe Robbie.

Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur“ (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deo­parte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă“, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …“, completează            1 Petru 2.9.

Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL STĂPÂNIRII DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)

Pentru a avea o viață disciplinată, trebuie să ai o gândire disciplinată. Domnul Isus a spus că scopul lui Satan este să „fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Și dacă uiți lucrul acesta, o faci pe riscul tău, vei suporta consecințele! Prin propriile forțe, n-ai cum să-i ții piept – tu nu ești la egalitate cu Satan… dar când Îl ai pe Dumnezeu, El îți va da putere să-i învingi strategiile și să exersezi arma stăpânirii de sine. Și Biblia ne spune și cum: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Să reținem bine îndemnul acesta: „Gândiți-vă la lucrurile de sus.” Multe mașini sunt dotate cu pilot automat. Când atingi limita de viteză, „setezi” pur și simplu computerul de bord acționând o manetă sau apăsând un buton, și mașina menține această viteză. Mașina nu va merge mai tare sau mai încet. Tot astfel, când mintea ta este programată cu Cuvântul lui Dumnezeu, îți „setezi” gândurile și dorințele după lucrurile plăcute lui Dumnezeu, și nu după cele care satisfac poftele firii tale pământești. Autodisciplina se obține cu prețul libertății. Când ești controlat de pornirile tale, nu ești liber, ci rob. Chiar și lucrurile legitime te pot înrobi. Se spune că „prea mult bine devine la un moment dat un lucru rău!” Apostolul Pavel scria: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12). Deci, secretul stăpânirii de sine constă în programarea minții după Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 apr. 2024

28 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul“.

Luca 9.58

Ce trebuie să fi fost pentru El să nu aibă niciun loc unde să-Și plece capul – El, Cel care era, ca Om, Întâiul-născut din toată creația! Ce trebuie să fi fost pentru El când iudeii I-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare“ (Ioan 8.41) – o aluzie clară la nașterea Sa minunată! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt! Domnul nu a răspuns la astfel de cuvinte, însă putem înțelege oare ce a însemnat pentru El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care, ca și Om, era tot Fiu al lui Dumnezeu – pe care Dumnezeu Îl numise „Sfântul care Se va naște“ – să I se spună așa ceva?

Cărturarii, care studiaseră Cuvântul Său, au venit la El și au folosit propriile Sale cuvinte, ca să-L prindă, dacă ar fi fost posibil. Ce trebuie să fi fost pentru El când marele-preot, pe care El îl așezase să fie mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care ar fi trebuit să fie îndurător – să poată avea milă de aceia care se împiedicau și care erau slabi (vedeți Evrei 4.15) – s-a întors împotriva Lui și a căutat să-L omoare, ba chiar a fost în stare să plătească bani, prețul unui sclav, ca să-L aresteze!

Ce trebuie să fi fost în inima Sa când a fost în Ghetsimani și când Satan I-a pus înaintea ochilor întreg paharul suferințelor pe care avea să-l bea pe Golgota! Citim, în Evanghelii, că sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge și că El a strigat, în puține cuvinte: „Tată, dacă este posibil, depărtează paharul acesta de la Mine!“. Putem noi înțelege ce a fost pentru El când Satan I-a prezentat acest pahar și când El a văzut înaintea ochilor Săi păcatele noastre, pe care urma să le poarte pe cruce, împreună cu toată murdăria lor? Putem noi să ne dăm seama cum trebuie să I se fi cutremurat sufletul sfânt când a văzut că trebuia să fie făcut păcat, că trebuia să fie părăsit de Dumnezeu și că trebuia să fie judecat?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.

Matei 18.20

Adunați în Numele Lui

În Vechiul Testament, Ierusalimul a fost locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca Numele Său să locuiască acolo. De asemenea, acolo a fost și locul unde a fost ridicat mai târziu templul Său.

Există și astăzi un astfel de loc unde Domnul Isus a promis prezența Sa? Da, dar nu mai este un loc geografic, așa cum era în timpul Vechiului Testament. Domnul Isus a promis prezența Sa în mijlocul celor care sunt adunați în Numele Său, adică atunci când credincioșii se strâng într-o adunare locală.

Ce presupune o astfel de adunare?

Acolo trebuie să fie recunoscute, învățate și susținute următoarele principii: adevărul despre Persoana Domnului Isus (Dumnezeu adevărat și Om real, dar fără păcat, într-o singură persoană), adevărul despre lucrarea Sa de răscumpărare ca singura bază a mântuirii noastre veșnice, adevărul despre inspirația întocmai a întregii Biblii și adevărul despre Adunarea lui Dumnezeu, inclusiv punerea sa în practică. Toate acestea trebuie să fie respectate, pentru ca Matei 18.20 să devină realitate.

Un astfel de loc este recunoscut și astăzi de Domnul, chiar dacă sunt doar câțiva care se adună în acest fel. În ochii lumii, acești credincioși poate sunt disprețuiți, dar pentru Domnul Isus sunt prețioși. Dacă doi sau trei (sau mai mulți) pun în practică principiile lui Dumnezeu privind întâlnirea laolaltă a celor credincioși, fac bucurie Domnului.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.13-29 · Efeseni 3.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii credincioşi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele“, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).

Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Rețeta pentru o căsnicie fericită a lui Benjamin Franklin (unul dintre fondatorii SUA și poate cea mai cunoscută personalitate din istoria SUA) se cuprindea în următoarele cuvinte: „Ține-ți ochii larg deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după aceea!” Un motiv principal pentru care multe căsnicii sfârșesc prin divorț este acela că vedem numai ce vrem să vedem. Și chiar dacă am văzut greșeli evidente care știam că vor distruge relația, i-am permis inimii să zădărnicească planurile minții și a gândirii: „Lasă că se va schimba după ce ne căsătorim!” Dacă astăzi ai trecut cu vederea un lucru, mâine nu mai ai dreptul să te plângi de el! Deci dacă ești înțelept, vei face următoarele două lucruri, înainte să iei decizia de a te căsători: 1) Discută pe față ce vei accepta și ce nu vei accepta în relația voastră. Aceste lucruri se numesc factori determinanți. Lucruri precum: insultele, infidelitatea, consumul de alcool, mânia, capriciile, achiziționarea de bunuri pe care nu vi le permiteți. Dacă ai impresia că e dureros să te desparți de cineva acum, așteaptă și ai să vezi cum va fi după ce te căsătorești, când mai sunt poate și copii la mijloc, sau plata creditelor bancare, și familia extinsă! Amintește-ți cuvintele Scripturii: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” 2) Dacă nu sunt îngrijorări cu priviri la anumite impedimente, dar de fapt îți este teamă de necunoscut, folosește-ți credința în Dumnezeu pentru a micșora prăpastia dintre îndoielile tale și pacea pe care ți-o dorești. Nu inventa motive ca să nu fi dedicat! Nu căuta cu lumânarea defectele din celălalt. Pentru că Dumnezeul tău este „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare…”, dă-i în rugăciune „Minunatului Sfetnic” (vezi Isaia 9:6) șansa de a te călăuzi în alegerea relației. Nu uita: Dumnezeu a instituit căsătoria! Deci, când te căsătorești după voia lui Dumnezeu, poți ajunge pe crestele înalte ale fericirii omenești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 apr. 2024

27 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Poruncește fiilor lui Israel să scoată afară din tabără pe orice lepros și pe oricine are o scurgere și pe oricine este necurat printr-un mort. Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateți afară; să-i scoateți afară din tabără, ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Și fiii lui Israel au făcut așa și i-au scos afară din tabără; după cum vorbise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel.

Numeri 5.1-4

Aici avem prezentat, în câteva cuvinte, principiul de temelie pe care se bazează disciplina făcută în adunare – un principiu, am putea spune, de cea mai mare importanță, deși, din nefericire, atât de puțin înțeles și pus în practică. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul celor ai Săi era cea care solicita sfințenie din partea lor – „Ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Locul în care locuiește Cel Sfânt trebuie să fie sfânt. Acesta este un adevăr clar și necesar.

Răscumpărarea era baza locuirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Trebuie să ne amintim însă că disciplina era esențială pentru ca această locuire să continue în mijlocul lor. El nu putea locui acolo unde răul era în mod deliberat acceptat. Binecuvântat să fie Numele Său, El poate îngădui slăbiciunile noastre și le îngăduie, însă ochii Săi nu pot privi răul! El nu poate locui împreună cu răul, nici nu poate avea părtășie cu el. Aceasta ar însemna o tăgăduire a naturii Sale, iar El nu Se poate tăgădui pe Sine Însuși.

Cineva ar putea spune: «Nu locuiește oare Duhul Sfânt în cel credincios, în care este atât de mult rău?». Este adevărat că Duhul Sfânt locuiește în cel credincios, pe temeiul răscumpărării împlinite, însă locuirea Lui acolo nu constituie o aprobare a ceea ce aparține firii păcătoase, ci este o pecete a ceea ce Îi aparține lui Hristos, iar prezența Lui și părtășia cu El sunt savurate doar în măsura în care răul din noi este judecat. Ar putea cineva afirma că putem să ne bucurăm de locuirea Duhului în noi, în timp ce suntem îngăduitori cu răul din noi și ne complăcem în dorințele cărnii? Nu, ci trebuie să ne judecăm pe noi înșine și să îndepărtăm tot ceea ce nu se potrivește cu sfințenia Aceluia care locuiește în noi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.

Psalmul 89.13

                                                                                                                             Mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul

Pe 27 aprilie 1988, cerul era de un albastru strălucitor! În 30 de minute, aeronava Boeing 737-297, care efectua zborul 243, plină de pasageri și de bagaje, urma să ajungă la destinația sa, Honolulu. Dintr-odată s-a auzit un zgomot asurzitor. La o altitudine de peste 7.000 de metri, avionul a suferit o decompresie explozivă! Unii pasageri au spus cu resemnare: „Ghinion!“. Alții au strigat la Dumnezeu – un Dumnezeu pe care nici măcar nu-L cunoșteau.

Apoi s-a întâmplat miracolul! În ciuda numeroaselor probleme tehnice, pilotul a reușit să aterizeze de urgență pe aeroportul Kahului. Bucuroși, deși nu se cunoșteau, pasagerii s-au luat în brațe și pe obrajii lor șiroiau lacrimi de fericire. „Am avut noroc!“ – Iar Dumnezeu? Majoritatea oamenilor L-au și uitat. Însă la conferința de presă, pilotul a mărturisit: „Mâna lui Dumnezeu a fost cea care a ghidat avionul“.

Atunci când Dumnezeu intervine în mod miraculos, omul vorbește adesea doar de noroc sau de șansă. Dumnezeu este din nou uitat. El nu are ce căuta în lumea noastră!

Da, mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul! Dumnezeu Se află în spatele tuturor lucrurilor și El ține toate sforile în mâna Sa. Dorința Lui este „ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4). El bate la ușa inimii noastre! Uneori, aceste bătăi sunt catastrofe naturale. Alteori, necazuri. Dar chiar și când totul iese bine, să recunoaștem că doar Dumnezeu a intervenit. În îndurarea Lui, El încă ne așteaptă să ne punem viața în mâna Lui.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.1-12 · Efeseni 2.17-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:1-12

Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, întro vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi Îl vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.

Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. În v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dumnezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.11: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Îi dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viața cu nevasta pe care o iubești… pe care ți-a dat-o Dumnezeu…” (Eclesiastul 9:9)

Ca o relație să fie reușită, ambele părți trebuie să fie dedicate total relației. Vom trece acum în revistă alte motive pentru care poate ne este teamă să ne dedicăm: 1) Gândește-te dacă ai sentimente adevărate pentru persoana cu care te întâlnești, sau doar îți ocupi timpul până când va apărea o persoană mai bună. Cu alte cuvinte, fii cinstit cu tine însuți, pentru că fericirea ta depinde de asta. 2) Discută cu potențialul soț (sau cu viitoarea soție) despre fricile tale specifice. Un scriitor ne sugera următoarele: „Mă tem că vei încerca să mă schimbi”; „Mă tem că nu îmi vei fi supusă”, „Dacă mariajul eșuează, poate îmi iei banii și mă lași sărac!” „Poate îmi vei restricționa prea mult din timpul meu cu prietenii.” „Poate îmi vei cere prea multă atenție” etc. Trebuie să-ți împărtășești sentimentele în mod sincer și să ceri păreri și reacții cu privire la îngrijorările tale. 3) Încearcă să stabilești un interval de 30 de zile în care să nu ai nicio legătură cu interesul tău romantic, și să constați cum ți se pare viața fără el sau ea. Unele relații din care lipsește dedicarea sunt pur și simplu de complezență, așa că evaluează-ți sentimentele dincolo de inconvenientele pe care trebuie să le suporți. Conveniența este o temelie slabă pentru o căsnicie! 4) Reanalizează-ți așteptările. Nu aștepta ca soțul sau soția să-ți împlinească toate nevoile din viață. De exemplu, dacă ai nevoie de adrenalină și aventură (care se manifestă prin dorința de a face sporturi extreme: nautice, terestre sau aeriene), găsește-ți prieteni cu care să te bucuri de asta și fii fericit că soția ta este credincioasă, iubitoare și că se bucură de cascadoriile tale. Și încă un gând: în fiecare dintre noi, există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple! Și când o face, vom pretinde mai puțin de la soțul sau soția noastră, și vom învăța să fim mai dedicați.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
26 apr. 2024

26 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Privește deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut și bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, și tu vei fi tăiat. Și ei, de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.

Romani 11.22,23

Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Israel avusese parte de asprime. Iar acum trebuia ca ei să stăruie în bunătate, pentru a nu împărtăși și ei soarta lui Israel. Au luat ele aminte la această avertizare solemnă? Au stăruit ramurile altoite dintre păgâni în bunătatea lui Dumnezeu? Paginile istoriei Bisericii oferă un răspuns cutremurător la această întrebare. Care va fi deci sfârșitul? Vor fi tăiate și ele, exact cum s-a întâmplat cu iudeii.

Dar, deși chipul sau înfățișarea exterioară a măslinului se poate schimba odată cu trecerea timpului, el însuși rămâne ceea ce este, prin urmare „și ei [ramurile firești], de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou“ (versetul 23). Planurile lui Dumnezeu nu vor fi influențate, cu atât mai puțin anulate din cauza necredincioșiei omului. Darurile Sale de har și chemarea Sa sunt fără părere de rău. Israel va fi readus la poziția sa de mai înainte, dar pe o temelie cu totul nouă – accentuez încă o dată, pe poziția sa de mai înainte, nu implantat în Biserica creștină, pentru că iudeii nu au fost niciodată în acea poziție. Formarea Adunării a coincis cu ruperea relațiilor lui Israel cu Dumnezeu. Judecata asupra ramurilor dintre neamuri va deschide calea pentru altoirea din nou a iudeilor în măslin; pentru că ei nu vor rămâne în necredință, iar pomul este și rămâne „propriul lor măslin“, un fapt trecut atât de ușor cu vederea de comentatori. După cum odinioară sistemul iudaic s-a sfârșit prin judecată, pentru a face loc neamurilor, tot așa și sistemul neamurilor, creștinătatea, va sfârși prin judecată, pentru a face posibilă întoarcerea poporului Israel la locul pierdut al făgăduinței și al binecuvântării.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul! … zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.

Psalmul 103.15,16

                                                                                                                               Mica umbrelă a păpădiei

Până de curând, micile umbrele zburătoare ale păpădiei au fost un mister. De fapt, nu sunt niște umbreluțe, ci sunt perișori fini care au condiții prealabile bune pentru un zbor eficient. În condiții favorabile, acești perișori zboară mulți kilometri cu semințele de păpădie.

Cercetătorii au descoperit acum următorul lucru: aerul care curge prin perișori creează un fel de vid deasupra umbreluței, care o trage în sus și, în același timp, o menține stabilă în aer. Conform estimărilor cercetătorilor, acest mecanism de zbor este chiar mult mai eficient decât ceea ce este posibil cu parașutele convenționale. Încă o dată vedem limpede cum creația este echipată cu construcții și mecanisme sofisticate, care, aparent, ating limitele posibilităților fizice. Se pare că micuța umbrelă de păpădie nu putea fi făcută mai bine de atât.

Dar cât de repede dispare această floare: „Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște“! Și viața noastră este atât de scurtă și de efemeră. Folosim bine timpul pe care îl avem la dispoziție?

Dacă Dumnezeu a construit atât de ingenios umbreluțele păpădiilor, cu cât mai multă grijă și dragoste are El față de noi! El nu este departe de noi și ne vorbește și prin creație, dar mai ales prin și în Isus Hristos, deoarece El vrea să ne salveze și să ne aibă cu Sine pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: Deuteronom 32.34-52 · Efeseni 2.11-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 17:8-16

Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Amalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“, credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Gălăteni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărțuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11). Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată? Putem, întradevăr! La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi – El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câștigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi. Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezul­ta­tul bătăliei nu depinde de forţele angajate în lup­tă, ci de credinţa şi de rugă­ciunile Domnului Isus.

În această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: …Cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5)

Cuvântul „a se dedica” înseamnă „a se lega, a se obliga, a se angaja, a promite.” Și pentru unii dintre noi, acest cuvânt evocă imagini ale servituții, constrângerilor și pierderii libertății. Într-un cuvânt, ne sperie! Mulți oameni prețuiesc prea mult independența și autosuficiența lor și prin urmare, unii dintre ei pot deveni mai reticenți față de dedicarea într-o relație care presupune smerenie și preocupare față de părerea celuilalt. Biblia spune să „nu facem nimic din duh de ceartă… ci, în smerenie” să ne privim soțul sau soția mai presus de noi înșine (vezi Filipeni 2:3-4). Cei care nu se dedică relației de căsătorie doresc să mențină relația fluidă și flexibilă, astfel încât să poată rămâne în relație sau să poată ieși din relație când doresc. Partenerul care dorește dedicarea în căsnicie consideră o astfel de relație ca fiind frustrantă și fără viitor. Așadar, ce trebuie să faci, dacă ești reticent față de dedicarea în căsnicie? Cel puțin aceste două lucruri: 1) Fii cinstit față de tine însuți în privința fricilor, sentimentelor și motivațiilor. Psalmistul David a spus: „Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!” (Psalmul 51:6). Să observăm faptul că înțelepciunea vine când ești cinstit referitor la ce se petrece înăuntrul tău. Care sunt amintirile tale despre căsnicia părinților tăi, și cum te-a afectat relația lor? Ai observat aceleași tipare de comportament din partea ta sau din partea viitorului partener, referitor la relații? 2) Recunoaște că poate ai jucat și tu un rol, chiar și acela de facilitator al comportamentelor urâte, în prăbușirea unei relații trecute. Acum, te-ai schimbat? Ești dispus s-o faci? În acest caz, iată promisiunea lui Dumnezeu față de tine: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19) Așadar, tu poți avea o căsnicie reușită cu ajutorul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 apr. 2024

25 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Picioarele lui, stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin; înfățișarea lui, ca Libanul, măreață ca cedrii.

Cântarea Cântărilor 5.15

Mirele și Mireasa (8)

„Picioarele lui, stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin.“ Stâlpii de marmură vorbesc despre stabilitatea Lui. Ce contrast cu genunchii noștri slăbiți și cu tendința noastră de «a ne legăna între două opinii». Marmura vorbește despre culoarea albă pe care am mai văzut-o de câteva ori în descrierea Miresei cu privire la Preaiubitul ei. El este alb, ochii Lui sunt scăldați în lapte, buzele Sale sunt crini, pântecele Lui este ca fildeșul strălucitor, iar picioarele Lui sunt ca niște stâlpi de marmură. Într-adevăr, El este absolut pur, „sfânt, nevinovat, neîntinat, despărțit de păcătoși“ (Evrei 7.26). Alături de culoarea albă vedem aurul, simbolul dreptății divine, care apare și el des în descrierea pe care Mireasa o face. Capul Său este ca aurul cel mai fin, mâinile Sale sunt ca niște inele de aur, iar picioarele Lui sunt așezate pe postamente de aur fin. Prin urmare, fie că este vorba de gândurile și de planurile Lui (capul), fie de lucrările Lui (mâinile), fie de umblarea Lui (picioarele), toate vorbesc despre dreptatea divină a Preaiubitului nostru.

