Mana Zilnica

11 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 16:19-33

Ucenicii urmează să cunoască durerea despărţirii. Isus însă mai întâi îi mângâie, vorbindule de bucuria care îi aşteaptă atunci când Îl vor revedea după învierea Sa (cap. 20.20). Câte motive are cel credincios pentru a se bucura: speranţa întoarcerii Domnului (comp. cu v. 22); ascultarea de poruncile Lui (cap. 15.10,11 am experimentat noi bucuria care rezultă din aceasta?); dependenţa şi răspunsul la rugăciunile noastre (cap. 16.24); descoperirile Domnului din Cuvântul Său (cap. 17.13); comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul (1 Ioan 1.3,4)! Acestea sunt surse inepuizabile ale unei bucurii depline.

De ce oare preferă Isus să nu le spună alor Săi că Se va ruga Tatălui pentru ei (v. 26), când aceasta va fi exact tema capitolului următor? Pentru că, departe de a revendica afecţiunea ucenicilor numai pentru El, măreţul Său gând este săi pună în relaţie directă cu Tatăl.

Domnul nu le promite alor Săi o viaţă fără încercări, nici pacea în jurul lor, ci înăuntrul lor. Prin urmare, El concluzionează: Îndrăzniţi. Lumea, duşmanul nostru comun, este puternică, dar Eu am biruito.

Şi, prin credinţa în victoria Lui, o vom învinge şi noi (1 Ioan 5.4)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și am anunțat acolo la râul Ahava un post, ca să ne smerim înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El cale dreaptă pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot avutul nostru. Pentru că mi-era rușine să cer de la împărat o ceată de ostași și de călăreți, ca să ne ajute pe drum împotriva vrăjmașului, fiindcă vorbisem împăratului, zicând: „Mâna Dumnezeului nostru este spre bine peste toți aceia care-L caută; dar puterea Lui și mânia Lui sunt împotriva tuturor celor care-L părăsesc”. Ezra 8.21,22

După captivitatea babiloniană – Călăuzire și protecție

Ezra nu a găsit niciun levit în grupul celor care plecaseră către Ierusalim. Din nefericire, oamenii chemați de Dumnezeu în lucrarea Lui sunt greu de găsit printre cei care caută să se strângă potrivit principiilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Până la urmă, Ezra a găsit leviți, „slujitori pentru casa Dumnezeului nostru”, și netinimi, care tăiau lemne și scoteau apă. Este nevoie și astăzi de lucrători care să dorească să facă din inimă orice lucrare, oricât de smerită.

Înainte de călătorie, Ezra a vestit un post, în care cu toții să se smerească și să caute înaintea lui Dumnezeu calea dreaptă pentru ei, pentru copiii lor și pentru tot ce era al lor. Cu mult timp înainte, faraon încercase să facă un compromis cu Moise, căutând să-i împiedice pe israeliți să plece din Egipt. Le propusese să-și lase copiii și bunurile în țară. Nici Moise și nici Ezra nu au căzut în această capcană. Acum Dumnezeu nu-Și mai conducea poporul cu un stâlp de nor sau de foc. Astăzi nu mai există semnele și minunile pe care Dumnezeu le-a lucrat la începutul perioadei creștine.

Totuși, Dumnezeu răspunde rugăciunilor sincere și umile ale celor ai Săi. Poporul Său nu are nevoie să apeleze la autoritățile omenești pentru protecție. Lui Ezra îi era rușine să ceară împăratului o escortă militară. El dăduse mărturie despre grija lui Dumnezeu pentru cei ai Săi, iar Dumnezeu, în credincioșia Sa, i-a păzit pe cei care se încredeau în El. Întreaga mulțime, împreună cu copiii și cu bunurile lor, a ajuns în siguranță la destinație.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cine dă săracului nu duce lipsă …
Proverbe 28.27

Un nume bun

În timpul războiului, viața era tare grea. Mulți oameni sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei săraci și a trimis vestea în tot orașul că, începând din ziua următoare, el va oferi gratuit pâine oricărui copil. A doua zi, încă din zori, mulți copii se strânseră în fața casei în care locuia omul bogat. Când acesta apăru cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Dar bogatul observă că undeva la margine aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au luat pâinea, s-a apropiat și fetița de primul coș, dar nu mai rămăsese nimic. A căutat în al doilea, dar și acel coș era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică, pe care copiii nu o luaseră în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos și a plecat acasă.

Toată ziua omul cel bogat s-a gândit la felul cum s-a comportat fetița aceea. Astfel a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, în care să fie puși zece galbeni. Apoi, în ziua următoare, dis-de-dimineață a pus pâinica împreună cu celelalte pâini și a ieșit cu toate coșurile afară unde copiii așteptau nerăbdători. Din nou copiii s-au repezit care mai de care să ia pâinea cea mai mare. La sfârșit, fetița despre care am vorbit, aștepta cuminte și s-a ales cu pâinea cea mai mică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE CU CE AI

„Ce sunt acestea la atâția?” (Ioan 6:9)

Să observăm ce i-au spus ucenicii Domnului Isus, înainte ca El să hrănească cinci mii de oameni flămânzi: „Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâția?”

Sfârșit? Nu! „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi” (Ioan 6:11-13).

Dumnezeu îți dă întotdeauna un lucru de la care să începi. Dar trebuie să cauți acel ceva, să-l recunoști și să-l pui în mâinile Lui. Minunea înmulțirii s-a petrecut când un băiețel a luat ce a avut și a pus la dispoziția lui Isus.

Biblia spune: „cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? …ochii Domnului… cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10).

Nu-ți fie teamă când faci pași mărunți, asigură-te că sunt pași ai credinței și Dumnezeu va lucra prin tine.

Domnul Isus a spus: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Cum a zidit-o? Cu doisprezece oameni păcătoși ca noi! Când S-a turnat însă, pe Sine în ei, amestecul a fost atât de concentrat, încât atunci când doi dintre ei se întâlneau puteau răscoli orașe întregi (Faptele Apostolilor 17:6).

Tu spui: „Dar am atâtea slăbiciuni!” Cu toții venim la Domnul plini de defecte și cu nevoia de a fi reparați.

Vestea bună este că poți fi puternic în anumite domenii, și cu slăbiciuni în altele, și Dumnezeu să te folosească – atâta vreme cât ești dispus să începi cu ceea ce ai!

10 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 16:1-18

Dacă nar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci near fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind de folos pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea săi călăuzească pe credincioşi în tot adevărul (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14-16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor: Duhul Sfânt vă va aminti toate câte vam spus (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor: El va mărturisi despre Mine (cap. 15.26b,27); a Epistolelor: Acela vă va învăţa toate (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei: Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedindo vinovată de respingerea lui Hristos (v. 811).

Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să poarte învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel careL glorifică pe Isus în noi, anunţândune că este al Lui. În ce ne priveşte, săL glorificăm primind şi păzind această descoperire!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Domnul este Duhul, iar unde este Duhul Domnului, este libertate.
2 Corinteni 3.17

Libertatea creștină

Am văzut că adevărata libertate creștină ne face capabili să-I slujim Domnului nu de frică sau doar din datorie, ci din dragoste și recunoștință. Libertatea creștină ne face, de asemenea, să ne preocupăm cu alții, nu cu noi înșine.

În versetul de astăzi vedem unde se găsește această libertate, anume în contemplarea Persoanei lui Hristos. În contextul din 2 Corinteni 3, Pavel pune accentul pe faptul că Hristos este cheia pentru Vechiul Testament. Versetul citat ne încurajează să privim la Hristos, pentru a ne bucura de adevărata libertate creștină.

Romani 8.15 ne amintește că Duhul Sfânt ne introduce într-o viață de libertate – „Pentru că voi nu ați primit un duh de robie, din nou spre frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: «Ava, Tată!»”. Lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră este să ne îndrepte privirile către Persoana lui Hristos (Ioan 15.13-15). Pe măsură ce Îl contemplăm, suntem schimbați în același chip cu al Lui (2 Corinteni 3.18), pentru ca lumina Lui în noi să strălucească în mijlocul lumii pierdute în care trăim (2 Corinteni 4.1-7).

Pavel este un frumos exemplu cu privire la aceste lucruri, așa cum vedem în 2 Corinteni 4.8-11. El trăia în realitatea adevăratei libertăți creștine. Purta în trupul său omorârea Domnului Isus, pentru ca viața lui Isus să se arate în trupul său. Era întotdeauna gata ca vasul său de lut să fie zdrobit, pentru ca lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos să poată fi văzută. Aceasta este libertatea creștină!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta.
Daniel 5.24

Judecata asupra mândriei

Fiul împăratului Nebucadnețar, Belșațar, nu a învățat nimic din experiența tristă a tatălui său. Mai mult, a continuat pe aceeași cale a pierzării: mândria. El s-a înălțat împotriva Domnului cerurilor. Judecata asupra împăratului nu a întârziat. Dumnezeu a permis ca o mână să scrie judecata asupra împăratului:

„Numărat, numărat, cântărit și împărțit.” Chiar în noaptea aceea, împăratul haldeilor a fost omorât. Cu el s-a întâmplat ce a spus profetul: „Mândria omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată” (Isaia 2.17).

Dumnezeu are îndelungă răbdare și ne dă ocazii să ne smerim prin diferite atenționări asemănătoare cu aceasta despre care am relatat. Însă când răbdarea lui Dumnezeu ajunge la margini, nu mai este nimic altceva decât judecata. Unii vor fi judecați chiar de pe pământ, iar alții la judecata finală. Un lucru este cert: nimeni nu va scăpa! Nu uita că Dumnezeu vede, înregistrează și răsplătește. El va aduce fiecare faptă la judecată și fiecare va fi răsplătit după binele sau răul care-l va fi făcut. Acum însă este un moment potrivit pentru fiecare cititor să se smerească înaintea lui Dumnezeu, să-și recunoască starea rea și prin credința în Mântuitorul să fie adus într-o altă sferă: aceea a smereniei în fața Domnului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI DIFICILI

„Sunt vase pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.” (2 Timotei 2:20)

     Dumnezeu a folosit un corb, o pasăre considerată „necurată” în cultura iudaică, pentru a-l hrăni pe proorocul Ilie în timpul foametei. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului cu fonduri oferite de un rege păgân. Ideea este următoarea: Nu-I pune hotare lui Dumnezeu! Uneori, persoanele pe care de obicei le evităm sunt exact cele pe care le folosește Dumnezeu pentru a ne oferi lucrurile de care avem nevoie, și prin faptul că le îndepărtăm, pierdem binecuvântarea pe care a pregătit-o pentru noi. Ai grijă: tendința ta de a fi „mofturos” te poate în cele din urmă răni! Adevărul este că nu poți evita contactul cu persoane dificile. Dumnezeu a stabilit așa.

De ce? Pentru că dorește să crești în mijlocul ostilității fără să devii și tu la fel. David și-a dezvoltat capacitatea de a lucra cu persoane care erau greu de suportat. Situația este la fel și pentru tine când lucrezi cu un șef rău! La început, David s-a bucurat de trecere înaintea regelui Saul, dar după ce l-a ucis pe Goliat, Saul a căutat să-i ia viața. Cu toate acestea, David nu și-a schimbat niciodată strategia.

A rămas în casa lui Saul, pentru că știa că destinul său este acolo. Datorită înțelepciunii de care a dat dovadă, a ajuns să fie stăpânul acelei case! Principiile lui Dumnezeu sunt eterne.

David nu s-a îngrădit pe sine însuși și nu L-a îngrădit nici pe Dumnezeu. El a înțeles că oamenii pot fi împărțiți în două categorii: „vase de cinste” și „vase de ocară”. Dumnezeu le folosește pe amândouă.

Faptul că nu s-a uitat la oameni și că nu a fost nici impresionat și nici descurajat de ei, i-a oferit lui David ocazia de a-i face pe alții liberi să fie folosiți de Dumnezeu. Așadar, învață să te înțelegi bine cu persoanele dificile; cea mai mare provocare a ta, azi, poate fi persoana dificilă cu care lucrezi… și care te poate binecuvânta mâine!

9 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 15:16-27

Dacă rugăciunile noastre au ca scop rodirea pentru Dumnezeu, atunci ele vor fi întotdeauna împlinite (v. 16). Dar în ce constă acest rod? În esenţă, în dragostea unii pentru alţii a celor răscumpăraţi şi în multiplele manifestări ale acestei dragoste! Vă poruncesc aceste lucruri (v. 17), adaugă Domnul, ca pentru a sugera toate lucrările care decurg din dragoste. Este pentru a treia oară când formulează această poruncă nouă, accentuând importanţa ei deosebită (v. 17; vezi v. 12 şi cap. 13.34). Când afecţiunea lipseşte între membrii unei familii, nu este acesta un lucru trist şi anormal? Cu atât mai mult când este în cauză familia lui Dumnezeu! Dimpotrivă, ura lumii faţă de credincioşi (a căror comportare condamnă lumea) este în totul normală şi trebuie să ne aşteptăm la ea mai puţin când lumea găseşte ceva deal ei de iubit în noi, însă acesta este un semn deosebit de rău.

Nu este rob mai mare decât stăpânul său (v. 20), repetă aici Domnul. În capitolul 13.16 spusese aceasta cu privire la slujire; aici Se referă la suferinţe.

Astfel, numele lui Isus invocat asupra noastră este pe de o parte un motiv pentru lume să ne urască (v. 21) şi, pe de altă parte, pentru Tatăl să răspundă la rugăciunile noastre (v. 16b).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrările voastre cele bune și să-L glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Matei 5.16

„Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri.” Marcu 8.38

Cu mulți ani în urmă, în timpul unui război între Franța și Italia, un om care locuia la granița dintre aceste două țări suferea mult din pricina conflictului. Pentru a fi în siguranță, și-a făcut o haină cu două fețe, o față fiind în culorile Franței, iar cealaltă, în culorile Italiei. El privea la bătăliile care aveau loc și îmbrăca haina pe fața cu culorile țării care biruia în bătălia respectivă. În acest fel, încerca să trăiască în pace cu ambele tabere.

Felul de a proceda al acestui om este destul de des întâlnit. Simon Petru, ucenicul plin de îndrăzneală, I-a spus Domnului Isus: „Eu îmi voi da viața pentru Tine” (Ioan 13.37). Însă, când Domnul a fost prins și dus la palatul marelui preot, Petru, intrând și el acolo, a fost recunoscut și acuzat că este ucenic al Domnului Isus. Atunci el a tăgăduit acest lucru, ba mai mult, s-a jurat și s-a blestemat că nu-L cunoaște pe Domnul. Petru a eșuat deci în a-și arăta adevăratele culori.

Să privim și la Iosif din Arimateea și la Nicodim! După moartea Domnului Isus pe cruce, Iosif, fiind ucenic al Domnului, însă în secret, de frica iudeilor, a ieșit, ca să zicem așa, din ascunzătoarea lui și s-a identificat, împreună cu Nicodim, cu Hristos. Ei au făcut acest lucru atunci când mulți alții fugiseră. Cum stau lucrurile cu noi? Ne arătăm adevăratele culori?

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Naomi; ziceți-mi Mara [Amărăciune], căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune”. Rut 1:20

De la amărăciune la bucurie

Pentru Naomi, viitorul părea obscur, negru și confuz. Aceasta este starea multor bărbați și femei care au trecut prin situații asemănătoare cu ale Naomei. Părea că norul întristării este veșnic deasupra capului acestei femei. Dar oare s-a schimbat Dumnezeu? Nu mai era El în stare să o scape din acel loc întunecos și să o ducă într-un loc luminos?

Relatarea biblică nu ne spune că Naomi și soțul ei ar fi întrebat pe Dumnezeu, dacă este voia Sa să plece din Betleem în Moab. Întotdeauna când cineva lucrează împotriva voii lui Dumnezeu, ajunge la amărăciune. Ceea ce este mai trist în viața lui Naomi stă în faptul că L-a învinovățit pe Dumnezeu: „Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” și „Domnul S-a rostit împotriva mea, și Cel Atotputernic m-a întristat”. Aceasta este starea multor semeni de-ai noștri.

Dar dragostea lui Dumnezeu față de omul aflat în întristare nu s-a schimbat. Când Naomi și-a schimbat felul de gândire față de situația prin care ea a trecut, totul s-a schimbat în viața ei. Ea a lăsat în urmă un exemplu, și anume: atunci când cineva se află în amărăciune, trebuie să se îndrepte spre Cel Atotputernic, care aduce bucuria în suflete.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O LIMBĂ ISCUSITĂ

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez…” (Isaia 50:4)

     Dumnezeu te poate pregăti dinainte pentru a face față problemelor vieții, dându-ți „o limbă iscusită.” Așa a făcut cu Isaia. Vei spune: „Dar Isaia a fost un prooroc!” Da! Dar când Dumnezeu l-a chemat prima dată, el a protestat: „Sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5).

Asta înseamnă că și tu poți să-L auzi pe Dumnezeu vorbindu-ți! Ți s-a întâmplat vreodată să te afli într-o încăpere cu cineva care a spus ceva ce ți-a atras atenția? În acel moment, mintea ta s-a luminat și nu ai mai spus nimic. De ce? Pentru că ai auzit ceva rostit de „o limbă iscusită”.

Dar Dumnezeu nu te va lumina privitor doar la propria viață, El îți va da înțelepciune ca s-o împărtășești și altora. Dacă ești destul de smerit ca să nu domini toate conversațiile, El îți va vorbi și ție prin ei. Gândește-te: Dumnezeu nu a creat universul piatră cu piatră – El l-a adus în ființă rostind o singură propoziție. Deci, imaginează-ți ce posibilități ai când îți dă „o limbă iscusită”!

Mai întâi, însă, trebuie să înveți să-I recunoști vocea și asta cere timp. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel prima dată, el a crezut că Eli, marele preot, a fost cel care l-a chemat. Samuel a rămas receptiv, și în cele din urmă, a devenit vocea lui Dumnezeu pentru popor. Firește, a devenit atât de priceput, curajos și dependent de Dumnezeu, încât a putut să le spună împăraților: „Așa vorbește Domnul!”

Problema este că trebuie să vrei să asculți, să-ți pui timp deoparte ca să auzi și să exersezi ascultatul până ajungi să-L recunoști „din prima”!

8 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 15:1-15

Israel era o viţă neroditoare, în ciuda tuturor îngrijirilor divinului Viticultor (Psalmul 80.8,9; Isaia 5.2). Prin contrast, Isus Se prezintă ca adevărata Viţă, purtând rod prin intermediul ucenicilor. Însă, după cum întrun butuc de viţă mlădiţele nu sunt nici pe departe toate încărcate la fel, tot aşa îi împarte Domnul, după roade, pe aceia care spun căL cunosc: nu aduc rod, aduc rod, aduc mai mult rod (v. 2) şi aduc mult rod (v. 5). Pentru a face parte dintre cei care aduc mult rod, două condiţii sunt necesare: să rămânem noi în El, aşa cum ramura rămâne legată de trunchiul care o hrăneşte, şi El în noi, aşa cum însăşi ramura se lasă străbătută şi pătrunsă de seva care este viaţa ei. Pe de altă parte, să nu uităm nicicând că, dacă Tatăl ne curăţă
îndepărtând din noi uneori în mod dureros ce ne întinează, El o face ca să aducem mai mult rod (v. 2).

Şi câte alte consecinţe fericite decurg dintro astfel de comuniune! Printre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi, ca urmare, împlinirea rugăciunilor noastre, pentru că noi nu vrem nimic altceva decât ceea ce El Însuşi doreşte (v. 7); bucuria (v. 11), precum şi aprobarea de nepreţuit a Celui care binevoieşte să ne numească prietenii Săi (v. 14).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va așeza, vă va întări și vă va face neclintiți.
1 Petru 5.10

Domnul i-a încredințat o misiune specială apostolului Petru, acesta fiind un vas pregătit pentru a fi folosit de Stăpânul său. Petru era un om foarte practic și a scris că toți credincioșii trebuie să crească în har și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului Isus Hristos (2 Petru 3.18). Creșterea este cel mai bun remediu împotriva eforturilor vrăjmașului de a ne face să cădem (Efeseni 4.14-16).

Planul lui Dumnezeu și harul Său sunt suficiente pentru a oferi tot ceea ce este necesar în orice fel de împrejurare. Prin chemarea Sa, Dumnezeu ne-a scos din această lume, care zace în cel rău. De asemenea, chemarea lui Dumnezeu ne-a așezat pe o cale care ne duce în gloria eternă. Petru accentuează faptul că această chemare a venit de la Dumnezeul oricărui har, fiindcă El este sursa ei. Toate resursele necesare pentru mântuire și pentru umblarea pe calea credinței sunt în El, iar El ne conduce către gloria eternă. Aceste planuri sunt împlinite în Hristos Isus, fiindcă tot ceea ce am primit este lucrat de El. Expresia „în Hristos Isus” include, de asemenea, lucrarea prezentă a Lui, în har și prin Duhul Sfânt.

În timp ce calea lui Dumnezeu ne conduce către destinul nostru etern, din partea noastră este nevoie de credință și de disponibilitatea de a suferi. Câtă vreme ne aflăm pe pământ, suntem în școala lui Dumnezeu, unde învățăm multe lecții de la El. Această formare, sub controlul Lui, conduce la perfecțiunea practică – nu la perfecțiunea lipsită de păcat – prin lecțiile învățate de la El. Școala lui Dumnezeu are rolul de a ne face, în practică, să devenim ceea ce suntem, ca poziție, în Hristos, fiind făcuți asemenea Lui. Toată această educație are ca efect întărirea noastră și formarea deprinderii de a ne baza pe Hristos, așteptând de la El toate lucrurile de care avem nevoie.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în țară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa și cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în țara Moabului.
Rut 1.1

De la amărăciune la bucurie

Plecarea acestei familii din satul lor a fost probabil tristă, cu despărțiri de cei dragi și cu un viitor necunoscut. Dar, la scurt timp după plecare, ei și-au găsit un loc în Moab. Cei doi fii s-au căsătorit și s-au așezat la casele lor și toți trebuie să fi fost fericiți.

Dar fericirea a fost de scurtă durată. Elimeleh, soțul Naomei, a murit și ea a rămas văduvă. După un timp, au murit și cei doi fii. Putem să ne gândim că întristarea mamei a fost fără margini. Multe femei au avut mâhniri, dar parcă mâhnirea Naomei le întrecea pe toate. În casa aceea erau trei văduve, fiecare purtând în inimă o povară de jale. Viața Naomei a fost marcată de un șir de despărțiri. După ce și-a pierdut soțul și fiii într-o țară străină, a venit momentul despărțirii și de nurorile ei. Ele s-au purtat frumos față de fiii ei, iar după moartea acestora s-au purtat cinstit și cu ea în înstrăinarea și singurătatea ei. Aceste trei femei au fost legate atât prin amintirea unei fericiri comune, cât și prin întristări comune. Naomi s-a hotărât să revină în țara în care s-a născut și a rugat pe nurorile ei să rămână fiecare în casa mamei ei. Una din nurori a rămas la casa părintească, dar cealaltă noră, Rut, a hotărât să o însoțească cu orice preț.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PRIMUL LUCRU DIMINEATA (2)

„Doamne, auzi-mi glasul dimineața!”  (Psalmul 35:3)

     De ce spune Dumnezeu atât de des în Scriptură că El vrea să ne vorbească dimineața?

El ne poate vorbi în orice clipă dorește, nu?!

Există cel puțin două motive:

1) El dorește să aibă primul loc în viața noastră. Dumnezeu vrea să fie numărul unu pe lista noastră de priorități în fiecare zi. Așadar, înainte să-ți pornești televizorul, să-ți verifici computerul, telefonul sau să-ți începi alergătura, învață să te oprești și să-L lași pe Dumnezeu să-ți dea o perspectivă a ceea ce este important pentru această zi și pentru viața ta. Vei fi uimit de soluțiile pe care ți le oferă: idei creative, un sentiment clar al călăuzirii. Vei descoperi că este adevărată promisiunea: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) De fapt, după câteva săptămâni sau luni de viață în felul acesta, nu vei mai dori să te întorci la vechea rutină.

2) El dorește o pagină albă pe care să scrie. Ai încercat vreodată să vorbești cu cineva care nu este atent sau care este preocupat de altceva? Nu vrei decât să pleci de-acolo. Însă când persoana aceea este într-adevăr importantă pentru tine, încerci să-ți alegi un moment în care știi că te va asculta efectiv. Ei bine, tu ești important pentru Dumnezeu, și El dorește să-ți vorbească!

Îți poți imagina pierderea suferită dacă nu reușești să auzi ce are de spus sau să înțelegi ce ți-a pregătit? Unul din secretele puterii lui David a fost acesta: „Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” (Psalmul 5:3). Pentru a reuși, trebuie să faci ca prioritatea ta, dimineața, să fie ascultarea vocii lui Dumnezeu!

7 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 14:15-31

Isus este pe punctul de ai părăsi pe ucenicii Săi dragi, dar El nui va lăsa orfani. Le va trimite o Persoană divină pentru ai mângâia, pentru ai sprijini, pentru a le veni în ajutor (v. 16; vezi notă: Mângâietor, adică Ajutor, Susţinător). Este Duhul Sfânt care va fi nu numai cu cei credincioşi, ci şi în ei, pentru ai învăţa (v. 26). Domnul Îl numeşte un alt Mângâietor, pentru că El Însuşi rămâne Mângâietorul ceresc, Mijlocitorul înaintea Tatălui (1 Ioan 2:1; vezi notă: Mijlocitor, adică Apărător, Mângâietor).

Isus le face alor Săi alte trei promisiuni: viaţa nouă, izvorâtă din a Lui (v. 19); un loc special în dragostea Fiului şi a Tatălui pentru oricine îşi arată afecţiunea păzind poruncile Lui (v. 21,23); şi pacea, propria Sa pace (v. 27). Cât de adevărat este că El nu ne dă cum dă lumea! Lumea oferă puţin şi ia mult; ea distrage conştiinţa şi o ameţeşte asemenea unui calmant care ne amăgeşte pentru o clipă neliniştile şi agitaţiile sufletului; aceasta nu este însă decât o pace iluzorie. Ceea ce dă Isus satisface în întregime inima şi are caracter veşnic.

De asemenea, Domnul îi face pe ucenicii Săi să înţeleagă că adevărata dragoste pentru El nu trebuie să caute săL reţină cu egoism aici, jos, ci să se bucure de fericirea Lui (v. 28).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Dacă aș lua aripile zorilor, dacă aș locui la capătul mării, și acolo mâna Ta mă va conduce și dreapta Ta mă va apuca.” Psalmul 139.9,10

Și Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui.
Iona 2.1

Psalmul 139 ne prezintă atributele Dumnezeului nostru. În versetele 1-6 se vorbește despre atotcunoașterea Sa – El cunoaște absolut orice lucru. În versetele 7-12 se vorbește despre atotputernicia Sa, iar în versetele 9 și 10, psalmistul, cu referire la omniprezența Sa, ne spune că și de ar fi să locuiască la capătul mării, chiar și acolo mâna lui Dumnezeu îl va conduce și dreapta Lui îl va apuca.

Există un exemplu în Scriptură despre cineva care a experimentat acest lucru? Da, este Iona! El a ajuns nu numai la capătul mării, ci chiar în pântecele unui pește! Acolo, Iona a fost lipsit de orice ajutor omenesc. Totuși, Domnul său cel mare avea să folosească această experiență pentru a-i restabili sufletul, așa cum Iona însuși declară în capitolul 2. Cu adevărat, în pântecele peștelui, Iona a experimentat mâna lui Dumnezeu care l-a condus și dreapta Lui care l-a apucat.

Cei mai mulți dintre noi nu vom experimenta niciodată ceea ce a experimentat Iona. Totuși, am trecut și noi poate prin momente când am simțit că suntem lipsiți de orice ajutor și compasiune din partea oamenilor, momente când am crezut că suntem la capătul mării. Oricum ar sta lucrurile, să fim siguri că Domnul este acolo. Chiar și în cele mai dificile împrejurări, mâna Lui este acolo pentru a ne conduce, și dreapta Lui pentru a ne apuca și a ne ține aproape de El. În curând, mâna Lui va șterge orice lacrimă din ochii noștri; până atunci, aceeași mână este suficient de puternică pentru a ne purta prin toate împrejurările.

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi … curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!
Iacov 4.8

Supraviețuirea familiei

Doi soți aveau o căsnicie destul de fericită. Într-o zi, stăteau la masă într-o atmosferă de bună dispoziție. La un moment dat, un șoricel trecu în fugă prin fața mesei. „L-ai văzut?”, zise bărbatul. „A luat-o la dreapta.” — „L-am văzut”, răspunse femeia, „dar n-a luat-o la dreapta, ci a luat-o la stânga”. — „Ba, la dreapta.” — „Ba, la stânga.” — „Nu, la dreapta a luat-o.” — „Nu, la stânga a luat-o.” Spiritele s-au aprins, cearta a luat proporții. A doua zi iarăși ceartă, a treia zi iarăși ceartă pe aceeași temă: șoricelul. Din ziua aceea n-au mai avut pace în casă. Nu mai puteau trăi împreună și astfel s-au despărțit. După câțiva ani, la intervențiile prietenilor, s-au împăcat. La prima masă pe care au luat-o din nou împreună, bărbatul zise: „Ce proști am fost! Ne-am distrus familia, ne-am făcut de râs în ochii lumii, ne-am despărțit pentru un șoricel care a trecut prin fața mesei și a luat-o la dreapta”. — „Iarăși începi? A luat-o la stânga, nu la dreapta!”, a sărit femeia ca arsă. Și iarăși a început cearta.

Singura soluție ca o familie să supraviețuiască în condițiile cele mai bune este să facă ce spune Inițiatorul familiei, Dumnezeu. Și Dumnezeu spune să ne apropiem de El. Prin Cuvântul Său ne dă sfaturile cele mai bune și pentru supraviețuirea unei familii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PRIMUL LUCRU DIMINEATA (1)

„În fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4)

     Iată o încredințare minunată din Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 50:4-5): „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.”

Isaia a spus că Dumnezeu îl trezea în fiecare dimineață și îi spunea ce are de făcut în acea zi… și ce să le spună celorlalți! Nu era vorba de o „întâmplare neobișnuită”, se petrecea „în fiecare dimineață”! Poți să-ți imaginezi ce diferită ar fi ziua ta dacă ți-ai face timp să-L asculți pe Dumnezeu înainte de a te ridica din pat? Să remarcăm cuvântul „urechea.” Dumnezeu îți poate da pricepere referitor la ce trebuie să spui și să faci înainte de a ajunge într-o situație dată. El a spus: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17).

Practic vorbind, El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a fi biruitori astăzi. Iar dacă nu asculți, sau nu ești în locul potrivit, sau nu ai suficientă experiență în acest domeniu, Dumnezeu va lucra cu tine „în fiecare dimineață”… până vei învăța să-L recunoști și să reacționezi la vocea Sa. Ești surprins? N-ar trebui să fii! La urma urmelor, asta fac părinții buni care doresc ca urmașii lor să crească, să se maturizeze și să se bucure de  viață!

6 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 14:1-14

În capitolul 13 L-am văzut pe Domnul cum îi pregătea pe ai Săi ca să aibă încă de aici, de pe pământ, parte cu El (v. 8). El pleacă acum să le pregătească locul în Casa Tatălui Său; pentru aceasta, trebuie să meargă înaintea lor, cam în felul în care un stăpân al casei primeşte dispoziţiile Sale de a sosi la El înaintea invitaţilor. Biblia ne dă puţine detalii cu privire la cer. Ceea ce face însă fericită şederea acolo este prezenţa Domnului. Şi El Însuşi cere, pentru propria Sa bucurie, prezenţa alor Săi cu El.

Isus este singura Cale pentru a merge la Tatăl. El este Adevărul, este Viaţa. El na încetat nicio clipă săL descopere pe Tatăl în cuvinte şi în lucrări, de aceea, câtă durere Îi provoacă ignoranţa ucenicilor Săi! Nar putea El însă să ne spună şi nouă uneori: De atâta timp tu auzi vorbinduse despre Mine, citeşti Cuvântul Meu, cum de nu Mă cunoşti mai bine?

Orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face (v. 13), promite Domnul. În Numele Meu nu este o simplă formulă, ci implică faptul că El poate fi de acord cu cererile noastre. Rugăciunea noastră devine atunci cea a lui Isus, căreia i se va răspunde negreşit. Nu numai pentru că ne iubeşte, ci în primul rând pentru că este în joc gloria Tatălui! Ar putea avea El vreun motiv mai înalt?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Care, fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale și susținând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuși a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi în cele înalte.
Evrei 1.3

Acest capitol ne prezintă măreția gloriei lui Dumnezeu manifestate în Fiul Său. În această epistolă nu este pus accentul pe harul smerit al lucrării Sale, ci pe măreția acestei lucrări. Ea este o lucrare vrednică de Cel a cărui demnitate este atât de mare. Gloria infinită a Persoanei Sale oferă o valoare infinită lucrării pe care a împlinit-o.

El Însuși este strălucirea gloriei lui Dumnezeu, așa cum lumina soarelui revelează minunata strălucire și căldură a lui. Domnul Isus nu doar reflectă acea lumină, ci El Însuși este strălucirea ei. El nu doar exprimă ceva cu privire la Dumnezeu, ci este expresia însăși a lui Dumnezeu. Este imposibil să exprimi într-un mod prea înalt măreția care Îi aparține. El este nu numai Creatorul tuturor lucrurilor, ci și Susținătorul lor, prin cuvântul puterii Sale. Fără exercitarea constantă a puterii Sale, nimic în acest univers n-ar putea fi menținut în existență.

Acest mare Creator și Susținător al universului a făcut prin Sine Însuși lucrarea de curățire a păcatelor, prin jertfirea Sa pe crucea Golgotei. Nimeni altul nu putea împlini o asemenea lucrare. El Se va bucura de gloria ei pentru toată eternitatea, împreună cu milioane de inimi pline de închinare la adresa Lui. Cât de potrivit este ca El să fie înălțat la dreapta Măreției, în ceruri! El S-a așezat acolo după ce a dobândit o biruință perfectă asupra întregii puteri a lui Satan și a răului, iar acum este Obiectul adorării celor ai Săi. Toată creația se va pleca înaintea Lui în cele din urmă.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!”.
Marcu 9.7

Incomparabilul Hristos

Diferitele curente filozofice sau păreri omenești îi îndeamnă pe oameni să-L imite pe Dumnezeu, să urmeze rațiunea de a face binele. Un filozof își îndemna chiar discipolii să-și așeze înainte un om cu caracteristici deosebite, imaginându-și-l mereu lângă ei. Dar ceea ce idealul omenesc a produs, a fost în cel mai bun caz un model de imitație, iar admirația pe care acesta o inspira, nu a reușit să se transforme vreodată în realitate.

Dumnezeu însă L-a prezentat lumii pe Fiul Său, pe incomparabilul Hristos. El S-a dovedit capabil să acționeze asupra tuturor vârstelor, națiunilor, temperamentelor și condițiilor. El nu a fost numai Modelul cel mai înalt de virtute, dar și Dăruitorul puterii pentru practicarea ei, exercitând o influență atât de profundă, încât, pe drept cuvânt, se poate spune că simpla amintire a anilor Săi de viață pe pământ a făcut mai mult pentru transformarea omenirii decât toate expunerile filozofice și toate avertizările moraliștilor. Domnul Isus Hristos este Izvorul vieții veșnice și Inițiatorul oricărei lucrări bune și curate în viața creștină. Iată de ce Dumnezeu ne îndeamnă să privim la Fiul Său, să învățăm, să ascultăm de El și astfel să-L urmăm pe calea vieții veșnice!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„NELINIȘTIT, IRITABIL SI NEMULTUMIT”

„Dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete…” (Ioan 4:15)

     În cadrul programului „Alcoolici anonimi” în doisprezece pași, cei ce caută vindecare sunt învățați că, atunci când devin „neliniștiți, iritabili și nemulțumiți”, îi paște pericolul de a se întoarce la drogul de care vor să scape… și care nu-i ajută!

De ce? Pentru că în fiecare dintre noi există un gol, de forma lui… Dumnezeu – pe care numai El îl poate umple!

Unii dintre noi încearcă să umple golul cu relații umane.

Domnul Isus a întâlnit o femeie care divorțase de cinci ori și la acel moment trăia în concubinaj. Conversația dintre ei s-a desfășurat astfel: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viaţa veşnică.” „Doamne” I-a zis femeia „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete…” (Ioan 4:13-15). Trupul îți spune când îți este foame și sete. La fel și sufletul – și dacă ești înțelept, vei asculta.

Singura dependență sănătoasă este dependența de Dumnezeu! Cu toții avem tendința de a răspunde dorințelor noastre firești, în loc să răspundem nevoilor sufletului. Așa că, ne întoarcem spre posibile răspunsuri, precum munca, relațiile, divertismentul.

Acum am mai adăugat unul – Internetul. Psihologii îi tratează deja pe unii dintre noi care suferă de „dependență de Internet”.

Regele David avea totul: putere, popularitate, plăceri și averi. Toate acestea l-au lăsat, însă, gol, așa că a scris: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1).

Învață să recunoști când ești „neliniștit, iritabil și nemulțumit” – și atunci… caută-L pe Dumnezeu!

5 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 13:21-38

Ucenicul pe carel iubea Isus este numele pe care îl ia Ioan în evanghelia sa. El cunoştea dragostea Domnului pentru ai Săi (v. 1), dar se ştia şi pe sine ca obiect personal al acestei dragoste; a probato aproape de inima lui Isus, locul celor mai intime comunicări. Este însă un mister înfiorător pe care Domnul îl dezvăluie acum. Îl denunţă pe trădătorul Iuda, pe care El Însuşi îl cunoştea încă de la început (cap. 6:64). Atunci Satan intră în acest om, care era pregătit săl primească şi care pleacă în noapte ca săşi înfăptuiască îngrozitoarea trădare.

Domnul vorbeşte din nou de crucea Sa, unde gloria Lui va străluci în umilinţă (v. 31), dar şi de învierea Sa, prin care Dumnezeu Îl va glorifica pe Acela care La glorificat pe deplin (v. 32). Dar cum vor fi recunoscuţi ucenicii Lui de acum înainte, câtă vreme El nu va mai fi în mijlocul lor? Printrun semn sigur: dragostea lor unii pentru alţii (v. 35). Este oare aceasta cu adevărat ceea ce ne caracterizează şi pe noi? Iată un test şi pentru inimile noastre!

Spre deosebire de Ioan, care era preocupat de afecţiunile lui Isus pentru el, Petru pune în valoare propriul lui devotament, fără a lua seama la avertismentul Domnului!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Îți voi da din nou sănătate și te voi vindeca de rănile tale”, zice Domnul. „Pentru că te-au numit: «Cel alungat», zicând: «Acesta este Sionul de care nu întreabă nimeni»”.
Ieremia 30:17

Într-o zi viitoare, aceste cuvinte vor veni pentru Israel ca o rază de lumină la sfârșitul unui tunel lung și întunecat. După ce vor trece prin necazul cel mare, vor experimenta restabilirea din partea lui Dumnezeu. Atunci vor cunoaște că rănile pot fi vindecate, indiferent de cât de adânci sunt, și că sănătatea poate fi restabilită, oricât de zdrobite sunt viețile lor.

Aceste cuvinte nu sunt doar pentru viitor. Unii creștini astăzi consideră că au răni care nu pot fi vindecate și că sunt înconjurați de oameni care nu îi înțeleg. Unii au suferit mult în copilărie, alții au suferit din partea credincioșilor, iar alții au suferit în căsnicie. Există vindecare cu adevărat pentru toți aceștia?

Trebuie remarcate două lucruri. Mai întâi, că rănile lui Israel nu sunt deloc ușoare. Mai devreme, Dumnezeu Însuși descrisese boala lui ca incurabilă și rănile lui ca fiind dureroase. Apoi, că lucrurile și oamenii de la care el așteptase vindecare nu îl ajutaseră deloc.

Rănile lui erau urmarea păcatelor lui; Dumnezeu Însuși îi disciplinase. Chiar dacă noi înșine ne producem rănile, Dumnezeu este totuși la cârma tuturor lucrurilor. El a îngăduit să ni se întâmple așa și va scoate un bine din toate acestea. A înțelege acest lucru este primul pas către vindecare. Cel de-al doilea pas este să înțelegem că doar Dumnezeu poate da vindecarea. El îi poate folosi pe alții în acest proces, însă ei nu sunt decât instrumente. Cel de-al treilea pas este să ne întoarcem către El, din toată inima și fără nicio rezervă, încetând să ne compătimim, alungând orice amărăciune, mărturisind că am greșit și iertându-i pe cei care ne-au rănit.

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință … În ea vă bucurați mult …
1 Petru 1.5-6

Adevărata asigurare

Ceea ce oamenii numesc asigurare de viață, nici măcar nu îi asigură să nu-și piardă viața. Ar putea mai bine să fie numită asigurare de moarte, decât asigurare de viață. Asigurările de furt nu previn furtul; nici asigurările de accident nu previn accidentele; nici asigurările de incendiu nu previn incendiile. Toate asigurările de aici de pe pământ nu fac altceva decât să ofere câțiva bani pentru a remedia sau alina suferințele produse de moarte, accident, foc etc. Astfel de asigurări asigură, doar într-o mică măsură, această viață. Însă această viață nu este totul; nu este decât o fracțiune din existența veșnică a omului. Dacă nu ai asigurare pentru eternitate, atunci nu ești cu adevărat asigurat.

Adevărata asigurare de viață garantează posesorului ei viață veșnică: Dumnezeu dăruiește sufletului, care crede în Fiul Său, viață veșnică, care nu se va pierde niciodată. Iar împreună cu acea viață veșnică vine orice binecuvântare, orice asigurare. Pentru omul credincios există „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri” (1 Petru 1:4). Și de orice altă asigurare are parte cel care vine ca păcătos la Hristos. Dumnezeu te asigură cu adevărat, căci asigurările Lui îl țin pe credincios departe de moarte, departe de judecată și îl aduc pentru totdeauna în bucuria și gloria vieții veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„V-ATI ÎNTORS… CA SĂ SLUJITI… SI SĂ ASTEPTATI…”

„De la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (1 Tesaloniceni 1:9-10)

     Să citim ce le-a scris Pavel credincioșilor din Tesalonic: „Voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (v. 6-10). Viețile acestor credincioși s-ar putea rezuma în trei cuvinte din pasajul citat: „întors-slujiți-așteptați”.

Să ne uităm la fiecare dintre acestea și să vedem ce putem învăța.

1) Întors. Pocăința înseamnă să faci o întoarcere radicală. Necesită renunțarea și părăsirea tiparelor de gândire firești și a căilor tolerante.

2) Slujiți. Încearcă să-i slujești pe alții, în loc să aștepți ca ei să te slujească. La sfârșitul fiecărei zile, roagă-L pe Dumnezeu să te lumineze: „Doamne, cât de bine Ți-am slujit astăzi?” Căci slujindu-i pe alții, Îl slujești pe El.

3) Așteptați. Dacă ai ști sigur că Domnul Isus ar veni mâine, ce ai face altfel astăzi? Ți-ai schimba obiceiurile, vorbirea, atitudinile? Unii dintre noi ne trăim viețile ca și cum Hristos S-ar fi răzgândit cu privire la a doua Sa venire! Nu te amăgi – El va reveni! Să nu fii prins cu garda jos! Străduiește-te să trăiești fiecare zi în lumina apropiatei Sale reveniri. Făcând astfel, prioritățile tale se vor rearanja!

Deci cuvintele Lui pentru tine astăzi sunt… trei: întoarcere-slujire-așteptare!

4 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 13:1-20

Pentru inima Domnului, moartea Lui însemna mai întâi să plece din lumea aceasta la Tatăl (v. 1; comp. cu 16.28). Îi lăsa însă pe aceia pe carei iubea întro lume plină de corupţie şi de violenţă. Şi, aşa cum un călător mergând pe drum are picioarele pline de praf, credincioşii, deşi având tot trupul spălat (v. 10) prin sângele crucii (Apocalipsa 1.5), sunt, prin contactul lor necontenit cu răul, expuşi întinării în gânduri, în cuvinte şi în fapte. Dar Domnul Sa îngrijit cu credincioşie şi de aceasta, pentru că veghează la sfinţenia practică a alor Săi.

Ca mare preot suveran, El le spală picioarele, altfel spus, îi curăţă făcândui să se judece continuu în lumina Cuvântului (apa) aplicat conştiinţelor lor (Efeseni 5.26; Evrei 10.22). Această slujbă a dragostei trebuie so exersăm şi noi unii pentru alţii. În umilinţă, punândune la picioarele lor, avem să le arătăm fraţilor noştri, prin Cuvânt, în ce au greşit sau care sunt pericolele la care se expun (Galateni 6.1). Dragi prieteni, Domnul nu a spus: fericiţi sunteţi dacă veţi cunoaşte aceste lucruri, ci, ştiindule, fericiţi sunteţi dacă le veţi face (v. 17).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și L-au urmat. Acesta l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia” (care, tradus, înseamnă: Hristos). Și l-a dus la Isus. Isus, privindu-l, a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu vei fi numit Chifa” (care se traduce: Piatră).
Ioan 1.40-42

Simon Petru – Convertirea sa

Andrei îl auzise pe Ioan Botezătorul predicând și, în felul acesta, a crezut faptul că Isus din Nazaret era Mesia. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i spună fratelui său, Simon. Una dintre dovezile clare ale unei convertiri veritabile este dorința arzătoare de a-L împărtăși pe Hristos și altora, iar aceasta este exact ceea ce Andrei a făcut. Nu citim prea multe despre Andrei în Noul Testament, însă, aducându-l pe Simon la Hristos, multe mii de oameni au fost mântuiți după aceea (vedeți Fapte 2.38-41). Andrei l-a adus pe Simon la Isus și o mulțime de oameni, de-a lungul veacurilor, au fost recunoscători pentru aceasta.

Întâlnirea lui Simon cu Domnul Isus a fost transformatoare – viața sa nu a mai fost la fel după aceea. A primit un nume nou de la Hristos, ceea ce indică o viață și o natură nouă. Când suntem mântuiți, numele noastre sunt scrise în cer, iar când vom ajunge acolo, vom primi un nume nou, care va fi o taină specială între noi și Domnul (Luca 10.20; Apocalipsa 2.17). Noul nume al lui Simon a fost Chifa, care este varianta aramaică pentru „piatră” (cuvântul grecesc este „Petros„, de unde derivă numele de Petru). Semnificația acestui nume va fi văzută mai târziu (Matei 16.18).

Titlul de Mesia nu este cel mai înălțat dintre titlurile și numele Domnului. Totuși, așa cum a spus cineva, primindu-L pe Isus, primim tot ceea ce El este, chiar dacă, la momentul când Îl primim, nu Îl percepem în cele mai înălțate aspecte ale gloriei Sale. Dacă Îl avem pe Hristos, avem totul, iar înțelegerea noastră va crește în timp.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”. Soarta mea este în mâna Ta …
Psalmul 31.14-15

Adevărata asigurare

Dialogul despre asigurare dintre cei doi continuă astfel:

— Cu toate acestea, susținu slujitorul lui Hristos, firma la care lucrez eu este cu mult mai mare. Și este de asemenea o companie foarte specială. Este singura companie unde toate pachetele premium sunt deja plătite. Resursele ei sunt nelimitate. Asiguratul beneficiază de toate avantajele și nu-l costă nici măcar vreun ban pentru a obține o asigurare. Compania și-a îndeplinit întotdeauna obligațiile și plătește prompt și în întregime.

— Ascultați, spuse agentul, aș dori să îmi fac o poliță de asigurare la compania dumneavoastră.

— Ați putea, veni răspunsul. Tot ce trebuie să faceți, este să depuneți o cerere care dovedește că sunteți un sărman păcătos care ar merita iadul, iar compania noastră vă va asigura pe deplin, gratuit și nu doar pentru un timp, ci pentru toată veșnicia. Lucrez pentru cea mai mare companie de asigurări. Ea este condusă de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Cititorule! Ești tu pe deplin acoperit de o astfel de asigurare? Dacă te-ai asigurat doar pentru viața aceasta trecătoare, asigurarea ta nu este una pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CALIFICAREA PENTRU POZITIA DE LIDER ÎN BISERICĂ

„Dacă râvnește cineva să fie episcop…” (1 Timotei 3:1)

     Biblia subliniază trăsăturile de caracter necesare celor aflați în conducerea unei biserici sau care își doresc să fie. „Trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârșav: ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.” (1 Timotei 3:1-13).

Deci, te califici? Sau… mai ai de lucrat, fratele meu?!

3 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 12:37-50

Odată cu capitolul 12 se încheie şi o mare diviziune a acestei evanghelii, pentru că, întradevăr, începând cu capitolul 13, Domnul Se va adresa numai ucenicilor Săi.

Aici avem cele din urmă cuvinte adresate poporului. De acum înainte, acesta va fi împietrit ca naţiune, conform profeţiei lui Isaia. Vedem cum se verifică versetul 11 din capitolul 1: A venit la ai Săi (în Israel) şi ai Săi nu Lau primit. De asemenea este confirmat şi versetul următor; unii Lau primit şi, pentru acest motiv, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (cap. 1.12). Chiar dintre maimari, mulţi au crezut în El, fără totuşi a avea îndrăzneală săşi mărturisească credinţa. Şi motivul ne este dat: au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu (v. 43). Noi, cărora ne lipseşte un asemenea curaj de a ne mărturisi credinţa, să ne întrebăm dacă uneori nu se întâmplă aceasta din acelaşi motiv.

Pentru ultima dată, Isus afirmă public şi solemn caracterul divin al slujbei Sale. El este Trimisul lui Dumnezeu şi în acelaşi timp întipărirea fiinţei Tatălui (v. 44,49; Evrei 1.3). Niciunul din cuvintele Sale nu este altceva decât expresia absolută a gândului divin. Să medităm la acest exemplu minunat şi, la rândul nostru, să învăţăm de la El deopotrivă ce trebuie să vorbim şi cum să vorbim (v. 49).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităților, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești … rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune și cerere, și veghind la aceasta cu toată stăruința și cu cerere pentru toți sfinții.
Efeseni 6.12,18

Citind versetele de mai sus, mi-am dat seama că acest conflict este cu mult mai serios decât se crede în general. Nu este doar o chestiune de conflict individual cu Satan, ci faptul că puterile întunericului sunt aliniate împotriva întregii Adunări a lui Dumnezeu pe pământ – sunt văzuți „toți sfinții”, amintiți în versetul 18. Creștinul care realizează aceasta are ca sferă de interes întreaga Adunare, fiindcă Adunarea este una, iar dacă vrăjmașul face o spărtură în vreo parte a ei, o afectează în întregime.

Să presupunem că eu stau în picioare și că fratele meu cade; mă va afecta acest lucru în vreun fel? Cu siguranță că da, chiar dacă dragostea mea pentru el este atât de slabă, încât nu sunt mișcat pentru el! Iar dacă nu sunt mișcat, acest lucru dovedește că nu cunosc caracterul conflictului și că am doar o mică parte în el.

Diavolul lucrează prin viclenii; el îi atrage pe sfinți cu ceea ce este popular. Îi face să nu ia poziție pentru Hristos și pentru adevăr, folosind doctrine false sau elemente ale religiei lumești. Cât de mult trebuie să urască el Epistola către Efeseni, iar una dintre vicleniile lui este să-i facă pe creștini să creadă că adevărul cuprins în ea este prea înalt pentru ei!

Fiecare credincios trebuie să-și ia armura pentru sine, însă nu trebuie să se gândească doar la sine însuși. Trebuie să se roage pentru toți sfinții și pentru vestirea tainei evangheliei – pentru vestirea nu doar a evangheliei, ci a tainei ei, care constă în faptul că Hristos și Adunarea sunt una.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11.1

Adevărata asigurare

Un bătrân predicator al Evangheliei a călătorit cu trenul. Într-un orășel a urcat un domn și s-a așezat lângă el. De îndată, omul s-a întors către predicator și a spus:

— Este un oraș sărac în ceea ce privește afacerea mea. Nu prea îmi merge bine aici. Eu sunt un agent de asigurări și din anumite motive acest loc este unul dintre cele mai neproductive în care am lucrat.

Predicatorul spuse că îi pare rău pentru el. Apoi, după o scurtă pauză, domnul spuse:

— Dumneavoastră în ce fel de afacere sunteți implicat?

— Nu o să vă vină să credeți, spuse credinciosul, dar și eu lucrez în domeniul asigurărilor.

— Serios? Pentru ce companie lucrați?

— O, răspunse predicatorul, lucrez pentru cea mai mare companie de asigurări existentă.

— Metropolitan? Aceasta este compania pentru care și eu lucrez.

— O, nu, compania pentru care lucrez eu este mai mare decât Metropolitan.

— Aceasta nu este posibil, răspunse agentul. Metropolitan este cea mai mare companie din lume în domeniul nostru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ASCULTĂ MUSTRAREA DOMNULUI

„Eu mustru şi pedepsesc…” (Apocalipsa 3:19)

     Mustrarea lui Dumnezeu ne smerește în domeniile în care avem nevoie de smerenie. Când El ne mustră, avem trei opțiuni:

1) Să ne revoltăm împotriva Lui.

2) Să murmurăm și să ne scuzăm.

3) Să primim mustrarea Lui și să revenim pe cale.

Însă schimbarea de durată nu poate nici măcar să înceapă până când nu acceptăm că Dumnezeu ne iubește necondiționat și așa cum suntem. Fără asta, vei tot încerca zadarnic să te schimbi, așteptându-te să câștigi dragostea și acceptarea Sa. În realitate, deja ai parte de ele – doar că nu o știi! Mulți dintre noi credem că dacă ne acceptăm pe noi înșine, scuzăm toate lucrurile care sunt greșite la noi. Nu e așa! Nu poți primi mustrarea lui Dumnezeu așa cum se cuvine, până nu ai o înțelegere clară a iubirii pe care ți-o poartă. Fără asta, vei interpreta mustrarea Sa ca pe o respingere și vei crede că dezaprobarea comportamentului tău este o dezaprobare a persoanei tale.

Pentru a crește spiritual, trebuie să crezi că Dumnezeu este dedicat grijii față de tine, mai ales când te mustră și când te călăuzește pe căi pe care nu le înțelegi. În astfel de vremuri, trebuie să ai o încredere neclintită în dragostea Sa pentru tine. Apostolul Pavel a fost convins că nimic nu-l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39). În Apocalipsa capitolul trei, Dumnezeu vorbește fiecăruia dintre noi când spune: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc.” Una din cele mai puternice dovezi ale dragostei și acceptării lui Dumnezeu este mustrarea Sa. Ar trebui să fii îngrijorat când ea lipsește!

Așadar, dacă Dumnezeu te mustră chiar acum, fii curajos, bucură-te și ia aminte la mustrarea Lui!

2 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 12:20-36

În vechile morminte egiptene sa găsit grâu vechi, de mii de ani, capabil încă să germineze. Dar, deşi sa scurs mult timp şi deşi a fost conservat în vase foarte preţioase, acest grâu nu sa putut înmulţi acolo. Ca să poată răsări spice încărcate de boabe asemănătoare cu sămânţa, trebuia ca aceasta să fie pusă în pământ, să fie sacrificată. Aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus pentru a vorbi despre moartea Lui. Dorinţa de aL vedea, exprimată de greci, Ia purtat gândurile spre consecinţele minunate ale lucrării Sale de la cruce: binecuvântarea naţiunilor sub domnia universală a Fiului Omului; multe roade (v. 24b); judecarea lui Satan (v. 31); toţi oamenii atraşi la El Însuşi (v. 32). Prin faţa sufletului Său sfânt trece însă şi acest ceas încărcat de suferinţe. El Se îndreaptă către Dumnezeu, careI răspunde din cer prin promisiunea învierea (v. 28).

Pentru poporul iudeu sosise amurgul. Lumina avea să dispară la orizont: Isus urma săi părăsească (v. 35; Ieremia 13.16). Ziua de astăzi, o zi de har, este şi ea pe sfârşite. Se apropie clipa când nu va mai fi posibil să crezi (comp. cu v. 40). A fost pentru Isus un solemn acum (v. 27,31). Pentru noi, acum este timpul să credem în El.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Noaptea este mult înaintată și ziua este aproape; să lepădăm deci faptele întunericului și să îmbrăcăm armura luminii.” Romani 13.12

„Noaptea” este perioada actuală, perioadă în care Domnul este absent. În viitor, ca Soare al dreptății, El va introduce o nouă zi pentru acest pământ, zi care va dura o mie de ani. Aceea este ziua în care Domnul va împărăți peste tot pământul (Zaharia 14.9). El va duce vindecarea sub aripile Sale pentru poporul Israel, potrivit cu profetul Osea, care a scris: „Voi vindeca necredința lor, îi voi iubi nestingherit; pentru că mânia Mea s-a întors de la ei” (Osea 14.4). Va fi un timp de pace așa cum nu a mai fost vreodată, un timp de prosperitate și de binecuvântare, nu numai pentru Israel, ci și pentru națiuni. Această remarcabilă viziune i-a fost dată lui Ioan: „După acestea am văzut: și iată o mulțime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice națiune și seminții și popoare și limbi, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, și cu ramuri de palmier în mâinile lor” (Apocalipsa 7.9).

Luceafărul de dimineață apare însă înaintea soarelui. El este Soarele dreptății pentru Israel, dar pentru Adunare este Luceafărul strălucitor. De îndată ce El vorbește despre Sine ca fiind Luceafărul strălucitor, „Duhul și Adunarea spun: «Vino!»” (Apocalipsa 22.7). Dacă noaptea este mult înaintată și ziua este aproape, mai poate fi mult până la venirea Sa pentru a-Și lua Adunarea?

Este timpul să ne trezim din somnul moral, în care lumina noastră se stinge încetul cu încetul și în care promisiunea venirii Sale are puțin efect asupra vieților noastre! Să ne curățim candelele, lepădând lucrările întunericului, și să ne îmbrăcăm cu armura luminii (Romani 13.12)! Armura luminii este Hristos care strălucește în noi și prin noi – la fel cum s-a întâmplat cu Moise, după ce a coborât de pe munte, sau cu Ștefan, înaintea sinedriului. Să nu ne aflăm printre cei care fac să fie și mai adânc întunericul veacului prezent!

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut aceste lucruri.
Daniel 5.22

Mândria

Despre împăratul Nebucadnețar, Scriptura spune că atunci „când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc”. Dar Belșațar, fiul împăratului Nebucadnețar, a făcut același lucru ca și tatăl său. Dintre multele greșeli ale omului, mândria este cea mai rea. Omul poate să decadă în cele mai joase adâncimi ale degradării morale și ale unei stricăciuni respingătoare, și totuși se mândrește cu propria sa importanță, cu propria sa voință puternică și independentă. Ce este mai grav: decăderea morală sau mândria?

Mândria, cu siguranță, pentru că ea nu este, simplu, un păcat împotriva propriului trup sau un păcat împotriva aproapelui, ci nelegiuirea de a ne lăuda pe noi înșine împotriva lui Dumnezeu. În ignoranța lui, omul își sfidează Creatorul, singurul vrednic să fie slăvit. Mândria omului va fi complet doborâtă. Această boală înfricoșătoare – mândria – are efecte triste asupra întregii omeniri. Cu toții trebuie să judecăm necruțător acest rău în noi înșine. Astăzi, credința poate vedea în Persoana lui Hristos și în lucrarea Sa binecuvântată de la cruce, cum mândria noastră este redusă la nimic. Cei care nu vor să învețe această lecție acum, își vor vedea mândria transformată în rușine de neînchipuit și în umilință la arătarea gloriei Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„DUMNEZEU ESTE…” (7)

„Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii, şi se satură pământul…” (Psalmul 104:13)

    Te-ai întrebat vreodată de ce nicăieri altundeva în univers nu găsim apă din abundență, decât aici pe pământ? Toate telescoapele, inclusiv cei care au călătorit în spațiu confirmă acest lucru. Apa, incredibilul, vitalul ingredient, dizolvă aproape orice de pe pământ, în afară de acele lucruri care susțin viața. Acest lichid uimitor, pe care îl considerăm ceva obișnuit, există sub formă de gheață, pătrunde prin stâncă și produce solul. Ca zăpadă, depozitează apa în văi. Ca ploaie, udă și curăță pământul. Ca abur, oferă umezeală aproape tuturor suprafețelor arabile de pe pământ. Se găsește în nori exact în cantitatea potrivită. Dacă ar exista nori ca pe planeta Venus, pe pământ nu ar exista viață.

Însă exact 50% din suprafața pământului este acoperită de nori în orice moment, fapt care permite să se filtreze cantitatea necesară de lumină solară. Ca abur, timp de secole, apa a contribuit la funcționarea câtorva din cele mai puternice mașinării pe care le avem. În afară de bismut, e singurul lichid mai greu la patru grade Celsius decât la punctul de îngheț. Dacă nu ar fi așa, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista pe această planetă. De aceea, când îngheață, este mai ușoară și se ridică deasupra. Dacă nu ar fi așa, lacurile și râurile ar îngheța de jos în sus și peștii ar muri; algele ar fi distruse, rezerva de oxigen s-ar termina și omenirea ar dispărea.

Așadar, când sau dacă ai impresia că Dumnezeu nu te bagă în seamă sau că nu-i pasă de tine, bea un pahar cu apă și spune: „Mulțumesc, Doamne!”