Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Îngrădirea lucrării lui Isus

„De unde ai putea să ai dar această apă vie? ” Ioan 4:11

„Fântâna e adâncă” – era chiar mult mai adâncă decât ştia femeia samariteancă! Gândeşte-te la adâncimile naturii şi ale vieţii umane; gândeşte-te la adâncimile „fântânii” din tine! Îngrădeşti tu lucrarea lui Isus, astfel încât El nu mai poate lucra în viaţa ta? Să presupunem că înăuntrul inimii tale este o fântână plină de tulburare nesfârşită, iar Isus vine şi-ţi spune: „Să nu ţi se tulbure inima”. Tu ridici din umeri şi spui: „Dar, Doamne, fântâna e adâncă; nu poţi scoate linişte şi mângâiere din ea”. Nu, El va aduce aceste lucruri de sus. Isus nu scoate nimic din fântâna naturii umane. Noi Îl limităm pe Sfântul lui Israel prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut şi prin faptul că spunem: „Bineînţeles că nu mă pot aştepta ca Dumnezeu să mai facă şi acest lucru”. Lucrul care pune la încercare atotputernicia Sa este tocmai lucrul pe care noi, ca ucenici ai lui Isus, trebuie să credem că El îl va face. Noi îngrădim lucrarea Lui în noi în momentul în care uităm că El este atotputernic; îngrădirea este în noi, nu în El. Suntem gata să venim la Isus ca la Cel care ne mângâie sau ne înţelege, dar nu vrem să venim la El ca la Cel Atotputernic. Motivul pentru care unii dintre noi suntem nişte creştini atât de slabi este faptul că nu avem un Cristos Atotputernic. Noi avem trăsături şi experienţe creştine, dar nu ne-am predat cu totul lui Isus Cristos. Când ajungem în situaţii dificile, noi îi îngrădim lucrarea prin faptul că spunem – „Bineînţeles că El nu poate face nimic în această situaţie”. Şi ne chinuim să dăm de fundul fântânii încercând să ne scoatem noi înşine apă. Fereşte-te să dai înapoi spunând: „Nu se poate face acest lucru”; ştii că se poate dacă priveşti la Isus. Fântâna nedesăvârşirii tale este adâncă, dar fă efortul şi priveşte la El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Căci Ezra şi-a pregătit inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului şi să înveţe în Israel legile şi rânduielile.” EZRA 7:10


considerăm această importantă şi instructivă afirmaţie: „şi-a pregătit inima…” Da, descoperirile lui Dumnezeu sunt făcute inimii, mai degrabă decât priceperii ucenicilor Lui, aşa cum a fost pentru inima Mariei Magdalena când Domnul Însuşi i S-a arătat la mormânt. Nu suntem în stare să apreciem importanţa acestui adevăr, că Domnul Se descopere inimilor care Îl caută şi Îl doresc. Pregătirea inimii este totul, fie pentru studiul Cuvântului, pentru rugăciune sau pentru adorare. Mai este totuşi ceva. Dacă Ezra şi-a pregătit inima ca să adâncească Legea Domnului, era în primul rând nu ca să-şi mărească cunoştinţa sau să adauge ceva la reputaţia lui, ci pentru ca mersul lui, viaţa lui să fie conformă cu adevărul şi în felul acesta să-I fie plăcut Domnului. Numai după aceea a urmat învăţarea legilor şi rânduielilor. Ordinea aceasta nu trebuie niciodată să fie neglijată, pentru că unde învăţarea nu curge dintr-o inimă supusă adevărului, nu numai că nu are nici o putere să influenţeze pe alţii, dar duce chiar la împietrirea inimii învăţătorului însuşi. Aceasta este cauza ascunsă a multor insuccese în Biserica lui Dumnezeu. Sfinţii sunt totdeauna scandalizaţi de brusca depărtare de la adevăr sau de căderea acelora care au ocupat locul de învăţători; dar ori de câte ori starea inimii este trecută cu vederea si numai mintea este angajată în lucrurile dumnezeieşti, sufletul este expus uneia din cele mai subtile ispite ale lui Satan. Un adevărat învăţător trebuie să fie în stare în aceeaşi măsură ca Pavel, să se poată da pildă şi să spună: „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi.” E. Dennet.

Cuvintele acestea nu sunt un îndemn solemn numai pentru aceia care vor şi care au chemarea să fie învăţători în lucrurile spirituale ale lui Dumnezeu, ci ele sunt tot atât de necesare şi pentru fiecare credincios care este şi trebuie să fie plin de râvnă de a mărturisi pe Domnul Isus şi să fie în stare să lămurească Scriptura celor care sunt mai începători. Însă şi aceştia trebuie să-şi pregătească inima, cercetând cu stăruinţă şi rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, şi în acelaşi timp să poată să susţină cu pilda vieţii tot ce spun altora. Astăzi, mai mult ca oricând se găsesc mulţi buni de gură care cu oarecare cunoştinţă a Scripturii, de cele mai multe ori superficială, se grăbesc să dea învăţătură şi vai, de multe ori spun lucruri care nu se potrivesc cu adevărul Cuvântului. Sunt aceia care aleargă după slava lor înşişi şi nu după a Domnului Hristos. Rezultatul poate fi dezastruos.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

El vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului Isus Hristos.” 1 Corinteni 1:8

Am auzit că la revenirea Lui Isus, numai aceia vor merge cu El care sunt nevinovaţi, fără prihană, fără vină. Sunt asemenea oameni? Da! În Apocalipsa 3:4 este scris: „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele”. La o conferinţă la care am avut ca subiect mesajul către cele şapte Biserici, au fost unii care susţineu că nu există astfel de oameni. Aşa vorbesc cei robiţi de păcat, care nu L-au cunoscut pe Isus. Unii se străduiesc să scape de păcat şi să ajungă la o inimă curată, dar sunt reţinuţi de alţii. Le merge asemenea poporului Israel, când au trimis iscoade în ţara promisiunii. Iscoadele au venit înapoi şi au zis: „Da, este aşa cum ne-a promis Dumnezeu.” Pentru a dovedi aceasta, ei au adus struguri şi alte fructe pe care le-au arătat poporului. Poporul nu ar fi avut motiv să spună: Acum vrem să mergem, în curând vom birui duşmanul şi vom ocupa ţara promisă, conform Cuvântului Lui Dumnezeu; casele pline cu bunuri şi vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Nu ar fi trebuit să se încurajeze? Da, eu cred că ar fi avut curaj dacă nu ar fi fost zece din cele dousprezece iscoade care au spus: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi”. Aşa predică şi astăzi mulţi: „Nu putem birui duşmanul, trebuie să rămânem păcătoşi.” Noi trebuie să ne încredem în Mântuitorul nostru, să privim la măreţia Lui. În cortul celor drepţi se cântă cu bucurie despre victorie.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ÎNCREDERE NECLINTITĂ

El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Psalmul 112.7

Aşteptarea este uneori teribilă. A nu avea veşti de la ai noştri este pentru noi o pricină de îngrijorare şi cu greu ne putem linişti la gândul că, dacă nu avem veşti, totul e bine. Singurul leac la această mâhnire este credinţa. Prin Duhul Său, Domnul dă inimii noastre o seninătate sfântă care întrece orice teamă pentru viitor, ca şi pentru prezent.Să căutăm cu grijă această siguranţă a inimii, de care vorbeşte Psalmul. Nu este vorba de credinţa într-o făgăduinţă sau alta a Domnului, ci de acea stare a sufletului care dă o încredere neclintită în Dumnezeul nostru, într-o aşteptare tare că El nu va lucra într-un fel dăunător. Cu această încredinţare liniştită, vom putea întâmpina diferite evenimente în viaţa noastră. Oricât de necunoscute ar fi împrejurările vieţii noastre, Dumnezeul necunoscutului este acelaşi ca şi al cunoscutului. Să fim hotărâţi sa ne încredem în El, orice s-ar întâmpla. De aceea, nu ne vom teme, chiar dacă vreo telegramă ar veni să ne trezească la miezul nopţii. Dumnezeu trăieşte; de ce să se teamă copiii Săi?

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi pentru Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor. Matei 18.20

Cu câtă claritate relatează aceste cuvinte despre dragostea şi preocuparea lui Dumnezeu faţă de noi! El nu numai că îl mântuieşte pe cel pierdut şi-l face părtaş poporului Său, dar El ne şi strânge în jurul PERSOANEI Fiului Său prea Iubit pentru a-l adora. Deşi acum El nu este în chip văzut în mijlocul nostru cum a fost în ziua învierii, totuşi El este prezent în mijlocul poporului Său, prin acţiunea şi adevărul Său care este forţa motrice a creştinilor. Deosebirea este că atunci putea fi pipăit, putea fi privit cu ochiul firesc, pe când astăzi îl vede numai ochiul credinţei. El însuşi a spus: „Ferice de cei ce nu văd şi cred.” Ce bucurie a fost pentru ucenici să-l aibă pe Domnul în mijlocul lor! Tot aşa şi azi unii creştini pot să spună cât de minunat, de frumos şi nespus de preţios este să savurezi prezenţa Lui când credincioşii sunt adunaţi în Numele Lui. Domnul a spus odată: „Unde sunt Eu să fie şi slujitorul Meu.” De aceea este de o mare importanţă pentru fiecare credincios să fie pătruns de preocuparea pentru locul unde a prezis Domnul că va fi prezent. Ce har de a descoperii prezenţa Lui şi de a da loc Duhului Sfânt ca UNIC conducător în strângerile laolaltă. Acolo (şi numai acolo) vor curge râuri de binecuvântări şi inimile vor primi ceea ce au nevoie. Prin rugăciune, Îi putem spune toate greutăţile noastre. Şi ce binecuvântare să ne ocupăm locul la Masa Lui, amintindu-ne de moartea Lui, aducându-I jertfe de laudă şi adorându-L. Este partea cea bună a fiecărui copil al lui Dumnezeu de a ocupa locul în prezenţa lui Dumnezeu. De ar cunoaşte şi de ar savura fiecare copil al lui Dumnezeu locul acesta.Adunarea lui Dumnezeu nu este un nume, o formă, o pretenţie, sau o închipuire. NU, ea este o realitate dumnezeiască un aşezământ a lui Dumnezeu pe care El l-a pecetluit şi l-a întărit. Adunarea lui Dumnezeu este un Trup viu, mântuit format şi adunat de Duhul Sfânt, pentru a mărturisi în TOT universul că Numele lui Isus este de AJUNS.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Cum strigă inima şi carnea mea după Dumnezeul cel viu! (v. Psalmul 84:2). O, moleşirea din mine! Şi, o, împrospătarea şi bucuria Domnului!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!» Ieremia 17,7

Amin! Expresia «Amin» înseamnă «aşa este». «Amin» confirmă cu bucurie ceea ce se întâmplă. Isus este garanţia vieţii noastre. Toate adevărurile sunt «Da si Amin» în El. Omul natural e înşelător, vremelnic. Fiecare ipocrizie din viaţa noastră reflectă fiinţa anticristului, care este mincinos. Dar Domnul cel înviat este «Da şi Amin» Este «Amin» în jertfa şi în sângele Său preţios. Este «Amin» în dreptatea Sa. Şi această podoabă sfântă – «Amin» — străluceşte puternic în lumea din ce în ce mai dezbinată. «Amin» este fiecare din numele Sale: Mirele Bisericii (Mireasa Sa, care nu se va mai despărţi niciodată de El), Prietenul tău care te iubeşte mai presus decât un frate, Păstorul tău care este pretutindeni cu tine, chiar şi în cea mai întunecată vale, Ajutorul şi Salvatorul tău, Stânca şi Sprijinul tău, siguranţa ta, bucuria ta, totul în toate – «da»-ul tău şi «Amin»-ul tău în toate lucrurile. O, dacă aş putea să-ţi scriu cu litere de foc în inimă: numai Isus este Mântuitorul, divinul «Amin»!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

 

Dimineaţa

Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel Prea înalt turnul tău de scăpare. Psalmi 91:9

Israeliţii în pustie erau totdeauna expuşi schimbărilor. Ori de câte ori stâlpul de foc se oprea, corturile erau instalate. Dar a doua zi, înainte ca soarele dimineţii să răsară, trompeta suna, chivotul pornea din nou, iar stâlpul de nor indica drumul printre strâmtorile înguste ale munţilor, peste dealuri şi de-a lungul drumurilor aride ale deşertului. Când se opreau, de-abia apucau să-şi tragă sufletul că auzeau din nou îndemnul „înainte! Nu e timp de odihnă; trebuie să înaintăm spre Canaan”. Niciodată nu stăteau mult în acelaşi loc. Nici chiar izvoarele şi palmierii nu-i puteau ţine în loc, deoarece aveau un adăpost puternic în Domnul. Stâlpul Lui de nor le era umbră ziua, iar noaptea, flacăra lui era căldura căminelor lor. Ei trebuiau să meargă înainte din loc în loc, mutându-se continuu, neavând timp să se acomodeze şi să spună „Acum suntem în siguranţă; ne vom stabili în acest loc.” „Până acum”, a zis Moise, „deşi ne mutăm dintr-un loc în altul, Doamne, Tu ai ‘fost locul nostru de adăpost din neam în neam’ (Psalmi 90:1).” Creştinul ştie că Dumnezeu nu este schimbător. Astăzi bogat, mâine sărac, astăzi bolnav, mâine sănătos, astăzi bucuros, mâine întristat, dar relaţia lui cu Dumnezeu este aceeaşi în fiecare zi. Dacă El m-a iubit ieri, mă iubeşte cu siguranţă şi astăzi. Turnul meu de scăpare este Dumnezeu. Chiar dacă planurile îţi sunt năruite, chiar dacă speranţele îţi sunt spulberate, chiar dacă bucuria îţi e furată şi totul se prăbuşeşte, nu ai pierdut nimic din ceea ce ai în Domnul. El este „o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna” (Psalmi 71:3). Sunt un călător prin lume, dar în Domnul sunt acasă. Hoinăresc prin lume, dar la Domnul am un adăpost liniştit.

Seara

A cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. Mica 5:2

Domnul Isus şi-a reprezentat oamenii Săi înaintea tronului cu mult înainte ca ei să apară pe scena timpului. Încă „din zilele veşniciei” El s-a învoit cu Tatăl Său că va plăti sânge pentru sânge, suferinţă pentru suferinţă, agonie pentru agonie şi moarte pentru moarte în locul poporului Său. „Din filele veşniciei” El S-a dat pe Sine fără să murmure. Din creştetul capului până în tălpile picioarelor transpiraţia Lui s-a prefăcut în picături mari de sânge. A fost lovit, străpuns, batjocorit, a fost frânt şi zdrobit sub durerile morţii. Dăruirea Lui ca Mântuitor a fost „din filele veşniciei”. Opreşte-te, suflete al meu, şi minunează-te! Ai fost iubit de Isus „din zilele veşniciei”. Nu doar din momentul în care te-ai născut pe lume te-a iubit Christos, ci El îşi „găsea plăcerea în fii oamenilor” (Proverbe 8:31) înainte de-a fi fost vreunul din ei! S-a gândit la ei frecvent. Din veşnicie în veşnicie i-a iubit. A plănuit El atât de mult salvarea ta, suflete al meu, şi să nu o îndeplinească acum? A hotărât El „din zjlele veşniciei” să te salveze, şi te va pierde acum? Ce? Te-a purtat pe braţul Său, ca pe comoara Lui de preţ, şi te va scăpa acum printre degete? Te-a ales înainte de întemeierea munţilor şi a văilor adâncului, şi te va respinge acum? Imposibil! Sunt sigur că El nu te-ar fi iubit atât de mult dacă nu ar fi avut o dragoste neschimbată. Dacă El s-ar putea plictisi de tine, ar fi fost sătul de tine de mult. Dacă nu te-ar fi iubit cu o iubire adâncă precum iadul şi puternică precum moartea, El Şi-ar fi întors faţa de la tine de mult. O, bucurie a bucuriilor, să ştii că eşti moştenirea Lui veşnică, dăruită Lui de Tatăl Său înainte de a fi pământul! Dragostea Lui veşnică va fi odihna ta.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. (Geneza 32:24)

„Rămas singur!” Ce emoţii diferite trezesc în noi aceste cuvinte! Pentru unii ele înseamnă singurătate şi mâhnire, dar pentru alţii ele pot însemna odihnă şi linişte. A rămâne singur fără Dumnezeu ar fi prea îngrozitor ca să fie exprimat în cuvinte, în timp ce a rămâne singur cu El este un strop de cer! Şi dacă cei care Îl urmează pe El ar petrece mai mult timp singuri cu El, am avea din nou uriaşi spirituali.

Învăţătorul nostru ne-a dat un exemplu. Amintiţi-vă cât de des Se ducea să fie singur cu Dumnezeu? Şi exista un scop puternic în spatele poruncii Sale: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te” (Matei 6:6).Cele mai mari minuni ale lui Ilie şi ale lui Elisei au avut loc când erau singuri cu Dumnezeu. Iacov era singur cu Dumnezeu când a devenit prinţ. (vezi Geneza 32:28). În acelaşi mod, şi noi putem deveni membri ai familiei regale şi „oameni care vor sluji ca semne” (Zaharia 3:8). Iosua era singur când a venit Domnul la el (vezi Iosua 1:1). Ghedeon şi Iefta erau singuri când au fost trimişi să salveze pe Israel. (vezi Judecători 6:11;11:29). Moise era singur la rugul aprins (vezi Exod 3:1-5). Corneliu se ruga singur când a venit la el Îngerul lui Dumnezeu (vezi Fapte 10:1-4). Nimeni nu era cu Petru pe acoperiş când a fost instruit să meargă la neamuri (vezi Fapte 10:9-28). Ioan Botezătorul era singur în pustiu (vezi Luca 1:80), iar preaiubitul Ioan era singur pe insula Patmos când a fost cel mai aproape de Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:9).Doriţi cu stăruinţă să fiţi singuri cu Dumnezeu! Dacă neglijăm să facem aşa, nu numai că vom fi deposedaţi de o binecuvântare, dar îi vom deposeda şi pe alţii, atâta vreme cât noi nu vom mai avea nici o binecuvântare pe care să le-o dăm. Aceasta poate însemna că vom face o lucrare mai puţin vizibilă, dar lucrarea pe care o vom face va avea mai multă profunzime şi putere. Un alt rezultat minunat va fi că oamenii nu vor mai vedea „pe nimeni, decât pe Isus” (Matei 17:8) în vieţile noastre.Impactul de a fi singur cu Dumnezeu în rugăciune nu poate fi accentuat mai mult.

 

Dacă oamenii aleşi n-ar fi fost niciodată singuri,

În cea mai adâncă tăcere, cu uşa deschisă spre Dumnezeu,

Nimic măreţ n-ar fi fost vreodată visat sau realizat.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 13

Despre necazul pe care-l va traversa rămăşiţa lui Iuda în limpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei… şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?”, repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi, de și de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin s-ar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi s-ar putea gândi că Dumnezeu l-a uitat sau că îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă. Cum să ieşim atunci dintr-un astfel de tunel întunecos? Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să
ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că acesta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi în linişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigat de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie…?” (Romani 8.35…). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Romani 8:1-11

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre. Efeseni 2:1

ELEMENTUL LIPSĂ

Povestirea care urmează a fost spusă de William E. Biederwolf, fostul preşedinte al Conferinţei Biblice de la Winona Lake.

Un tânăr sculptor a lucrat cu toată migala la statuia unui înger. Când maestrul său, Michelangelo, a sosit s-o vadă, artistul s-a ascuns pe aproape şi a aşteptat să audă comentariile dascălului său. Michelangelo s-a uitat atent la sculptură cu respiraţia întretăiată. In final a spus: Ii lipseşte numai un singur lucru”. Auzind aceasta, tânărul artist a fost deprimat. Zile la rând n-a mai putut dormi şi nici mânca. Un prieten al său a devenit foarte îngrijorat de el şi s-a dus la Michelangelo ca să-l întrebe ce-i lipseşte statuii. Maestrul a răspuns: „Ii lipseşte doar viaţa; cu ea ar fi desăvârşită”. Unii oameni sunt la fel ca statuia aceea. In afară, au o înfăţişare admirabilă. Conform standardelor lumii sunt buni. Trăiesc vieţi morale şi exemplare. Sunt cetăţeni respectabili, activi în organizaţii de caritate. Sunt membri credincioşi ai unei biserici. Dar nefiind niciodată născuţi din nou, le lipseşte numai un lucru – viaţa spirituală. Biblia ne spune că „Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă veşnică este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa” (1 Ioan 5:11, 12). Poate că religia ta, calitatea ta de membru în biserică, faptele bune, şi toate celelalte lucruri produc numai o înfăţişare impresionantă în afară. Dar nu cumva lipseşte acel „singur lucru”? Ai tu viaţa – viaţa nouă în Isus Cristos? Dacă nu, încrede-te în El ca Mântuitor al tău, astăzi!          R.W.D.

Deşi-s sărac, mă-ncred în Domnul sfânt,
Slab şi păcătos, mă bizui pe al Lui Cuvânt. 
Măreaţa-I veste alungă orice frică 
Toţi copiii Lui au viaţă veşnică.       – McGranahan

Naşterea din nou nu este opţională, este imperios necesară.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

ÎNAINTE SĂ TE CĂSĂTOREŞTI. PREGĂTEŞTE-TE

„Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul” (1 Corinteni 7:10)

Persoanele logodite au aşteptări despre căsnicie pe care nu le-au verbalizat niciodată. Prin urmare, conflictul devine inevitabil când aceste presupuneri diferite se izbesc una de alta. Aşadar, dacă eşti înţelept, vei discuta despre acestea în lumina mai puţin antagonistă a perioadei de curtare. Psihologul, Archibald Hart, adresează următoarele întrebări cuplurilor care vin să-l consulte:

1) Dacă eu nu m-aş întâlni niciodată cu persoana cu care tu intenţionezi să te căsătoreşti şi dacă ar trebui să mă bazez pe descrierea făcută de tine, ce mi-ai spune?

2) Dacă ar fi să te gândeşti la un lucru pe care ţi-ar plăcea să-l vezi schimbat la logodnicul sau logodnica ta, care ar fi acela?

3) Care sunt cele cinci sau sase scopuri majore pe care vi le-ati stabilit pentru primii voştri ani împreună?

4) Cum stai cu bugetul?

5) Ţi-ai făcut planuri referitoare la modul în care vei plăti lucrurile pe care le veţi cumpăra după luna de miere? Acestea sunt întrebări grele, însă dacă nu ajungeţi la o părere comună înainte de căsătorie, fii sigur că vă veţi certa pentru ele mai târziu. Pentru că jumătate dintre căsniciile de astăzi ajung la divorţ, ai face bine să afli răspunsurile. Cea mai mare greşeală pe care o poţi face este să presupui că viitorul tău soţ sau viitoarea ta soţie se va schimba automat în bine ca urmare a faptului că s-a căsătorit cu tine. „Nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri… Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab” (1 Petru 3:1-7).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Numai pe voi vam cunoscut dintre toate familiile pământului, de aceea voi cerceta asupra voastră toate nelegiuirile voastre.  Amos 3.2

Este clar că Israel este scos aici în evidență, fiind cu totul distins de toate celelalte națiuni. Concluzia însă este extrem de solemnă. Fiindcă erau astfel separați în ochii Domnului, fiind singurii recunoscuți de El ca popor al Său, din chiar acest motiv Domnul avea săi pedepsească pentru toate nelegiuirile lor. Măsura relației este întotdeauna măsura responsabilității. Cu cât cineva este adus mai aproape de Dumnezeu, cu atât sunt mai puternice temeiurile pe baza cărora el trebuie să se conformeze cerințelor divine, în ascultare.

Acesta este un adevăr moral invariabil. Lucrurile stau la fel şi în relațiile omeneşti. Un soț nu acceptă la soția sa lucruri pe care nici măcar nu le observă la alte femei. El poate, pe drept, pretinde supunere de la copiii săi şi o identificare a lor cu gândurile şi cu interesele de familie, lucruri pe care nu le poate pretinde de la cei care nu sunt copii ai săi. Eşecul unui angajat vechi este incomparabil mai grav decât cel al unui lucrător cu ziua.Prin urmare, sub lege, nelegiuirea unui conducător era cu mult mai condamnabilă decât cea a unui om obişnuit; nelegiuirea unui mare preot avea consecințe mai solemne decât cea a oricărui alt individ din Israel. Vedem această distincție făcută acolo unde Dumnezeu stabileşte diferitele jertfe pentru păcat (Levitic 4). Nu poate fi o eroare mai mare decât să gândeşti că toți indivizii sunt exact la acelaşi nivel al responsabilității şi că, în consecință, toate păcatele au aceeaşi gravitate, fără să conteze cine lea înfăptuit. O astfel de gândire este în contradicție directă față de Cuvântul lui Dumnezeu. Realitatea este că ne găsim fiecare în diferite relații; şi, cu cât relația este mai înaltă sau cu cât privilegiile sunt mai mari, cu atât mai deplorabilă este necredincioşia manifestată în relația sau în privilegiile respective. W. Kelly

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie …, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul …1 Corinteni 13.4-7

Dragostea

Adevărata dragoste nu este nici oarbă, nici slabă.Spre deosebire de firea noastră naturală, dragostea nu găsește nicio plăcere să descopere la un altul răul și să-l scoată la lumină. Dragostea nu pune la socoteală răul.Dacă întâlnește răul pe cale, dragostea este mâhnită. Dar în loc să facă public acel rău, caută un mijloc de rezolvare. Totuși, nu tratează niciodată răul cu indiferență.Dragostea suportă când i se face un rău, fără să se plângă sau să se răzbune. Dar niciodată, dragostea nu se leagă cu răul.Dragostea slujește. Ea ocupă smerită locul cel mai de jos, pentru a sluji cu bucurie. Hristos a acționat din dragoste; El a vrut să slujească și a luat locul cel mai de jos.”Căci Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10.45).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: