Mana Zilnica

11 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 18:1-17

Parabola cu văduva şi cu judecătorul nedrept ne încurajează să ne rugăm cu perseverenţă (Romani 12.12b; Coloseni 4.2). Întradevăr, dacă un om rău sfârşeşte prin a se lăsa înduplecat, cu atât mai mult va interveni Dumnezeul dragostei pentru ai scăpa pe aleşii Săi! Uneori El zăboveşte să o facă, pentru că fructul pe carel aşteaptă nu este copt, dar să nu uităm că El Însuşi uzează de răbdare (sau de amânare) doar constrâns, câtă vreme dragostea din inima Lui Îl impulsionează să acţioneze în grabă (v. 7b). Va veni un timp, cel al necazului celui mare, când acest pasaj va prinde întreaga sa forţă pentru aleşii din poporul iudeu.

Fariseul cel plin de sine, care prezintă înaintea lui Dumnezeu propria dreptate, şi vameşul care se ţine deoparte, profund convins de păcat, sunt, din punct de vedere moral, descendenţii lui Cain şi ai lui Abel (dar acesta din urmă se ştia îndreptăţit). Singurul titlu care ne dă dreptul să ne apropiem de Dumnezeu este acela de păcătos. Este umilitor pentru om să fie nevoit să lase deoparte atât lucrările lui (v. 11), cât şi raţionamentele lui, înţelepciunea lui, experienţa lui. Dar adevărurile divine ale împărăţiei nu pot fi însuşite decât prin credinţa curată, simplă, căreia încrederea copilaşului ne oferă o imagine atât de mişcătoare. Va găsi Domnul în noi o asemenea credinţă atunci când va veni? (v. 8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea.” Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
1 Corinteni 11.25,26

Aceasta este cerința Domnului, adresată inimii fiecărui credincios. Răspunsul nostru va fi conform măsurii în care Îl apreciem pe Cel care S-a dat pe Sine pentru noi. Doar jertfa lui Hristos – care a purtat povara păcatelor noastre în trupul Său pe lemn și Și-a vărsat sângele prețios pentru noi – ne poate face potriviți pentru prezența lui Dumnezeu.

Privind la această dorință a Domnului de a ne aduce aminte de El, găsim în ea o semnificație mult mai adâncă decât preocuparea cu păcatele noastre. Aceste păcate nu mai sunt, fiindcă au fost înlăturate, după cum Dumnezeu a spus: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor” (Evrei 10.17). Dacă Dumnezeu nu-Și mai aduce aminte de ele, crezi că tu ai vreun motiv întemeiat să-ți aduci aminte de ele? Nicidecum! Trebuie acum să ne aducem aminte de Cel care le-a înlăturat și de prețul mare pe care El l-a plătit pentru a face aceasta.

Expresia „spre amintirea Mea” folosită în text are semnificația de aducere-aminte. Domnul Isus ne vorbește astfel din cer. El a venit de la Dumnezeu și S-a întors la Dumnezeu, pe drumul crucii. S-a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. A suferit crucea, a disprețuit rușinea și a fost lepădat de oameni, însă Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și L-a înălțat la dreapta Sa, în cel mai înalt loc de cinste.

Tatăl Își găsește plăcerea în Fiul Său și în toți cei care și-au pus încrederea în El, în timpul absenței Sale. Prin răspunsul nostru la cerința Sa de a ne aduce aminte de El mâncând din pâine și bând din vin, vestim acestei lumi care Îl respinge în continuare pe Hristos că bucuria și plăcerea noastră se află în El.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și i-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.
Matei 26.63

„Ce credeți?”

Marele preot, Caiafa, ar fi trebuit să știe că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De unde? Din lucrările și cuvintele Mântuitorului, „căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis” (Ioan 5.36). Marii preoți și cărturarii au trimis iscoditori, ca să afle ceva prin care să condamne pe Isus. Dar aceștia nu L-au putut prinde cu vorba, ci mirați de răspunsul Domnului, au tăcut. Acestea au fost argumente puternice, ca marele preot să știe că Mântuitorul era Fiul lui Dumnezeu. Și ele sunt valabile și pentru noi.

Într-adevăr, Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Chiar dacă a fost lepădat ca atare, va veni o zi când poporul Său Îl va vedea ca Fiul Omului. La auzul acestei frumoase mărturii a Domnului: „Da, sunt!”, Caiafa și-a rupt hainele și adresându-se sinedriului a zis: „Ce credeți?”. Răspunsul dorit nu s-a lăsat așteptat: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea”. Astfel, toți s-au făcut vinovați de o mare nedreptate. În fața cuvintelor și lucrărilor Domnului, expuse cu atâta claritate în Scripturi, ni se pune și nouă o întrebare: „Ce credeți?”. Suntem convinși că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și crezând în El să avem viața veșnică?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE TEME (1)

„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)

     Să observăm împreună modul în care au reacționat ucenicii când au trecut prin furtuna de pe Marea Galileii, și să vedem dacă recunoști aceleași trăsături și la tine:

1) Teama ne face să ne îndoim de grija pe care ne-o poartă Dumnezeu. Ucenicii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Nu-Ţi pasă că pierim?” (v. 38). Ei nu L-au întrebat despre puterea Sa: „Poți să liniștești furtuna?” Sau despre cunoștințele Sale: „Ești la curent cu furtuna?” Sau despre competențele Sale: „Ai experiență în furtuni?” Ci au dat glas îndoielilor pe care le aveau cu privire la caracterul Său: „Nu-Ţi pasă…?” Dacă nu ești atent, teama îți va eroda încrederea în dragostea lui Dumnezeu și te va face să uiți de credincioșia Lui.

2) Teama ne provoacă să apelăm la control. Domnul Isus dormea, așa că ucenicii L-au trezit și i-au zis: „Fă ceva repede!” Teama apare în urma percepției că am pierdut controlul. Când ne este frică, ne agățăm de orice componentă a vieții pe care o putem controla: locul de muncă, dieta noastră, curățenia din casă… sau, în multe cazuri – oamenii. Cu cât ne simțim mai nesiguri, cu atât mai mult tindem să controlăm.

3) Teama ne zăpăcește și ne blochează mintea. Biblia spune despre Domnul Isus că: „a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 8:16). Impresionant, nu-i așa? Însă teama ne duce la amnezie spirituală; ea ne face să uităm ce a făcut Domnul Isus și câtă bunătate a arătat El față de noi.

Care a fost reacția Domnului Isus? „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Credința nu elimină teama, ci o reduce la tăcere, îi ia puterea și ne apropie mai mult de Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, situația începe să se schimbe în bine.

10 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 17:20-37

Contrar oricărei logici, fariseii se preocupă de momentul când va veni împărăţia lui Dumnezeu, în timp ce refuză săL recunoască şi săL primească pe Împăratul care Se găseşte în mijlocul lor (v. 21). Împărăţia lui Dumnezeu, amintită deseori în Evanghelia după Luca, este sfera sau teritoriul în care drepturile lui Dumnezeu sunt recunoscute. Ea cuprinde în primul rând cerul şi din acest motiv găsim, în special în Evanghelia după Matei, expresia de împărăţia cerurilor dar ea trebuia să se întindă şi peste Israel şi peste pământ. Împăratul însă, pentru aŞi pune la încercare supuşii, vine între ei sub o înfăţişare smerită, fără să izbească privirile: nu în mod văzut (v. 20); şi, venind în felul acesta, El a fost respins. Care este rezultatul? Faptul că împărăţia nu mai există decât sub forma ei cerească! Ea se va stabili, desigur, pe pământ, întrun moment care va veni, dar prin judecăţi. Acestea vor fi neaşteptate şi cumplite. Potopul şi nimicirea fulgerătoare a Sodomei sunt ilustrări solemne ale acestui fapt (iar v. 2730 ar putea caracteriza la fel de bine şi epoca actuală). Totodată există şi un alt teritoriu, în care drepturile morale ale Domnului sunt recunoscute încă de acum: sunt inimile celor careI aparţin. Drag prieten, este şi inima ta o provincie a împărăţiei lui Dumnezeu?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Mi-am dezbrăcat haina, cum să mi-o pun? Mi-am spălat picioarele, cum să mi le murdăresc?
Cântarea Cântărilor 5.3

Avem aici o imagine a unui credincios care a devenit insensibil la cerințele Domnului Său și care nu mai dorește să iasă în frig sau să-și murdărească picioarele în slujba pentru El. Aceasta este o stare rea și, de îndată ce ieșim din prezența Domnului, cine poate spune cât de mult ne putem depărta sau pe ce căi periculoase putem rătăci?

Chiar și gândul la o astfel de stare ne îngrozește. Cu cât îi iubim mai mult pe frații noștri și cu cât percepem lucrurile mai spiritual, cu atât mai mare va fi suferința noastră la vederea unui suflet care rătăcește. Dacă avem o prețuire veritabilă pentru suflete și pentru gloria Domnului, nu putem decât să plângem când vedem cum râvna cuiva dispare și cum energia lui pentru lucrurile divine se risipește.

Cineva aflat într-o astfel de stare tristă va manifesta imediat roadele ei. Va veni din ce în ce mai rar la strângeri, va începe să-și închipuie că toți au ceva împotriva lui, neînțelegând că ceva s-a schimbat în el însuși. Este lesne iritat de orice amănunt și, în cele din urmă, este posibil să părăsească strângerea laolaltă. Domnul însă cunoaște adevăratele motive și doar El poate restabili un astfel de suflet și-l poate întoarce de pe calea sa rătăcită.

Domnul nu-Și va lua niciodată privirile de la un credincios rătăcit, căci inima care a fost odinioară străpunsă pentru păcatele lui nu poate niciodată înceta să bată pentru el; Lui Îi pasă de el. Domnul, în înțelepciunea dragostei Sale, poate îngădui ca cel rătăcit să guste amărăciunea și durerea alegerilor sale, însă El va veghea îndeaproape pentru a produce pocăința și restabilirea deplină. Aceasta este o mare consolare pentru toți cei care au o inimă de păstor.

A Miller

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru … să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.
Matei 10.29-31

Vrăbiile

Ai văzut vreodată un stol de vrăbii? Ele țipă și se ceartă! Ciripitul lor aproape că nu poate fi considerat un cântec plăcut. Cuibul lor este dezordonat! La alte păsări cântărețe ne uităm cu plăcere și le ascultăm cântecul, dar cine se uită la o vrabie? Dar Dumnezeu a creat și aceste păsări, după felul lor. Poate tocmai pentru a ne da o lecție practică. O vrabie moartă la marginea drumului aproape că nu o luăm în seamă. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne spune că nici una nu cade la pământ fără voia Tatălui nostru. Putem înțelege grija lui Dumnezeu pentru creaturile Sale? „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.” Acum, Dumnezeu ne pune pe noi, care am fost creați după chipul Său, față în față cu o vrabie. Poate ne gândim că aici există totuși o mare deosebire. Sigur că da! Dar nu ne comportăm uneori așa ca și cum Dumnezeu S-ar gândi la noi mult mai puțin ca la o vrabie? Nu, noi suntem mult mai de preț decât multe vrăbii. Noi suntem aleșii lui Dumnezeu, noi suntem copiii lui Dumnezeu, dacă am crezut în Domnul Isus. El este Tatăl tău și al meu! Cum ar putea El să ne arate mai puțină afecțiune ca vrăbiilor? Nu, El face nesfârșit mai mult, astfel încât cuvântul apostolului Pavel este valabil și pentru noi: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

VIATA PLINĂ DE DUHUL SFÂNT

„…Duhul împotriva firii pământeşti.” (Galateni 5:17)

     Să nu uiți niciodată, indiferent cât de departe ai ajuns în umblarea ta cu Dumnezeu, că firea ta pământească nu se corectează singură. Ea nu devine niciodată mai asemănătoare Domnului Isus, nici măcar cu timpul. De aceea ni se spune să o „răstignim” zilnic (vezi v. 24). Chiar și apostolul Pavel s-a luptat cu firea lui, pentru că: „firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. (…) Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (v. 17, 22-23)

Poate întrebi: „E posibil să ai un astfel de stil de viață”? Da, dar trebuie să faci următoarele patru lucruri:

1) Nu uita că Satan nu-și ia niciodată vreo zi liberă. Ești mereu ținta atacului său, așa că trebuie să te aperi cu ajutorul  Cuvântului lui Dumnezeu și prin rugăciune.

2) Identifică păcatul la care ești cel mai predispus. Biblia spune: „să dăm la o parte… păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne.” (Evrei 12:1) De ce? Pentru că cea mai mare slăbiciune a ta va fi ținta constantă a atacurilor lui Satan.

3) Păstrează-ți rezervorul spiritual mereu plin. „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:6).

4) Umblă în puterea lui Dumnezeu, nu în a ta. Se termină lupta vreodată? Nu, însă puterea lui Dumnezeu împreună cu hotărârea ta de a fi ascultător și de a continua lupta, duce întotdeauna la o victorie clară și de durată!