„Înfățișarea lui, ca Libanul, măreață ca cedrii.“ După ce a vorbit în detaliu despre Preaiubitul ei, despre capul, părul, ochii, obrajii, buzele, mâinile, pântecele și picioarele Lui, ea vorbește acum despre înfățișarea Lui, în general, și despre uimirea pe care această înfățișare o produce. El este ca un munte, înălțat și maiestuos. El este Cel descris în Psalmul 113.4 cu aceste cuvinte: „Domnul este preaînalt, mai presus de toate națiunile; gloria Lui este mai presus de ceruri“. Muntele Libanului își are numele derivat de la zăpada albă care îi acoperă vârful, așa că vedem cum albul marchează de la început și până la sfârșit descrierea făcută de Mireasă. Oamenii mari ai acestei lumi, inclusiv guvernatorii romani și conducătorii religioși iudei, au fost prea orbi ca să-L recunoască, fiindcă, altfel, „nu L-ar fi răstignit pe Domnul gloriei“ (1 Corinteni 2.8). Însă pentru noi, cei care credem, El are prețul cel mai mare.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a vorbit din nou și le-a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

Ioan 8.12

                                                                                                                       Insectele de sub piatra albă

O tânără chinezoaică povestea:

Încă de când eram copil mi-a fost mereu frică de insecte. Într-o zi, pe când mă jucam croquet afară, am văzut o piatră în iarbă și ea mi-a amintit că îl auzisem odată pe predicator spunând următoarele: „Dacă lăsăm o piatră sau o bucată de lemn într-un loc întunecat, tot felul de insecte se vor ascunde sub ele. Dar, dacă le expunem la lumină, vor fugi, pentru că urăsc lumina. La fel se întâmplă și cu inima noastră: Dacă Isus, Lumina lumii, nu locuiește acolo, ea este încă în întuneric și tot felul de gânduri rele se ascund în ea. De îndată însă ce Îl primim pe Hristos în viață și, împreună cu El, lumina, El ne va alunga și gândurile rele“. Așa că mi-am strecurat ciocănașul de lemn sub piatră și am ridicat-o. O șopârlă mare, un miriapod și multe alte insecte au ieșit de sub ea. Mi-am dat seama că și eu sunt ca această piatră, netedă și albă pe dinafară, dar plină de păcat pe dinăuntru. Imediat am înțeles cât de greșit era să arăt doar în exterior dragoste, dreptate și virtute. Și mi-am dat seama că eram o păcătoasă. Am aruncat ciocănașul de lemn în iarbă și am fugit în camera mea. Am îngenuncheat lângă pat și m-am rugat: „Doamne, iartă-mi păcatele și ajută-mă să înțeleg cuvântul Tău“. Și acolo, la marginea patului, mi-am predat Domnului inima. Când m-am ridicat de pe genunchi, am simțit o mare bucurie. În sfârșit, găsisem pacea inimii!

„Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o“ (Ioan 1.5).

Citirea Bibliei: Deuteronom 32.15-33 · Efeseni 2.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:32-37, 17:1-7

„Ia un urcior şi pune în el un omer plin de mană…“ (v.33). Era partea lui Dumnezeu. «Mana ascunsă, Hristos coborât din cer pentru a deveni om şi apoi înviat şi înălţat la cer întrun trup glorios, ţinea de plăcerea lui Dumnezeu» (H. Rossier) – plăcere pe care o împărtășește cu biruitorii (Apocalipsa 2.17).

După foame, setea este încă o ocazie pentru ca bietul popor să murmure. Ei bine, harul lui Dum­nezeu se foloseşte şi de aceasta, ca să ne descopere o taină preţioasă, a cărei explicație o găsim în 1 Corinteni 10.4: „Toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că beau dintro stâncă spirituală care îi urma (şi stânca era Hristosul – compară cu Ioan 7.37-39). Dar, pentru ca stânca să dea apă (viaţa din Duhul), ea trebuie să fie lovită, aşa cum Hristos a fost lovit pe cruce chiar de mâna lui Dumnezeu. Cu toate acestea, să observăm că păcatul poporului, murmurele lor, răzvrătirea lor, au impus ca stânca să fie lovită. „Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit“, spune profetul (Isaia 53.8). Astfel, în timp ce mana este o imagine a Hristosului venit din cer, stânca lovită vorbeşte despre Hristos cel răstignit, iar apa vie reprezintă Duhul Sfânt, puterea vieţii noi pe care Mântuito­rul mort şi înviat o dă tuturor celor care cred în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

Unul dintre cele mai fascinante versete despre dedicare din Sfânta Scriptură este cel ce redă cuvintele lui Rut adresate Naomei: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.” De ce ne este teamă să ne dedicăm total, într-o relație de căsnicie? 1) Din teama că vom pierde controlul: „De ce să renunț la independență?” 2) Din teama de a trăi în lipsuri: „Dacă X îmi ruinează averea?” 3) Din teama de a nu corespunde: „Dacă nu pot să-i împlinesc așteptările?” 4) Din teama de singurătate: „Dacă mă părăsește?” 5) Din teama de a nu suferi: „Am tot fost rănit și nu vreau să sufăr din nou!” Și atunci, ce faci? În zilele noastre, răspunsul este „căsătoria neoficială” (sau „concubinaj”, „uniune consensuală”) – dar așa ceva nu este după voia lui Dumnezeu. A trăi împreună cu cineva fără a te căsători e ca și cum ai închiria o locuință în loc de a cumpăra una. Dacă e necesară vreo reparație în casa închiriată, chiriașul poate părăsi locuința și să-și caute alta. Dacă e necesară vreo reparație la casa lor, proprietarii (care s-au gândit mult și s-au rugat pentru decizia cumpărării casei) fac tot posibilul să-și protejeze investiția. Un studiu despre coabitare a scos la iveală faptul că aproape 20% din cuplurile care au trăit împreună înainte de logodnă au sugerat divorțul în timpul căsniciei lor. În cuplurile care nu trăiseră împreună, procentajul a fost la jumătate – circa 10%. Contrar părerii pe care ai putea-o avea, cei care se joacă și trec de la o relație la alta nu experimentează fericirea de durată. Pe când cei ce se dedică lui Dumnezeu, și unul altuia, experimentează o stare plină de satisfacții sau chiar fericire pe termen lung. Așadar, fii dedicat legământului de căsătorie până la moarte!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
24 apr. 2024

24 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Împotriva unui bătrân nu primi acuzație decât dacă sunt doi sau trei martori. Pe cei care păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă teamă. Te îndemn înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri fără prejudecată, nefăcând nimic cu părtinire.

1 Timotei 5.19-21

Apostolul i-a scris lui Timotei, în prima sa epistolă către acesta, despre răspunderea pe care o avea ca reprezentant al său (1 Timotei 1.3). El trebuia să lucreze fără prejudecăți. Nimeni, nici chiar un bătrân sau unul care a slujit de mult timp, având o slujbă încredințată de adunare, nu putea fi tratat preferențial (1 Timotei 5.19,20). Însă nu trebuia să se ia nicio măsură până când nu era dovedită vina (versetul 19). Dacă păcatul lui era confirmat (nu în același caracter ca în 1 Corinteni 5, însă era dovedit ca păcat), el trebuia să fie mustrat în prezența tuturor. Scopul acestei mustrări era ca și ceilalți să se teamă (Deuteronom 19.20; 21.21; 1 Timotei 5.20). Să tragem învățătură din aceste cuvinte, ca nu cumva să cădem și noi în astfel de păcate. Când este vorba de un frate bătrân, suntem în pericolul de a deveni părtinitori. Timotei însă trebuia să judece aceste lucruri fără prejudecăți și să nu facă nimic cu părtinire (1 Timotei 5.21).

Cu toate că acum nu mai este prezentă autoritatea apostolică, acesta este standardul pentru umblarea în lucrare a slujitorilor (1 Timotei 3.15; 2 Timotei 2.2). Este un lucru serios când auzim de o persoană că a păcătuit. Dacă este ceva care L-a necinstit în mod deschis pe Domnul și dacă nu s-a pus în aplicare cazul extrem de excludere, atunci trebuie să fie făcută o mustrare publică. O mustrare publică este ceva ce nu vedem prea des. Dacă s-ar aplica mai frecvent o astfel de măsură, astfel de cazuri de excludere ar fi mult mai rare. Dacă față de astfel de stări rele s-ar aplica această măsură a mustrării publice la timpul potrivit, s-ar ajunge foarte rar ca o persoană să fie exclusă. În același timp, această procedură i-ar reține și pe alții de la a urma astfel de exemple rele. Însă mustrarea trebuie făcută în duhul harului (Galateni 6.1).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.

Ioan 3.1

                                                                                                                           Născut din nou (1)

Isus Hristos venise la Ierusalim pentru una dintre marile sărbători iudaice. Cu această ocazie, El a făcut semne și minuni pline de putere, astfel încât „mulți au crezut în Numele Lui“ (Ioan 2.23). El a subliniat faptul că o credință pur intelectuală sau emoțională nu este suficientă. Dacă cineva dorește cu adevărat să intre în Împărăția lui Dumnezeu, în inima acelui om trebuie să aibă loc o schimbare radicală: trebuie să fie „născut din nou“. Această naștere din nou este foarte necesară pentru fiecare om.

În acest context nu este vorba despre un „fiu risipitor“, ci despre un om foarte onorabil, respectatul profesor de teologie Nicodim, care aparținea fariseilor, o grupare în iudaism foarte strictă, conservatoare. El era, de asemenea, membru al sinedriului, cea mai înaltă autoritate religioasă și politică a evreilor (Ioan 3.10; 7.50).

Nu avea Nicodim tot ceea ce era necesar pentru o relație bună cu Dumnezeu și pentru intrarea în Împărăția Sa? În aparență, așa era. Și totuși îi lipsea lucrul cel mai important, pentru că nici religiozitatea și nici învățătura nu-i pot da omului viața din Dumnezeu.

Prezența lui Isus a impresionat nu numai mulțimile doritoare să vadă minuni, ci și pe unii dintre liderii religioși. De aceea, Nicodim a venit la Isus pentru a afla mai multe despre El.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.30-32.14 · Efeseni 1.15-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:13-31

Murmure „Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu …“, I-a amintit mulţimea Domnului Isus. Dar El le-a răs­puns că El Însuşi este „adevărata pâine … care coboară din cer“ (Ioan 6.31-33). Hristos este hrana credinciosului; El dă şi tot El hrăneşte viaţa cea nouă. Capitolul acesta ne oferă mai multe instrucţiuni practice de cea mai mare importantă în legătură cu aceasta:

1. Cantitatea de mană strânsă depindea de apetitul lor (v. 18). Ne bucurăm de Hristos numai în măsura în care Îl dorim. Şi noi nu-L dorim niciodată îndeajuns! (Psalmul 81.10);

2. Mana satisface numai nevoile zilei de azi, nu şi pe ale celei de mâine. Hristos trebuie să-mi fie susținătorul meu, puterea mea. Dacă, de exemplu, astăzi am nevoie în mod deosebit de răbdare, o voi găsi meditând la răbdarea desăvârşită a lui Isus.

3. În sfârşit, copiii lui Israel trebuia să-şi strângă raţia de mană în fiecare dimineaţă, îna­inte să se topească sub dogoarea zilei. Să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu devreme, dimineață, înainte ca treburile zilei să poată interveni, răpindune ocazia de a o face. Nu trece o zi fără să ne hrănim trupul. Tot astfel, nici sufletul să nu   ni-l lipsim de singura hrană care-l poate ţine în viaţă şi care îl face să prospere: Isus, Pâinea vieţii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NU TE-A PĂRĂSIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

     Biblia ne spune că, după ce s-a lepădat, „Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Matei 26:75). Ce ne mântuiește pe noi? Faptele noastre bune? Nu, ci credința noastră în Hristos. Sfânta Scriptură ne asigură: „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Așa putem înțelege mai bine cuvintele adresate de Hristos lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta…” (Luca 22:32) Când ai credință în Dumnezeu, te poți redresa. Când vine vorba de harul lui Dumnezeu, nu există limite. Petru s-a lepădat de Hristos – nu o dată, ci de trei ori. Poate că e și povestea ta! Nu a fost un moment de care Petru să fi fost mândru, ci o experiență în urma căreia a ajuns să fie mai puternic. Când cineva păcătuiește grav, noi spunem că „s-a ars” sau „s-a fript.” Ori, când ceva s-a ars, tot ce rămâne este cenușa. Dar noi aparținem unui Dumnezeu al restaurării, care scoate o „cunună împărătească din cenușă” (Isaia 61:3). Dacă l-ai fi văzut pe Petru jurându-se că nu-L cunoaște pe Domnul, l-ai fi ales să fie pastorul bisericii tale? Nu cred! Dar Dumnezeu l-a ales! Și El l-a făcut capul Bisericii Noului Testament. Noi le spunem oamenilor: „Nu intrați în necazuri”, „Nu păcătuiți!” – și sunt sfaturi bune: Dumnezeu nu dorește ca noi să păcătuim. Dar ar trebui să le spunem și: „Nu vă jucați cu păcatul, pentru că vă compromiteți veșnicia. Iar când cădeți (pentru că se va întâmpla, cu siguranță), întoarceți-vă la Dumnezeu! Doar El vă poate restaura, și vă poate folosi eșecul ca să vă întărească!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 apr. 2024

23 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.13

Toate îndemnurile din această epistolă nu sunt altceva decât prezentarea ascultării, a umblării și a purtării lui Hristos (versetele 2 și 15), care trebuie să devină, prin urmare, ascultarea, umblarea și purtarea noastră. Întreaga epistolă ne vorbește despre suferințele lui Hristos pe acest drum și despre gloriile care urmează acestor suferințe, ceea ce ne angajează și pe noi pe același drum de suferință, dar cu speranța gloriilor la care, spre deosebire de El, noi încă nu am ajuns.

Acești credincioși evrei sunt îndemnați să-și „încingă coapsele minții lor“. În Efeseni 6, adevărul, Cuvântul, este centura cu care suntem încinși pentru luptă; aici, el este centura minții pentru umblare. În ambele cazuri, centura ne este absolut necesară. Un alt îndemn este: „fiți treji“. Dacă ne lăsăm antrenați în lucrurile acestei lumi, care ne amețesc sufletul, vom pierde puterea de a umbla în ascultare, deoarece ascultarea este aceea care ne desparte întotdeauna de lucrurile pe care lumea ni le-ar putea oferi.

În această stare, având coapsele minții încinse și fiind treji, suntem capabili să sperăm în mod desăvârșit, chiar dacă nu am ajuns încă la favoarea care ne va fi adusă la descoperirea lui Isus Hristos. Acest har este mereu prezent înaintea noastră, pentru că el este realizat prin credință și nimic nu-l poate clinti din inimile noastre. El ne va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

Nu la fel este privit harul de către apostolul Pavel; el ne spune că avem intrare liberă, prin credință, la acest har sau favoare în care suntem. Totuși, în ambele cazuri, harul este la fel de desăvârșit. Când avem mijlocul încins și când suntem treji, suntem făcuți capabili să privim spre descoperirea lui Isus Hristos nu numai într-o stare de liniște, dar și cu o imensă bucurie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință … Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni … Am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi

Femeia credea în Dumnezeu și era evlavioasă. Ea a reacționat cu atât mai consternată, cu cât predicatorul i-a spus că trebuie să Îl aibă pe Isus Hristos ca Mântuitor personal: „Nu am lipsit niciodată duminica de la biserică, am citit Biblia și m-am rugat zilnic, am făcut bine vecinilor mei și, după părerea mea, am făcut tot ce trebuie să facă un creștin! Și acum îmi spuneți că toate acestea nu sunt esențiale?“.

Cu mai multe versete din Biblie, predicatorul i-a arătat că toți oamenii sunt păcătoși și că nu se pot salva singuri. Trebuie să credem că Isus a primit pedeapsa divină, dreaptă, pentru păcatele noastre, pe cruce. Mântuirea este numai prin har, prin credința în El. Cei care vor să se bazeze pe propriile lor fapte bune sunt pierduți.

Pentru femeie a început o mare luptă. A stat mult timp cu fața îngropată în mâini. Deodată a exclamat: „O, Doamne, oare toate faptele mele bune nu-mi vor fi de niciun folos? Atunci nu am cu ce să stau în fața Ta!“. Conștiința i-a fost trezită și ea și-a dat seama că nu putea sta în fața sfințeniei lui Dumnezeu. L-a acceptat din toată inima pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor.

Fără îndoială, Dumnezeu așteaptă de la noi „fapte bune“, dar după ce omul este mântuit prin credința în Hristos. Și, din recunoștință, ar trebui să facă toate acele fapte bune pe care Dumnezeu „le-a pregătit mai dinainte“ pentru el și care arată dragostea pe care o are față de Domnul său.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“ (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei“ (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleșugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încre­derea, răspun­sul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA CERNERII | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Domnul Isus a știut că Petru se va lepăda de El, și – cu toate acestea – l-a chemat să-i fie ucenic, și i-a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Greșelile pe care le faci și necazurile pe care le creezi în general, nu au loc la întâmplare, ci prin alegere. Cu toate acestea, ele nu te plasează dincolo de harul lui Dumnezeu! Secretul victoriei este să-L lași pe Dumnezeu să-ți folosească greșelile pentru a te dezvolta, și să nu-l lași pe Satan să le folosească pentru a te distruge. Să remarcăm cuvintele: „Satana v-a cerut…” Satan dorește să recupereze ce a pierdut – pe tine. Când ai îndoieli, pentru că el are puterea de a te doborî, tu îți pregătești terenul pentru eșec. Ai văzut cum trece grâul prin procesul treieratului? Nu e o imagine prea drăguță… Și când la fel se întâmplă și în viața ta, nu te simți bine. Așadar, dacă Petru, unul dintre ucenicii aleși personal de Hristos, a putut să cadă, cu atât mai mult ți se poate întâmpla și ție. Și atunci, ce crezi că vrea Domnul să împlinească prin asta? Poate că viața ta este „cu susul în jos” acum, dar dacă te întorci la Dumnezeu, El poate face ceva frumos din ea. Și încă un gând: Domnul Isus i-a mai zis lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine.” Da, și astăzi, Domnul Isus Se roagă și pentru tine! Citim în Sfânta Scriptură că: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1). Deci, dacă ai căzut, Domnul Isus te va ridica și te va restaura – dacă vrei, și-L lași!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 apr. 2024

22 Aprilie 2024

13 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Darurile de har și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.

Romani 11.29

Chemarea lui Dumnezeu (6) – Dumnezeu nu Se va răzgândi

În Romani 9–11, Pavel prezintă căile lui Dumnezeu cu Israel în trecut (capitolul 9), în prezent (capitolul 10) și în viitor (capitolul 11). Astăzi, persoane din Israel sunt mântuite și adăugate Adunării lui Dumnezeu (Efeseni 2.13-18). Totuși, Dumnezeu nu a renunțat la Israel, ca popor. Într-o zi viitoare, acest popor, care s-a făcut vinovat de răstignirea lui Mesia al lor, va fi restabilit, iar toate promisiunile făcute lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov vor fi împlinite. Acesta este harul uimitor al Dumnezeului și Tatălui nostru! Acest har ne-a fost arătat și nouă.

Acesta este contextul versetului citat mai sus. Cât de încurajator este să știm că darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău! Dumnezeul nostru nu Se răzgândește! Când oferă un dar sau când face o chemare a harului, El nu Se schimbă, în ciuda falimentului celor ai Săi. Când ne-a dat darurile Sale, El a știut perfect de bine tot ceea ce eram și ceea ce aveam să fim. Căderile noastre nu-L iau prin surprindere. El a pregătit remediul pentru ele prin suferințele, moartea și învierea Fiului Său preaiubit. Aceasta însă nu este o scuză pentru ca noi să păcătuim; de fapt, nu există nicio scuză pentru păcat. El a pregătit totul pentru ca noi să umblăm în sfințenie. El îi disciplinează pe cei ai Săi, dacă ei se depărtează de El, așa cum a făcut cu privire la fiii lui Israel, care au trebuit să rătăcească prin pustie timp de patruzeci de ani. Însă El îi promisese lui Moise că avea să-i ducă în țara Canaan și, în credincioșia Sa, a făcut acest lucru: „N-a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le spusese Domnul către casa lui Israel: toate s-au împlinit“ (Iosua 21.45; vedeți și Iosua 23.14).

La fel stau lucrurile și pentru noi. Darurile Sale, precum viața eternă (Romani 6.23) și Duhul Sfânt (Fapte 2.38; 5.32), nu vor fi luate niciodată de la noi. De asemenea, El nu va revoca niciodată chemarea la mântuire pe care ne-a făcut-o. Lăudat să fie numele Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.

Evrei 11.1

Cred că…

Parcă îl aud și acum pe profesorul de geografie punându-mi întrebarea: „Unde este Napoli?“, iar eu, nu prea sigur pe mine, răspunzând cu ezitare: „Cred că… în Italia“. — „Poți să crezi la biserică. Aici trebuie să știi!“

Profesorul a vrut să sublinieze contrastul dintre „a crede“ și „a ști“. Din răspunsul meu și-a dat seama că nu eram sigur pe mine.

În limbajul cotidian folosim cuvântul „cred“ pentru a exprima o simplă presupunere. Și spunem, de exemplu, „cred că pacientul se simte puțin mai bine“, dar în aceste cuvinte este simțită incertitudinea.

Pe de altă parte, în sens biblic, „a crede“ înseamnă a ști ceva cu siguranță și a avea încredere fermă, chiar dacă nu Îl putem vedea încă pe Dumnezeu și nici ceea ce ne-a promis. El a dovedit că ne putem încrede în El și știm că El Își ține promisiunile. Cei care cred trebuie să trăiască prin credință pretutindeni și în orice moment. Nu numai în biserică, ci și la locul de muncă, în familie, peste tot! Cei care limitează credința la biserică o transformă într-o credință moartă. Credința vie este o forță dinamică pentru întreaga viață.

Să alergăm la Dumnezeu cu tulburările și cu îndoielile noastre și să credem în El și în Cuvântul Său! Ne putem baza pe El! A crede înseamnă a renunța la propriile certitudini și nesiguranțe și a ne încredința deplin în mâna lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.7-18 · Efeseni 1.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 15:17-27

Până la v. 16, cântecul copiilor lui Israel celebrează ceea ce Domnul tocmai făcuse pentru poporul Său. Versetele 17 şi 18 proclamă ceea ce El va face în vii­tor. Roadele victoriei sunt privite prin credinţă. Dumnezeu Şi-a pregătit: 1) o moştenire; 2) o locuință; 3) un sanctuar; 4) o împărăţie. În prima sa epistolă, Petru ne prezintă forma nouă pe care o iau aceste binecuvântări sub dispensaţia creştină (1 Petru 1.4; 2.5, 9).

Poporul este acum răscumpărat şi se află în drum spre ţara promisă. În acelaşi fel, calea noastră creştină începe cu convertirea şi sfârşeşte în glorie. Dar, pe drumul dintre ele, sunt experienţele pustiei. Cea dintâi dintre aceste mari lecţii este Mara. Asemeni acestor ape amare, Dom­nul permite să întâlnim pe calea noastră împre­jurări dureroase şi dezamăgitoare. Dar, de îndată ce înţelegem că aceste ne­cazuri sunt îngăduite spre binele nostru şi vedem în ele puterea crucii lui Hristos, atunci, fără ca aceste împrejurări să se schimbe, ele încetează să mai aibă gust amar şi ajungem chiar să găsim bucurie şi mângâiere în ele (Romani 5.3 …; 2 Corin­teni 12.9). Suntem atunci în stare să apreciem Elim, acest loc de înviorare şi de odihnă, imagine a strângerii împreună a credincioşilor, acolo unde Dumnezeu dă binecuvântarea (Psalmul 133.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBĂTRÂNIREA CU HAR (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

     Până în anul 2030, unul din cinci oameni va avea 70 de ani sau mai mult. Asta înseamnă aproximativ 20% din populația lumii. Milioane dintre noi vor trăi cel puțin 100 de ani. Când a fost întrebat la aniversarea vârstei de 80 de ani cum se simte că a atins această vârstă, președintele Dwight D. Eisenhower a răspuns: „În orice caz, e mai bine așa decât cealaltă variantă!” Anita Bogan a murit în 2007, la o vârstă foarte înaintată: 106 ani. În necrologul ei publicat în Los Angeles Times scria: „Binecuvântată cu sănătate bună și o minte sănătoasă, Bogan și-a petrecut cea mai mare parte a bătrâneții făcând tot ce și-a dorit, având o atitudine tenace, specifică omului care nu înțelege ce legătură are bătrânețea cu viața ei. În anii care au urmat vârstei de 80 de ani, ea a creat o fundație non-profit prin care a construit case de bătrâni, a deschis o florărie, a jucat zilnic golf, a mers în croaziere pentru a-și sărbători zilele de naștere și a inspirat nenumărați oameni. La împlinirea vârstei de 100 de ani, Consiliul local al districtului Kern a declarat „Ziua Anita Bogan.” Prin atitudinea ei față de viață, Anita a schimbat percepția celor din jur despre bătrânețe.” Biblia nu ne promite numai o viață lungă, ci și o viață de calitate. „Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:1-2). „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.” (Proverbele 9:10-11) Secretul bucuriei în procesul îmbătrânirii este relația profundă cu Dumnezeu și o viață trăită conform principiilor Sale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 apr. 2024

21 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Ceea ce se coace în cuptor nu se poate vedea în timpul în care se coace. Este expus căldurii puternice, însă nu se poate vedea cât suferă aluatul din cauza aceasta și cum îndură el arșița. Trebuie să medităm asupra acestui lucru și să încercăm să înțelegem ce este ascuns în Cuvântul Domnului – mă gândesc nu la adevărurile pe care le-a spus Domnul Isus, oricât de minunate ar fi acestea – ci la ceea ce este ascuns în Cuvânt cu privire la sentimentele Sale și cum a suferit El în aceste împrejurări. Numai un asemenea suflet va înțelege ce este prezentat în acest cuptor.

Da, putem înțelege că viața Domnului, în primii treizeci de ani, a fost suferință. Să ne gândim: A venit Creatorul din cer și, potrivit capitolului 1 din Coloseni, El era Întâiul-născut peste toată creația, Capul creației, însă, când S-a născut în Betleem, nu s-a găsit pentru El niciun loc în casa de poposire. Un grajd a fost singurul loc unde au vrut să-L primească. El era Întâiul-născut peste toată creația și Împăratul lui Israel. Abia Se născuse și părinții Săi au trebuit să fugă în Egipt, pentru că lumea dușmană căuta să-L omoare. El era Cel necreat, Cel Sfânt, și a venit din acel loc sfânt de la Dumnezeu, din casa Tatălui; și când părinții Săi s-au întors din Egipt, El a trebuit să locuiască în Nazaret, în acel oraș neatrăgător din Galileea.

Cât de îngrozitor trebuie să fi fost aceasta pentru El! El era Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care locuise dintotdeauna în atmosfera curată din casa Tatălui și care fusese întotdeauna Obiectul plăcerii și al dragostei Tatălui. El a venit de acolo de unde milioanele de îngeri își ascundeau fața când priveau spre El, pentru că nu puteau privi slava Sa. Ce trebuie să fi însemnat pentru El să locuiască în cetatea Nazaret, înconjurat de păcătoși, care Îl urau pe Dumnezeu, așa cum s-a dovedit mai târziu, când au vrut să-L omoare! El știa deci ce erau ei și El vedea cine erau ei, căci Îl urau pe Dumnezeu. Așa a trăit El treizeci de ani, zi de zi înconjurat de oameni păcătoși și de toate păcatele pe care le făceau oamenii. Ce suferință a trebuit să fi fost aceasta pentru El!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, Lama Sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“.

Matei 27.46

Isus părăsit

De la iesle până la cruce, calea Domnului și Mântuitorului nostru a fost din ce în ce mai singuratică.

Părăsit de mulți ucenici. Ni se spune că „mulți dintre ucenicii Lui s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El“ (Ioan 6.66). Atunci Domnul le-a pus celor rămași o întrebare care arăta cât de profund era afectat de faptul că mulți se depărtaseră de El: „Voi nu vreți să vă duceți?“.

Părăsit de toți ucenicii. Mai târziu citim: „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit“ (Matei 26.56). Nu doi sau trei, ci toți! Ce durere pentru inima Învățătorului! El a fost lăsat absolut singur în ultimele douăsprezece ore ale vieții Sale: „Aștept compătimire, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul“ (Psalmul 69.20). Patru dintre ai Săi au stat lângă cruce, dar nu ei L-au mângâiat pe Domnul, ci Domnul i-a mângâiat pe ei.

Părăsit de Dumnezeu. Apoi a venit partea cea mai grea. Până la cele trei ore în care s-a lăsat întunericul, Mântuitorul răstignit S-a bucurat de comuniunea cu Dumnezeul Său. Ca Om adevărat și dependent, El S-a încrezut întotdeauna și în toate în Dumnezeu. Între El și Dumnezeul Său nu a existat niciodată nici cel mai mic nor. Dar, în cele trei ore în care a fost lovit de judecata divină, I-a fost luată și părtășia cu Dumnezeul Său. Nu ne putem imagina ce a însemnat pentru Mântuitorul nostru ca Dumnezeu să Îl părăsească…! El a fost răstignit pe crucea din mijloc, fără nicio încurajare din partea nimănui, ba chiar a fost zdrobit de Însăși mâna lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 30.15-31.6 · Galateni 6.11-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 12:28-39

Ce corespondent are acest pasaj cu privire la Marea Roşie în istoria celor răscumpăraţi de Domnul? În mod cert lucrarea lui Hristos şi eliberarea noastră! În timp ce Paştele prezintă aspectul eliberării de sub judecata lui Dumnezeu şi Îl arată pe Dumnezeu împotriva păcatului, Marea Roşie ilustrează salvarea păcătosului de sub puterea lui Satan şi Îl arată pe Dumnezeu pentru păcătos. Moartea este învinsă; poporul lui Dumnezeu este de acum luat din acest „veac rău“, înălţat cu Hristos, de cealaltă parte a morţii. Hristos nu este numai Cel care eliberează, ci şi Cel care dă tonul laudelor în mijlocul Adunării (Psalmul 22.22; Evrei 2.12).

„Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare“ (v.1). Este prima cântare din Scriptură. Cum ar fi putut poporul să cânte sub poverile egiptenilor? (cf. Ps. 137.4). Acum însă bucuria umple inima tuturor răscumpăraţilor. Sub conducerea lui Hristos, adevăratul Moise, ei au privilegiul de a-L lăuda pe Cel care i-a salvat de talazurile morţii şi de puterea vrăjmaşului. Pe tot parcursul istoriei lui Israel – iar pentru noi în toată eternitatea – va fi celebrat Cel care a secat marea, apele adâncului celui mare şi care „a făcut adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi“ (Isaia 51.10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBĂTRÂNIREA CU HAR (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Frica de Domnul lungeşte zilele…” (Proverbele 10:27)

Te neliniștește cumva gândul că vei îmbătrâni? Dacă așa stau lucrurile, e timpul să-ți reanalizezi sistemul de valori. Pentru Dumnezeu, conținutul este mai important decât ambalajul! Și pentru a te împăca cu ridurile de pe chipul tău, tu trebuie să te împaci cu El. La urma urmelor, nu numărul zilelor din viața ta contează, ci calitatea trăirii din zilele vieții tale. Prima minune a Domnului Isus a fost transformarea apei în vin. Să vedem ce a spus gazda de la ospățul de nuntă: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun… dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (Ioan 2:10). M-aș bucura ca aceasta să fie și povestea vieții tale. Nu trebuie să suferi de gerascofobie (frica de îmbătrânire), ci să continui să lupți, să crești și să mergi înainte. Ascultă cuvintele pline de putere și de încurajare ale lui Caleb, care avea 85 de ani când a spus (spicuiesc din Iosua 14:8-13): „Eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu… Moise a jurat şi a zis: ‘Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi… Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea… Iosua a binecuvântat pe Caleb… şi i-a dat ca moştenire Hebronul.” Asta se numește „să îmbătrânești cu har”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries