Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Îndoieli cu privire la Isus

„Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.” loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”. Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El. „Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Strâmtă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” MATEI 7:14

Întotdeauna a fost greu să combini o cale îngustă cu o inimă largă. Este foarte mult pentru ambele părţi. Sunt atâtea lucruri pe calea strimtă pe care cineva nu le poate admite, încât din ce în ce mai mult, calea tinde să-i devină tot mai izolată. Dar trebuie să fim cu mare grijă cum întâmpinăm această stare de lucruri. De pildă, eu pot deveni aspru, respingător, uscat, golit de fapte bune, neavând milă de săraci, de bolnavi, de întristaţi, trăind numai în cercul strimt şi egoist în care m-am retras. În situaţia aceasta, este asa de uşor să văd cusururi, slăbiciuni şi greşeli la fraţi şi prieteni. Dar întrebarea este: atitudinea noastră faţă de aceste lucruri este indicată, retrăgându-ne în noi înşine? Dar la acela care a procedat astfel, retrăgându-se sunt câteva lucruri mai regretabile şi anume: el fiind într-o stare jalnică, va face pe toţi care sunt sub influenţa lui şi ascultă la el, tot aşa de jalnici ca şi el. El se retrage în cercul lui strâmt, şi găseşte greşală în oricine afară de el. Cât de plăcut şi de înviorător este să-ţi întorci privirea de la acest aspect trist şi s-o îndrepţi spre singurul Om desăvârşit care a păşit vreodată pe pământul acesta. Paşii Lui au fost într-adevăr izolaţi; nimeni n-a fost mai izolat ca El. Nici chiar ucenicii Lui nu L-au înţeles. Lumea nici atât, nu L-a cunoscut. „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit.” Cum a întâmpinat El toate acestea? Cu inimă largă, într-un har de răbdare si gingăşie desăvârşite. El a potolit frica ucenicilor Lui, a înţeles nevoile lor, le-a suportat slăbiciunile; El le-a arătat încredere atunci când L-au părăsit, si i-a iubit în ciuda tuturor acestor slăbiciuni.Să facem şi noi ca învăţătorul nostru. Atunci izolarea noastră va fi dreaptă, corectă, bună şi deşi cărarea noastră poate fi îngustă, inima va fi largă. C.H.M.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul” Apocalipsa 2:11

Ieri am putut vedea că Mântuitorul a avut un mesaj pentru cele şapte Biserici pe care le-a iubit şi le-a spălat de păcat, care stau ca şapte sfeşnice de aur înaintea Lui. La cinci din aceste Biserici a găsit multe neajunsuri. În Scriptură noi vedem că trebuie să fim neprihăniţi, fără vină, şi în pace (2 Petru 3:14). Cei din Efes au părăsit dragostea dintâi. În Pergam erau unii care ţineau învăţătura lui Balaam, iar în Tiatira o parte s-a alăturat Izabelei pentru că i se zicea proorociţă. Îngerul Bisericii din Sardes avea numele că trăieşte, dar era mort, iar Laodiceea primeşte vestea: „Tu zici: sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. În schimb pentru Smirna nu are nicio dojenire. Cu tote că ei se considerau săraci, El le spune: „Dar eşti bogat”. Ei erau batjocoriţi de aceia care se considerau a fi drepţi, lucru care face ca toţi copiii Lui Dumnezeu să gândească dacă au legătură corectă cu Dumnezeu. La Tiatira şi Sardes erau unii care nu şi-au pătat hainele. Biserica din Filadelfia era fără cusur. De aceea are o promisiune atât de frumoasă: „Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu”. (Apocalipsa 3:12). Nu avea putere, dar „au păzit Cuvântul răbdării Lui, nu au lepădat Numele Său”. De aceea şi noi să păstrăm Cuvântul Său, să nu ne lepădăm de Numele Lui şi să credem că puterea Lui Dumnezeu este mai mare decât puterea întunericului.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ADEVĂRUL ESTE ÎNTĂRIT PE VECIE

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. Proverbe 12.19

Adevărul este supus încercării. El suferă, dar iese biruitor. Deci, dacă am spus adevărul şi sufăr pentru el, nu am decât să rămân liniştit. Şi dacă cred în adevărul dumnezeiesc şi daca îmi dau silinţa să-l mărturisesc chiar când întâlnesc împotriviri, nu am de ce să mă tem, căci până la urmă adevărul va învinge.Reuşita prin minciună este numai pentru scurt timp. Minciuna este ca o tărtăcuţă, curcubetă goală, care creşte şi piere într-o noapte; şi cu cât este mai mare dezvoltarea ei, cu atât mai vizibilă ruina ei. Dar cât de demn este pentru o fiinţă nemuritoare să spună şi să apere acest adevăr care nu se poate schimba, această evanghelie veşnică şi de nezdruncinat a Dumnezeului neschimbător. Un vechi proverb zice că acela care spune adevărul, îl face pe Diavol sa roşească. De sigur, acela care spune adevărul lui Dumnezeu, îi va face de ruşine pe toţi diavolii iadului şi îi va înspăimânta pe toţi urmaşii şarpelui care acum îşi şuieră minciunile.Deci, ia seama, inima mea, de a fi în toate împrejurările de partea adevărului, în cele mai mici ca şi-n cele mai mari lucruri; dar, mai ales să fii de partea Aceluia care a adus în lume „harul şi adevărul”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? 1 Corinteni 4.7

Ce groaznic este duhul plăcerii de sine, al îngâmfării duhovniceşti! Mai repede decât ne aşteptăm îşi poate găsi acces în inimile noastre. Cât de lesne ne vine a crede că stăm bine înaintea Domnului, dar chiar prin felul acesta urmează căderea. Să ne ferim fiecare în parte de această înşelăciune. Ce uşoară este căderea de la Filadelfia la Laodicea. Se uită foarte uşor că binecuvântările duhovniceşti sunt daruri duhovniceşti, şi dacă se laudă cineva cu ele, demonstrează că nu mai recunoaşte adevărul. Se vorbeşte mult: „Eu sunt bogat… şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii ce sărăcăcios, orb şi gol eşti în privinţa lucrurilor duhovniceşti. Împotriva celor îngâmfaţi duhovniceşte, Dumnezeu are cuvinte de cercetare. Această îngâmfare merge mereu crescând până ajunge în Babilon şi spune: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea.” Dar Dumnezeu adaugă: „Tocmai pentru aceasta într-o singură zi vor veni urgiile peste ea … căci într-o clipă ţi-a venit judecata” (Apoc. 18.7-10). Să ne păzim toţi care suntem copii ai lui Dumnezeu de îngâmfarea babiloniană care poate să-şi găsească cale de acces spre inimile noastre aşa de repede. Să ne bucurăm de tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu în nemărginitul Său har şi în deplină umilinţă, în ascultare să ne bucurăm de El, în El şi pentru El! Numai aşa va fi slăvit El şi prin El, Tatăl şi Dumnezeul nostru! Cum reacţionăm dacă un altul în locul nostru este ales pentru a împlini funcţia pe care o dorim, dacă un coleg este promovat atunci când noi suntem lăsaţi de o parte; dacă un frate este onorat şi noi rămânem în umbră; dacă suntem întrecuţi de un altul? Fac acestea să se trezească în noi sentimente de gelozie sau de pizmă, ori dimpotrivă ne bucurăm de înaintarea aproapelui nostru? Ne place ca Diotref, să ocupăm locul cel dintâi? Putem spune şi noi ca Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, de-ar veni una din acele atingeri ale Duhului Tău care, asemenea vântului, învie şi trezeşte, dezleagă şi inspiră!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus.»

Fllipeni 2,5

Slujirea înaintea lui Dumnezeu şi domnia lui Isus Cristos în viaţa noastră aduc adevărata împlinire spirituală. În Evrei 9 citim că Domnul Isus Şi-a dat viaţa pentru un scop divin, veşnic nu pentru o cauză sentimentală. De aceea apostolul Pavel spune foarte clar: «Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu» (Filip. 3,3). Puţini credincioşi au învăţat însă să-L slujească cu adevărat pe Domnul în duh. Majoritatea sunt, din păcate, sensibili doar din punct de vedere sentimental. Copiii sentimentali ai lui Dumnezeu nu vor avea însă niciodată pace lăuntrică. Un alt indiciu al domniei lui Isus în viaţa ta este această pace
lăuntrică, de origine divină. Numai cei care-L slujesc pe  Dumnezeul cel viu experimentează pacea interioară. Domnul ne spune:
«Veniţi la Mine …şi Eu vă voi da odihna» (Matei 11,28). El a fost pacea lui Pavel, care a mărturisit: «un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte» (Fapte 27,23) în mijlocul Unei furtuni puternice, pe o corabie care ameninţa să se scufunde. Să îl slujeşti pe El înseamnă să gândeşti la fel cum gândeşte El. Un asemenea om va fi onorat în aceeaşi măsură ca şi Domnul Isus. El ne-a promis: «Dacă îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti» (Ioan 12,26).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

 

Dimineaţa

Mântuirea vine de la Domnul. Iona 2:9

Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Doar El poate trezi sufletul „mort în greşeli şi păcate” (Efeseni 2:1), şi doar El îl poate menţine în viaţa duhovnicească. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 1:8). „Mântuirea vine de la Domnul”. Dacă eu sunt credincios în rugăciune, Dumnezeu m-a făcut aşa. Dacă am daruri, Dumnezeu mi le-a dat. Dacă trăiesc o vinţă binecuvântată, este din cauză că El mă ţine în palmele Sale. Eu nu pot face nimic pentru mine, dacă Dumnezeu nu face nimic. Orice aş avea, aparţine Domnului. Dacă păcătuiesc, păcatul este al meu; dar dacă fac binele, este lucrarea lui dumnezeu în întregime. Dacă am învins un vrăjmaş spiritual, este din cauză că Dumnezeu mi-a întărit braţul. Trăiesc o viaţă Consacrată în faţa oamenilor? Nu trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Sunt eu sfinţit? Nu m-am curăţat singur; Duhul lui Dumnezeu m-a sfinţit. Sunt despărţit de lume? Pedepsele lui Dumnezeu m-au sfinţit spre binele meu. Am crescut în Cunoştinţă? Marele învăţător m-a învăţat. Toate bijuteriile mele au fost făurite de arta cerului. Am găsit în Dumnezeu toate lucrurile de care aveam nevoie, dar în mine nu am găsit decât păcat şi nefericire. „El este stânca şi ajutorul meu” (Psalmi 62:2, 6). Mă hrănesc eu cu Evanghelia? Evanghelia nu ar fi fost hrana mea dacă Domnul nu ar fi pregătit-o pentru sufletul meu şi dacă nu m-ar fi ajutat s-o găsesc. Trăiesc din mana care cade din cer? Ce altceva este mana decât Isus Christos însuşi, al cărui sânge îl beau şi cu al cărui trup mă hrănesc? Primesc continuu noi puteri? De unde îmi adun tăria? Ajutorul meu vine de pe Colinele cerului. Fără Isus, nu pot face nimic. Asemeni unei ramuri care nu poate aduce rod dacă nu „rămâne în viţă” (Ioan 15:4), nici eu nu pot face nimic dacă nu rămân în El. Doamne, Invaţă-mă în această seară lecţia pe care a învăţat-o Iona în adâncuri: „Mântuirea vine de la Domnul”.

 

Seara

Preotul să-l cerceteze, si dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana. Levitic 13:13

Deşi această regula poate părea ciudată, este înţeleaptă. Manifestarea exterioară a bolii arăta că trupul leprosului era sănătos. Poate că ar fi bine pentru noi să vedem care este înţelesul simbolic al acestei reguli neobişnuite. Şi noi suntem leproşi, şi putem aplica regulile leprei la noi înşine. Când un om se vede pierdut şi ruinat, acoperit în totalitate de lepra păcatului, când renunţă la orice îndreptăţire de sine şi pledează vinovat în faţa Domnului, atunci şi numai atunci poate fi curăţat prin sângele lui Isus şi harul lui Dumnezeu. Păcatul ascuns, nerecunoscut şi nemărturisit este adevărata lepră; dar când păcatul este recunoscut şi mărturisit, lepra primeşte o lovitură de moarte, şi Domnul priveşte sufletul chinuit cu îndurare şi milă. Nimic nu este atât de mortal ca îndreptăţirea de sine, şi nimic nu este mai plin de speranţă decât căinţa. Trebuie să mărturisim că suntem păcătoşi, fiindcă nici o altă mărturisire nu va fi ascultată. Dacă Duhul Sfânt lucrează în noi şi ne convinge de păcat, nu vom avea nici o dificultate în a recunoaşte — mărturisirea va ţâşni spontan de pe buzele noastre. Ce mângâiere oferă acest text păcătoşilor care s-au trezit cu adevărat: însăşi situaţia care îi îndurera atât de tare s-a transformat într-un motiv de speranţă! Înainte de a te îmbrăca, trebuie să te dezbraci; înainte să clădeşti o casă, trebuie să sapi temelia — şi sentimentul că eşti păcătos este cea dintâi lucrare a harului. Sărmane om plin de lepra păcatului, prinde curaj şi vino la Isus aşa cum eşti.

Când recunoaştem că suntem datori
Mai mult sau mai puţin, după putere,
Primim pe dată de la Domnul ajutor,
Iertare, îndrumare şi putere.
Doar sărăcia îţi oferă bucurie,
Purtându-ţi sufletul în largi păşuni:
Când ne încredem în avutul nostru cu tărie,
Nu mai primim răspuns la rugăciuni.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Harul Meu îţi este de ajuns. (2 Corinteni 12:9)

Mai deunăzi, călăream spre casă după o zi grea de muncă. Eram foarte obosit şi adânc deprimat, când deodată, iute ca săgeata unui fulger luminos, a venit la mine versetul: „Harul Meu îţi este de ajuns”. Când am ajuns acasă, l-am căutat în Cuvânt, şi în final a venit la mine astfel: „Harul Meu îţi este de ajuns”. Răspunsul meu a fost să spun: „Da, Doamne, ar fi trebuit să mă gândesc că este!” Apoi am izbucnit în râs.Până-n momentul acela, nu înţelesesem niciodată ce a fost cu râsul acela al lui Avraam. Acest verset părea să facă necredinţa total absurdă. Mi-am imaginat un peştişor însetat care era neliniştit că, dacă va continua să bea apă din râu, râul va seca; iar Tatăl Râu spunea: „Bea cât vrei, peştişorule; râul meu îţi este de ajuns”. De asemenea m-am gândit la un şoarece căruia îi era frică de foamete, după şapte ani de belşug; iar Iosif îi spune: „Curaj, şoricelule; grânarele mele îţi sunt de ajuns”. Din nou, mi-am închipuit un om sus pe un vârf de munte, zicându-şi: „Respir atâţia metri cubi de aer în fiecare an; mă tem că voi epuiza tot oxigenul din atmosferă”. Dar pământul i-a zis: „Respiră în voie, umpleţi plămânii pentru totdeauna; atmosfera mea îţi este de ajuns”.O, oameni ai lui Dumnezeu, fiţi tari în credinţă! Credinţa mică va duce sufletele voastre în cer, dar credinţa mare va aduce cerul în sufletele voastre.

Charles H. Spurgeon

 

Harul Său este destul de mare ca să înfrunte lucrurile mari –

Valurile zdrobitoare care copleşesc sufletul,

Vânturile puternice care ne lasă năuci şi fără suflare,

Furtunile neaşteptate care depăşesc puterea noastră de control.

 

Harul Său este destul de mare ca să înfrunte lucrurile mici –

Micile împunsături care ne supără,

Grijile inutile care zumzăie în jurul nostru cu insistenţă,

Roţile scrâşnitoare care ne răpesc bucuria.

Annie Johnson Flint

 

Există întotdeauna o sumă mare creditată în contul nostru din banca cerului. Ea aşteaptă să ne exersăm credinţa ca să scoatem din ea. Scoateţi cât mai mult din resursele bogate ale lui Dumnezeu.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 12

Psalmul 12 redă suferinţa unui suflet copleşit de sentimentul nedreptăţii care-l împresoară. David, cel care l-a compus, a avut nenumărate ocazii să o probeze personal. Duplicitatea şi ura geloziei lui Saul (1 Samuel 18.17…), intenţiile laşe ale locuitorilor Cheilei (1 Samuel 23.12), dubla trădare a zifiţilor (1 Samuel 23.19; 26.1), precum şi cea a lui Doeg edomitul (22.9,10), cea mai mârşavă dintre ele, dispreţuitoarea nerecunoştinţa a lui Nabal (1 Samuel 25.10,11), toate acestea nu-l puteau lăsa pe David indiferent. Cu siguranţă, de fiecare dată a putut experimenta şi preţiosul răspuns divin: „voi pune în siguranţă pe cel împotriva căruia se suflă” (v. 5; comp. Psalmul 10.5).Insă, în timp ce propria măsură de adevăr, în ce-l privea pe David, nu era deloc perfectă (vezi 1 Samuel 20.6; 21.2), sfinţenia Domnului Isus Ii conferea în totalitate abilitatea de a percepe viclenia şi falsitatea vrăjmaşilor Săi (despre care Luca 20.20 ne dă un exemplu).Cu cât un creştin va sta mai drept în lumină, cu atât va simţi mai mult atmosfera coruptă a acestei lumi. Tot aşa se va întâmpla şi la contactul cu limba mincinoasă, ipocrită şi orgolioasă a oamenilor (v. 2,3), iar aceasta îl va ajuta să aprecieze mai bine curăţia şi valoarea practică a cuvintelor Dumnezeului său (v. 6): „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17.17; Psalmul 119.140).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Genesa 27:15-29

…şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. Genesa 28:14

DIN PLANURI ŞI VISURI

Un scop spiritual nobil nu justifică mijloace necinstite pentru atingerea acelui scop. Înainte ca Esau şi Iacob să se fi născut, Dumnezeu I-a spus Rebecăi: „Două neamuri sunt în pântecele tău… Şi cel mai mare va sluji celui mai mic” (Genesa 25:23). Mai târziu, tatăl lor, Isaac, ştiind că aceasta este intenţia lui Dumnezeu, a aranjat din încăpăţânare să-l binecuvânteze pe Esau, favoritul lui. Aşa că Rebeca şi-a păcălit soţul făcându-l să-l binecuvânteze pe Iacov. Dumnezeu şi-ar fi confirmat mai târziu legământul făcut cu Iacov, nu din pricina uneltirii lui Iacov, chiar şi fără ea (28:10-16).O soţie creştină, dorind din toată inima ca soţul ei să fie mântuit, poate că va încerca o stratagemă să aranjeze o întrunire între soţul ei şi pastorul bisericii. In loc de a face aşa ceva ar fi mai bine să trăiască o viaţă sfântă în prezenţa sa, încrezându-se în Dumnezeu să lucreze la inima lui. Părinţii poate că încearcă să-i determine pe copii să-i asculte, făcându-le promisiuni sau ameninţându-i că le vor interzice câte ceva. Asemenea acţiuni merg împotriva căilor lui Dumnezeu. Stephen Merrit a spus: „încetaţi să vă mai amestecaţi în planul şi-n voia lui Dumnezeu. Stricaţi oriunde puneţi mâna. Puteţi muta arătătoarele ceasului ca să arate ora care vă convine, dar nu puteţi schimba timpul; vă puteţi grăbi să dezvăluiţi voia lui Dumnezeu, dar veţi face pagube şi nu veţi ajuta lucrarea… Lăsaţi totul pe seama Sa”. Manipularea circumstanţelor şi oamenilor ca să aranjăm un sfârşit bun este greşită, deşi Dumnezeu poate să folosească păcatele noastre ca să-Şi împlinească planurile Lui. Ai o situaţie dificilă pe care doreşti s-o vezi rezolvată de Dumnezeu? Roagă-te, munceşte, crede şi aşteaptă. Dar nu ticlui planuri pentru a-ţi împlini visurile.     D.J.D.

Ajută-mă, Doamne, să ştiu aştepta 
Până ce voia-Ţi curat voi vedea. 
Mă călăuzeşte şi-Ţi împlineşte 
Cereasca-Ţi voinţă în viaţa mea.   Anonim

A te încrede în providenţa divină înseamnă a înceta să te joci cu planurile Sale.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

„Când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte” (Proverbe 26:20)

Fă aceste trei lucruri:

1) Când este necesar, confruntă-te cu bârfitorul. Dacă ofensatorul este creştin, bazează-te pe acest verset: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi ei singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău” (Matei 18:15). Scopul tău atunci când îl confrunţi nu este să dovedeşti că a greşit sau că a avut dreptate, ci să aduci împăcare şi să păstrezi unitatea în familia lui Dumnezeu. Ai grijă la tonul vocii. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Rămâi la fapte. Fără a-l pune în defensivă, încearcă să găseşti o soluţie care să pună capăt bârfei şi să repare daunele. Dacă e dispus să-şi recunoască partea de vină, fii gata să ierţi. Dacă nu, iartă-l oricum, spre binele tău şi de dragul lui Dumnezeu. Nu uita, el poate fi în continuare fratele tău fără să fie prietenul tău de nădejde!

2) Nu lăsa ca bârfa să-ţi micşoreze stima de sine. Dacă stima ta de sine depinde de ceea ce spun ceilalţi, mereu te vei simţi căzut când eşti doborât. Lasă ca stima ta de sine să-şi aibă temelia pe ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tine. Indiferent de imperfecţiunile tale, Biblia spune că eşti „răscumpărat de Domnul” (Psalmul 107:2), acceptat „în Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:6), „neprihănirea iui Dumnezeu în El [Hristos]” (2 Corinteni 5:21). Concentrează-te asupra părerii lui Dumnezeu despre tine: „zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă” (Iuda v. 20) în ciuda părerii celorlalţi.

3) Nu-i judeca pe alţii după zvonuri. Fie că bârfa are la bază adevărul, fie că e falsă, intenţia ei este mereu să „prăpădească” (Ioan 10:10). Nu face lucrarea Satanei!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Lăsații; sunt călăuze oarbe ale orbilor. Matei 15.14

Fariseii şi saducheii erau liderii ideilor religioase din acel timp, de aceea noi trebuie să luăm astăzi aminte la ceea ce Domnul a spus despre ei. Aceştia erau, fără îndoială, foarte sfinți din punct de vedere exterior, însă se opuneau lucrării lui Dumnezeu şi Fiului Însuşi al lui Dumnezeu, de aceea Domnul spune: „Lăsații”. Fariseii erau aceia care țineau mult la ritualuri şi la ideea că firea veche poate fi îmbunătățită. Saducheii erau raționalişti şi negau starea viitoare de înviere. Ambele categorii Îl urau pe Hristos, căci El lea dat starea pe față şi uneia şi celeilalte. Astăzi, aceste două principii sunt la lucru peste tot în jurul nostru.Adevărul nu este niciodată plăcut omului, fiindcă îi dă starea pe față. El arată unde omul este greşit, iar omului nui place aceasta. Fariseilor nu le plăcea afirmația Domnului că formele religioase luaseră locul adevărului care trebuia să locuiască în părțile lăuntrice şi că inima omului nu era altceva decât un izvor de lucruri rele. Ei sau poticnit mult de astfel de afirmații (versetul 12), iar ucenicii Iau spus Domnului despre aceasta. El însă a răspuns: „Orice plantă pe care na plantato Tatăl Meu cel ceresc va fi dezrădăcinată” (versetul 13). Ceea ce nu este de la Dumnezeu nu poate rezista. Apoi vine îndemnul: „Lăsații; sunt călăuze oarbe ale orbilor: iar dacă un orb călăuzeşte pe un orb, amândoi vor cădea în groapă” (versetul 14).Avem un principiu important în expresia „lăsații”. Să remarcăm că, dacă suntem orbi şi avem o călăuză oarbă, groapa este singurul sfârşit al drumului nostru. Creştinismul însă nu înseamnă un orb care îl călăuzeşte pe un alt orb; nici unul care vede călăuzindul pe un orb; ci unul care vede călăuzindul pe unul care vede. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne ofere lumină, ca să vedem astfel lucrurile Lui. Pentru a profita de ele trebuie să fim supuşi lui Hristos, Duhului Sfânt şi Scripturii. Dumnezeu nu ține cont de ceea ce crede omul că poate fi şi, cu cât omul nu se vede în lucrurile divine, cu atât mai bine, căci el adesea constituie o piedică. W. T. P. Wolston

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.1 Ioan 5.13

Cu adevărat fericiți

O persoană cu o învățătură abătută de la adevărurile biblice a intrat în vorbă cu mine. După ce am ascultat-o, i-am zis:

– Mi-ați prezentat calea dumneavoastră de ajungere în cer. Acum lăsați-mă să vă prezint calea lui Dumnezeu.

Când am început să-i vorbesc despre mântuirea de care putem avea parte în urma venirii Mântuitorului pe pământ și a morții Sale pe crucea de la Golgota pentru răscumpărarea noastră din păcat, a rămas cu totul uimită și a întrebat:

– Dumneavoastră credeți, că toate păcatele vă sunt iertate?

– Sunt sigur de aceasta.

– Dar credeți și că nu vă puteți pierde mântuirea?

– Cu siguranță cred și acest adevăr.

– Deci sunteți sigur că în final veți sta înaintea tronului lui Dumnezeu. Înseamnă că sunteți un om fericit.

– Da, sunt un om fericit, cu adevărat fericit.

– Înseamnă că aveți mai mult decât vă poate oferi învățătura noastră.

– În Hristos avem mai mult decât poate oferi orice învățătură sau religie. Oricine crede în Mântuitorul are viața veșnică. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, nu ale oamenilor.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: