29 Aprilie 2022
Terah a luat pe Avram, fiul său, … și au ieșit împreună din cetatea Ur a caldeenilor, ca să meargă în țara Canaanului.
Atunci, ieșind din țara caldeenilor, a locuit în Haran și, de acolo, după ce a murit tatăl său, l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.
Geneza 11.31; Fapte 7.4
Avram a fost împiedicat de legăturile naturale să răspundă chemării făcute lui de Dumnezeu. Chemarea îi fusese adresată lui Avram, însă, cum uneori firea naturală poate demonstra un mare zel în a răspunde chemării și poate prelua chiar conducerea, și aici îl vedem pe Terah preluând comanda: „Terah a luat pe Avram, fiul său, … și au ieșit împreună din cetatea Ur, … ca să meargă în țara Canaanului”. Firea poate încerca să meargă pe drumul credinței, având cele mai bune intenții, însă, fiindcă este caracterizată de încrederea în sine, ea va încerca întotdeauna să facă mai mult decât are puterea să împlinească. Prin urmare, vedem că, deși Terah a ieșit din Ur pentru a merge în țara Canaanului, n-a ajuns niciodată acolo. Firea se oprește la jumătatea drumului, în Haran, iar acolo locuiește până în ziua morții.
Dar cum stau lucrurile cu Avram, omul lui Dumnezeu? Pentru un timp, el a îngăduit să fie împiedicat de la a asculta pe deplin de chemarea lui Dumnezeu. Nu numai că tatăl său a fost cu el, ci s-a lăsat condus de tatăl său, după cum citim: „Terah a luat pe Avram”. Rezultatul a fost că s-a oprit undeva înainte de țara în care a fost chemat.
Câți dintre noi nu am fost împiedicați pentru un timp de cineva drag de la a urma o cale de separare, potrivită cu chemarea lui Dumnezeu! Chemarea ajunge la acel credincios, el recunoaște justețea ei, însă întârzie să-i dea răspuns. Sufletul se agață de speranța că, dacă va mai amâna puțin, acea persoană dragă va ajunge să înțeleagă și ea chemarea și atunci vor putea împreună să-i dea curs. Însă, în timp ce credința nu poate aduce firea la nivelul ei, firea îl poate trage, din nefericire, în jos pe omul credincios și-l poate împiedica pe cale.
H. Smith
Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește … capătă îndurare.
Proverbe 28.13
Dumnezeu iartă păcatele, dacă I le mărturisim
Un tânăr de 25 de ani pe nume William a întreprins pe cont propriu o călătorie aventuroasă și periculoasă în zona râului Hay din Canada. Proiectul lui a sfârșit tragic.
După un timp, vânătorii canadieni i-au găsit cadavrul într-o colibă părăsită. Mâna lui dreaptă se sprijinea pe o scrisoare pe care i-o scrisese mamei lui în ultimele ore de slăbiciune: „Soarele strălucește, mamă, și eu tremur de frig. Nu mai am nicio putere, pentru că nu am mai mâncat nimic de mult timp. De 40 de zile nu m-am întâlnit cu niciun om. Am câteva reviste la mine, dar relatările lor sunt așa de nesemnificative. Am și jocuri de cărți, dar ele nu-mi dau nimic în singurătatea mea. Singurul lucru ce mă mișcă este întrebarea dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele”.
Ce cutremurător! Tânărul era fără putere, fără perspectivă, în singurătate, cuprins de teamă și nu avea nimic care să-i distragă atenția de la gândul că va trebui să părăsească în curând lumea aceasta.
Biblia ne dă răspunsul la ultima lui întrebare: Cine își mărturisește cu sinceritate păcatele și se bizuie pe lucrarea de ispășire a Domnului Isus, acela are iertarea păcatelor sale și este pregătit să-L întâlnească pe Dumnezeu. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile». Și tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).
Citirea Bibliei: Geneza 18.1-15 · Iuda 5-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LECȚII DE PESCUIT (5) – Fundația S.E.E.R. România
„La cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” (Luca 5:5)
A cincea lecție de pescuit (și ultima!) despre care vom vorbi astăzi, spune: Bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu. În încercările lor anterioare de a pescui, ucenicii se încrezuseră în abilitățile și îndemânările proprii. De data aceasta, însă, s-au încrezut în promisiunea lui Hristos: „Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” (vers. 4). Acum, Domnul Isus nu a spus în mod specific: „Petru, dacă mergi cu Mine la pescuit, îți promit că vei prinde mulți pești.” Dar nici nu trebuia s-o spună, deoarece Petru a înțeles, atunci când Hristos s-a urcat în corabia sa și i-a spus să meargă la pescuit. Iar când Domnul Isus i-a spus exact unde să arunce mreaja, era imposibil să o scoată goală! Petru s-a așteptat ca Dumnezeu să acționeze și să Se țină de promisiune.
Când ai prezența lui Dumnezeu în corabia ta, planul lui Dumnezeu în mintea ta și promisiunile lui Dumnezeu în inima ta, nu poți da greș! S-ar putea să spui: „Sună extraordinar, dar nu știi prin ce împrejurări trec eu. Astăzi sunt copleșit de problemele cu care mă confrunt. Trec printr-o perioadă foarte dificilă.”
Dacă te simți doborât de împrejurări, fă următorul lucru: citește Biblia, găsește o promisiune specifică de la Dumnezeu, și începe s-o invoci! Dar nu te folosi de Biblie numai atunci când ai probleme! Dumnezeu lucrează când te încrezi în El și vei vedea că promisiunea Sa îți va insufla puterea de-a face față situației prin care treci. Doar pentru că tu nu ți-ai putut rezolva problema asta nu înseamnă că nu există soluție. Cu Dumnezeu, succesul începe deseori din punctul eșecului. Numai după ce „ai pescuit toată noaptea și nu ai prins nimic” intervine El.
Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta – nu renunța! Încearcă din nou. De data aceasta invită-L pe Isus în „corabia” ta și El va aduce o schimbare.
de Jean Koechlin
Luca 2:21-38
Pentru Copil s–a făcut tot ceea ce prevedea legea Domnului. (Acest nume, Domnul, este repetat de patru ori în versetele 22–24, ca pentru a confirma drepturile divinităţii asupra acestui Copil şi împlinirea chiar din leagăn a voii lui Dumnezeu cu privire la El.) Jertfa oferită în templu dă la iveală sărăcia lui Iosif şi a Mariei (citiţi Levitic 12.8). Şi de data aceasta, Eliberatorul lui Israel este înfăţişat nu mai–marilor poporului, ci unor bătrâni smeriţi şi evlavioşi, lui Simeon şi Anei. Pentru ce motiv le este lor acordată această favoare? Pentru că ei Îl aşteptau!
Duhul l–a condus pe Simeon în templu şi i L-a arătat pe Cel care este „Mângâierea lui Israel” (v. 25), Mântuirea lui Dumnezeu, Lumina naţiunilor şi Gloria poporului. Îl vede cu ochii lui, Îl ţine în braţe pe acest Copilaş şi aceasta este de ajuns pentru credinţa lui. Îi aduce glorie lui Dumnezeu şi apoi vesteşte că Isus va fi piatra de încercare pentru a descoperi starea inimii (Isaia 8.14); şi aceasta este El şi astăzi.
La rândul ei, Ana, femeie a rugăciunii şi a mărturiei de credinţă, vine şi i se alătură în laudă. Nepărăsind templul, ea a împlinit versetul 4 din Psalmul 84. Din plinătatea inimii, ea vorbeşte despre El şi, în această privinţă, rămâne pentru noi un prea frumos exemplu!
Mana Zilnica 