Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

Este nădejdea ta în Dumnezeu slabă şi pe moarte?

Tu îl ţii într-o pace desăvârşită pe cel a cărui gândire

este îndreptată spre Tine. Isaia 26:3.

Este, gândirea ta îndreptată spre Dumnezeu sau este săracă? Sărăcia gândirii este una dintre cele mai importante surse de epuizare şi de secătuire a vieţii unui lucrător. Dacă nu ţi-ai folosit niciodată gândirea pentru a te aduce pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu, începe să faci acest lucru acum. Nu are nici un rost să aştepţi ca Dumnezeu să vină la tine; trebuie să-ţi îndepărtezi gândurile de la faţa idolilor şi să priveşti la El pentru a fi mântuit. Gândirea este darul cel mai mare pe care ni l-a dat Dumnezeu şi ar trebui să-i fie cu totul dedicată Lui. Dacă îţi faci orice gând rob ascultării lui Cristos, aceasta va fi una dintre cele mai mari comori ale credinţei tale atunci când va veni timpul încercării, deoarece credinţa ta şi Duhul lui Dumnezeu vor lucra împreună. Învaţă să asociezi idei vrednice de Dumnezeu cu tot ce se întâmplă în natură – răsăriturile şi apusurile de soare, strălucirea lunii şi a stelelor, anotimpurile în schimbare – şi atunci gândirea ta nu va mai fi niciodată la voia impulsurilor tale, ci va fi folosită întotdeauna în slujba lui Dumnezeu.”Noi am păcătuit, împreună cu părinţii noştri… şi am uitat” (Psalmul 106:67). Atunci introdu un pumnal în locul unde ai adormit, ca să te trezeşti. „Chiar acum Dumnezeu nu-mi vorbeşte”; dar El trebuie să-ţi vorbească! Aminteşte-ţi al Cui eşti şi pe Cine slujeşti. Încurajează-te amintindu-ţi aceasta şi dragostea ta pentru Dumnezeu va creşte înzecit. Gândirea ta nu va mai fi săracă, ci va fi vie şi înflăcărată, iar speranţa ta va fi nespus de luminoasă.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

 

„Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte.” FAPTELE APOSTOLILOR 22:2

De ce marea majoritate a oamenilor din vremea noastră nu ascultă chemarea Evangheliei? De ce oamenii de acum n-au interes nici pentru Biserică, nici pentru ce pretinde ea că reprezintă? Nu pentru că noi vorbim o „altă limbă” decât ei? Felul de a trăi a multor creştini este de neînţeles mulţimilor de oameni care nu sunt neapărat împotrivitori fată de Dumnezeu. Ei ascultă, privesc viaţa noastră, dar pare ca noi vorbim o altă limbă… nu este legătură între ce spunem cu gura şi felul cum trăim. Despre Domnul Isus se spune că deşi era Dumnezeu, El a luat forma de rob şi părea ca un simplu Om pentru ca să trăiască viaţa oamenilor şi să se identifice cu ea. Şi oamenii din vremea Lui au înţeles „acest limbaj”. Apostolul Pavel spune despre el însuşi: „Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu ca să câştig pe iudei… Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca oricum, să salvez pe unii din ei” (1 Cor. 9:20,22) Biblia ne învaţă să plângem cu cei ce plâng şi să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Toate acestea, bineînţeles fără să ne abatem de la adevărul lui Dumnezeu şi fără să ştergem linia de demarcare stabilită între lucrurile dumnezeieşti şi cele lumeşti. O, de-am realiza ce mare importanţă are limbajul vieţii! Duhul Sfânt vrea să lucreze în noi această identificare cu aceia pe care vrem să-i câştigăm. El vrea să ne dea dragostea care să deschidă inima noastră către lumea pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult. Dragostea aceasta va reuşi să îndepărteze barierele şi distanţele care împiedecă oamenii din lume să înţeleagă felul nostru de vieţuire şi să-l citească ca pe nişte epistole ale lui Hristos scrise prin Duhul Sfânt în inimile noastre (2 Cor.3:3). Vorbim noi limbajul care să fie înţeles de cei ce ne înconjoară? Trăim noi în aşa fel încât să se facă „linişte” în inimile şi cugetele celoi necredincioşi? Dar, vai, câte pilde proaste în viaţa multor creştini au fost pricină de poticnire pentru alţii. „Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci (Neamuri), nici pentru Biserica lui Dumnezeu.” spune apostolul Pavel credincioşilor din adunarea din Corint. Să facem şi noi ca el care spune: „…mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor; căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiti (1 Cor. 10:32,33).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

 

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi”. 1 Ioan 1:8

Mulţi se folosesc de acest verset pentru a arăta că suntem nevoiţi să trăim în păcat, având tot timpul ceva în noi vrednic de osândă.Numai în cei născuţi din nou este adevărul.De aceea scrie Ioan în continuare: „Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Dacă aceasta a devenit realitate în viaţa noastră, oare mai suntem ca şi înainte? Nu pot spune niciodată că eu nu am păcătuit.Pavel spune: „Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit”, dacă oamnenii cred că eu sunt neprihănit, că eu nu am greşeli, se înşeală amarnic. Pavel ştia că vom fi judecaţi după fapte, dacă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă. „Dacă zicem că n-am păcătuit Îl facem mincinos, şi adevărul nu este în noi”.(v.10) Mulţi doresc să arate pe baza acestui verset că trebuie să rămâi tot timpul un păcătos. Eu cred tot ce este scris în Biblie, deci şi ceea ce este scris aici.Ştim că Dumnezeu are dreptate. Dar astăzi oamenii vor să rămână păcătoşi, tocmai pentru că se predică:vei fi neprihănit, dacă mori ca păcătos. Dar Biblia spune contrariul. Dacă suntem întrebaţi: „eşti lacom de avere?”, nicunul nu se pezintă că ar fi lacom, şi prin aceasta adeveresc faptul că nu au păcătuit. Când suntem chemaţi la pocăinţă, mulţi susţin că n-au făcut niciun rău, sau altfel spus: „Eu nu am nevoie să mă pocăiesc.” Prin aceasta doresc să arate că ei n-au păcătuit. Adevărata mărturisire a păcatelor este atunci când ne lepădăm de păcat şi nu mai slujim păcatului. Cine procedează astfel, va şi experimenta mântuirea prin sângele Mielului, dacă crede în lucrarea făcută de Isus pentru el.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SUNT COPIII ÎNĂUNTRU?

Voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale. Isaia 44.3

Din fire, copiii noştri n-au Duhul Sfânt. În ei se văd multe lucruri care fac să ne temem pentru viitorul lor şi care pentru noi sunt pricina de stăruitoare rugăciuni. Am vrea sa le vedem pe fetele noastre ajungând smerite şi evlavioase, şi nu uşuratice şi lumeşti. Versetul de azi să ne dea curaj, fiind o urmare a cuvintelor: „Nu te teme, robul Meu, Iacov” şi El poate alunga temerile noastre. Domnul va da Duhul Sau din belşug, aşa încât va fi o binecuvântare adevărată şi veşnică. Sub această revărsare dumnezeiască vor trebui să intre copiii noştri şi vor ajunge să spună unul altuia: „Eu sunt al Domnului”.Aceasta este o făgăduinţă a cărei împlinire n-avem decât s-o cerem de la Domnul. Nu putem noi oare, la timpuri hotărâte, să ne rugăm pentru copiii noştri? Noi nu suntem în stare să le dăm o inimă nouă, dar Duhul Sfânt poate, şi Dumnezeu nu cere decât să fie rugat. Tatăl ceresc găseşte plăcere la rugăciunile părinţilor. Vreunul dintre prea iubiţii noştri este încă afară din corabie? Să nu avem odihnă până ce nu va fi adus acolo de însuşi mâna Sa.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

Te voi scăpa, şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice DOMNUL. Ieremia 39.18

Ebed-Melec care era etiopian, deci nu era din poporul Israel, era în casa împăratului din timpul războiului cu haldeii. Neascultarea şi păcatele iudeilor L-au făcut pe Dumnezeu să-i îndepărteze de la faţa Sa, iar proorocul Ieremia trebuia să le proorocească din însărcinarea Stăpânului lor, judecata. Căpeteniile lui Iuda din această cauză au rugat pe împărat să-i lase să-l omoare pe Ieremia (Ier. 38.4). Împăratul s-a arătat neputincios şi l-a dat pe mâna lor. Proorocul a fost aruncat într-o groapă în care nu era apă, ci numai noroi; şi astfel iudeii credeau că vor scăpa de el. Dar acest etiopian, a avut tăria şi îndrăzneala din partea lui Dumnezeu să ceară împăratului îngăduinţa de a scoate din groapă pe Ieremia, contrar voinţei căpeteniilor. Ebed-Melec a fost respins şi urât de ceilalţi din această pricină. Dumnezeu prin Ieremia a transmis etiopianului răsplătirea care-l aşteaptă din partea Celui Prea înalt pentru fapta sa. Ce frumos! În mijlocul unui popor renegat, care se socotea popor al lui Dumnezeu, a fost răsplătită lucrarea bună a unui păgân.

Un caz asemănător întâlnim în 2 Tim. 1.16-17. Acolo găsim un om pe nume Onisifor, care merită a fi lăudat deoarece s-a strecurat printre toţi până la temnicer şi a întrebat de Pavel. Apostolul vorbeşte clar despre el că a avut curaj şi nu s-a ruşinat să-l viziteze chiar şi atunci când era în lanţuri. L-a îmbărbătat adesea pe Pavel cu prezenţa sa, de aceea dorea ca Domnul să-l binecuvânteze. Suntem siguri că lucrul acesta s-a îndeplinit întocmai, deoarece Acela care a spus: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă” (Mat. 5.7), rămâne credincios Cuvântului Său, chiar şi în zilele noastre.

Când copiii lui Dumnezeu se găsesc în cele mai mari încurcături şi greutăţi, au parte totuşi de cele mai frumoase arătări ale purtării de grijă şi ale lucrării lui Dumnezeu; tocmai de aceea El pune adesea la încercare pe credincioşi ca să li se descopere cu atât mai măreţ cu cât încercarea este mai grea.

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

 

O, Doamne, câtă nevoie am de umplere şi înviorare prin prezenţa Ta! Dă-mi acea încredere calmă şi optimistă în Tine, care este mărturia Duhului.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

 

«”A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”» Matei 22,4

De câte ori nu răsună chiar lângă noi această invitaţie a Cuvântului lui Dumnezeu: veniţi! Să răspunzi şi să vii la chemarea Lui este cel mai uşor şi minunat lucru cu putinţă. Te chinui şi te superi, analizezi situaţia şi tot nu reuşeşti să scapi de probleme. Domnul strigă: «Vino!» Tu, care eşti singur, vino la nuntă, căci totul este pregătit! Părtăşia cu Fiul şi cu Tatăl este o realitate cerească pentru cei care cred. Ioan scrie în prima sa epistolă: «… părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos» (1 Ioan 1,3). Mai ales tu; frate obosit şi tu soră descurajată, veniţi! Ce spune Domnul Isus că trebuie să facem? Vorbeşte El cumva de exerciţii spirituale speciale, de jurăminte care trebuie ţinute, de căutarea unor locuri mai bune de relaxare? Nu! Domnul spune foarte clar şi simplu: «Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si îm-povăraţi şi Eu vă voi da odihnă» (Matei 11,28). Apoi adaugă chemării Sale şi promisiunea «… veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre» (Matei 11,28). Sunt sigur că Satan vrea să te ducă într-o asemenea stare de agitaţie, încât să nici nu îţi mai pui problema venirii la Isus. Dar ascultă ce spune Domnul: «Veniţi!» Oricine vine la El nu va fi respins şi dat afară. Doar la El vei găsi iertare!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Şi au priceput că fuseseră cu Isus. Faptele Apostolilor 4:13

Creştinul trebuie să fie un portret viu al lui Isus Christos. Cu toţii am citit povestiri frumoase şi elocvente despre viaţa lui Isus, dar cea mai bună povestire este biografia Sa vie, scrisă în faptele şi cuvintele poporului Său. Dacă am fi ceea ce pretindem că suntem, şi ce ar trebui să fim, am fi portrete ale lui Christos. Am semăna atât de bine cu El încât nimeni nu ar mai putea spune despre noi: „Ei bine, se pare că seamănă cumva cu Cristos”. Dimpotrivă, văzându-ne, ar exclama: „A fost cu Isus! A fost învăţat de El. Seamănă cu El şi întruchipează exact ideile Omului sfânt din Nazaret. Christos lucrează în viaţa şi faptele lui”. Orice creştin trebuie să fie curajos, aşa cum a fost Christos. Nu vă ruşinaţi niciodată de credinţa voastră. Credinţa voastră nu vă va face de ocară niciodată; aveţi grijă să nu o faceţi nici voi pe ea. Fiţi ca Isus, curajoşi pentru Dumnezeul vostru. Urmaţi-I exemplul şi în dragoste. Gândiţi blând, vorbiţi blând şi acţionaţi blând aşa fel încât oamenii să spună despre voi „a fost cu Isus”. Urmaţi-I exemplul în sfinţenie. A lucrat El cu zel pentru Stăpân? Faceţi şi voi la fel; urmăriţi întotdeauna binele. Nu pierdeţi timpul; este prea preţios. A uitat El de Sine şi de interesele Sale? Faceţi la fel. A fost El sincer? Fiţi sinceri în rugăciune. A ascultat El voia Tatălui? Supuneţi-vă şi voi ca El. A fost El răbdător? Învăţaţi şi voi să înduraţi. Şi mai mult, ca să întregiţi portretul lui Isus, încercaţi să vă iertaţi duşmanii, aşa Cum a făcut El; lăsaţi să lucreze minunatele cuvinte „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23:34). Iertaţi, aşa cum vreţi să vi le ierte. Adunaţi cărbuni aprinşi pe capul vrăjmaşilor voştri prin bunătate. Să întorci bine pentru rău, nu uitaţi, este ceva dumnezeiesc. Să fim dumnezeieşti, deci. In orice chip şi prin orice mijloace, trăiţi în aşa fel încât să se poată spune despre voi „a fost cu Isus”.

 

Seara

Ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Apocalipsa 2:4

Ne vom aminti întotdeauna clipa minunată şi strălucitoare în care L-am văzut prima dată pe Domnul. Am lăsat povara, am primit făgăduinţe, ne-am bucurat că suntem mântuiţi şi am plecat în pace. A fost primăvară în sufletul nostru. Iarna a trecut. Tunetele de pe Sinai încetaseră, şi lumina fulgerelor nu se mai zărea. Dumnezeu se împăcase cu omul, legea nu mai ameninţa cu răzbunarea şi dreptatea nu mai cerea pedeapsă. Apoi au apărut florile în inima noastră. Speranţă, iubire, pace şi răbdare au răsărit din pământul dezgheţat. Zambilele căinţei, ghioceii sfinţeniei, brânduşele credinţei, narcisele dragostei dintâi — toate au înflorit în grădina sufletului. Sosise „vremea cântării” (Cânt 2:12), şi ne bucuram recunoscători. Slăveam Numele Dumnezeului iertării, şi hotărârea noastră era: „Doamne, sunt al Tău, cu totul al Tău. Mă încredinţez Ţie cu tot ce am şi tot ce sunt. M-ai cumpărat cu sânge; lasă-mă să mă răscumpăr slujindu-Ţi. In viaţă şi în moarte, vreau să fiu al Tău”. Cum ne-am ţinut hotărârea? Prima noastră dragoste a ars ca o flacără în slujba lui Isus; la fel este şi acum? Oare Isus nu poate să ne spună: „Ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:4)? Vai, nu am făcut decât prea puţine pentru slava Stăpânului! Iarna noastră a ţinut prea mult. Suntem reci ca gheaţa şi o adiere de primăvară, fie ea şi încărcată de mireasma florilor, nu ne foloseşte la nimic. Ii dăm lui Dumnezeu bănuţi de aramă, şi El merită tot aurul din lume. Ba nu, merită inimile noastre, consacrate în slujba adevărului şi bisericii Sale. O să continuăm la fel? Doamne, oare vom putea rămâne nepăsători şi indiferenţi faţă de Tine, după ce am primit atâtea binecuvântări? Grăbeşte-ne să ne întoarcem la dragostea şi roadele dintâi! Soare al Dreptăţii, trimite-ne o primăvară însorită.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi de îndată ce preoţii … vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două. (Iosua 3:13)

Israeliţii nu trebuia să aştepte în tabără până când se deschidea Iordanul, ci trebuia să umble „prin credinţă” (2 Corinteni 5:7). Ei aveau să strângă tabăra, să-şi împacheteze lucrurile, să se aşeze în formaţie de mers, iar preoţii să păşească efectiv în râu înainte ca acesta să se despice.Dacă ei ar fi coborât pe malul râului şi apoi s-ar fi oprit, aşteptând ca apa să se despice înainte să păşească în ea, ar fi aşteptat în zadar. Li s-a spus să pună „talpa piciorului în apele Iordanului” înainte ca apele să se despice.

Trebuie să învăţăm să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt şi să mergem drept înainte în ascultare, chiar dacă nu vedem nici o cale de a merge înainte. Motivul pentru care suntem atât de des abătuţi de la scopul nostru de dificultăţi este că ne aşteptăm să vedem barierele înlăturate înainte să încercăm măcar să trecem de ele.Dacă cel puţin am merge drept înainte cu credinţă, drumul ar fi deschis pentru noi. Dar noi încă stăm, aşteptând ca obstacolele să fie înlăturate, când ar trebui să mergem înainte ca şi cum acolo nu ar fi obstacole deloc.

din Evening Thoughts

 

Ce lecţie a dat Cristofor Columb lumii, o lecţie de perseverenţă în faţa unor dificultăţi înfricoşătoare!

 

În spatele lui se întind cenuşiile Azore,

În spatele porţilor lui Hercule;

În faţa lui nu sunt fantomele ţărmului,

În faţa lui sunt numai mări neţărmurite.

Bunul marinar a spus: „Acum trebuie să ne rugăm,

Căci, iată! toate stelele s-au dus.

Brav amiral, vorbeşte, ce să spun?”

„De ce, spune: «Navigaţi înainte! navigaţi înainte! tot înainte!»”

 

„Oamenii mei sunt din zi în zi mai revoltaţi;

Oamenii mei sunt groaznic de palizi şi de slabi!”

Puternicul marinar se gândea la casa lui; stropii

Unui val de apă sărată i-au spălat obrazul ars de soare.

„Ce să spun, brav amiral, spune,

Dacă vedem numai ape în zori?”

„De ce, vei spune în zorii zilei:

«Navigaţi înainte! navigaţi înainte! navigaţi înainte! tot

înainte!»”

 

Ei au navigat. Au navigat. Apoi a vorbit marinarul:

„Această mare furioasă îşi arată dinţii în seara asta.

Îşi răsfrânge buzele, stă în aşteptare,

Cu dinţii ridicaţi, gata să muşte!

Brav amiral, spune doar un cuvânt bun;

Ce trebuie să facem dacă ne-am pierdut speranţa?”

Cuvintele au sărit ca o sabie care atacă:

„Navigaţi înainte! navigaţi înainte! navigaţi înainte! Tot

înainte!”

 

Apoi, palid şi istovit, s-a menţinut pe punte

Şi s-a uitat atent prin întuneric. Ah! Acea noapte

A tuturor nopţilor întunecate! Şi apoi o pată –

lumină! O lumină! O lumină! O lumină!

Creştea, un steag arborat luminat de stele!

Creştea ca izbucnirea zorilor Timpului.

El a câştigat o lume; el a dat acelei lumi

Cea mai mare lecţie: „Înainte! Navigaţi înainte!”

J.R. Miller

Credinţa care merge înainte triumfă.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

 

Iov 39.19-30 si 40.1-5

Iov crezuse că pe Domnul nu-L interesa bunăstarea sa. Dar a existat vreodată vreo creatură – de la puiul de corb până la cal sau până la vultur – de care să nu fi avut grijă Dumnezeu? Iar dacă Se îngrijeşte de tot ce este viu, cu cât mai mult veghează El asupra omului, culmea creaţiei Sale, a cărui existenţă se prelungeşte şi dincolo de mormânt! In evanghelii, Domnul Isus le dă alor Săi exact aceeaşi învăţătură (compară Iov 38.41 cu Luca 12.24). El ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm din cauza nevoilor noastre de zi cu zi: Dumnezeu le cunoaşte. Un singur lucru însă ne lipseşte de cele mai multe ori: credinţa în acest Dumnezeu credincios. Domnul vine să-i vorbească lui Iov despre creaţia Sa şi patriarhul rosteşte o concluzie dreaptă: „Iată, eu nu sunt nimic” (40.4). Mai mult el nu poate spune. Cel care-şi propusese să discute cu Dumnezeu de la egal la egal (10.2; 13.3; 23.3,4), acum, când i se oferă ocazia, înţelege în faţa măreţiei Creatorului său că acest lucru nu este cu putinţă: este o primă lecţie. Îi mai rămâne una de învăţat: Domnul urmează să-i vorbească pentru a doua oară, cu scopul de a-l aduce pe Iov la o reală şi deplină convingere cu privire la păcat.

 

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Eclesiastul 2:1-11

Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. Ecles. 2:20

DE CE OFTEZ?

Potrivit cărţii: Guinness Book of World Records (Cartea recordurilor mondiale), în anul 1888, o fetiţă de 15 ani a căscat continuu timp de 5 săptămîni. Nu ni se dau detalii pentru ce motiv a ajuns în această condiţie. Dar citind, m-a făcut să mă întreb de ce oare fiecare din noi căscăm. De ce, dintr-o dată, cu o faţă contorsionată, tragem aer adânc în piept cu gura căscată la maxim, apoi slobozim un oftat? Răspunsul este că respiraţia superficială, aerul cald din jur, sau chiar stări nervoase, pot epuiza oxigenul din corp. Creatorul şi proiectantul nostru ne-a dotat cu un reflex de respiraţie adâncă prin care se trimite degrabă o cantitate de oxigen pentru satisfacerea nevoii existente. Dar pe lângă această explicaţie tehnică, un căscat sau un oftat este semnul nervozităţii, al oboselii sau al plictiselii.Apoi, există „suspine” ale sufletului. Poate că ele au pentru suflet rolul pe care-l are căscatul pentru trup. Citind cartea Eclesiastul, aproape că-l auzim pe Solomon oftând, încercând când un lucru când altul, în efortul său de-a găsi sensul vieţii. Mereu spiritul său reacţionează la condiţiile variate la care este supus, cu singurul strigăt: „Totul este deşărtăciune”. Mulţi ani din viaţă, pe tot ce punea mâna părea să-i producă un suspin, un gol interior (1:2; 2:11). In final, şi-a dat seama că nimic nu satisface sufletul omului aşa ca frica de Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui (Ecl. 12:13). Doamne, ajută-ne să vedem că oftaturile noastre de dezamăgire faţă de plăcerile vremelnice ale lucrurilor din viaţă, sunt destinate să ne aducă la Tine. Numai Tu poţi să dai o semnificaţie eternă lucrurilor pe care le urmărim în această viaţă.       M.R.D. II

    Creştine, eşti dezamăgit, 
    De lumea rea ce te-nconjoară? 
    Priveşte la cerul nemărginit 
    De unde bucuria divină coboară.  Anonim

Odată ce ne-am desfătat cu bunătăţile lui Dumnezeu, bucatele lumii nu mai au nici un gust.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 

„Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24)

Liderii importanţi au probleme serioase cu eurile lor şi implicit, acest lucru, le pune în pericol munca, slujirea şi misiunea dacă nu-s atenţi. În „Comunicatorul împuternicit” (The Empowered Communicator), Calvin Miller foloseşte textul unei scrisori pentru a descrie această problemă şi impactul ei negativ. „Dragă vorbitorule, eul tău a devenit un zid între tine şi mine. Nu prea îţi pasă de mine, nu? Eşti preocupat în special să ştii dacă acest discurs chiar funcţionează … dacă faci sau nu o treabă bună. Îţi este realmente teamă că nu te voi aplauda, nu-i aşa? îţi este teamă că nu voi râde la glumele tale sau că nu voi plânge la ilustraţiile tale sentimentale. Eşti atât de prins de cum îţi voi recepta eu discursul, încât nu te-ai gândit deloc la mine. Te-aş fi îndrăgit, dar eşti atât de acaparat de iubirea de sine că a mea nici nu îţi este necesară. Dacă nu-ţi dau atenţie e pentru că mă simt atât de inutil aici. Când te văd la microfon, îl văd pe Narcis în oglinda sa. Îţi stă drept cravata? îţi stă bine părul? Ţinuta ta este impecabilă? Frazeologia ta este perfectă? Pari a controla totul, în afară de audienţă. Vezi totul atât de bine,dar pe noi ne vezi? Mă tem că această orbire a ta în ceea ce ne priveşte, ne-a făcut să fim surzi în ceea ce te priveşte. Acum trebuie să plecăm. Ne pare rău. Cheamă-ne mai târziu. Ne vom întoarce la tine când eşti suficient de real ca să ne vezi… după ce ţi s-au năruit visele, după ce ţi s-a frânt inima, după ce aroganţa ta a naufragiat în disperare. Atunci va fi loc pentru noi toţi în lumea ta. Atunci nu-ţi va mai păsa dacă îţi aplaudăm excelenţa. Vei fi unul dintre noi”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

 Şi să le legi ca semn pe mâna ta şi săți fie ca fruntare între ochii tăi. Şi să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porțile tale.  Deuteronom 6.8,9

Familia (3)

În aceste versete, Dumnezeu Se adresează taților – capilor spirituali ai căminelor lor. Ei erau datori să pună preceptele şi poruncile Lui ca semne pe mâinile lor – pe mâinile taților, nu ale copiilor. De asemenea, preceptele şi poruncile trebuiau să fie ca nişte fruntare între ochii lor. Vedem aici caracterul de păstor. Unui păstor adevărat îi pasă de oile Sale şi este cunoscut de ele. Oile îi recunosc glasul şi îl urmează. Toiagul şi nuiaua sunt în mâinile sale – toiagul, pentru a alunga lupii, iar nuiaua, pentru a împiedica oile să se abată din drum. Părinții trebuie săşi îndrume copiii, călăuzindui cu discernământ spiritual. Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a primit o minunată recomandare atunci când strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei era mare şi când păcatul lor era foarte grav. Dumnezeu a spus: „Pentru că lam cunoscut că va porunci copiilor săi şi casei sale după el să țină calea Domnului” (Geneza 18.19). Unii dintre noi, citind aceste cuvinte, putem fi descurajați şi ne putem socoti înfrânți, însă trebuie să avem curaj, fiindcă Domnul este un ajutor actual, pentru timpurile în care trăim. Dacă, din lipsă de veghere, neam depărtat de voia Domnului în această privință, trebuie să ne pocăim şi vom fi restabiliți. „Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porțile tale” (versetul 9). Mărturia se răspândeşte dincolo de cămin, pentru ca ochii oamenilor să o vadă. Emană casele noastre trăsăturile frumoase ale lui Hristos? Sau răzbat din ele cearta, nemulțumirea, mânia şi vorbirea de rău? O astfel de casă ar fi ca una zidită pe nisip. Când şuvoaiele vin şi când apele se înalță, ea se va prăbuşi. Aşa ceva aduce o mare dezonoare la adresa Numelui Domnului Isus! J. Redekop

 

Sămânţa Bună

 

Suflarea lor trece, se întorc în pământ, și în aceeași zi le pier și planurile lor. Psalmul 146.4

Planuri

Noi toți facem planuri. Unul se gândește la profesia pe care vrea să o exercite după terminarea școlii, un altul își plănuiește pensionarea. Între aceste două puncte este o viață plină de planuri pentru familie, muncă și timp liber. Toate acestea nu sunt rele; viața noastră nu trebuie să se scurgă fără planuri și fără o țintă. Dar întrebarea decisivă este cum ne descoperim și ținem scopurile.Nimeni dintre noi nu poate vedea viitorul. Și adeseori nici nu știm care scopuri concrete sunt bune pentru noi. De aceea trebuie să-L rugăm, pentru a ne sfătui, pe Acela care singur știe ce va fi mâine. În rugăciune putem să-L rugăm pe Dumnezeu și Tată pentru călăuzirea în toate planurile noastre.Ca ajutor și îndrumător, El ne-a dat Cuvântul Său. În el găsim multe indicații practice pentru viața noastră. De exemplu, în cartea Proverbe sunt schițate multe principii care ne ușurează deciziile de zi cu zi. Dacă întrebăm care este voia lui Dumnezeu și ne îndreptăm după ea, Dumnezeu ne va da reușită în intențiile noastre.În toate planurile noastre trebuie să avem în vedere că nici măcar nu știm dacă mâine mai suntem în viață. Dar această nesiguranță nu trebuie să ne neliniștească. Cine se încrede în Dumnezeu poate avea în vedere și acest aspect în planurile sale și să se încreadă deplin în conducerea plină de înțelepciune a lui Dumnezeu.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: