Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

Devotamentul ascultării

„Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” 1 Samuel 3:10

Faptul că am ascultat odată cu atenţie un lucru spus de Dumnezeu nu înseamnă că voi asculta întotdeauna tot ce va spune El. Faptul că inima şi mintea mea sunt închise şi insensibile la ceea ce spune El, Îi arată lui Dumnezeu că nu-L iubesc şi nici nu-L respect. Dacă-mi iubesc prietenul, voi intui dorinţele lui; Isus spune: „Voi sunteţi prietenii Mei”. Am călcat vreo poruncă de-a Domnului meu în săptămâna aceasta? Dacă aş fi înţeles că este o poruncă a lui Isus, n-aş fi călcat-o în mod deliberat; dar cei mai mulţi dintre noi manifestăm lipsă de respect faţă de Dumnezeu, încât nici nu auzim ce spune, ca şi cum El nu ne-ar fi vorbit niciodată.Destinul vieţii mele spirituale este să ajung la o asemenea identificare cu Isus Cristos, încât să-L aud întotdeauna pe Dumnezeu şi să ştiu că Dumnezeu mă aude întotdeauna. Dacă sunt una cu Isus Cristos, Îl aud pe Dumnezeu prin faptul că sunt tot timpul devotat ascultării. Mesajul lui Dumnezeu mi-l poate aduce un crin, un copac sau un slujitor al Iui Dumnezeu. Ceea ce mă împiedică să-L aud este faptul că sunt acaparat de alte lucruri. Nu e vorba că nu vreau să-L aud pe Dumnezeu, ci devotamentul meu nu este îndreptat în direcţia bună. Sunt devotat lucrurilor, slujirii şi convingerilor mele, de aceea Dumnezeu poate spune ce vrea. pentru că eu nu-L aud. Atitudinea unui copil al lui Dumnezeu este întotdeauna: „Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă”. Dacă nu mi-am cultivat acest devotament de a auzi, pot auzi vocea lui Dumnezeu numai uneori; alteori sunt ocupat cu alte lucruri – lucruri pe care cred că ar trebui să le fac; astfel devin surd faţă de El, nu trăiesc o viaţă de copil. Am auzit eu astăzi vocea lui Dumnezeu?

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

 

„…Era frig şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea” IOAN 18:18

Petru, acest ucenic iubit de Domnul şi Căruia îi jurase credinţă până la moarte, se încălzeşte cu vrăjmaşii învăţătorului lui! Prima etapă a căderii lui a fost faptul că n-a putut să vegheze şi să se roage cu El. A doua etapă a căderii lui a fost că s-a oprit afară în curte, alături de vrăjmaşii Domnului său care avea să devină Jertfa ispăşitoare şi Victima acuzată şi chinuită a vrăjmaşilor Săi. Era frig, soldaţii se încălzeau şi Petru era cu ei şi se încălzea şi el.Câţi creştini „se încălzesc” în loc să fie cu Domnul lor învinuit, lepădat, şi lăsat în mâinile unei lumi plină de răutate, de invidie şi de ură şi care L-a răstignit. Era frig… ca şi astăzi, dragostea celor mai mulţi s-a răcit şi a fost înlocuită printr-un formalism rece şi cu activităţi religioase, dar care sunt departe de a dovedi că sunt alături de Domnul Isus. Dar temelia mântuirii sau a unei vieţi cu adevărat predate, după, Biblie, nu se găseşte în religiozitatea superficială şi confortabilă în care nu este părtăşie cu suferinţele Lui, nici identificare cu moartea Lui. În loc deci de a se dărui, unii „se încălzesc”, în loc de a ieşi afară la El pentru a suferi ocara Lui aceşti „creştini” se mulţumesc de a rămâne în tabără pentru că religia pe care o profesează nu riscă nici critică, nici ocară, nici lepădare. În loc de a fi cu Acuzatul, ei se mulţumesc să fie cu acuzatorii Lui, în loc de a purta rănile lui Hristos, ei le fac altora. Domnul ne avertizează că în zilele din urmă, adevărata dragoste care se jertfeşte, se va răci şi formele moarte de evlavie îi vor lua locul râvna firească şi activităţi religioase de tot soiul vor înlocui această dragoste şi vor înşela pe mulţi făcându-i să se mulţumească cu o religiozitate superficială fără să vadă că sunt „nenorociţi, săraci, orbi şi goi”.

Să veghem şi să ne rugăm un ceas împreună cu El… şi să-L urmăm nu de departe, ci de aproape, nu apropiindu-ne ca „să ne încălzim” la formalismul rece al orelor de cult, dar fără El, ci să fim gata să mergem şi să murim împreună cu El, adică să ne luăm crucea cu tot ce implică ea, fără cârtiri şi fără şovăieli, ştiind că, aşa cum Domnul Isus, „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu tot aşa şi noi vom avea parte de slava Lui.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

 

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit”. 1 Ioan 2:1

„Copilaşilor, vă scriu aceasta ca să nu păcătuiţi”. Mulţi susţin învăţătura falsă: „Este nevoie să păcătuim mereu”. Alţii se bazează pe ceea ce este scris şi se bucură. „Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.” Posibilitatea împăcării cu Dumnezeu este deci, realitate. Cel născut din nou este nevinovat. Eu susţin aceasta, altfel L-aş face mincinos pe Dumnezeu. Dacă greşim, Isus este jertfa de ispăşire. Jertfa Lui are valabilitate veşnică şi este desăvârşită. Dacă ne bazăm pe aceasta, atunci stăm neclintiţi, dar dacă ne bazăm pe faptele noastre, cădem îndată. Dumnezeu a împăcat lumea cu El însuşi, prin Domnului Isus, partea noastră, a oamenilor, fiind doar primirea prin credinţă, aceasta fiind valabil pentru oricine. Dar înainte de aceasta, trebuie să recunoaştem: sunt un om fără Dumnezeu şi blestemat. Trebuie să ne întrebăm: „Am oare siguranţa prin mărturia Duhului Sfânt?” Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Sunt mulţi care cred că sunt drepţi. Omul este înclinat să judece după ceea ce vede că este în el, sau i se pare că este. Dar aici citim despre aceştia: „Adevărul nu este în ei. ” Ori suntem la dispoziţia Lui Dumnezeu, ori a Lui Satan. Diavolul are mulţi adepţi care se roagă, merg la Biserică, sau la Adunare. În faţa Lui Dumnezeu au o viaţă împărţită, dar în acela care se ghidează după Cuvântul Său, dragostea Lui Dumnezeu este deplină. Astfel putem recunoaşte că suntem în El.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

BINECUVÂNTAT LA CÂMP

Tu vei fi binecuvântat la câmp. Deuteronom 28.3

Isaac era binecuvântat când mergea seara la câmp pentru a medita şi a se ruga. De câte ori n-am întâlnit şi noi pe Domnul când eram singuri într-un loc retras? Câte lucruri sunt martori ale acestor clipe paşnice! Boaz la fel, când se reîntorcea de la câmp cu recolta adunată, era binecuvântat împreună cu slugile sale. Facă Dumnezeu ca toţi cei ce ară în inimi, să propăşească. De la Adam, omul continuă să lucreze la câmp; şi dacă în urma păcatului său, blestemul a lovit pământul, poate găsi binecuvântare prin al doilea Adam.Noi mergem la câmp pentru exerciţii fizice şi suntem fericiţi, gândindu-ne că Domnul va binecuvânta acest exerciţiu întărindu-ne sănătatea, pe care o putem apoi folosi spre slava Sa. Mai mergem la câmp şi pentru a admira natura; şi nu este nimic din studiul creaţiunii văzute care să nu fie sfinţit şi folosit prin binecuvântarea lui Dumnezeu.Trebuie în cele din urmă să mergem la câmp să ne îngropăm morţii; da, alţii la rândul lor ne vor duce şi pe noi la câmp; dar vom fi binecuvântaţi, fie plângând la mormânt, fie culcaţi în el.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

Căci noi suntem Templul DUMNEZEULUI celui viu, cum a zis DUMNEZEU: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi DUMNEZEUL lor, şi ei vor fi poporul Meu”. 2 Corinteni 6.16

Sfântul privilegiu (drept) de a sluji şi de a fi adoratori ai lui Dumnezeu, aparţine numai acelora care au fost răscumpăraţi prin sângele Fiului Său. Nu există teren comun pe care poate sta necredinciosul cu cel credincios. Am fost mântuiţi prin har pentru a fi puşi deoparte pentru Dumnezeu şi de a fi o mărturie a Domnului Isus în această lume păcătoasă. Domnul Isus a murit din dragoste pentru noi, ne-a mântuit şi tot din dragostea nemărginită a inimii Sale a purtat de grijă ca să fim puşi deoparte din lume şi de a ne strânge în jurul Său. Câţi copii ai lui Dumnezeu au pierdut cele mai scumpe binecuvântări din pricină că nu au păstrat unitatea tuturor creştinilor ca mărturie pe pământ, prin care Domnul ar fi fost şi mai mult proslăvit. Ce putere de atracţie ar trebui să aibă Numele şi prezenţa Lui pentru fiecare copil al lui Dumnezeu! Ce important şi valoros ar trebui să fie pentru noi, copiii Iui Dumnezeu să ne ocupăm locul nostru şi să ne adunăm NUMAI acolo unde Domnul Isus este punctul central al strângerii laolaltă. Psalmistul spunea odinioară: „Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului.” Dacă credincioşii din vechime au avut astfel de sentimente în legătură cu cortul pământesc cu cât mai mult ar trebui noi să fim pătrunşi de lucrurile duhovniceşti. Prezenţa Domnului va fi bucuria noastră cerească, El vrea însă ca de pe acum să gustăm din această mare bucurie. Noi nu înlăturăm vechiul aluat ca să îmbunătăţim firea noastră rea şi stricată, nici să dobândim firea nouă, pentru că o AVEM. Noi avem viaţa şi din pricina acestei vieţi lepădăm răul! Nu este nimic adevărat, nimic mulţumitor decât ÎN Cristos. În afară de El „totul este deşertăciune şi goană după vânt.”

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

 

O, Doamne, tânjesc din ce în ce mai mult să mă îmbrac cu dragostea ca şi cu o haină, pentru ca, în contactul meu cu oamenii, ea să fie văzută cel mai mult.

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

 

«… Având doar o forma de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea …» 2Timotei 3,5

De ce este credinciosul din zilele noastre din ce în ce mai mult atras de aparenţe? De ce este faţada, învelişul exterior al persoanei aprobat şi apărat, în timp ce omul din lăuntru se deterioreaze? Agăţarea de aparenţe, de iluzii creşte cu fiecare zi, iar acest lucru pare să ne atragă atenţia asupra faptului că apariţia Cristosului fals, a Anticristului este tot mai aproape. Cu cât vom umbla mai mult în rugăciune, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât vom putea deosebi mai bine adevărul de minciună, ceea ce este important de ceea ce numai în aparenţă pare esenţial. Cine are Duhul lui Dumnezeu în viaţa lui cunoaşte adevărul, are ungerea şi nu mai are îndoieli în ce priveşte calea pe care trebuie să meargă. Atunci când intră într-o adunare, un astfel de om poate simţi dacă Isus Cristos este cu adevărat în centrul atenţiei sau dacă totul este numai de faţadă. As dori să vă avertizez în modul cel mai serios că, în momentul în care va avea loc răpirea, adevărul va fi total separat de fals – cel născut din nou de cel care este creştin numai cu numele. De aceea îmi permit să îţi pun următoarea întrebare: este cu adevărat sufletul tău crucificat cu Isus Cristos în viaţa de zi cu zi?

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu-L, cunoaşte nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. 1 Ioan 3:1,2

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatal” Gândiţi-vă ce eram, şi ce suntem chiar şi acum, şi vă veţi mira de această adopţie. Totuşi suntem numiţi „copii ai lui Dumnezeu”. Ce poziţie privilegiată este aceea de copil, şi câte privilegii aduce! De câtă grijă şi dragoste au parte copiii, şi cu câtă afecţiune sunt priviţi de părinţi! Şi toate acestea, şi mai multe, le avem acum prin Christos. Cât despre suferinţele noastre cu Fratele mai mare, le «Acceptăm ca pe o onoare: „Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. Suntem mulţumiţi să fim necunoscuţi cu El în umilire, fiindcă vom fi înălţaţi în slavă cu El. „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. ” Este uşor de citit, dar nu şi de simţit. Cum este inima ta în dimineaţa aceasta? Eşti cufundat în adâncurile durerii? Eşti apăsat de păcat şi simţi că harul este prea departe pentru tine? Ţi s-a stins credinţa? Nu te teme! Nu prin simţămintele tale vei trăi; trebuie să trăieşti prin credinţa în Christos. Cu toate lucrurile împotriva noastră, „acum” — în adâncurile durerii, oriunde am fi — „acum”, în prăpastie sau pe Culme, „preaiubiţilor, suntem copii ai lui Dumnezeu”. „Dar uite cum sunt îmbrăcat!” vei spune. „Hainele mele nu sunt curate; dreptatea mea nu străluceşte”. Citeşte partea care urmează: „Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El” (1 Ioan 3:2). Duhul Sfânt ne va curaţi minţile, şi puterea divină ne va sfinţi trupurile; apoi Il vom vedea „aşa cum este”.

 

Seara

Acum dar nu este nici o osândire.
Romani 8:1

Suflete, gândeşte-te la asta: prin credinţă în Isus, eşti eliberat de osândă chiar acum. Eşti scos din temniţă. Nu mai sunt lanţuri, fiindcă ai ieşit de sub sclavia legii. Eşti eliberat de păcat şi poţi păşi ca un om liber. Sângele Mântuitorului tău a obţinut iertarea deplină. Acum, ai dreptul să te apropii de tronul Tatălui. Nu mai sunt săbii de foc care să te îngrozească. Dreptatea nu-l poate înspăimânta pe nevinovat. Neputinţa ta este îndepărtată. Cândva, nu erai în stare să priveşti faţa Tatălui; acum o poţi vedea. Nu-I puteai vorbi, dar acum poţi îndrăzni. Odată, te temeai de iad. Dar acum nu te temi de nimic, fiindcă cine ar putea pedepsi un nevinovat? Cel care crede nu este condamnat şi nu poate fi pedepsit. Şi mai mult decât atât, privilegiile de care te-ai fi bucurat dacă nu ai fi păcătuit, sunt toate ale tale acum. Toate binecuvântările pe care le-ai fi avut dacă ai fi ţinut legea, şi altele în plus, sunt ale tale, fiindcă Christos a ţinut-o pentru tine. Toată dragostea şi acceptarea pe care le-ai fi putut obţine, o ascultare desăvârşită sunt ale tale, fiindcă Christos a ascultat desăvârşit. El ţi-a împrumutat toate meritele Lui, ca să poţi fi bogat prin El, care de dragul Tău a devenit sărac. O, ce datorie de dragoste şi recunoştinţă avem faţă de Mântuitor!

    Datornic al harului divin
    Cânt despre legământul milei;
    Şi toată viaţa mi-o închin
    Stăpânului dreptăţii şi iubirii.
    De groaza legii nu mai ştiu,
    Căci astăzi sunt eliberat deplin
    Şi pot prin sângele Mântuitorului să fiu
    Locuitor pe veci într-al stelelor cămin.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Veţi avea muntele. (Iosua 17:18)

Este întotdeauna loc mai sus pe munţi. Când văile sunt pline de canaaniţi, ale căror care puternice de fier îţi încetinesc înaintarea, mergi sus în munţi şi ocupă ţinutul de sus. Dacă vezi că nu mai poţi să lucrezi pentru Dumnezeu, roagă-te pentru cei care pot. Poate nu eşti în stare să mişti lucrurile de pe pământ cu cuvintele tale, dar poate mişti cerul. Dacă ţi se pare că creşterea ta continuă este imposibilă pe pantele mai joase, datorită unor domenii limitate de lucru, a obligaţiilor zilnice de întreţinere, sau a altor obstacole, lasă-ţi viaţa să ţâşnească, căutând să atingă nevăzutul, eternul şi cerescul.

Credinţa ta poate tăia pădurile. Chiar dacă seminţiile lui Israel ar fi realizat ce comori îi aşteptau sus în munţi, n-ar fi visat niciodată că era posibil să secere efectiv acele păduri dese. Dar când Dumnezeu i-a învăţat să taie pădurile, El le-a amintit de asemenea de puterea suficientă pe care o aveau. Vederea unor sarcini aparent imposibile, cum ar fi defrişarea acelor munţi împăduriţi, nu sunt trimise ca să ne descurajeze. Ele vin să ne motiveze să facem fapte spirituale care ar fi imposibile fără marea putere pe care Dumnezeu a pus-o în noi prin Duhul Său cel Sfânt care locuieşte în noi.Dificultăţile sunt trimise cu scopul de a ne descoperi ce poate face Dumnezeu ca răspuns la credinţa care se roagă şi lucrează. Eşti strâns din toate părţile în vale? Atunci suie-te „pe înălţimile ţării” şi vei mânca „miere din stâncă” (Deut. 32:13). Câştigă bogăţii de pe coamele povârnişurilor care acum sunt ascunse de păduri.

Au dobândit râuri despre care spuneau că sunt de netrecut,

Au dobândit munţi despre care spuneau că „nu pot trece prin ei”?

Ne specializăm în imposibilul total,

Făcând lucruri despre care ei spun că nu le putem face.

Cântecul celor care au construit Canalul Panama

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

 

Iov 41.9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie să-şi cunoască adversarul, pentru a nu-l subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui” (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! – este adevărul măreţ care a triumfat la cruce – dar Satan este şi întotdeauna activ!Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi este tare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 26-29). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborându-i chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentându-şi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei {pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru a-i înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmează „cărarea luminoasă” (v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii măndriei (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

 

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Efeseni 4:25-32

Adu-le aminte… să nu vorbească de rău pe nimeni,… plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.  Tit 3:1,2.

CUM SĂ ÎNCETEZI CRITICA

Oamenii care mereu îi critică pe alţii şi se delectează spunând rele despre aceştia, scot la iveală o imagine săracă despre ei înşişi şi o slăbiciune a caracterului lor. In constrast cu aceştia, cei care se simt bine lăudându-i pe alţii, arătându-le punctele puternice şi transmiţând veşti bune despre ei, dau dovadă de o inimă iubitoare şi de o imagine corectă despre ei înşişi. In loc să-i condamne pe alţii, ei îi prezintă în termeni elogiosi. Mai degrabă construiesc decât dărâmă. Aceşti oameni nu numai că se abţin ei înşişi de la discuţii negative care rănesc, dar prin atitudinea lor, ei descurajează remarcile lipsite de amabilitate ale altora. Doi copii discutau pe terenul de sport al şcolii despre unul dintre colegii lor. Unul dintre ei a remarcat: „Nu este bun la sport”. Celălalt a replicat imediat: „Da, dar întodeauna joacă corect”. Cel cu critica a adăugat: „Nu e nici prea deştept la şcoală”. Prietenul său a răspuns: „Poate că-i adevărat, dar studiază mult”. Băiatul cu limba ascuţită devenise exasperat de atitudinea prietenului său: „Bine, dar ai observat vreodată ce haine şifonate are?” Celălalt a răspuns cu amabilitate: „Da, dar tu n-ai observat că întotdeauna sunt curate?” Fiecare observaţie negativă a fost contracarată de una pozitivă.Ce exemplu excelent de urmat! Să ne abţinem de la „vorbirea de rău” şi să fim „buni unii cu alţii” (Efeseni 4:31, 32). Decât să fim cunoscuţi ca indivizi contribuabili la creşterea spiritului critic, mai degrabă să fim cunoscuţi ca persoane care luptăm pentru încetarea lui.       R.W.D.

    Zidim sau dărâmăm mereu
    Prin tot ce facem vieţuind sub soare
    Suntem zidari muncind din greu
    Sau în brigăzile de demolare?

Cei ce arată cu degetul criticii ar face mai bine să întindă o mână de ajutor.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 

„Nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmul 142: 4)

Oamenii pe care cauţi să-i influenţezi în viaţă se întreabă mereu: „Ţine la mine?” Gândeşte-te la cele mai plăcute experienţe pe care le-ai avut cu oamenii din propria ta viaţă. Ce au toate acestea în comun? Tuturor le-a păsat cu adevărat de tine, aşa-i? Şi ceea ce-i şi mai minunat este că şi tu îţi poţi lărgi abilitatea de a-ţi păsa de cei din afara cercului tău social. Indiferent ce profesie ai, când îi ajuţi pe oameni, faci ca viaţa ta şi a lor să fie mai bună. Să citim câteva observaţii pe care le-au făcut câţiva oameni de succes proveniţi din diferite medii. Afaceri: „nu-l poţi face pe celălalt să se simtă important în prezenţa ta dacă în taină crezi că este un nimeni” (Les Giblin, fost comis voiajor internaţional al anului şi vorbitor de renume). Politică: „Dacă vrei să câştigi pe cineva de partea cauzei tale, trebuie mai întâi să-l convingi că eşti prietenul lui sincer” (Preşedintele Abraham Lincoln). Divertisment: „Unii cântăreţi îşi doresc ca spectatorii să-i îndrăgească. Eu iubesc spectatorii” (Luciano Pavarotti, legendarul tenor italian de operă). Lucrarea creştină: „Cu cât te investeşti mai mult în ceva mai mare decât tine, cu atât vei avea mai multă putere” (Norman Vincent Peale, pastor şi autor). Psalmistul a scris: „Nimănui nu-i pasă de sufletul meu”. Şi în adâncul lor, unii oameni cu care avem contact zilnic simt asta. Fie că încerci să-ţi împărtăşeşti credinţa, că încerci să faci afaceri, să te împrieteneşti cu cineva sau să-i ajuţi într-un oarecare domeniu, trebuie să le dovedeşti că îţi pasă cu adevărat. E nevoie de timp, de străduinţă şi chiar de sacrificiu, dar dacă te gândeşti serios să-ţi creezi legături cu alţii, vei reuşi. Probabil cineva a făcut asta pentru tine şi faptul acesta te-a ajutat să devii ceea ce eşti astăzi. Aşa că fă-o pentru alţii!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

 Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu. 1 Ioan 5.1

Potrivit cu prima Epistolă a lui Ioan, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, anumite trăsături se vor vedea în noi; căci, dacă suntem născuți din nou şi am primit astfel o natură nouă şi viața eternă în Hristos, această natură nouă se va arăta întrun fel distinct. Totuşi trebuie să fim atenți la faptul că aceste trăsături nu sunt prezentate pentru a ne face capabili să descoperim dacă suntem copii ai lui Dumnezeu. A folosi Scriptura în felul acesta înseamnă să ratăm întregul scop al Duhului Sfânt, să facem ca sufletele să ne fie pline de incertitudine şi să aducem asupra noastră robia aspră a legalismului, care, foarte curând, va veşteji toată prospețimea şi energia vieții creştine.Consecința acestui lucru este că sufletele sunt conduse să se preocupe cu ele însele, cu starea lor spirituală şi cu o continuă căutare a roadelor Duhului înăuntrul lor. Sunt mii de copii ai lui Dumnezeu care, aflați pe un astfel de drum greşit, sunt ținuți în îndoială şi în incertitudine toate zilele vieții lor, în loc să se bucure de privilegiile pe care le au şi de savurarea dragostei Tatălui. Astfel de persoane chiar ajung să considere teama şi îndoiala ca fiind semne ale smereniei.Trăsăturile unui credincios nu ne sunt prezentate în Scriptură cu scopul de a ne examina pentru a descoperi dacă suntem cu adevărat născuți din nou, ci ca să cunoaştem caracterul naturii divine, ai cărei părtaşi am fost făcuți, prin har. Relația noastră cu Dumnezeu este privită ca fiind un lucru sigur. Ca dovadă, putem citi aceste cuvinte simple: „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu”. Naşterea din nou este făcută dependentă nu de faptul dacă putem descoperi în noi cutare sau cutare roadă a Duhului, ci doar de acest lucru simplu: dacă noi credem că Isus este Hristosul. Cât de simplu şi cât de binecuvântat! E. Dennett

 

Sămânţa Bună

 

Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni … 1 Timotei 2.1

O fereastră deschisă

Rugăciunea este un mod de comunicare cu Dumnezeu. Când iubim pe cineva, dorim să comunicăm cu persoana respectivă cât mai mult și cât mai deplin posibil. De aceea este esențial pentru relația noastră cu Dumnezeu să ne rugăm în fiecare zi. Există perioade în viața unor persoane când neglijează acest aspect. Uneori din comoditate sau pentru că sunt prinși cu alte treburi. Dar indiferent care ar fi motivul, de fiecare dată în astfel de situații avem senzația că Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu; sau așa ar trebui să simțim. Apoi, când apar probleme în viață, simțim nevoia să reluăm vechea legătură. Dar nu este atât de ușor pe cât credem. Sentimentul de înstrăinare, pe care îl simțim la început, este ca o prăpastie între noi și Cel cu care vrem să comunicăm. Cuvintele vin, dar nu fără luptă. Este necesară o perioadă înainte de a atinge nivelul spiritual de dinainte.O bună relație cu Dumnezeu necesită rugăciune. Rugăciunea este ca o fereastră, o fereastră spre cer, spre Dumnezeu. Rugăciunea este o fereastră, iar o dată ce descoperi importanța ei, rămâne deschisă pentru totdeauna. Dumnezeu ne-a dat această fereastră, ca să ne aducem aminte că, oricât ne-ar fi de greu, nu suntem niciodată singuri. Nu trebuie decât să ne apropiem de ea, să o deschidem larg și să privim dincolo la Tatăl ceresc, cu credință și nădejde.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: