Mana Zilnica

8 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 73.15-28

    Psalmistul îşi continuă jenanta sa meditaţie (v. 16), până când, deodată, i se face lumină. Conducându-l la altarul comuniunii cu El, Dumnezeu îi arată locul unde sfârşeşte calea celor răi (conf. Psalmul 37.38). Panta pe care ei o urmează este alunecoasă şi îi duce la ruină sigură; trecerea lor pe pământ nu va fi decât un vis amăgitor (v. 18,20). Proverbe 23.17,18, care de asemenea ne îndeamnă să nu-i invidiem pe cei răi, ne mai învaţă că, pentru cel care se teme de Domnul, „sigur este un sfârşit”,… şi cât de diferit! (Romani 6.22).

    Într-adevăr, cum a reuşit creştinul să-l uite? El se acuză de a fi fost făra cunoştinţă şi prost. Câtă deosebire între soarta celor răi şi ceea ce îi este rezervat lui, chiar dacă trece prin încercări! Nu se va bucura el de onoarea de a fi în compania Domnului? „Eu sunt totdeauna cu Tine” (v. 23). El II cunoaşte pe Domnul potrivit preţioaselor expresii din versetul 26 şi ştie că în ceruri este partea sa (Hristos însuşi — v. 25).

    Oamenii din lume le citează deseori creştinilor care se ocupă de politică această cugetare: „Aveţi cerul; lăsaţi-ne nouă pământul!”. Este o ironică chemare la ordine, dar totodată vrednică de luat în seamă.

    Fie ca viaţa noastră să se rezume la acest cuvânt care doar în Domnul Isus şi-a probat întreaga sa valoare: „N-am avut plăcere pe pământ decât în Tine” (v. 25).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine.” Ioan 15.4

Hristos este răspunsul pentru orice conflict al nostru cu păcatul. Doar în El se află puterea de care avem nevoie pentru biruință. Cât timp ne mai încredem câtuși de puțin în noi înșine și ne luptăm prin propriile puteri, nu facem decât să-L împiedicăm pe El să lucreze cu putere, prin Duhul Sfânt, în viețile noastre.

Domnul ne-a oferit o simplă ilustrație a felului cum lucrează această putere, atunci când a vorbit despre viță și despre mlădiță. De unde are mlădița putere să producă un rod atât de minunat? Cu siguranță, un astfel de rod nu poate fi produs prin propria ei putere, ci prin rămânerea într-o legătură vie cu vița. La fel stau lucrurile cu creștinul. El nu are nicio putere în sine însuși pentru a aduce rod, chiar dacă natura nouă tânjește după așa ceva. Toate eforturile făcute prin propria putere se sfârșesc printr-un eșec dureros, până când el își ia ochii de la sine și îi îndreaptă către Domnul. Apoi puterea curge de la El, prin Duhul Sfânt, oferind biruința asupra păcatului, aducând bucurie și pace și producând rod în viață.

Avem o altă ilustrație a acestui lucru în Matei 14.28-33. Petru nu avea nicio putere în sine însuși pentru a umbla pe apă și știa foarte bine acest lucru. Cât timp și-a ținut ochii ațintiți asupra Domnului, a fost susținut de puterea Lui, însă, după ce și-a luat ochii de la El, a început să se scufunde. Ce a făcut el atunci? A strigat după ajutor la Domnul, iar El a întins îndată mâna și l-a ridicat. La fel se întâmplă în viața noastră spirituală. Nu avem nicio putere în noi înșine pentru a umbla într-un fel potrivit, însă, dacă ne bazăm pe Domnul, El ne va da putere prin Duhul Sfânt să umblăm pentru gloria Sa. Dacă eșuăm, trebuie să strigăm la El după ajutor, așa cum a făcut Petru, iar El ne va ridica din nou.

Hristos este soluția pentru tot ceea ce ne tulbură. Fără El nu putem face nimic. Bucuria, pacea și biruința vor fi rezultatul dacă rămânem în El.

E C Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. Izgonește neadevărul din gura ta…”
Proverbe 4.23-24

Doresc să divorțez

Soția dorea ca în fiecare zi, timp de o lună, să o port în brațe din camera noastră până la ușa casei… M-am gândit că a înnebunit. Dar m-am decis să accept și această ciudată cerință, că și așa această lună va trece fără să ne mai certăm sau fără să fie tensiuni între noi. Apoi i-am povestit prietenei mele de condițiile puse de soția mea… Aceasta a râs cu poftă și a spus că soția mea era foarte absurdă. Cu un ton ironic, zise: „Nu contează trucurile pe care le inventează, trebuie să accepte realitatea că veți divorța”. De când i-am exprimat intențiile mele de divorț, eu și soția mea n-am mai avut nicio relație. În prima zi când am dus-o pe brațe, mi s-a părut puțin cam hazliu. Fiul nostru tocmai ne-a văzut și a aplaudat, zicând: „Tată, îmi place că o iubești atât de mult pe mama”. Cuvintele lui mi-au provocat puțină durere. Din camera noastră până la ușa de la intrare în casă am mers cam zece metri cu ea în brațele mele. Ea închise ochii și-mi șopti la ureche să nu spun nimic fiului nostru despre divorț. M-am simțit foarte incomod, am coborât-o din brațe și ea s-a dus să ia autobuzul ca să meargă la serviciu, iar eu am mers la serviciul meu cu mașina. A doua zi mi-a fost un pic mai ușor. Ea s-a așezat ușor la pieptul meu și puteam să-i simt bătăile inimii ca în prima zi de căsătorie. Mi-am dat seama că de mult timp nu i-am mai dat atenție soției mele.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LIMBAJUL CRESTINULUI

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

     Când recurgi la limbajul vulgar, dovedești de fapt că este adevărat Cuvântul lui Dumnezeu care ne avertizează: „…limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul… şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu” (Iacov 3:8-9). Limbajul lumesc este nepotrivit pentru copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu.

De ce îl folosim atunci? În primul rând: ne lipsește vocabularul adecvat pentru a ne exprima și simțim că trebuie să vorbim urât și tare pentru ca să aibă impact ceea ce spunem. În al doilea rând: recurgem la limbajul lumesc pentru a ne elibera de frustrarea resimțită în anumite situații. În oricare dintre cazuri, am dezvoltat un tipar lumesc de a ne exprima neplăcerea, dar noi trebuie să ne înfrânăm.

Domnul Isus a spus limpede (Luca 6:45): „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbeşte gura”. Când recunoști că vulgaritatea se găsește în inima ta, vei putea respinge ideea că un cuvânt urât ți-a „scăpat” din gură. De fapt, el ți-a scăpat din inimă, unde locuia!

Dacă ești predispus spre vulgaritate, petrece mai mult timp cu Dumnezeu și roagă-L să-ți curețe inima și gura! Cuvintele nu sunt altceva decât gânduri verbalizate. Așa că, roagă-L să te ajute să practici disciplina la nivelul minții, făcând „orice gând rob ascultării de Hristos” – chiar și (sau cu-atât mai mult) gândurile vulgare!… și folosind în schimb cuvinte care dau viață părții tale lăuntrice și binecuvântare celor de lângă tine (vezi 2 Corinteni 10:5).

Iacov a mai scris (3:10): „Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!”

7 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 73.1-14

    Cea de-a treia carte a Psalmilor se deschide cu o succesiune de 11 psalmi ai lui Asaf – ai aceluia care, pe vremea lui David, dirija cântarea şi o acompania cu chimvale (1 Cronici 16.5). Psalmul 73 ne relatează aspra lui experienţă. Comparându-şi soarta cu cea a oamenilor păcătoşi, Asaf cade pradă descurajării. I se părea că Dumnezeu rezervă dureri şi chinuri (sub forma disciplinei) celor care se tem de El, în timp ce îi cruţă pe cei aroganţi şi răi, al căror portret odios îl găsim schiţat în versetul 3 şi în următoarele. Dezgustat şi chinuit (v. 21), cel credincios nu este departe de a-L acuza pe Dumnezeu de nedreptate şi de indiferenţă. Dacă aşa stau lucrurile – gândeşte el – atunci pentru ce să-mi curăţ inima?

    Intr-o manieră generală, fiecare dintre noi am ajuns în punctul acesta, să purtăm invidie faţă de cei care se pot bucura de tot ce oferă existenţa, fără să se lase opriţi de teama de Dumnezeu. Tinerii creştini care sunt la studii cunosc cu toţii colegi cu mulţi bani care au principii vicioase. Acestora le spunem să nu uite niciodată bogăţiile de care dispun ei, bogăţii care nu se pot măsura după scara valorilor omeneşti. Ei trebuie să-şi amintească de faptul că speranţa lor face din ei nu cei mai nenorociţi, ci cei mai privilegiaţi dintre toţi oamenii (1 Corinteni 15.19).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Inima mea clocotește de un cuvânt bun; spun ce am compus despre Împăratul. Limba mea este pana unui scriitor iscusit.” Psalmul 45.1

„Maria, … așezându-se și ea la picioarele lui Isus, asculta cuvântul Său.” Luca 10.39

„Inima mea clocotește de un cuvânt bun.” Mă tem că, cel mai adesea, nu ne găsim într-o astfel de stare. Este un lucru minunat să avem inima clocotind de dragoste pentru Hristos. Totuși, de cele mai multe ori inima noastră se află la punctul de înghețare în ce privește devotamentul pentru Hristos. „Cuvântul bun” este ceea ce versetul ne explică mai departe: „Spun ce am compus despre Împăratul”, adică spun ceea ce cunosc despre El; nu ceea ce am primit de la El, ci ceea ce este El pentru mine. Acesta este locul pe care binecuvântata Sa Persoană îl are în sufletul meu.

Maria din Betania a ales să fie cu Domnul; a șezut la picioarele Sale și asculta cuvintele Sale. A fi lângă El și cu El era ceea ce sufletul ei dorea. Dragostea pentru Domnul o caracteriza, iar locul ei era la picioarele Lui. Era absorbită de Persoana lui Hristos. A spart vasul cu parfum prețios și a turnat acest parfum asupra Lui, iar Isus a spus: „Ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele”. Maria s-a temut că nu va mai avea prilejul de a unge trupul Său. Alții I-au făcut un ospăț, însă nu faci un ospăț cuiva despre care știi că va muri în curând. Fapta Mariei a fost în deplin acord cu împrejurările Domnului ei. Nu a fost ospăț; ea s-a aflat într-adevăr acolo, la ospăț, însă nu s-a preocupat cu el. Preocuparea ei era cu Cel pentru care se făcuse ospățul. Inima ei clocotea de dragoste pentru El. Ea era singura de acolo care avea părtășie cu gândurile Lui.

Facă Domnul, prin Duhul Său, ca inimile noastre să clocotească de o dragoste reală pentru El! Dragostea nu poate fi satisfăcută decât cu dragoste. El ne-a iubit până la moarte, iar acum așteaptă iubire în inimile noastre pentru El. Este cu totul vrednic de aceasta.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!” Eclesiastul 1.14

Doresc să divorțez

Femeia care stătuse 15 ani din viața ei cu mine, care ținuse casa în ordine, care îl crescuse pe unicul nostru fiu, acum îmi părea o străină… atât de orbit eram. M-am simțit rău pentru atâta timp și energie pierdute cu mine; și pentru toate acestea nu aș fi putut-o recompensa niciodată. Dar acum nu mai puteam da înapoi, eu o iubeam pe cealaltă femeie. În sfârșit, soția mea plângea în fața mea, și asta era ceea ce anticipasem că se va întâmpla. Văzând-o plângând mă linișteam puțin, pentru că ideea divorțului care mă preocupase atât de mult, acum era mai clară ca niciodată. Ziua următoare am ajuns acasă foarte târziu și ea stătea la masă scriind ceva. Eu nu mâncasem toată ziua, dar îmi era mai mult somn decât foame, așa că m-am dus la culcare. Când am deschis ochii dimineața devreme, soția încă scria. Adevărul este că nu mă interesa, m-am întors în pat și am continuat să dorm. Când m-am trezit, mi-a prezentat condițiile ei pentru a accepta divorțul. Nu dorea nimic de la mine, dar voia ca o lună înainte de a semna divorțul să încercăm să trăim cât mai normal posibil. Motivele ei erau simple: fiul nostru avea niște examene luna aceea și nu dorea să-l deruteze cu divorțul părinților lui. Dar mai era ceva: îmi cerea să-mi amintesc cum am purtat-o în brațe în ziua căsătoriei noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PENTRU OAMENII DE AFACERI

„Copii… aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21:5)

     Apostolul iubit și iubitor Ioan ne descrie acest tablou în evanghelia sa: „Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii” le-a zis Isus „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” (Ioan 21:4-7).

Este afacerea ta pe punctul de a da faliment? Te simți sau ești cu spatele la zid din punct de vedere financiar? Uită-te la Petru: pescuise toată noaptea și nu prinsese nimic. Se simțea obosit, părăsit și descurajat – la fel ca tine… Și atunci, Domnul Isus a început să-i vorbească, chiar dacă Petru nu L-a recunoscut la început. Domnul Isus i-a spus să facă ceva ce părea să nu aibă vreun sens: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi!” Probabil că Petru se va fi gândit: „Doamne, cu tot respectul, știi multe despre predicat, dar nu prea te pricepi la pescuit! Dacă peștele nu trage în partea stângă a corabiei, atunci cu siguranță că nu trage nici în partea dreaptă…”

Când îi ceri lui Dumnezeu o minune, El îți poate da instrucțiuni care nu se potrivesc cu gândirea ta. Și când îți spune să faci ceva diferit de ceea ce faci de obicei, lucrul acesta te poate scoate din perimetrul confortului tău, îți poate scoate la suprafață temerile și credința îți este pusă la încercare. Dacă, însă, asculți de El, vei ajunge la niște rezultate care sparg orice tipare! Când se întâmplă lucrul acesta, vei spune asemenea lui Ioan: „Este Domnul – Cel care lucrează în viața mea!”

Așadar, voi oamenilor de afaceri, și toți implicați în astfel de aspecte de business: ascultați de Domnul Isus!

Și asta e universal valabil!

6 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 72

    Acest psalm îl are ca autor pe Solomon (vezi titlul), imagine a lui Hristos, împărat al dreptăţii şi al păcii. Vremurile de suferinţe şi de lupte, despre care ne-au vorbit psalmii precedenţi, sunt succedate de domnia dreaptă şi binecuvântată a lui Mesia, Fiul lui David. La El, Cel sărac şi lovit, vor găsi mângâiere şi ajutor toţi cei nemângâiaţi de pe pământ. Violenţa şi asuprirea, exploatarea celor slabi de către cei puternici, toate aceste nedreptăţi îşi vor găsi sfârşitul şi, odată cu ele, şi mizeria materială şi subnutriţia care lovesc astăzi cel puţin jumătate din populaţia globului. „Va fi belşug de grâne pe pământ, pe vârful munţilor” (v. 16). „Belşug de pace” (v. 7) şi „belşug de grâne” (v. 16) – oare nu acestea sunt bunurile cele mai râvnite de omenire? Şi aceste binecuvântări, în întregime, vor deştepta în sfârşit un ecou de recunoştinţă în inimile acestor oameni atât de nerecunoscători astăzi faţă de binefacerile lui Dumnezeu. Aşa răsună şi versurile unei cântări: «Cerurile binecuvânta-vor pământul / Iar pământul va răspunde cerurilor» (comp. cu Osea 2.21,22). Atunci gloria Domnului va acoperi tot pământul (v. 19; Numeri 14.21). Iar în acordurile acestei laude şi contemplându-Lpe Adevăratul Solomon, cea de-a doua carte a Psalmilor ajunge la sfârşitul ei.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

A părăsit Iudeea și a mers din nou în Galileea. Și trebuia ca El să treacă prin Samaria.
Ioan 4.3,4

Domnul Isus părăsea Iudeea, pentru a merge în Galileea. Trebuia să treacă însă prin Samaria. Acest „trebuia” nu avea semnificație geografică, ci spirituală. De fapt, iudeii religioși din acea perioadă nu voiau să treacă prin Samaria. Ei preferau să traverseze Iordanul și să meargă prin nord, prin Pereea, evitând astfel Samaria. Exista o aprigă vrăjmășie, de ordin rasial și religios, între iudei și samariteni, vrăjmășie care dura de sute de ani. Pentru un iudeu, a trece prin Samaria însemna a se așeza într-o poziție compromițătoare, fiind în pericolul de a se întina din punct de vedere ceremonial.

Totuși, Domnul Isus nu putea fi niciodată împiedicat de considerații rasiale sau religioase. Tatăl căuta închinători, iar mâncarea lui Hristos era să facă voia lui Dumnezeu și să împlinească lucrarea Lui (versetul 34). Astfel, necesitatea călătoriei prin Samaria era de fapt o împlinire a unei instrucțiuni divine. Această călătorie a condus la o discuție cu o sărmană păcătoasă. Cât de minunat este descoperită inima lui Dumnezeu prin faptul că cea mai lungă discuție din Noul Testament este cea dintre Hristos și o sărmană femeie păcătoasă din Samaria! Hristos a părăsit nu doar Iudeea, ci cerul însuși, pentru a trece prin Samaria și prin orice alt colț al pământului, pentru a căuta ceea ce era pierdut.

El i-a făcut cunoscut femeii faptul că nu avea să ajungă niciodată mulțumită prin schimbarea unei relații păcătoase cu altă relație păcătoasă. El i-a oferit „apa vie”, care satisface cu adevărat (versetele 10 și 14). Femeia nu avea de unde să cunoască ce preț mare trebuia plătit pentru ca o astfel de apă să fie pusă la dispoziția păcătoșilor. Aceasta este singura Evanghelie în care apare strigătul lui Hristos de pe cruce: „Mi-e sete” (Ioan 19.28). El a dorit să fie Înlocuitorul ei și să plătească prețul pentru păcatele ei, pentru ca ea să poată bea din apa vie și să nu-i mai fie niciodată sete.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Eclesiastul 1.9

Doresc să divorțez

La începutul căsniciei mele am gândit că toată viața noastră va fi ca un vis frumos. Și așa ar fi rămas, dacă, din cauza mea, visul nu s-ar fi destrămat. Scriu aceste rânduri pentru toate familiile, ca să nu calce pe urmele mele. Ce s-a întâmplat? Trecuseră vreo 15 ani de când eram căsătoriți și eu am făcut „descoperirea” că mai sunt și alte femei. Într-o seară, când am venit mai târziu acasă ca de obicei, în timp ce soția mea era la masă, i-am luat mâna și i-am spus: „Doresc să-ți spun ceva”. Privind-o puteam vedea durerea din ochii ei. Deși parcă nu puteam să deschid gura, am îndrăznit totuși să-i spun ce gândeam: „…vreau… vreau să divorțez…”, i-am spus cât am putut de încet. Vorbele mele păreau să n-o deranjeze. Din contră, foarte liniștită m-a întrebat: „De ce?”. Am evitat întrebarea ei tăcând, ceea ce desigur a făcut-o să se înfurie. Se ridică și strigă: „Nu pari a fi om!”. Noaptea aceea nu am mai vorbit. Însă ea plângea încet. Am înțeles că ea dorea să știe ce se va întâmpla cu căsnicia noastră. Dar nu aș fi putut să-i dau un răspuns satisfăcător. Inima mea aparținea acum altei femei. Pe soție n-o mai iubeam. Cu simțământul vinovăției, am redactat totuși un acord de divorț, în care îi dădeam casa noastră, mașina noastră și aproape jumătate din acțiunile firmei noastre. Dar după ce a citit scrisoarea scrisă de mine, a rupt-o în bucăți.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MERGI MAI DEPARTE!

„N-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13:58)

     Nu vi se pare interesant că Domnul Isus a putut face oricâte minuni pretutindeni, dar mai puține în orașul Său natal? Dar problema nu era locul, ci atitudinea oamenilor. Biblia spune: „A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

Oare nu este El fiul tâmplarului?” Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui” (Matei 13:54-57). Așadar, cum a reacționat Domnul Isus? I-a lăsat în pace și a mers mai departe!

Credința refuză să rămână înțepenită în trecut. Ferește-te de oamenii care spun „te știu de pe vremea când…” Când îi lași pe ei să-ți definească lumea, întotdeauna o fac mai mică. Vor încerca să te încadreze într-o etapă a vieții tale care a trecut demult. Vor încerca să te definească pe baza a ceea ce ai fost, nu a ceea ce ai devenit – și cu certitudine nu pe baza a ceea ce vei putea deveni într-o bună zi! Le-ar plăcea să rămâi cu ei în domeniul amintirilor și parcă-și propun expres să-ți fure avântul de care ai nevoie pentru a-ți lua zborul. Ei nu te vor lăsa să îmbrățișezi viitorul. Nu-i lăsa!

Dumnezeu dorește să facă lucruri mărețe în viața ta, dar trebuie să depășești stadiul „zilelor de altădată”. Trecutul este trecut; el nu poate fi rescris, dar poate fi retrăit la nesfârșit… Nu îngădui asta!

A sosit timpul să scrii și restul istoriei tale. Viitorul e în fața ta, Dumnezeu a promis că va fi cu tine și nu te va lăsa!

Așadar, pășește hotărât înainte!

5 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 71.17-24

    Probabil că acest psalm a fost compus de David pe când fugea dinaintea fiului său, Absalom. De acum bătrân (v. 9,18), omul lui Dumnezeu este nevoit să treacă din nou prin „necazuri multe şi grele” (v. 20). El I se adresează lui Iahve: „Şi chiar până la bătrâneţe şi păr cărunt, Dumnezeule, nu mă părăsi…” (v. 18). Isaia 46.4 aduce un răspuns divin la această rugăciune: „Până la bătrâneţe, Eu sunt acelaşi (sau: Eu sunt „EL” – nume al lui Dumnezeu) şi până veţi încărunţi, eu vă voi purta…”. Nu, Dumnezeu nu 1-a părăsit pe slujitorul Său şi nu va părăsi niciodată pe niciunul dintre cei cărora le-a răscumpărat sufletul (v. 23; citiţi şi Psalmul 37.25), şi aceasta pentru că L-a abandonat pe Fiul Său pe cruce tocmai când El înfaptuia această răscumpărare. Dacă El este Dumnezeul tinereţii noastre – şi dorim ca acesta să fie şi cazul vostru, al tuturor, iubiţi tineri cititori – atunci să ne încredem în El, contând că El va fi Acelaşi pentru noi toată viaţa noastră.

    Observaţi de câte ori autorul psalmului aminteşte şi preamăreşte dreptatea lui Dumnezeu (v. 2,15,16,19,24). Locuind într-o lume în care guverna un împărat al nedreptăţii (Absalom), lume care nu s-a schimbat nicidecum de atunci încoace, psalmistul, prin contrast, estimează întregul preţ al acestei dreptăţi a lui Dumnezeu. Ea va triumfa pe pământ atunci când împărăţia va fi dată împăratului glorios – Celui despre care ne va vorbi Psalmul 72 (v. 1).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„A venit la El o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte scump și l-a turnat pe capul Lui, pe când stătea la masă.” Matei 26.7

În aceste zile în care vedem peste tot în creștinătate o activitate neîntreruptă, este necesar să ne amintim că Dumnezeu privește orice lucru printr-o anumită prismă, iar aceasta este Hristos. Tot ceea ce este făcut de dragul lui Hristos este prețios pentru Dumnezeu.

Care a fost scopul acestei femei, atunci când a intrat în casa lui Simon Leprosul? A fost acela de a arăta cât de minunată era mireasma parfumului pe care îl aducea ea? A fost acela de a dobândi faimă, datorită devotamentului ei extraordinar față de Hristos? Nu, nimic din aceste lucruri! De unde știm aceasta? Din faptul că Dumnezeul Cel Preaînalt, care cunoaște cele mai adânci secrete ale inimii și adevărata motivație a oricărei acțiuni, Se afla acolo. El a cântărit totul cu balanța divină a Locului Preasfânt și Și-a pus pecetea aprobării.

Hristos Însuși era țelul sufletului acestei femei și acest lucru a dat valoare acțiunii ei și a înălțat mireasma parfumului până la tronul lui Dumnezeu. Ea nici nu-și imagina că fapta ei va fi gravată de chiar mâna Domnului pe paginile eternității, însă Cel față de care a fost făcută această faptă a avut grijă ca ea să nu fie dată uitării. Din momentul în care a luat acel vas de alabastru și până l-a spart și i-a turnat conținutul asupra Persoanei Sale binecuvântate, ea nu s-a gândit decât la El. A-L onora în chiar momentul când toți cei de pe pământ și de sub pământ erau împotriva Lui era cel mai înalt act de slujire care putea fi făcut. Domnul urma să Se dea pe Sine la moarte. Umbrele se lungeau, întunericul se făcea tot mai gros, iar crucea, cu toată groaza ei, era aproape. Această femeie a anticipat toate acestea și a uns mai dinainte trupul binecuvântatului ei Domn.

Fie ca și nouă să ni se dea harul să o imităm în aceste zile în care există atât de mult efort și activitate omenească! Fie ca lucrările noastre, oricare ar fi ele, să constituie rodul aprecierii din inimă a Domnului!

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar, ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele.
Marcu 2.10

Puterea iertării lui Hristos

Cărturarii, care au asistat la vindecarea paraliticului, nu recunoșteau în Isus pe Dumnezeul care Își cerceta poporul și împlinea cele scrise în Psalmul 103.3: „El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale”. Acela, care avea puterea iertării păcatelor, era în mijlocul acelui popor. Domnului Îi era ușor să spună: „Păcatele îți sunt iertate”, ca și „Scoală-te … și umblă”, deoarece în Persoana lui Isus, Dumnezeu era acolo pentru a vindeca pe poporul lui Israel, dar ei nu au vrut să-L primească.

Lucrurile se aseamănă cu vremea noastră. Harul Mântuitorului este la dispoziția noastră. Îl primim? Adesea trebuie o lucrare îndelungă a lui Dumnezeu pentru a aduce pe cineva să își recunoască starea de păcat și pierzare, precum și incapacitatea lui de a se schimba. Dar de îndată ce un suflet s-a convins de vinovăția sa și de incapacitatea de a-și șterge măcar un singur păcat, el primește cu bucurie lucrarea mântuirii înfăptuită de Mântuitorul. Pentru a te convinge de vinovăția ta înaintea lui Dumnezeu, cititorule, nu te compara cu alți păcătoși, pentru că ești în pericol să te crezi mai bun decât ceilalți. Lucrarea ta înțeleaptă este să vii la Mântuitorul așa cum ești. Mântuitorul te primește. Vrea să-ți dea iertarea Sa. Lucrarea Mântuitorului de la cruce este și pentru tine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII UN PURTĂTOR AL PĂCII LUI DUMNEZEU!

„Bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.” (Proverbe 12:20)

     Într-o zi, în mijlocul unei furtuni dezlănțuite, Domnul Isus s-a ridicat la prova corabiei și a dat următoarea poruncă fenomenelor naturii: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39). Spre marea uimire a ucenicilor, Marea Galileii s-a liniștit pe loc.

Poate tu nu vei reuși niciodată să faci ceva atât de miraculos în viață, dar când Domnul Isus, Dătătorul păcii, locuiește în tine, El îți va da înțelepciunea de a interveni prin cuvinte în vieți și situații tulburi, și te va ajuta să ai o influență aducătoare de liniște.

În 1420, Toma de Kempis a spus: „Mai întâi, păstrează pacea înlăuntrul tău, și apoi le poți da pace și altora!” Nu le poți da altora ceea ce tu nu ai. Atunci, unde poți găsi pacea de care vorbește el? În cer!

Biblia spune: „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3:17-18).

Într-un interviu televizat, Barbara Walters i-a pus mult-aplaudatului actor Richard Dreyfuss următoarea întrebare: „Dacă ar fi să vi se îndeplinească o singură dorință, care ar fi aceasta?” Fără să ezite, Dreyfuss a răspuns: „La fiecare zi de naștere, de fiecare dată când suflu în lumânări și de fiecare dată când văd o stea căzătoare, îmi doresc același lucru: liniște sufletească!”

Știi ceva? Majoritatea celor din jurul tău simt exact la fel. Așadar, fii un purtător al păcii lui Dumnezeu!

4 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 71.1-16

    „Tu eşti… încrederea mea din tinereţea mea”, spune psalmistul în versetul 5, apoi în versetul 17 adaugă: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea; şi până acum am vestit lucrările Tale minunate”. Ferice de credinciosul care intră foarte devreme în şcoala lui Dumnezeu şi care învaţă acolo să se încreadă în El! „Pe Tine m-am sprijinit”, ne mai spune psalmistul (v. 6). Domnul era adăpostul lui tare (v. 7), stânca lui de locuit, cetăţuia lui (v. 3) – expresii pe care le mtâlnim deseori în psalmi (de exemplu, în Psalmul 31.2,3). In ce ne priveşte, în general, în ţara noastră, nu suntem expuşi persecuţiilor, dar să nu ne amăgim, să nu vorbim prea aprins despre aceasta, pentru că duşmanii care „pândesc” sufletele noastre nu sunt mai puţin de temut decât cei din versetul 10 şi din versetul 13! Petru ne pune în gardă cu privire la poftele firii pământeşti, care „$e războiesc împotriva sufletului^„
(1 Petru 2.11). Atunci când ţâşnesc aceste pofte, să ne grăbim să ne găsim adăpostul în Dumnezeu, unde sigur vom găsi o eliberare deplină. Totuşi, Domnul este mai mult decât un loc tare pentru cel răscumpărat. „Pe Tine Te voi lăuda întotdeauna … Gura mea este plină de lauda Ta, de gloria Ta, toată ziua” (v. 6,8,14,22,23). Deşi numai Isus putea spune aceste cuvinte (comp. v. 6,11 şi 12 respectiv cu Psalmul 22.9,11 şi 8), totuşi este şi partea noastră, dragi prieteni credincioşi, să trăim ceva din aceasta!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Moise a zis fiilor lui Israel: „Vedeți, Domnul l-a chemat pe nume pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. Și l-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, în înțelepciune, în pricepere și în cunoștință și în orice meșteșug … Și lui și lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan, le-a pus în inimă să-i învețe pe alții”.
Exod 35.30,31,34

Bețaleel era un arhitect înțelept în Israel, la fel cum Pavel era un arhitect înțelept în Adunare. Scriind corintenilor, Pavel le spune: „Potrivit harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înțelept, am pus temelia, iar altul zidește deasupra. Dar fiecare să ia seama cum zidește deasupra” (1 Corinteni 3.10). Bețaleel (ca și Pavel mai târziu) a fost chemat de Dumnezeu și echipat de către El cu scopul de a construi cortul. Nimic nu era lăsat la latitudinea propriei lui imaginații sau inventivități.

Capitolul 35 se ocupă în întregime de materialele pentru construit, care toate vorbesc despre Hristos. Bețaleel a construit totul potrivit îndrumărilor divine (capitolele 36 și 37). Un alt lucru pe care trebuie să-l observăm este bunăvoința poporului de a dărui, o bunăvoință extraordinară și unică în istoria lor, fiindcă, la un moment dat, a trebuit să li se spună să se oprească din a aduce daruri (capitolul 36.6). Într-un fel asemănător, generozitatea sfinților în Fapte 4 este unică în istoria Bisericii, fiindcă ni se spune: „Pentru că printre ei niciunul nu ducea lipsă de nimic: pentru că toți câți erau proprietari de ogoare sau case, vânzându-le, aduceau prețurile celor vândute și le puneau la picioarele apostolilor; și se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie” (Fapte 4.34,35).

Bețaleel și Pavel au fost arhitecți înțelepți și credincioși, căci au așezat, fiecare în felul lui, temelia, care este Hristos. Și noi suntem ziditori; și suntem îndemnați să luăm seama nu numai cum zidim, ci și ce materiale folosim. Unii zidesc cu lemn, fân și trestie, materiale care nu pot rezista testului divin, în timp ce alții zidesc cu aur, argint și pietre prețioase. Durabilitatea zidirii nu va fi compromisă atât timp cât materialul este Hristos.

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Prin credință Noe, când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, și, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-și scape casa …
Evrei 11.7

… Apoi Domnul a închis ușa după el.
Geneza 7.16

Uşa închisă

Au trecut câteva milenii de când Noe a construit corabia. În jurul lui pulsa viața. Cine dorea să creadă că Dumnezeu va aduce o judecată peste pământ? Chiar când Noe și familia lui și animalele au intrat în corabie, nimeni nu a vrut să intre. Și de ce? În final, nu se vedea nimic despre apă și judecată. Să așteptăm, să vedem cine are dreptate, a spus probabil unul sau altul. Noe a avut dreptate. Când singura ușă a fost închisă, potopul a început, și toată viața din afara corabiei s-a stins.

O situație foarte asemănătoare este astăzi. Pământul nu va mai fi niciodată inundat printr-un potop, dar el va fi nimicit prin foc, va fi o lume în flăcări. Biblia vestește această judecată în repetate rânduri (2 Petru 3.6,7; Apocalipsa 8.6-9). De aceea folosește acum ușa salvării: Isus Hristos. El a luat asupra Sa, din dragoste pentru tine, pedeapsa lui Dumnezeu cu privire la păcat. El a murit la cruce, pentru ca Dumnezeu să poată să-ți dăruiască iertarea păcatelor. Recunoaște înaintea Lui astăzi vina ta! Dumnezeu dorește să te ierte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU VORBI PREA MULT!

„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi…” (1 Tesaloniceni 4:11)

     Dr. Joe R. Brown din Rochester, Minnesota, relatează despre frustrarea pe care a simțit-o în timp ce încerca să afle antecedentele medicale ale unui pacient: soția acestuia era cea care răspundea la toate întrebările! În cele din urmă, Dr. Brown i-a cerut acesteia să părăsească încăperea. După ce aceasta a ieșit, și-a dat seama însă că soțul ei nu poate vorbi. Dr. Brown a chemat-o înapoi pe soție, și a cerut iertare că nu și-a dat seama că omul suferea de afazie – pierderea vorbirii – și că nu putea rosti niciun cuvânt. Dar soția a fost și mai uimită – pentru că nici ea nu știa!!!

Biblia spune că „tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:7). Asta înseamnă că, dacă a comunica prea puțin poate distruge o relație, la fel se întâmplă și când vorbești prea mult!

Uneori, vorbim pentru că ne simțim singuri și pentru că avem puține ocazii de-a vorbi cu alții; alteori o facem pentru că ne place sunetul propriei noastre voci. Oricare ar fi motivul tău, vorbirea excesivă poate fi dăunătoare. De aceea apostolul Pavel ne-a îndemnat: „Să căutați să trăiți liniștiți”. „A căuta” implică strădanie sau efort intens. Dacă ai „o gură motorizată”, va fi nevoie de efort intens și de disciplină pentru a scăpa de acest obicei deja înrădăcinat. Generic vorbind, e bine să spui mai puțin decât știi; uneori puterea ta într-o anumită situație vine din tăcere, nu din cuvinte. Oamenii neliniștiți au tendința să vorbească mult, iar când negociezi, lucrul acesta te poate pune în dezavantaj deoarece cealaltă persoană primește indicii că ești nesigur.

Când Domnul Isus a stat înaintea lui Pilat ca să fie judecat, „n-a deschis gura deloc” (Isaia 53:7). De ce? Deoarece știa că va fi în zadar să vorbească. Oricum Pilat îl condamna.

Așa că – ascultă mai mult și vorbește mai puțin!

3 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 70

    Prea adesea rămânem insensibili în faţa suferinţelor altora (comp. cu Psalmul 69.20), şi aceasta într-un mod cu mult mai pronunţat când şi noi înşine trecem prin încercare. In general, în asemenea momente nu ne gândim la nimic altceva decât la greutăţile noastre şi chiar simţim o oarecare uşurare când aflăm că nu suntem singurii care suferă. Nu tot aşa a fost însă cu Domnul Isus; deşi El însuşi era „Cel întristat şi sărac” (v. 5), rugăciunea Sa a fost ca toţi cei care-L caută pe Dumnezeu să se veselească şi să se bucure în El … (v. 4). Deja în Psalmul 69.6, El făcuse mijlocirea: „Să nu se ruşineze din cauza Mea cei care Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel!” Focul inimii Sale era ca Dumnezeu să fie preamărit şi ca ai-Săi să se bucure în El (v. 4). Ruşinea şi deruta vor veni, în schimb, peste cei care au căutat să-I ia viaţa şi care au găsit o plăcere răutăcioasă în nenorocirea Lui (v. 2). Noi ştim însă că nicio dorinţă de răzbunare de felul celor din versetele 2 şi 3 nu se ridică din inima cea plină de dragoste a Mântuitorului. Dimpotrivă, în cele mai mari dureri, El Se ocupă, prin har, de cei care II chinuie şi îi cere lui Dumnezeu să-i ierte (Luca 23.34).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și, pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși, care stăteau departe. Și ei au ridicat glasul, spunând: „Isuse, Stăpâne, ai milă de noi!”.
Luca 17.12,13

Această întâmplare interesantă a avut loc în timpul ultimei călătorii a Domnului din Galileea în Ierusalim. Zece leproși L-au întâmpinat pe când intra într-un sat și toți au strigat către El ca să aibă milă de ei. Nouă erau iudei, iar unul era samaritean. În împrejurări obișnuite, cei nouă iudei n-ar fi acceptat deloc compania unui samaritean, însă acea boală cumplită îi adusese pe toți la același nivel. Lucrul care nivelează absolut totul este păcatul, iar lepra este o imagine a păcatului. Bogați și săraci, nobili și oameni simpli, religioși și nereligioși, toți sunt în aceeași poziție înaintea lui Dumnezeu. „Nu este deosebire; pentru că toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu” (Romani 3.22,23).

Ca răspuns la strigătul lor, Domnul a spus: „Duceți-vă, arătați-vă preoților”. De ce nu Și-a pus mâinile peste ei, ca să-i vindece? Se pare că El le-a pus la încercare încrederea în cuvântul Său. Răspunsul lor a fost perfect. Fără să fi fost încă vreo schimbare în starea lor, ei s-au întors și s-au îndreptat către templu, având încredere că vindecarea avea să aibă loc pe drum; și, „pe când se duceau, au fost vindecați”.

Putem învăța o lecție de la acești sărmani oameni. Încrederea în Cuvântul divin este de cea mai mare necesitate în timpurile noastre. Există influențe puternice astăzi, care tind să distrugă credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Totuși, pentru noi, ca și pentru cei zece leproși, binecuvântarea se găsește doar pe calea credinței.

De îndată ce acești oameni au văzut că au fost vindecați, samariteanul s-a despărțit de ei și s-a întors la Domnul Isus, s-a aruncat la picioarele Lui și L-a glorificat pe Dumnezeu. Pentru el, sanctuarul, ceremoniile și preoții erau lucruri cu totul nesemnificative în comparație cu Fiul lui Dumnezeu. Ceilalți nouă se puteau preocupa cu formalitățile religioase la Ierusalim, însă el nu putea fi fericit decât la picioarele Mântuitorului.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni 6.7

Logica țăranului rus

Un țăran rus a fost întrebat odată dacă crede în Dumnezeu. El a răspuns afirmativ. A fost întrebat din nou:

— Pentru ce crezi în Dumnezeu? L-ai văzut vreodată?

— Nu. Dar tot așa n-am văzut niciun japonez în viața mea, și cu toate acestea cred că japonezii există, fiindcă armata noastră a luptat contra lor în ultimul război. Aceasta este o dovadă suficientă pentru mine. Dacă n-ar exista Dumnezeu, ce rost ar avea să luptăm împotriva Lui?

Răspunsul țăranului rus este unul de bun simț și el a venit dintr-o inimă conștientă de existența lui Dumnezeu. Însă întrebările absurde ale necredinței și lupta împotriva lui Dumnezeu vor avea un răspuns categoric:

„El [Dumnezeu] dă omului după faptele lui, răsplătește fiecăruia după căile lui” (Iov 34.11). Dacă în mintea întunecată a batjocoritorilor nu există Dumnezeu, de ce se luptă împotriva Lui? Tocmai această împotrivire față de Dumnezeu arată existența Lui. Va veni o zi, mai curând sau mai târziu, când Dumnezeu va scoate la lumină toate gândurile ascunse ale oamenilor și El va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Ferice de cine și-a însușit logica țăranului din istorioara de azi și se apropie de Dumnezeu, ca să cunoască mântuirea Sa adusă prin Fiul Său pentru toți care-L primesc ca Mântuitor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

AI ÎNCREDERE ÎN CREDINCIOSIA LUI DUMNEZEU

„Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24)

     Ai impresia că Dumnezeu te călăuzește să faci un anumit lucru sau să o iei într-o oarecare direcție, iar ție îți este teamă pentru că ai o grămadă de întrebări fără răspuns? Atunci citește următoarele: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce…” (Evrei 11:8).

La fel trebuie să faci și tu! Nu numai că nu vei avea răspunsuri la toate întrebările, dar nici nu vei putea explica totdeauna ce provoci în aceia pe care îi iubești. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta”. Ai putea deci să spui: „Nu știu toate amănuntele și nici cum se vor rezolva lucrurile, dar știu că Dumnezeu a promis că va fi credincios – și asta-i tot ce-mi trebuie!”

Cu alte cuvinte, îți zidești credința pe credincioșia lui Dumnezeu. Mai bine de-atât nu se poate! „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui” (1 Împărați 8:56).

Chiar dacă te împiedici pe drumul tău, Biblia spune: „Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios” (2 Timotei 2:13). Oare te vor viza atacurile celui rău? Desigur! „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău” (2 Tesaloniceni 3:3). Știind lucrul acesta, atitudinea ta ar trebui să fie aceea de a ține „fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10:23).

Astăzi, încrede-te în credincioșia lui Dumnezeu!

2 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 69.20-36

    Psalmii 22 şi 69, care se aseamănă prin faptul că şi unul şi altul ne zugrăvesc suferinţele Domnului, prezintă totuşi o deosebire esenţială: În Psalmul 22, Hristos este văzut ca făcând ispăşire pentru păcatele noastre, este prezentat ca fiind Cel pe care Dumnezeu L-a lovit în locul nostru, în timp ce aici, în Psalmul 69, dimpotrivă, îl vedem pe Isus suferind din partea oamenilor, şi câte mijloace au găsit ei pentru a-L chinui…! Un cuvânt revine în acest psalm de patru ori: ocara (sau dispreţul), altfel spus, dezonoarea publică (v. 7,10,19,20), arătând că inima infinit de sensibilă a Domnului a fost zdrobită de această ocară (v. 20). In El, gloria lui Dumnezeu, dragostea Sa şi sfinţenia Sa au fost călcate în picioare în faţa tuturor oamenilor nelegiuiţi. Iar cât despre versetul 21, acesta s-a împlinit ad-litteram în ceasul crucii (Matei 27.34,48).

    O altă cauză de profundă durere pentru Mântuitorul a fost stârnită de ucenicii Săi. El nu a găsit la ei niciun strop de compătimire, ci numai indiferenţă: „Am aşteptat compătimire, dar degeaba, şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul” (v. 20).

    Pe drept cuvânt, reprezentanţii rasei umane vinovate de o astfel de nelegiuire vor suferi – dacă nu s-au pocăit – mânia şi urgia invocate în versetul 24 de rămăşiţa credincioasă. Domnul să ne ajute – pe fiecare dintre cititorii acestor rânduri – să fim găsiţi printre „cei care iubesc Numele Său” (v. 36)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat.
Isaia 53.2

Niciun grădinar nu a vegheat asupra unei plante rare și prețioase așa cum a vegheat Dumnezeu asupra preaiubitului Său Fiu. Peste tot era moarte și stricăciune, însă în El era viață și sfințenie. Gloria Lui strălucitoare era ascunsă, însă gloria harului și a adevărului a fost în mod minunat manifestată.

Ce uimitor că Tânărul care trăia într-o casă simplă din Nazaret, care mânca o mâncare simplă, care dormea pe un așternut aspru și care lucra cu mâinile Sale era Fiul lui Dumnezeu! Așa a vrut Dumnezeu; așa au fost căile lui Hristos! El a fost pur și înmiresmat ca un crin între spini – o frumusețe unică pe care doar Dumnezeu o putea aprecia. A crescut înaintea Lui ca o mlădiță fragedă.

Luca 2.52 constituie o altă referire minunată la primii ani ai vieții lui Hristos: „Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor”. Căile minunate ale unui Copil perfect au caracterizat acea perioadă. Înțelepciunea cuvintelor Sale creștea odată cu statura Sa. Ca Tânăr, El nu vorbea ca un patriarh. Viața Lui, nepătată și plină de farmec, era în acord cu vârsta Sa și cu împrejurările Sale simple. Doar Dumnezeu, care cunoștea acea glorie acoperită cu smerenie, putea aprecia drumul ascultării pe care El mergea. Nu ni se spune decât puțin despre primii treizeci de ani ai vieții Domnului. Ceea ce ni se relatează este ca o fereastră deschisă doar pentru un moment, pentru a lăsa să se vadă lumina și frumusețea ascunse sub acel chip de Rob.

Faptul că se păstrează liniștea cu privire la acei ani petrecuți în Nazaret face parte din căile perfecte ale Duhului lui Dumnezeu. Înțelegem totuși că, în împrejurările cele mai simple și mai umile, a crescut cea mai minunată Plantă pe care a văzut-o acest pământ, necunoscută de nimeni, decât de Dumnezeu.

L Sheldrake

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume …
Daniel 1.7

Schimbarea numelui

Cu ocazia unei campanii în care împăratul Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul, au fost luați și câțiva ostatici de neam împărătesc ai regatului Iudeii. Luarea de ostatici era un obicei al vremii. Împărații cuceritori aveau plăcerea să-și împodobească curțile domnești cu cele mai frumoase și mai reușite trofee omenești luate din țările cucerite. Tinerii luați prizonieri se pare că erau niște adolescenți. Citim în versetul 5 că acești tineri urmau să fie crescuți, educați și apoi să ajungă în slujba împăratului. Schimbarea numelor a fost o încercare de schimbare a identității acestor tineri iudei, ca astfel să nu se mai audă nimic despre Dumnezeu. Acești tineri trebuiau să uite complet cine erau; trebuiau să-și uite poporul, religia și obiceiurile, dedicându-se în întregime slujirii împăratului Babilonului și adoptând noile obiceiuri și noua religie babiloneană. Este interesant să urmărim semnificația numelor. Daniel, al cărui nume însemna „Dumnezeu este judecătorul meu”, avea să primească numele Belșațar care însemna: „Bel să ocrotească viața regelui”. Hanania, al cărui nume avea semnificația: „Iahve e binevoitor”, a primit numele Șadrac, adică: „Luminatul soarelui”. Apoi Mișael („Cel ce aparține lui Dumnezeu”) a primit numele Meșac (nume ce deriva de la zeul lunii). Azaria, cu semnificația numelui „Iahve ajută”, a primit numele Abed-Nego („Slujitor al zeului Nabu”).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM TE-AI CARACTERIZA?

„Bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: ‘Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.'” (Proverbe 31:28-29)

     În cartea „Language of Love” (Limbajul iubirii), autorii Gary Smalley și John Trent povestesc despre o femeie care se simțea frustrată fiindcă soțul ei se întorcea în fiecare seară de la serviciu și nu vorbea cu ea. În cele din urmă, ea i-a povestit o întâmplare despre un bărbat care s-a dus să ia micul dejun cu niște prieteni. A mâncat copios, după care a strâns resturile într-o pungă. Mai târziu, în aceeași zi, a luat prânzul cu niște parteneri de afaceri și au mâncat pe săturate.

Din nou, a pus câteva resturi în pungă. Când s-a întors seara acasă, i-a dat soției punga cu resturile. Apoi femeia i-a spus soțului: „Asta faci tu cu mine. Eu și copiii așteptăm toată ziua să vorbești cu noi când te întorci acasă… dar nu ne împărtășești nimic. După ce că ești plecat de acasă toată ziua, ne dai resturile pentru câini și pornești televizorul!”

Soțul a admis că la auzul acestor vorbe s-a simțit ca lovit de trăsnet. Și-a cerut iertare… și a început să se deschidă față de soție și față de familia sa. Dacă ești genul de om „puternic și taciturn”, trebuie să te străduiești să-ți revizuiești atitudinea. Dar, pentru a avea o căsnicie fericită, merită efortul!

Calitățile minunate care te-au atras la soțul/soția ta încă mai există, trebuie doar să le observi și să-ți exprimi aprecierea pentru ele. Solomon o spune în felul următor: „Bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicând:  „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate”.

Deci, apreciază-ți partenerul!

1 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 69.1-19

    Psalmul 68 ni L-a prezentat pe Hristos înălţat la cer ca învingător şi primind daruri glorioase (Psalmul 68.18); Psalmul 69 ni-L va prezenta coborât, în ruşine şi într-o durere de nedescris, dând înapoi ceea ce n-a furat (v. 4). În aceeaşi ordine am mai găsit dispuşi şi Psalmii 21 şi 22: Psalmul 21 (în care L-am văzut pe Domnul Isus preîntâmpinat de binecuvântările bunătăţii) îl precedă pe 22, astfel ca nimeni să nu se înşele cu privire la Persoana prezentată apoi, abandonată în mijlocul unor suferinţe atât de grele. Aşa cum chivotul a croit poporului un drum pentru traversarea râului Iordan (râul morţii), Hristos a păşit cel dintâi în râul morţii, luând asupra Sa povara păcatelor, „nebunia” poporului Său (v. 5). S-a cufundat în noroiul adânc al păcatului, în adâncimile apelor judecăţii (v. 2); a văzut abisul îngrozitor al morţii ameninţând să-L înghită (v. 15), însă nu a încetat, în ciuda tuturor acestora, să înalţe rugăciuni către Dumnezeul Său (v. 13).

    Citarea versetului 9 în Romani 15.3 este o provocare pentru noi de a imita acest mare Model care niciodată n-a căutat să-Şi placă Lui însuşi, nici să Se sustragă de la insultele care se îndreptau spre Tatăl Său (Matei 27.43). El cere, de asemenea, ca încercarea Lui să nu fie o poticnire pentru creştini atunci când vor vedea un astfel de Credincios cufundat într-un asemenea necaz (v. 6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: bucurați-vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus.
Filipeni 4.4-7

Se știe că o stare sufletească bună conduce la sănătatea trupului. O stare de îngrijorare poate provoca grave probleme de sănătate. Apostolul Pavel, prin Duhul Sfânt, tratează chestiunea îngrijorării și a depresiei în versetele citate mai sus.

Cuvintele „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul” tratează problema depresiei. Este greu să fii deprimat dacă te bucuri întotdeauna în Domnul și nu poți fi bucuros întotdeauna, decât dacă te bucuri în Domnul. Dacă privim la noi înșine sau la împrejurările noastre, devenim depresivi. Secretul curajului lui Ilie a fost încrederea în Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stătea (1 Împărați 17.1). Când a privit la împrejurări, a căzut în disperare și și-a cerut moartea, însă Domnul i-a răspuns astfel: „Ieși și stai … înaintea Domnului” (1 Împărați 19.11).

Apoi apostolul tratează problema îngrijorării. „Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic” (versetele 5 și 6). El nu ne îndeamnă la indiferență, nici la o atitudine de stoicism, ci la o atitudine de încredere în Domnul, căci continuă: „Ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri”. Când suntem încrezători în Cel căruia Îi vorbim, cerem și aducem mulțumiri în același timp, fiindcă suntem siguri că Dumnezeul nostru și Tatăl va face ceea ce este cel mai bine pentru noi. „Aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi” (1 Petru 5.7). Dumnezeu să ne dea har și putere, zi de zi, pentru a ne bucura în Domnul și pentru a nu ne îngrijora de nimic.

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeu …
Amos 4.12

Sunteți pregătiți?

Un rege avea în slujba lui un bufon de curte care-i umplea zilele cu umor. Într-una din zile, regele încredință bufonului sceptrul său, spunându-i:

— Ține-l tu, până când vei găsi pe cineva mai neînțelept decât tine: atunci vei putea să i-l faci cadou aceluia.

După câțiva ani, regele s-a îmbolnăvit grav. Simțind că i se apropie sfârșitul, l-a chemat pe bufon și i-a spus:

— Plec într-o lungă călătorie.

— Și când vă veți întoarce? Peste o lună?

— Nu, răspunse regele, nu mă voi mai întoarce niciodată.

— Și ce pregătiri ați făcut în vederea acestei călătorii? întrebă bufonul.

— Nici o pregătire! a venit răspunsul trist al regelui.

— Majestatea voastră plecați pentru totdeauna, zise bufonul, și nu v-ați pregătit deloc? De aceea, luați, vă rog, acest sceptru: în sfârșit am găsit pe cineva mai neînțelept decât mine!

Sunt mulți din aceia care nu se pregătesc pentru plecarea în veșnicie. Astăzi este momentul potrivit să-L acceptăm pe Mântuitorul care a făcut totul pentru pregătirea noastră veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MÂNIA SI NEIERTAREA

„Să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte” (Marcu 11:25)

     Când au fost întrebați care sunt emoțiile care contribuie cel mai mult la bolile fizice, un grup de doctori eminenți a răspuns: „Mânia și neiertarea”, deoarece de-a lungul timpului, ele elimină toxine mortale în corp. Un doctor a spus: „Nu ceea ce mănânci, ci ceea ce te mănâncă îți amenință sănătatea”.

Când cineva te rănește, sunt patru lucruri pe care ar trebui să le faci:

1) Să vorbești cu acea persoană. Există un moment potrivit, un loc potrivit și o modalitate potrivită pentru asta? Înainte să spui ceva, cere-I lui Dumnezeu să-ți călăuzească gândurile și vorbele. Apoi spune ce ai pe inimă pe un ton iubitor, scăzut și fără judecată. După aceea, lasă restul în grija lui Dumnezeu. El se descurcă mai bine decât tine să schimbe lucrurile.

2) Nu te răzbuna! Când ești tentat să ataci verbal pe cineva, oprește-te și adu-ți aminte de prețul pe care l-a plătit Domnul Isus pentru a lua păcatele pe care le faci. Când îl vezi pe cel ce ți-a greșit prin ochii lui Dumnezeu, vei putea ierta pe oricine.

3) Renunță! Câtă vreme rămâi fixat pe problemă, ea va continua să te rănească. Tu poți elibera pe cineva de vină, însă asta nu înseamnă că Dumnezeu l-a eliberat pe el de vină. Dumnezeu va avea grijă de acea persoană cum se cuvine și va obține rezultatul potrivit, ceva ce tu nu poți face.

4) Roagă-L pe Dumnezeu să binecuvânteze acea persoană. Tu spui: „Vorbești serios?” Da! Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:27-28).

Când Domnul Isus îți spune să faci ceva, El îți dă harul necesar pentru a face acel lucru.