Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 69.20-36

    Psalmii 22 şi 69, care se aseamănă prin faptul că şi unul şi altul ne zugrăvesc suferinţele Domnului, prezintă totuşi o deosebire esenţială: În Psalmul 22, Hristos este văzut ca făcând ispăşire pentru păcatele noastre, este prezentat ca fiind Cel pe care Dumnezeu L-a lovit în locul nostru, în timp ce aici, în Psalmul 69, dimpotrivă, îl vedem pe Isus suferind din partea oamenilor, şi câte mijloace au găsit ei pentru a-L chinui…! Un cuvânt revine în acest psalm de patru ori: ocara (sau dispreţul), altfel spus, dezonoarea publică (v. 7,10,19,20), arătând că inima infinit de sensibilă a Domnului a fost zdrobită de această ocară (v. 20). In El, gloria lui Dumnezeu, dragostea Sa şi sfinţenia Sa au fost călcate în picioare în faţa tuturor oamenilor nelegiuiţi. Iar cât despre versetul 21, acesta s-a împlinit ad-litteram în ceasul crucii (Matei 27.34,48).

    O altă cauză de profundă durere pentru Mântuitorul a fost stârnită de ucenicii Săi. El nu a găsit la ei niciun strop de compătimire, ci numai indiferenţă: „Am aşteptat compătimire, dar degeaba, şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul” (v. 20).

    Pe drept cuvânt, reprezentanţii rasei umane vinovate de o astfel de nelegiuire vor suferi – dacă nu s-au pocăit – mânia şi urgia invocate în versetul 24 de rămăşiţa credincioasă. Domnul să ne ajute – pe fiecare dintre cititorii acestor rânduri – să fim găsiţi printre „cei care iubesc Numele Său” (v. 36)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat.
Isaia 53.2

Niciun grădinar nu a vegheat asupra unei plante rare și prețioase așa cum a vegheat Dumnezeu asupra preaiubitului Său Fiu. Peste tot era moarte și stricăciune, însă în El era viață și sfințenie. Gloria Lui strălucitoare era ascunsă, însă gloria harului și a adevărului a fost în mod minunat manifestată.

Ce uimitor că Tânărul care trăia într-o casă simplă din Nazaret, care mânca o mâncare simplă, care dormea pe un așternut aspru și care lucra cu mâinile Sale era Fiul lui Dumnezeu! Așa a vrut Dumnezeu; așa au fost căile lui Hristos! El a fost pur și înmiresmat ca un crin între spini – o frumusețe unică pe care doar Dumnezeu o putea aprecia. A crescut înaintea Lui ca o mlădiță fragedă.

Luca 2.52 constituie o altă referire minunată la primii ani ai vieții lui Hristos: „Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor”. Căile minunate ale unui Copil perfect au caracterizat acea perioadă. Înțelepciunea cuvintelor Sale creștea odată cu statura Sa. Ca Tânăr, El nu vorbea ca un patriarh. Viața Lui, nepătată și plină de farmec, era în acord cu vârsta Sa și cu împrejurările Sale simple. Doar Dumnezeu, care cunoștea acea glorie acoperită cu smerenie, putea aprecia drumul ascultării pe care El mergea. Nu ni se spune decât puțin despre primii treizeci de ani ai vieții Domnului. Ceea ce ni se relatează este ca o fereastră deschisă doar pentru un moment, pentru a lăsa să se vadă lumina și frumusețea ascunse sub acel chip de Rob.

Faptul că se păstrează liniștea cu privire la acei ani petrecuți în Nazaret face parte din căile perfecte ale Duhului lui Dumnezeu. Înțelegem totuși că, în împrejurările cele mai simple și mai umile, a crescut cea mai minunată Plantă pe care a văzut-o acest pământ, necunoscută de nimeni, decât de Dumnezeu.

L Sheldrake

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume …
Daniel 1.7

Schimbarea numelui

Cu ocazia unei campanii în care împăratul Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul, au fost luați și câțiva ostatici de neam împărătesc ai regatului Iudeii. Luarea de ostatici era un obicei al vremii. Împărații cuceritori aveau plăcerea să-și împodobească curțile domnești cu cele mai frumoase și mai reușite trofee omenești luate din țările cucerite. Tinerii luați prizonieri se pare că erau niște adolescenți. Citim în versetul 5 că acești tineri urmau să fie crescuți, educați și apoi să ajungă în slujba împăratului. Schimbarea numelor a fost o încercare de schimbare a identității acestor tineri iudei, ca astfel să nu se mai audă nimic despre Dumnezeu. Acești tineri trebuiau să uite complet cine erau; trebuiau să-și uite poporul, religia și obiceiurile, dedicându-se în întregime slujirii împăratului Babilonului și adoptând noile obiceiuri și noua religie babiloneană. Este interesant să urmărim semnificația numelor. Daniel, al cărui nume însemna „Dumnezeu este judecătorul meu”, avea să primească numele Belșațar care însemna: „Bel să ocrotească viața regelui”. Hanania, al cărui nume avea semnificația: „Iahve e binevoitor”, a primit numele Șadrac, adică: „Luminatul soarelui”. Apoi Mișael („Cel ce aparține lui Dumnezeu”) a primit numele Meșac (nume ce deriva de la zeul lunii). Azaria, cu semnificația numelui „Iahve ajută”, a primit numele Abed-Nego („Slujitor al zeului Nabu”).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUMTE-AICARACTERIZA?

„Bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: ‘Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.'” (Proverbe 31:28-29)

     În cartea „Language of Love” (Limbajul iubirii), autorii Gary Smalley și John Trent povestesc despre o femeie care se simțea frustrată fiindcă soțul ei se întorcea în fiecare seară de la serviciu și nu vorbea cu ea. În cele din urmă, ea i-a povestit o întâmplare despre un bărbat care s-a dus să ia micul dejun cu niște prieteni. A mâncat copios, după care a strâns resturile într-o pungă. Mai târziu, în aceeași zi, a luat prânzul cu niște parteneri de afaceri și au mâncat pe săturate.

Din nou, a pus câteva resturi în pungă. Când s-a întors seara acasă, i-a dat soției punga cu resturile. Apoi femeia i-a spus soțului: „Asta faci tu cu mine. Eu și copiii așteptăm toată ziua să vorbești cu noi când te întorci acasă… dar nu ne împărtășești nimic. După ce că ești plecat de acasă toată ziua, ne dai resturile pentru câini și pornești televizorul!”

Soțul a admis că la auzul acestor vorbe s-a simțit ca lovit de trăsnet. Și-a cerut iertare… și a început să se deschidă față de soție și față de familia sa. Dacă ești genul de om „puternic și taciturn”, trebuie să te străduiești să-ți revizuiești atitudinea. Dar, pentru a avea o căsnicie fericită, merită efortul!

Calitățile minunate care te-au atras la soțul/soția ta încă mai există, trebuie doar să le observi și să-ți exprimi aprecierea pentru ele. Solomon o spune în felul următor: „Bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicând:  „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate”.

Deci, apreciază-ți partenerul!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: